Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Cornelia Georgescu

Lucian și domnul To Kuny vorbiseră în șoaptă, mergând încet, undeva, pe la mijlocul grupului. Ceilalți erau răspândiți care mai de care, unii înaintea lor, alții în urma lor, admirând cu multă curiozitate tot ceea ce-i înconjura. Numai Lucian și colega lui, Lia (care era în urmă, împreună cu Ly), nu admirau aspectul peșterii în care fuseseră captivi. Primii, cel mai în față, se aflau cei doi roboți, care nu păreau deloc interesați de aspectul peșterii. Ei înaintau nestingheriți, fără a întârzia în admirarea interiorului și fără a comenta pe această temă. Erau secondați de Nistor, care se grăbea spre ieșire. Astfel, în cele din urmă reușiră să ajungă toți afară, unii înainte, alții mai în urmă, primii fiind tot cei doi roboți...

citat din romanul Proxima de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Cornelia Georgescu

Mihai își conduse colegul până în locul în care se aflau roboții; aceștia erau într-adevăr, finisați. Lucian îi mai văzuse cu doar câteva zile în urmă, dar atunci nu erau gata. Acum păreau altfel, de parcă erau alții, nu aceiași. Lucian nu-și putu reține o scurtă exclamație admirativă; acum roboții arătau foarte bine. Îi privi îngândurat și-i păru bine că decisese ca aceștia doi să fie roboții pe care-i vor lua cu ei, în misiune, dacă vor mai pleca vreodată în această misiune. Amintindu-și de reclamație, de Comisia Disciplinară, de neplăcerile care-l așteptau luni, se încruntă a nemulțumire. Totuși, își eliberă mintea de aceste gânduri, făcând astfel loc întrebărilor pe care să le adreseze celor doi roboți, însă întrebările parcă fugeau de el în acel moment. Privi din nou spre cele două creaturi metalice...

citat din romanul Proxima de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Înaintau, fără a se grăbi, sperând că vor găsi un alt drum, o altă cale spre ieșirea din această peșteră; de abia acum luau seama la aspectul ei interior... Avea galeriile foarte largi și înalte, deci, nu erau deloc nevoiți să se aplece în timp ce mergeau, ceea ce era în favoarea lor, altfel înaintarea le-ar fi fost cu mult îngreunată. Ca aspect, semăna mult cu peșterile din munții de pe Terra; lipseau, evident, orice urmă de vegetație, fie ea reprezentată doar de mușchi și licheni, cât și animalele sau umezeala specifică peșterilor, altfel era destul de frumos, de plăcut. Însă aspectul peșterii nu era prioritar în acel moment; nici nu-i atrăgea, nici nu-i impresiona, altceva interesându-i pe ei, anume cum să ajungă mai repede afară de acolo. Ce bine că totuși nu se aflau într-un loc strâmtorat, galeriile fiind înalte și largi, foarte spațioase.

citat din romanul Proxima de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

De data aceasta porniră toți spre ieșire, la îndemnul domnului To Kuny, fără a mai sta pe gânduri. Cu lanternele aprinse, se îndreptau spre ieșirea din peșteră, acum, că-și regăsiseră colegii, fiind mai voioși. Încordarea le dispăruse de pe chipuri și își permiseră chiar admire aspectul plăcut al peșterii, comentând pe seama acesteia. Lumină aveau destulă, mai mult chiar decât suficientă. Acum nici măcar nu mai înaintau într-un grup compact, se împrăștiaseră neglijent, așa că To Kuny prinse momentul potrivit pentru a vorbi cu Lucian.

citat din romanul Proxima de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Cât despre ei, stăteau liniștiți, așteptând vadă când vor putea în sfârșit ieși, iar pe măsură ce cei doi roboți îndepărtau bolovanii, auzeau din ce în ce mai clar ceea ce discutau colegii lor de partea cealaltă a barierei pietroase, apoi zăriră o luminiță slabă, un fascicul luminos subțirel, ce reușise răzbată din partea cealaltă până la ei, care se mărea vizibil, pe măsură ce înaintau roboții, până ce deveni o deschizătură suficient de mare pentru ca ei aibă loc treacă dincolo. În această deschizătură deslușiră clar siluetele metalice ale celor doi roboți, care se retraseră, lăsându-le lor loc liber, treacă în partea cealaltă. Fericită, zâmbind, înainte de a porni spre ie-șire, Lia, care era lângă Lucian, se înălță pe vârfuri, îl îmbrățișă delicat și-l sărută pe obrazul drept, nu pe cel stâng, să nu-l deranjeze. El o privi nedumerit; nu-i spuse nimic.

citat din romanul Proxima de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Mihai și Lucian porniră spre locul în care se aflau roboții. Nu peste mult timp reveniră la bordul navei albastre, pe puntea principală, de astă dată, împreună cu cei doi roboți, care vor fi roboții echipajului, deci, aveau un rol important în această misiune. Cu excepția lui Lucian, doar Nistor îi mai văzuse; restul pentru prima oară. Îi priviră curioși, chiar și domnul Manea. Dar nu roboții erau emoționați, ci tânărul informatician, întrebându-se dacă celorlalți o le placă de roboții lui. Oare îi vor accepta în echipaj, sau îi vor respinge? Dacă n-o le convină ceva? Desigur, îl avea de partea lui pe Lucian, comandantul misiunii, care-l sprijinea, dar era oare de ajuns?! Ceilalți ce părere vor avea? Și directorul?! Și dânsul fusese de acord ca aceștia fie roboții misiunii, dar oare după ce-i va vedea, va rămâne la aceeași părere? În mintea lui Mihai se îngrămădiră rapid, în mare viteză, o sumedenie de întrebări stupide, menite aducă fără motiv neliniște în sufletul lui...

citat din romanul Proxima de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Afară, norii, generoși, revărsau asupra orașului toată apa pe care reușiseră s-o strângă de când nu mai plouase. Pentru a nu se uda prea rău, Diana Enka intră grabnic în mașină, ocupând un loc pe bancheta din spate, fără a mai ține cont că era mașina albastră a directorului. Deși ploua în neștire, cei doi body-guarzi se aflau la datorie, cu umbrele. Se apropiară de mașină. Lucian îi zări și înțelese intenția celor doi. Lucian îi conduse pe cei doi body-guarzi până în garaj, unde se afla bătrâna mașină a familiei Enka, în care cei doi se urcară fără a comenta. Totuși, la volan se urcă nu Petre, ci Adrian Pleșa, iar în curând cele două mașini părăsiră curtea casei, una după alta, cea albastră fiind în față. Polițiștii, jandarmii și gardienii încă păzeau casa, în ciuda ploii, care nu părea a conteni în curând.

citat din romanul Proxima de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

După ce fiecare primi câte o lanternă, le aprinseră, iar interiorul peșterii fu inundat de fascicule luminoase puternice, care dezvăluiră aspectul peșterii, însă nici unul nu era tentat admire interiorul plăcut și frumusețea acelui loc deosebit, fiind preocupați de cu totul alte gânduri, altfel, în mod normal, frumusețea, ca și aspectul inedit al peșterii, le-ar fi captat în întregime atenția.

citat din romanul Proxima de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lia coborâse deja treptele, dar nu pornise rapid spre ieșirea din Institut, ci merse încet, îngândurată. Spera ca Lucian și Maria să nu întârzie prea mult în navă; dorea verifice dacă el va pleca într-adevăr cu colega lor cea blondă, așa cum auzise ea. În sfârșit! Iată-i ieșind din nava albastră, trapa închizându-se ermetic în urma lor. Micuța blondă, zglobie, coborî repede treptele. Avusese ocazia de a-l vedea pe Lucian într-o postură care ei i se păruse cam inedită: aceea de a strânge și a curăța totul de unul singur, dar nu după mult timp, atât ea, cât și restul colegilor, se vor deprinde cu această caracteristică a comandantului lor: el însuși făcea ordine, cu mâna lui, ori de câte ori i se ivea ocazia, fără a solicita ajutor din partea celorlalți, care doar asistau nepăsători la aceste acțiuni ale lui. Deocamdată, cei doi o ajunseră din urmă pe domnișoara psiholog, Lia. Lucian se miră s-o găsească încă în Institut; credea că doar el și blondina mai rămăseseră. Nefiind însă indiscret, n-o întrebă de ce nu plecase încă.

citat din romanul Proxima de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Înțelegându-se cu body-guarzii asupra modului de deplasare, două mașini ieșiră din curtea casei comandantului misiunii; deocamdată, încă mai era comandantul misiunii, până la pronunțarea definitivă a deciziei Comisiei Disciplinare. În prima mașină, albastră, elegantă, modernă, se aflau Lucian și Mihai, în cealaltă, cu care venise tânărul informatician, se aflau cei patru body-guarzi. Mașina lor o urmă îndeaproape pe cea a directorului. Și astfel merseră până acasă la Mihai; se opriră nu în curte, ci la poartă, dincolo de cordonul format din polițiști, jandarmi și gardieni care păzeau non-stop casa campionului. Coborâră toți pasagerii celor două mașini, dar numai Lucian și Mihai se îndreptară spre poarta casei. Lucian nu se putu împotrivi invitației tânărului său coleg de a intra numai puțin, deși parcă el nu dorea; totuși îl urmă...

citat din romanul Proxima de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Ceilalți, mai cu sau fără voia lor, acceptară și ei prezența Liei în echipaj; doar Alex și Nis păreau a se strâmba a nemulțumire, puțin, însă n-aveau încotro, erau în minoritate, deci, nu se împotriviră nici ei, mai ales că, ori de câte ori încercau spună ceva dezaprobator, contra domnișoarei consilier, chiar Lucian îi lua apărarea. "Oare de ce?!" se întrebau nedumeriți cei doi. Domnul Virgil Stancu se apropie de cel pe care fiica dânsului îl adusese în fața Comisiei Disciplinare. Tatăl Liei, domnul Virgil Stancu, era un om plăcut, brunet, cu ochii negri; nu prea semăna cu fiica lui; Lia semăna mai mult cu mama ei, Valeria Stancu, o doamnă brunetă, cu ochii albaștri...

citat din romanul Proxima de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Alex și Lucian plecară, fără a mai aștepta fie însoțiți de cineva până la ieșire, pentru că tatăl și fiica, ambii medici, erau ocupați. În curând, cei doi tineri se aflau în ascensorul blocului, reparat și modernizat, care-i coborî rapid 13 etaje, până la parter. Afară, la datorie, erau așteptați de Petre și Adi. Lăsând motocicleta "Ucigașei" acolo, Alex și Lucian intrară în mașina albastră, pe locurile din față. Tânărul comandant porni mașina spre casa colegului său. Mașina albastră opri în curând în dreptul casei geneticianului. Cei doi body-guarzi rămaseră în interiorul vehiculului albastru, în așteptarea celui căruia-i asigurau protecție în afara Institutului.

citat din romanul Proxima de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Cât despre colegul ei "Ucigașei", Ovidiu Băloi, zis "Cocoșul", pe el nu mai era nevoie -l anunțe nimic, doar auzise discuția, deci știa că fuseseră invitați toți cei 14 body-guarzi în vizită la bordul navei albastre "Pacifis". Lucian nu avu mult de așteptat până sosească ceilalți colegi ai săi, Mihai, Maria și Stela și restul body-guarzilor, aduși de "Ucigașa"; portarul nu-i reținu, le permise trecerea, iar Petre și Adi intraseră împreună cu Lucian. Astfel porniră toți spre rachetodrom. Dintre cei 14 body-guarzi, doar cei doi care o însoțeau pe domnișoara doctor Stela, Șerban Fulger, zis "Tunetul" (acesta era cel bolnav, care își va încheia cariera de body-guard după data de 27 iunie) și Costel Frunză, zis "Violentul", mai intraseră în Institut, dar nu și pe puntea principală a navei albastre. Pentru ceilalți era pentru prima oară când intrau în Institut și tot ceea ce vedeau aici li se părea foarte diferit față de ceea ce era afară. Pentru ei era ceva inedit, cuvinte ca "rachetodrom, rampă de lansare, navă spațială, punte principală etc." lipsind cu desăvârșire din vocabularul lor până în acel moment; acum aveau de-a face cu ele pentru întâia oară.

citat din romanul Proxima de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Mașina albastră a directorului, urmată de alta, opriră în dreptul casei reclamantei. Din prima mașină coborî chiar domnișoara consilier Lia, căreia Lucian îi spuse doar "Noapte bună, colega!", deschizându-i amabil portiera și zâmbindu-i. Apoi își reluă locul la volan și porni mașina de abia după ce urcară cei doi body-guarzi, Petre și Adi, cu care se înțelegea de minune. Află de la ei, în drum spre casă, că erau invitați la Comisia Disciplinară a Institutului, chiar și ei, pentru a da niște declarații, deși nu știau pentru ce. Lucian îi lămuri că din cauza lui erau chemați, iar cei doi body-guarzi se mirară afle acest amănunt, dar îl asigurară de sprijinul lor, atât cât se putea.

citat din romanul Proxima de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Astfel își petrecură cei șapte tineri această zi, străduindu-se ca, până seara, înainte de a pleca spre casele lor, viziteze cât mai multe dintre compartimentele navei albastre. Cu această ocazie, cei patru colegi mai noi constatară că rezervele celor trei nu erau deloc mai mari decât ale lor, erau absolut identice, cel puțin în privința dimensiunilor; chiar și a comandantului, mai ales că nu se știa mai din timp că Lucian va fi comandantul, iar el își alesese de mult rezerva lui, dinainte de a afla că va fi membru al echipajului în această misiune, sau că "Pacifis" va participa vreodată la vreo misiune spațială. Bineînțeles, nu reușiră să viziteze chiar întreaga navă, ci doar o mică parte din ea, apoi reveniră pe puntea principală; Eugen Manea nu-i mai căutase deloc în acea zi, semn că, într-adevăr, dânsul era ocupat. Nici o problemă, îl vor întâlni mâine și zilele următoare.

citat din romanul Proxima de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lia: Dar tu ce faci aici?
Lucian: Nu se vede?!
Lia: Ba da, gătești; dar de ce? Asta nu înțeleg...
Lucian: Pentru că așa vreau eu; îmi place.
Lia: Păi, voi n-aveți roboți casnici?
Lucian: Ba da, avem, însă când sunt eu pe acasă, roboții sunt cam în plus, n-au ce face, șomează; le fur eu activitatea.
Lia: Și părinții tăi te lasă?
Lucian: Uneori mai protestează, dar în cele din urmă, văzând că n-au încotro, renunță.
Lia: Bine; te aștept.
Lucian: Ia-l și pe Rikky cu tine, dacă nu te deranjează.
Lia: Eu l-aș lua; nu mă deranjează deloc, deci, dacă vrea, poate veni cu mine.

replici din romanul Proxima de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Victorioasă, Lia porni voioasă înainte, cercetând totul cu atenție. Lucian o urmă prudent, nemulțumit de faptul că totuși se lăsase ușor convins de ea, deși era și el curios în privința acestei peșteri, nu putea nega acest lucru. Pe măsură ce înaintau, întunericul devenea din ce în ce mai greu de pătruns cu privirea, iar ei de abia distingeau ce era în jurul lor, însă puteau fi siguri că nu erau în pericol.

citat din romanul Proxima de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Era deja vineri, 08 iunie, ziua dinaintea sfârșitului de săptămână. Cei șapte tineri erau colegi de la începutul săptămânii; se cunoșteau ceva mai bine și păreau a se acomoda unii cu alții. În acea dimineață ajunseră la Institut înainte de ora 08.00, fiind însoțiți de acasă de body-guarzi, doar până la intrarea în Institut. Dacă afară nu avea probleme, odată ajuns în interiorul Institutului, Lucian nu putea evita întâlnirea cu fetele, care nu-i dădeau pace. Îi reproșau că tot nu trecuse pe la discotecă. Avusese oare timp de așa ceva? Nu prea! Și chiar de ar fi avut, tot n-ar fi trecut pe acolo. Norocul lui că-n acea dimineață, nu Lia îl văzu înconjurat de domnișoare, ci simpatica blondă Maria; intră împreună cu ea în interiorul navei albastre. Între timp, dat fiind că mama ei, doamna Eleonora Stoica – medic veterinar, aflase rezultatele analizelor făcute lui Nero, blondina aduse și-i înmână colegului ei noua rețetă necesară dulăului și noile recomandări făcute de doamna Stoica. Lucian le așeză cu grijă în buzunar, spunând că-i va lua câinelui tot ce-i era necesar; el avea mare grijă de Nero, nu-l neglija niciodată.

citat din romanul Proxima de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

După această discuție, care stârni admirația tânărului comandant față de micuța făptură blondă cu o mutriță drăgălașă de copilaș, amândoi reveniră în camera în care se aflau ceilalți. Desigur, Lucian remarcase de ceva timp că blonda era o ființă deosebită, dar acum i se întărise această convingere, însă inima lui tot domnișoarei consilier îi aparținea, pe ea nu și-o putea scoate din minte, oricât ar fi încercat. Lucian se ocupă cu atenție de oaspeții săi, tratându-i pe toți la fel; după cum se exprimase blonda, toți erau la fel de importanți, în egală măsură.

citat din romanul Proxima de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Zărindu-l liber pe comandantul misiunii, domnul Virgil Stancu, tatăl Liei, consideră că era momentul prielnic pentru acea discuție între patru ochi despre care îi amintise. Lucian acceptă propunerea dânsului, așa că amândoi se retraseră într-un locșor mai ferit de camerele de luat vederi; pe puntea principală a navei, căci reporterilor nu li se permisese accesul în interiorul vehiculului spațial. Puteau filma exteriorul din orice unghi doreau, dar în interior nu puteau pătrunde. Deci, pe puntea principală erau doar Lucian și domnul Stancu Virgil, acesta din urmă admirând pentru câteva clipe aspectul interior al navei albastre.

citat din romanul Proxima de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Directorul aștepta sosirea celor șapte tineri, pentru că se apropia de ora 12.00, iar ei chiar porniseră spre biroul directorului, împreună cu domnul profesor Eugen Manea. Avuseseră la dispoziție o săptămână pentru a-și completa echipajul și se descurcaseră, cu ajutorul instructorului lor, domnul profesor Manea și al computerelor. Acum erau șapte, toți tineri și părea că se vor înțelege de minune împreună. Încă nu aveau cei doi roboți, deși știau care vor fi aceștia; tânărul informatician Mihai îi asigurase că avea el roboții potriviți pentru misiune. Poate într-adevăr așa era.

citat din romanul Proxima de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info
Cineva are nevoie de răspunsul tău: Ce roboți cu webcam pot fi controlați wireless de pe un laptop cu Windows 8? Fii primul care răspunde!

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!