Nu exista, totuşi, nici un alt semn nu arăta că în acea casă ar mai fi locuit vreun băiat.

citat din romanul Harry Potter şi piatra filozofală de J.K. Rowling
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cred că este puţin probabil că vor exista creaturi precum personajul Data într-o bună zi. Sper că, dacă totuşi vor exista, vor arăta toţi exact ca mine!

citat din Brent Spinner
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chiar dacă ai fi într-o închisoare, în care zidurile nu lasă nici unul din sunetele lumii să ajungă la simţurile tale, nu ţi-ar rămâne totuşi copilăria, acea preţioasa, regească posesiune, acea comoară, casă a amintirilor?

citat clasic din Rainer Maria Rilke
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără

Fără Dumnezeu şi soare nu ai exista.

Fără apă nu ai exista.

Fără păduri nu ai exista.

Fără albine nu ai exista.

Fără hrană nu ai exista.

Fără animale nu ai exista.

Fără flori nu ai exista.

Fără culori nu ai exista.

Fără muzică nu ai exista.

Fără sunet nu ai exista.

Fără lumină nu ai exista.

Fără propriul corp nu ai exista.

Fără spiritualitate nu ai exista.

Fără forme de relief nu ai exista.

Fără plâns şi râs nu ai exista.

Fără natură nu ai exista.

Fără sentiment nu ai exista.

Fără foc nu ai exista.

Fără aer nu ai exista.

Fără univers nu ai exista.

Fără armonie nu ai exista.

Fără întelepciune nu ai exista.

Fără simţuri nu ai exista.

Fără smerenie nu ai exista.

Fără geometrie nu ai exista.

Fără suflet nu ai exista.

Fără pământ nu ai exista.

Fără gând nu ai exista.

Fără iarbă nu ai exista.

poezie de Cînepă Ştefan din Dumnezeu este lumina conştiinţei noastre, Fără...
Adăugat de cinepa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Harry îşi imagina că el era posesorul Talismanelor şi că stătea în faţa lui Cap-de-Mort, ale cărui Horcruxuri nu se comparau cu Talismanele... Nici unul nu poate trăi în timp ce celălalt supravieţuieşte... Oare acesta era răspunsul? Talismanele contra Horcruxurilor? Oare exista totuşi o cale de a fi sigur că va învinge el?

J.K. Rowling în Harry Potter şi Talismanele morţii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acum nici spre cer nu mai privesc; cui i l-aş arăta, dacă-aş vedea vreun nor?

citat clasic din Nadejda Mandelstam
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Băiat de băiat

Dacă e băiat de mahăr,
Este dulce, plin de zahăr
Şi pipiţele ca gândul
Îi sug zahărul... cu rândul...

epigramă de Constantin Enescu (3 mai 2010)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o societate ideală n-ar mai exista nici legi, nici stat, nici corupţie, nici nedreptate. Din păcate, nu ar mai exista nici oameni.

aforism de Mihail Mataringa (24 martie 2013)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Kikuji nu ştia cum s-aleagă florile potrivite pentru ceremonia ceaiului, iar fata în casă nu se pricepea nici ea. Şi totuşi, pentru ceaiul de dimineaţă, acea floare de rochiţa-rândunicii i se părea cum nu se poate mai potrivită.

Yasunari Kawabata în O mie de cocori
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cred întru totul în stafii. Am crezut intreagă mea viaţă. Prima casă în care am locuit era bântuită. Exista mormântul cuiva în curtea din spate. Eram doar un copil pe atunci, însă părinţii îmi spuneau că în fiecare noapte, la aceeaşi oră, auzeau pe cineva umblând pe scări.

citat din Meaghan Rath
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

casă

Casă. Un edificiu gol pe dinăuntru ridicat pentru a fi locuit de om, şobolan, şoarece, gândac, muscă, ţânţar, purice, bacil şi microb.

definiţie aforistică de Ambrose Bierce din Dicţionarul Diavolului
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet pentru Rodica

În caz cā dragoste nu este,
În viaţā, n-ar mai fi nimica,
N-ar exista, vai!, nici Rodica,
Nu s-ar mai scrie vreo poveste...

N-ar exista nici nopţi celeste,
Nici cutezanţa şi nici frica,
N-ar mai cânta nici turturica,
Pentru iubite şi neveste.

Nu ar mai fi nici cerbi în rut
Şi nici izvoare cristaline,
Ah!, nici sfârşit, nici început

Şi nici ochi verzi, nici coapse fine,
Nici relativ, nici absolut,
Ar fi doar inimi în ruine...

sonet de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde mă aflam eu în timpul luptelor? Nici pe baricade în mijlocul camarazilor şi nici în vreun centru legionar de comandă al Capitalei. Umblam singur din loc în loc, din casă în casă, căutându-mi adăpost pe unde puteam.

Horia Sima în Era libertăţii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arhetip de cartier: "Băiat de băiat"

Look "dă jme", viril, forţos,
Tatuaje... cât mai jos,
Numai mintea-i declarată
"Zonă defavorizată".

epigramă de George Petrone din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reveni în sală şi porni spre locul ei. Îl privi fără să vrea; el se afla în primul rând, cu urmele acelea de ruj tot acolo, pe obraji... "Don Juan..." se gândi ea, dar nu-i mai făcu nici un fel de semne. Îşi retrăsese, în sfârşit, acuzaţiile la adresa lui, deci el putea fi liniştit – nu va fi sancţionat! Dar, în mod ciudat, după această acţiune, era şi ea mult mai liniştită... De ce nu procedase astfel de la început? Sau şi mai bine, de ce nu renunţase la acea reclamaţie?! Ah, de n-ar fi scris-o deloc; sau măcar de-ar fi rupt-o după ce-o scrisese, înainte de a o depune... Oricum, tot era bine şi mai târziu, decât deloc. Vor pleca deci în misiune, iar ei vor fi totuşi colegi. Cum se va înţelege oare cu el? Iar ceilalţi cum o vor mai privi, cu excepţia Mariei, care se arătase foarte amabilă, prietenoasă? O vor considera ei vreun soi de ciudăţenie?! Rămânea de văzut... Acum era foarte curioasă să afle totuşi care va fi decizia Comisiei, pentru că va exista o decizie...

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mă gândeam la asta. Nu era vorba de dragoste. Mă întreb dacă nu exista şi altceva; ceva care să plece tot de-aici, dintr-o dragoste, dar care să ducă în altă parte. Mi-e foarte greu să-ţi explic. Nu înţeleg nici eu. S-ar putea totuşi să mai fie o ieşire, pe care noi n-o vedem. Faptul acesta că tu ne-ai întâlnit pe amândoi ar putea fi un semn, ar putea semnifica ceva...

Mircea Eliade în Noaptea de Sânziene
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu tind să stăpânesc nici vreun imperiu, nici vreun regat, nici măreţia stărilor de sus, căci mă iubesc prea mult.

aforism clasic de Michel de Montaigne
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mica bufniţă se simţea foarte bine în palma lui Harry şi îl ciupise uşor de deget, pentru a-i arăta – într-un mod cam ciudat, ce-i drept – dragostea ei.

J.K. Rowling în Harry Potter – Prizonier la Azkaban
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Incontrolabil

Ce programare curioasă;
să fac copii
care plecând de-acasă
vor să nu-i mai ştii!?

Ce programare curioasă;
să îmi propun argumentat ceva
ce nu pot face -ah cum viaţa-i ofticoasă-
de altul nu ar exista!?

Ce programare curioasă;
să n-am nicicum habar de mine,
nici de la naşterea-mi pompoasă
şi nici când "exit" intervine!?

Ce programare curioasă;
să fiu... şi fără vreun control
să nu pot eu să-mi modelez carcasă...
Să fiu ca un actor în piele, fără rol!?

Ce programare curioasă;
să plec, să strâng, să uit uşor de tot,
să n-am niciun habar de casă
şi-ntr-un final să fiu ca la-nceput... Ne... tot!!!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (5 aprilie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înţelegerea este primul pas spre acceptare şi doar cu acceptare poate exista redresare.

citat din J.K. Rowling
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vara copilăriei

Mergeam la Tata-Mare, "la ţară", în vacanţă,
În fiecare vară, cuprins de nerăbdare;
El ne primea: "Hai, taică!", iar apoi, cu mirare,
Privind spre noi c-un zâmbet, mergând mai la distanţă:

"Dar voi cine mai sunteţi, ce mi-aţi făcut nepoţii?
Că nu erau atâta, eu am pe uşi măsura,
Şi nici atât de scoabe, să-nţepe bătătura,
Ia să mi-i daţi acuma, de voi îmi sunteţi hoţii!"

Venea, din urmă, Maica: "Ia lasă, bre, copiii!
Hai, gata, dezbrăcarea, spălat pe mâini, la masă!"
Şi ne ducea, grămadă, pe scări, la ei în casă;
Ce tropăit, ce râset! Fugeam ca bidiviii,

Dădeam ocol prin casă, ne mai uitam prin "Sală"
Sclipea în ochi plăcerea, zburdam cu voie-bună,
Ne aruncam pe paturi, chiar şi-n "Odaia bună",
Şi ne jucam întruna, uitând de oboseală.

Acea copilărie, acea uitată "ţară"
Răsare-acum din minte c-un strigăt de plăcere,
Şi uit pe loc şi grija sau teama de durere.
Privesc cu drag în urmă şi văd... alt fel de vară.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Zece
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!