Introspecţie

Mă plictisesc teribil de aceea mă arunc
în nişte speculaţii mentale
de-a dreptul halucinante şi neproductive.
Dacă tot nu am ce face
măcar să mă dedau la o introspecţie
a propriei fiinţe
a universului
a nemărginirii
o îndeletnicire dacă nu chiar nobilă
măcar cu temă spirituală
care-mi bucură creierul
şi-mi flatează orgoliul
aşa că mă apuc să-mi sondez ungherele
îndepărtate ale sufletului
şi încerc să pătrund tainele universului
ale Marelui nimic
al materiei în formele sale nemărginite
la dracu
simt că-mi pierd şi simţul umorului
aşa că mă las de introspecţie
mă apuc să mănânc
ce găsesc prin frigider la întâmplare
fără să fac figuri.

poezie de Viorica Hagianu din Plasa de păianjen
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

3 Martie, ziua mondială a scriitorilor

De astăzi mă apuc să scriu
Măcar aşa... o scrisorică
E drept că cititorii, ştiu
Nu prea mă au la lingurică!

Dar nu-i nimic, nu-mi este frică
Oricum mă ştiu cu spirit viu
De astăzi mă apuc să scriu
Măcar aşa... o scrisorică...

Iar de citit de n-o să fiu
Voi face ce-a făcut Mitică;
Cum să nu-l ştiţi, e cel ce-i fiu
De-al celui ce hârtia strică...

De astăzi mă apuc să scriu!...

rondel de Gheorghe Gurău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă ceva mă izbeşte în sensul cu adevărat amuzant, foarte uluitor şi foarte impresionat, atunci mă apuc de treabă. Nu a fost niciodată vorba de a-mi menaja cariera în sensul unei mişcări bune. Am destui oameni care-mi spun ce să fac, aşa că atunci când citesc ceva, dacă admir scenariul şi pe regizor, mă apuc pur şi simplu de lucru.

citat din Monica Potter
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă este aşa după cum ne asigură oamenii de ştiinţă, noi toţi avem în noi câteva molecule de-a lui Einstein, iar dacă particulele atomice ale corpului nostru fizic ajung în cele mai îndepărtate limite ale universului, atunci noi toţi suntem practic componentele tuturor lucrurilor. Nu mai avem unde să mergem dacă noi suntem deja peste tot, şi acest lucru este într-adevăr, tot ce vom avea sau vom avea nevoie vreodată. Dacă ne iubim pe noi înşine măcar un pic, ar trebui să respectăm toate lucrurile în egală măsură, şi să nu ne pretindem superiori asupra ceea ce sunt, de fapt, alte părţi. Este mâna superioară ochiului? Episcopul faţă de gâscă? Fiul faţă de mamă?

citat din Bill Mollison
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mai spun piua niciodată

nici măcar atunci când nu voi mai fi
o să las cumva sufletul să se joace la nesfârşire
de-a-prinselea de-a v-aţi-ascunselea
ori să sară într-un râs şotronul printre zodii
şi-am să strig de nebun prin tot universul
te-am păcălit iubito
nu ştiu să fac cercuri fără tăgadă
dar fac nişte tumbe aproape perfecte
nu ştiu nici măcar de ce râd când iese soarele
dar mă simt pregătit să privesc curcubeul
sunt atât de necopt la suflet încât
m-aş mai naşte de o mie de ori fără să vreau ceva
doar aşa să mă mai pot întreba odată
de ce e lumea aşa perfectă
iar noi niciodată mulţumiţi

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Povestea unui frigider

Săracul frigider,
Era mare, alb, din fier.
De vroiai să bei ceva
Imediat iţi oferea.
Nimic cald, numai rece,
Ce să-ţi fac? Las' că-ţi trece.
De vrei cald şi n-ai de unde
Ia-ţi cuptor cu microunde.
Dar tot mai mult găseşti în el
Ca aşa e cu un frigider.
Dar când el s-a învechit
Imediat a ruginit.
Ce poţi face acum cu el?
Ce poţi face cu un frigider?

poezie de Andrei Tudora
Adăugat de Andrei Tudora
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu încerc să mă compar cu Verdi, deoarece aş fi de-a dreptul ridicol, dar el a făcut întotdeauna ce l-a tăiat capul şi cu toate acestea a cucerit puţintică glorie, nu-i aşa? Până azi, mulţumesc lui Dumnezeu, am avut şi eu partea mea de succese, fără a recurge la mijloace cu care nu am nimic de-a face. Mă găsesc aici numai şi numai pentru ca muzica mea să fie executată aşa cum e scrisă!

Giacomo Puccini în scrisoare către editorul său
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eram bucuros că nu sunt îndrăgostit, că lumea mă nemulţumea. Îmi place să fiu în răspăr cu tot ce mă înconjoară. Îndrăgostiţii devin adesea iritaţi, periculoşi. Îşi pierd simţul perspectivei. Îşi pierd simţul umorului. Devin nervoşi, nişte plicticoşi psihotici. Devin chiar criminali.

Charles Bukowski în Femei
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Introspecţie

Cine eşti tu, de tragi cu degetul poemelor
de somnul şi trezirea orelor în creuzetul gândurilor?
Mi te-ai lipit abţipild pe buzele zeruite
de strigătul indescifrabil al umbrelor moi,
de fereastra aceea albastră.
O deschid şi respir. Nici nu mă mai văd culorile stelelor.
M-am ascuns între gene.
Fără chip şi fără bombastice extensii de suflet,
cu inima largă, totuşi închisă în cuvinte, ca o bomboană,
îndulceşti apusul privirii.
Am încremenit. Mă urmăresc declaraţiile răspicate ale universului,
ca peştii în ocean.
Nu există amnezie pentru inima, arhitect neasemuit de timpuri fără de timp.
Există abisul în care nu ajung paşii. Există înaltul în care ţâşnesc privirile viorii.
Cine eşti tu, fiinţă marină, plutitoare, prin apa tăcerilor răscolitoare?

poezie de Iulia Dragomir
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te rog, nu mă uita!

mă zdrobesc în sângele meu
încerc încă o dată să mă sădesc
apuc apusul ca pe o clipă, de ultim rămas bun
pentru speranţa unui răsărit, de voi mai fi
să nu mă uiţi, în noapte, căci steaua mea tot va mai fi
chiar arsă de mii de ani lumină, în răsărit
să ştii!

îţi promit că
tot mă vei găsi
în răsăritul soarelui, din fiecare zi!

iau din mine şi vreau să-ţi dăruiesc
totul, adunat în clipa din existenţa mea
nu întrezăresc că-n noaptea zbaterii mele
dacă nu vrei, să fie într-o zi, imaginea ta
ca să ştii!
simplu încă te mai doresc, până dincolo de nefiinţa mea
te rog,
nu mă uita!

arunc de pe mine îmbrăcămitea sufletului, zdrenţuită
nu fi obosită!
am dureri, vântul uitării încearcă, dar nu mă vindecă
aştept să te mai văd, încă măcar o clipă
simt cum cresc în frunza stejarului
de sus şi el se uită
jos, la rădăcina pământului răsărită din mine
prin frunze de toamnă şi de iarnă, putrezite,
aduţi aminte!
ai crescut ca un alfabet în eul meu, şi exişti cu adevărat
oare m-am înşelat?
sau
eşti în mine de mult, o istorie scrisă fără cuvinte
a unei iubiri cumplite şi apoi,
eu din urnă
prin vânt aruncată de tine, cenuşa rispită?

poezie de Viorel Muha (mai 2010)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Introspecţie

nu sunt decât o introspecţie secundară
de-o frântură de clipă
în trupul tău
caut
visurile numărând şoaptele
desenez pe cer
un sân rubicon
în triunghiul facerii am descoperit
să mă număr cu viaţa
nu bat la porţile eului, fără duplicitatea ta
încă trenul aşteaptă, în staţie

gara

poezie de Viorel Muha (mai 2013)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Măcar o dată la câţiva ani îmi vine să fac tabula rasa. Să arunc încărcătura materială şi afectivă din viaţa mea, să eliberez nişte culoare, să curăţ nişte terenuri, să renunţ la o parte din amintirile mele. Atunci când mă apucă, ard manuscrise, arunc pliante, aranjez fotografiile în albume ca şi când n-ar mai trebui să le privesc niciodată, arunc obiectele care nu-şi găsesc un loc în câmpul meu vizual sau cărora nu le găsesc întrebuinţare zilnică. Mă debarasez fără regrete de toate lucrurile cărora nu le pot da o semnificaţie nouă. Într-un fel, ştiu că fac asta ca să las loc altor oameni, altor întâlniri, altor idei, altor obiecte, altor amintiri, deşi nu asta e intenţia mea. Pur şi simplu îmi place să merg mai departe, privind în urma mea cu nostalgia cu care contemplu siajul unei bărci uşoare...

Silvia Velea în Memoriile păsării Phoenix (2020)
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clepsidra

Mă plictiseşte timpul cu monotonia lui
trecere prin liniile tridimensionale
sau prin cele unsprezece dimensiuni
ale spaţiului
dacă vreţi
să fiţi la zi
cu ultimele calcule cuantice.
Timpul rămâne acelaşi
în ecuaţia asta
aşa că de ciudă
l-am închis într-o clepsidră
cu nisip stelar
să stea captiv să vadă şi el cum este să fii prizonier
într-un corp trecător de clepsidră.

poezie de Viorica Hagianu din Plasa de păianjen
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă nici anul acesta nu intru în istorie, o dau dracu' şi mă apuc de politică.

aforism de Victor Martin din Carte de citit la volan
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Teoria stării staţionare deschidea posibilitatea tulburătoare ca legile fizicii să determine într-adevăr conţinutul universului prin cerinţa ca toate trăsăturile universului să se autopropage... Cerinţa autopropagării este deci un nou principiu puternic cu ajutorul căruia putem întrezări pentru prima oară posibilitatea de a răspunde la întrebarea de ce lucrurile sunt aşa cum sunt, fără a spune doar: e aşa, fiindcă aşa a fost.

citat din Dennis Sciama
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maria: Ce număr porţi la pantofi, mă?!
Nistor: Deh, micuţo, n-ai vrea să am picioruşe de bebe, ca ale tale...
Lia: De unde găsim noi încălţăminte de fetiţă, pe măsura lui?!
Nistor: Voi chiar aţi vrea să încerc să merg cu aşa ceva?! Vă spun eu, nici măcar n-o să încerc să mă ridic de pe scaun, pentru că nu vreau să-mi rup picioarele. De altfel, sunt destul de înalt şi fără tocurile astea, deci, ce nevoie aş avea de câţiva centimetri în plus?! Dau cu capul de tavan, dacă umblu cu chestiile astea!
Lia: Ai dreptate. Eşti deja mult prea înaltă, Nisa, dar încearcă să te ridici, să te vedem.
Nistor: Bine, să încerc... V-am spus eu că nu pot purta aşa ceva!
Maria: Am văzut. Eşti prea împiedicată, Nisa!
Stela: În plus, nu vreau să-mi dai de lucru, să-ţi pun picioarele în ghips, aşa că hai să căutăm ceva fără tocuri înalte.
Lia: Bine. Ar fi fost mai amuzant cu tocuri, dar la înălţimea lui, chiar nu e cazul; într-adevăr, s-ar lovi cu capul de tavan. Şi nici nu cred că s-ar putea urca pe masă, cu tocuri.
Maria: Haideţi să v-o prezentăm pe noua noastră colegă, Nisa cea blondă, îmbrăcată în roz...

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Big-bang sau marea explozie care a dus la naşterea Universului a fost consecinţa acumulării unor gigantice energii, care, nemaiputând exista ca atare, s-au eliberat prin explozie, născând sistemele solare ale Universului. Se zice că undele acestei inimaginabile explozii mai pot fi recepţionate şi astăzi de radio-radare gigantice. Este Muzica Universului – muzica sferelor – muzica siderală, a celei mai mari aventuri a materiei, care în veşnicia ei capătă întrupări diverse în stele şi pietre, în râuri şi mări, în statui şi în cărţi, în microorganisme şi plante, în animale şi oameni.

Lucian Gavrilă în Miracolul vieţii, miracolul eredităţii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamna directoare: Nimeni nu face nimic care să merite cu adevărat dacă nu are o diplomă.
Jenny: Nimeni nu face nimic care să merite cu adevărat dacă are o dilpomă. În orice caz, nicio femeie.
Doamna directoare: Prin urnmare ceea ce fac eu nu contează? Sau ceea ce face domnişoara Stubbes, sau doamna Wilson sau oricare dintre cei ce lucrează în această instituţie? Pentru că niciuna dintre noi nu ar lucra aici dacă nu ar avea o diplomă. Ştii asta, nu-i aşa? Da, într-adevăr este greu şi plictisitor să înveţi...
Jenny: Foarte plictisitor!
Doamna directoare: Poftim?
Jenny: Este greu şi plictisitor să studiezi. Este greu şi plictisitor să înveţi. Prin urmare, ceea ce îmi spuneţi este să mă plictisesc, şi iar să mă plictisesc. Îmi cereţi să mă plictisesc toată viaţa de-acum încolo. Stupida asta de ţară este plictisitoare! Este o ţata lipsită de viaţă, tristă, fără culoare! Oricum este posibil ca ruşii să ne bombardeze în orice clipă. Iar eu trebuie să aleg: să fac ceva greu şi plictisitor sau să mă mărit cu... evreul meu. Şi să plec la Paris, Roma şi să ascult muzică Jazz, să citesc, să iau masa în restaurante elegante şi să ma simt bine! Nu mai este neveoie să ne educţai, doamnă Walters. Trebuie să ne spuneţi de ce o faceţi.

replici din filmul artistic O lecţie de viaţă, după Lynn Barber
Adăugat de Dana Ţugui MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Praf de stele

Lanţuri de carbon
se înlănţuiesc în spirale infinite
de viaţă
informaţia captivă
din ADN-ul universului
se odihneşte pentru un timp
în om.
Praful de stele
neobositul călător cosmic
se coagulează în fiinţe
urlă în materie
explodează în antimaterie
şi îşi aminteşte
pentru o clipă
de om.

poezie de Viorica Hagianu din Plasa de păianjen
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Siberii sentimentale

Capabil fiind de introspecţie
şi crezându-mă demiurg în sine,
m-am aşezat în firea-mi,
ca într-un vid lăuntric,
ca în genunea propriei mele individuaţii....

Aşa mi-am descoperit marginile,
golu-mi vital,
absenţa lăuntrică,
sahara sufletului,
tăcerile sângelui,
iluzia – fata morgana
şi lipsa vastă a cugetului...

O, suflet dezacordat, uscat,
fără de lacrimi,
cum cauţi tu sensul ultim al vieţuirii,
cum rămâi tu nepăsător,
în faţa acestor siberii sentimentale?!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cele cinci simţuri ale noastre sunt cu totul insuficiente dacă ne lipseşte bunul simţ şi simţul umorului.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Lidia Reste
Comentează! | Votează! | Copiază!