Orarul dimineții (Parodie)
Apetisanta și atenta mea soție,
Era de dimineață în bucătărie,
Pregătind de zor un mic-dejun pentru noi doi:
Proaspete legume și vreo patru ouă moi,
Mezeluri, pâine neagră, cu unt și dulceață
Și-un suc de fructe, ea fiind o sugăreață.
Cu un furou cam scurt în care adormise
Ceva parcă simții urcând pe noi abscise.
Când, se-aplecă neașteptat de mult spre mine,
Zicând: - Azi ar trebui să fac sex cu tine,
Și asta repede acum, fără preludiu,
Fără a moșmondi cu plictis și cu studiu.
Brusc m-am luminat și am scăpărat cu ochii,
Eu adeptul chinuit de scurte rochii,
Și-am bănuit îngrijorat că poate visez,
M-am pălmuit, să nu cumva să abandonez.
Și-nțelegând că-i ziua mea cea mai frumoasă,
Mi-am limpezit și biata minte aburoasă.
Am îmbrățișat-o ud și am accelerat
Pe masă-n bucătărie, n-am ajuns la pat.
A sughițat și-a țipat cu ochii-nfipți în grinzi,
De parcă operam pe viu oameni suferinzi.
Și-adoptându-mi piesa ei fără preludiu
Am pătimit, ca și colegul ei Claudiu.
Dar mi-a mulțumit la final cu tonul tandru,
Spunând c-am depășit chiar și pe Alexandru.
S-a îndepărtat fără furou spre aragaz,
Și am surâs s-aud că azi am fost cel mai breaz
Năuc din fire, dar fericit am întrebat
Ce s-a întâmplat, ce-a fost cu ea, și-a explicat:
Pe când țineam moi ouăle în mâna stângă,
Simțeam că plânge-n mine-un dor de mătărângă,
Și cum ceasul meu cu calendar mi s-a stricat
M-am gândit să fac și pentru tine un păcat;
Mi-am lăsat prieteni credincioși-n așteptare,
Deși dacă-ți măsor dorința nu-i mai mare
Totuși s-a pătat furoul cu-n sentiment gălbui,
Iar în cerul gurii am gustul încă amărui.
poezie satirică de Stelian Platon (28 iulie 2013)
Adăugat de Stelian Platon
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre dimineață
- poezii despre ziua de naștere
- poezii despre viteză
- poezii despre visare
- poezii despre soție
- poezii despre sfârșit
- poezii despre sex
- poezii despre rochii
- poezii despre pâine
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
M-am gândit
M-am gândit într-o zi
la ce aș fi eu fără zâmbetul tău,
eu fără mângâierea ta.
Nemăsurați, pașii vorbei m-au
dus uneori către tine și ți-am spus ce nu era.
Din vorbe
îmi făcusem regat și eu,
pierdută prin el, nu mai știam
să spun ce era cu mine.
Gândurile mele vechi mă cuprindeau și mă făceau noapte.
Fără să văd lumea,
fără să-mi pese ce era cu ea și cu mine,
credeam că trăiesc.
Și s-a făcut toamnă peste aleile
pe care fugeam. Și nu mai știam dacă era
toamnă afară sau doar în mine.
Nu vedeam, nu simțeam penele
vântului zburând peste nori...
M-am gândit că eu
am venit la tine în suflet
ca într-o casă dărâmată
din temelii de cuvânt.
Până în zori
am să mă nasc
din nou rază
și cuvântul meu poate
o să ajungă la tine
ca un pescăruș străin
ce ne împarte de azi
cerul în bucăți
egale cu noi.
M-am gândit la o zi în care
vorbele nu ar mai fi, în care
pașii ar bate doar pe loc,
urmele ar păși înainte și
umbrele ar merge alături de
oameni pe stradă,
la braț cu zâmbetul lor.
M-am gândit că
asta ar fi
de n-am fi.
Dar tu, tu te-ai gândit
ca într-o zi
să dai de pomană cerneală
pentru sufletul meu?
poezie de Daniela Slapciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre suflet
- poezii despre cuvinte
- poezii despre zâmbet
- poezii despre vânt
- poezii despre viață
- poezii despre toamnă
- poezii despre prezent
- poezii despre nori
- poezii despre noapte
Viața e frumoasă!
Am coborât la malul râului
Și m-am așezat lângă edec.
Am încercat să gândesc, dar n-am putut,
Așa c-am sărit cu gândul să mă-înec.
Dar am țâșnit la suprafață și-am țipat!
Apoi, din nou am încercat să-mi vin de hac!
Dacă apa n-ar fi fost atât de rece
Poate că aș fi reușit s-o fac.
Dar era Rece în acea apa! Era rece!
Mai târziu, m-am urcat pe turn
La douăzeci de etaje înălțime.
M-am gândit la copilul meu
Și-am crezut c-o să sar, că s-a zis cu mine.
Am rămas acolo și am țipat!
A fost cât pe-aci, cât pe-aci să-mi vin de hac!
Dacă turnul nar fi fost atât de înalt
Poate că aș fi reușit s-o fac.
Dar eram atât de Sus! Atât de Sus!
Acum, dacă tot sunt aici și în viață,
Presupun că a trăi este firesc.
Aș fi putut muri din dragoste
Dar am fost născut ca să trăiesc,
Așa că-o să-mi mai auzi țipetele,
O să mă mai auzi spunând că-mi vin de hac.
Nu m-aș simți însă bine, draga mea,
Să te știu tristă fiindcă-am reușit s-o fac.
Viața-i frumoasă ca un vin spumos! Viața-i frumoasă!
poezie clasică de Langston Hughes, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre înălțime, poezii despre tristețe, poezii despre râuri, poezii despre naștere, poezii despre moarte, poezii despre iubire, poezii despre gânduri sau poezii despre frumusețe
Vezi, eu nu știu să vorbesc! Pentru că am eu încrederea asta mare, că avem inimi la fel și că simțim laolaltă și ce-i bine, și ce-i rău. Și-apoi hotărârea de-acum s-a copt în mine în preajma ta. Nu m-am gândit niciodată să mă însor, așa, cu oricare. M-am gândit să mă însor cu tine. E o deosebire și tu o înțelegi. Poate că fără tine nu m-aș fi gândit... Hai, dă mâna încoace. Ei, bai! Nu-ți fie frică. Nu știi ce viață frumoasă m-am jurat să-ți croiesc ici, lângă bucățica asta de vietate din pieptul meu, care se zbate speriată acum, de o faptă așa de mare, ca pasul meu de azi.
Victor Ion Popa în Mușcata din fereastră
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și citate despre încredere, citate despre vorbire, citate despre viață, citate despre sperieturi, citate despre prezent, citate despre mâini, citate despre inimă, citate despre frumusețe sau citate despre frică
Nouă
Parcă a trecut o veșnicie
de când pentru prima oară ochii tăi verzi m-au privit.
Parcă a trecut o veșnicie
de când mi-am propus să nu mă gândesc doar la tine,
dar gândindu-mă la asta, toată ziua m-am gândit la tine.
Parcă a trecut o veșnicie
de când gândul ascuns că ești ce-am așteptat
te-a făcut să te gândești mai bine.
Parcă a trecut o veșnicie
de când așteptarea de a ne apropia
s-a transformat într-un sărut.
Parcă a trecut o veșnicie
de când strânsul mâinii a mai înlăturat
din teama ce tot întreba.
Parcă a trecut o veșnicie
și tot nu știu dacă-ți scriu ție,
sau îmi scriu mie.
poezie de Florin Mihalcea
Adăugat de Florin Mihalcea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verde, poezii despre trecut, poezii despre sărut, poezii despre ochi verzi, poezii despre ochi, poezii despre mâini sau poezii despre frică
Rugăciune după Anul Nou
O, Doamne! Cât sunt azi de exaltat,
Chiar fără ajutorul Tău deplin
Am început, precum ai remarcat,
Un an fără să fac niciun păcat
Cu fapta sau cu gândul cel puțin
Și pân-acum perfect m-am descurcat ;
N-am fost invidios, nu am bârfit,
Nici arțăgos cu cei din jurul meu,
La bunul alteia nu am râvnit,
Iar cu al meu n-am fost deloc zgârcit,
Nu m-am fălit și ce mi-a fost mai greu,
Prin vis măcar o dat' nu am mințit,
Însă acum, Te rog anticipat,
Căci anu-i lung și nu știu când năpasta
Mă va lovi cât sunt eu de curat,
Ajută-mă să nu cad în păcat
Și mai ales, să-ncepi din clipa asta
Când mă voi da, în fine, jos din pat.
Amin.
poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre zgârcenie, poezii despre timp, poezii despre religie, poezii despre perfecțiune sau poezii despre invidie
Îngerul albastru
Pe vremea când se întâmplau minuni
pe care, azi, le credem doar povești,
era un sat cu oameni harnici, buni,
pe care n-ai putea să nu-i iubești.
La margine de sat, curgea un râu
cu ape liniștite, iar pe mal,
treceau în șir căruțele cu grâu,
în râsete și cântec de caval.
În vara-ceea chiar, s-a întâmplat
tot ceea ce am să vă povestesc,
și-am să vă spun și cum de am aflat:
din textul vechi pe care îl citesc.
El pare scris de-o mână de copil,
e scris cu pana, și-i un scris frumos,
dar s-a mai șters în timp, și-i dificil
să-i înțeleg limbajul curios:
"Trecâmd pe lângă râu, pe înserat,
mi s-a părut c-aud, de pe prundiș,
un sunet ca o zbatere, ciudat,
și-am vrut să văd ce e, mai pe furiș.
Am mers tiptil și-am vrut să mă ascund,
dar l-am văzut și nu m-am îndurat
să-l văd luptându-se, din greu, pe prund,
în pânza de păianjen încurcat.
Era de un albastru ivoriu
și strălucea-ntr-un fel de necrezut;
m-am aplecat spre el, și-am vrut să fiu
salvarea pentru îngerul căzut.
Văzându-mă, s-a liniștit pe loc
și-a așteptat, cuminte, să-l salvez:
era întreg, căci a avut noroc
și-am reușit să îl eliberez.
Abia atunci, încet, și-a îndreptat
antenele spre mine și-a vorbit,
spunându-mi, pentru că l-am ajutat,
va ține seama, și mi-a mulțumit.
Și-a arătat, apoi, un dar divin
și s-a-nalțat spre ceruri într-un fel
ce m-a uimit, Am zis, într-un suspin:
"Voi fi și eu un înger, ca și el."
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Zece
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre salvare, poezii despre vorbire, poezii despre sunet, poezii despre seară, poezii despre sat sau poezii despre râs
Prietenul meu, patul
Cănd m-am născut, mama m-a înfășat
Cu dragoste și m-a culcat în pat,
Eu, adomind, din plâns am încetat:
E cel mai bun prieten al meu pat!
Când am crescut, cu-n umed sărutat,
Ademenind femeile in pat
În desfătări de-amor m-am cufundat:
E cel mai bun prieten al meu pat!
Când mai târziu femeie mi-am luat,
Am zămislit un prunc în al meu pat
Să fie Domnul nostru lăudat,
E cel mai bun prieten al meu pat!
Acum când sunt cu duhul tulburat,
Fără să fi mâncat, în al meu pat
Cu fața la perete m-am culcat:
E cel mai bun prieten al meu pat!
Cu lacrimi de durere m-am rugat,
Iar Dumnul a privit spre al meu pat:
"I-ați patul tău și umblă!'' Și-am umblat
E cel mai bun prieten al meu pat!
poezie de David Daniel Adam (18 iunie 2020)
Adăugat de David Daniel Adam
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prietenie, poezii despre femei, poezii despre superlative, poezii despre plâns, poezii despre mâncare, poezii despre mamă sau poezii despre laudă
Iubirea
Mergeam pe strada pustie luminată de luna strălucitoare
Privind cerul înnegurat și stelele încântătoare
Un gând m-a străpuns, ce pace nu-mi dădea.
"De ce trăim, oare, în viața asta grea?"
Încercam și încercam să găsesc răspuns
Însă nimic nu părea să fie potrivit
Și atunci un singur lucru mi-am spus:
"Fiecare are un scop ce trebuie îndeplinit."
Continuând să merg prin bezna cea tăcută
Pe o bancă mai micuță, aflată-n fața mea
Stătea o fetiță ce părea că ascultă
Șuierăturile vântului care lin bătea.
Fără vreo idee, lângă ea m-am așezat,
Am privit-o în ochi un timp îndelungat
Am văzut în ei doar suferință,
Nici pic de iubire sau dorință.
Vrând să par politicos, am întrebat:
"Micuțo, ești bine, ce s-a întâmplat?"
Și fără vreo expresie pe chip, mi-a răspuns:
"Poți să mă faci să ajung acolo sus?"
Rămas fără cuvinte de ceea ce mi-a spus,
Am continuat să vorbesc, punându-i o altă întrebare:
"Ești bine? Ce sa întâmplat de ești supărată așa de tare?"
Tăcere, dar am avut răbdare.
Trecuse ceva timp, cine mai știe cât....
Dar atunci și-a ridicat capul din pământ
Mi-a șoptit încet, dar m-a marcat tare:
"Mama mea e înger, cum pot să fiu și eu, oare?"
Nu i-am răspuns, am așteptat continuarea.
"Lumea mea s-a prăpădit, vreau doar să ajung în cer,
Acolo e mama mea, prea multe cer?"
Lacrimi care nu își găseau alinarea.
Ceea ce mi-a zis, pe viața m-a marcat.
"Fetițo, viața merge înainte, să nu-ți para rău.
Nu se va mai întoarce, e adevărat,
Dar ea va fi de acum îngerul tău."
S-a uitat cu ochii ei înlăcrimați către mine:
"Cum mai pot trăi când tot ce iubeam a murit?
Nu voi mai fi niciodată bine,
Iubirea de mamă era tot ce mi-am dorit."
Asta este tot ce mi-a mai putut spune.
A luat-o la fugă fără să-i mai pese,
Însă ochii, inima și mintea mi-a deschis
Și am știut ca întâlnirea cu ea a fost ceva prescris.
Acum, întrebarea mea avea răspuns:
"De ce trăim, oare, în viața asta grea?"
Ei bine, un singur cuvânt e de ajuns:
"Iubirea - de familie, de prieteni, de tot ce înseamnă ea."
poezie de Alexandra Marinescu
Adăugat de Alexandra Marinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere sau poezii despre dorințe
La patru ore fix
Perete scund din fals opal
la nișa strâmtă de sub scară
ascunde măști de carnaval
uitate-acolo de-astă vară,
le-am căutat fără folos
prin debaraua fără ușă,
dar am găsit doar brad stufos
împodobit cu o păpușă.
Cu ochii de mărgăritar,
ea m-a privit cu-un fel de milă
și mi-a șoptit cu glas amar
că-mi va prezice o sibilă.
Nu am crezut ce îmi spunea
căci arăta cam demodată
purta costum de catifea
și pălărie din prelată,
dar pe la patru ore fix,
bătute-n ceasul cu pendulă,
sibila, fără crucifix,
sosi adusă de-o patrulă.
Venind spre mine m-a privit
cu ochi adânci de preoteasă
am plâns de teamă și-am fugit
lăsând-o singură în casă,
dar a venit în urma mea
și m-a bătut ușor pe spate,
zicând ghidușă c-ar putea
să mă dezlege de păcate,
însă deodată am văzut
că nu era defel sibilă,
ci doar iubita din trecut
întoarsă parcă mai ostilă.
N-am ascultat-o nicidecum,
mi se părea cam mânioasă,
am părăsit-o lângă drum
și m-am întors îndată-acasă,
dar nu știu cum s-a întâmplat:
când am intrat grăbit pe ușă,
era deja la mine-n pat
purtând veșmântul de păpușă.
poezie de Corneliu Neagu din Timp și destin
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păpuși, poezii despre ore, poezii despre măști, poezii despre ceas sau poezii despre brazi
Stăpânul meu e plecat
Stăpânul meu e plecat.
M-am trezit de dimineață
fără să știu ce muncă
mi-a lăsat să fac.
Am mers la servitoare
și am întrebat:
"Ce-a zis Stăpânul meu
să fac?"
Servitoarea a ridicat din umeri
fără a se opri
din dereticat.
Am coborât în curte
și pe tăietorul de lemne
l-am întrebat:
"Ce vorbă a lăsat Stăpânul meu
să fac?"
Tăietorul și-a scuipat în palme,
văzând de treaba sa,
mirat.
Am mers la ciobani
la plugari, la tâmplari,
la țesătoare...
Am mers și prin ogradă,
pe la animale
Nimeni n-a știut ce muncă
trebuia să fac,
așa că m-am rugat,
pentru fiecare.
poezie de Silvia Velea (2 octombrie 2001)
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre țărani, poezii despre zoologie, poezii despre oi, poezii despre muncă, poezii despre lemn, poezii despre curățenie sau poezii despre animale
Simetrie
Mergeam așa,
Când deodată în fața mea,
S-au desfăcut doua drumuri:
Unul la dreapta,
Și altul la stânga,
După toate regulile simetriei.
Am stat,
Am făcut ochii mici,
Mi-am țuguiat buzele,
Am tușit,
Și-am luat-o pe cel din dreapta
Exact cel care nu trebuia,
După cum s-a dovedit după aceea.
Am mers pe el cum am mers,
De prisos să mai dau amănunte.
Și după aceea în fața mea s-au căscat două
Prăpăstii: Una la dreapta. Alta la stanga.
M-am aruncat în cea din stânga,
Fără măcar să clipesc, fără măcar să-mi fac vânt,
Grămada cu mine în cea din stânga,
Care, vai, nu era cea căptușită cu puf!
Târâș, m-am urnit mai departe.
M-am târât ce m-am târât,
Și deodată în fața mea
S-au deschis larg două drumuri.
V-arăt eu vouă! - mi-am zis -
Și-am apucat-o tot pe cel din stânga,
În vrăjmășie.
Greșit, foarte greșit, cel din dreapta era
Adevăratul, adevăratul, marele drum, cică.
Și la prima răscruce
M-am dăruit cu toata ființa
Celui din dreapta. Tot așa,
Celălalt trebuia acum, celălalt...
Acum merindea îmi e pe sfârșite,
Toiagul din mână mi-a-mbătrânit,
Nu mai dau din el muguri,
Să stau la umbra lor
Când m-apucă disperarea.
Ciolanele mi s-au tocit de pietre,
Scârțâie și mârâie împotrivă-mi,
C-am ținut-o tot într-o greșeala...
Și iată în fața mea iar se cască
Două ceruri: Unul în dreapta. Altul la stânga.
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre greșeli, citate de Marin Sorescu despre greșeli, citate de Marin Sorescu despre vânt, citate de Marin Sorescu despre sfârșit, poezii despre prăpăstii, citate de Marin Sorescu despre prăpăstii, citate de Marin Sorescu despre ochi, poezii despre muguri sau poezii despre cadouri
Călătorie
Am plecat mereu de-acasă,
M-am risipit peste tot molecule,
M-am pierdut din loc în loc sânge, globule...
Am o călătorie primejdioasă.
Am lăsat întâi părinții,
Am lăsat orașul copilăriei
Îndrumat de simțul datoriei...
Am început periplul suferinții.
Am trecut, trecut din școli în școli,
M-am înbăiat timid adolescent,
M-am amorezat, am fost student,
Am umplut rafturi cu scris de mii și mii de coli.
Am lăsat vise, am schimbat oraș, matur
M-am epuizat, poate m-am și-nsurat
C-am avut timp de-așa, m-am dedicat,
M-am replicat, printre copii am dat un tur.
Mi-am schimbat țară dintr-o aventură,
Chiar două, una doar așa de trambulină...
... Era un timp când nu se mai găsea benzină
Și-am plecat... Ah doamne, ce mai tevatură!...
Am ajuns ajuns și-am înotat oceanul prin văzduh,
M-am prosternat, m-am umilit -neimportant de-i pleonasm-
Am înțeles definitiv cum soarta-i un sarcasm...
Și-am creat mult, aproape mi-am dat duh.
M-am reîntors, chiar dacă n-o mai recunosc, la țară
Ce s-a omorât ea însăși fără niciun rost
În preajma unui rece timp de post...
Și iară n-am benzină și-o să plec, mă reîntorc... afară.
Și cât o să mai tot călătoresc, așa pierdut în van, 'ntr-o doară?!?...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (24 aprilie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre oraș, poezii despre înot, poezii despre școală, poezii despre sânge, poezii despre studenție sau poezii despre simțuri
To Kuny: Încă nu m-ai lămurit. Deci, ce-ai făcut după ce ai plecat de la mine? Unde ai fost și ce s-a întâmplat atât de grav, încât te-a tulburat atât de rău?
Nick: Păi, mai întâi am trecut pe acasă, să văd dacă Maria era acolo, dar ea nu ajunsese încă, așa că m-am îndreptat spre nava lor, "Pacifis", presupunând că o voi găsi acolo, cu păianjenul acela mititel, Ema.
To Kuny: Și nu era acolo?
Nick: Ba da, era... Încă era acolo. Dar nu cu păianjenul, nu cu Ema. Ci cu el, în brațele lui... Așa i-am găsit când am intrat în navă, îmbrățișați.
To Kuny: Îmbrățișați?! Pe cine, dragul meu?
Nick: Păi... Pe ea și... pe el!
To Kuny: Ea?! Probabil te referi la încântătoarea ta soțioară. Și el?! Probabil Lucian, tânărul lor comandant.
Nick: Exact, ei... Ei doi... Nu mi-aș fi închipuit niciodată așa ceva!
To Kuny: Deci, asta e problema ta... Și tu ce-ai făcut?
Nick: Nimic, ce era să fac?! La început nu-mi venea să cred că ar fi adevărat, speram să mă înșel. Câteva clipe n-am putut schița nici un gest, de parcă amuțisem. Rămăsesem blocat. Când m-au văzut, au tresărit amândoi și s-au îndepărtat brusc unul de altul. El a încercat să-mi explice ceva, de parcă ar fi avut ce, cum că n-ar fi ceea ce părea, dar nu l-am ascultat. N-aș fi putut suporta să-i aud motivațiile. Eram prea supărat, nervos. Am ieșit cât am putut de repede și... Cam asta ar fi tot. Am ajuns aici, la tine, deși nu-mi dau seama cum sau de ce. Eu nu intenționam să vin din nou aici.
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre început, citate despre trecut, citate despre tinerețe, citate despre supărare, citate despre păianjeni, citate despre motivație, citate despre adevăr, citate despre acasă sau citate despre Maria
Joey: Știi, voiam să tac și să te las să pleci. Dar nu aș fi eu. Ar fi ca într-un film de Merchant Ivory unde oamenii suferă în tăcere, iar tu ar trebui să fii atât de impresionat de cumpătarea lor. Îmi pare rău, dar la naiba cu asta. Prietenul meu cel mai bun din toată lumea pleacă mâine și o mare parte din mine vrea ca el să rămână. Așa că sper să nu mă urăști.
Dawosn: Nu aș putea să te urăsc niciodată, Joey. Nu că nu aș fi încercat asta.
Joey: Ultimii doi ani au fost o adevărată telenovelă. Dar nu i-aș da înapoi, nu aș șterge nimic, dar... Mă bucur că s-a terminat. Pentru că îmi place cum stau lucrurile acum. Viața mea fiind mereu o glumă nesărată, acum că lucrurile merg bine... tu pleci.
Dawson: Jo, dacă aș crede măcar pentru o secundă că ar fi decizia corectă, aș rămâne, dar este timpul să plec. Este timpul ca eu să ies din camera asta și este timpul ca tu să descoperi cine ești fără noi. Capitolul acesta s-a încheiat, Joey. Simt asta.
Joey (cu lacrimi pe obraji): Crezi în magie? Eu nu credeam. Cum aș putea? 13 ani, mama ta moare. Și totuși mai speri în ceva magic, ceva care să facă totul mai bine. Dar nu se întâmplă așa și te uiți la tatăl tău care nu e în stare să-și învingă punctele slabe. Fără abracadabra în cazul acesta. Și apoi mai e Pacey. Orice magie a fost între noi s-a terminat, nu-i așa? Dar apoi mai ești și tu. E o dovadă că există cineva acolo care se gândește la mine. Prietenul meu care a fost mereu alături de mine. E magie curată. Cred că e doar un mod lung și tărăgănat de a-ți spune că o să-mi fie dor de tine, Dawson.
Dawson: Și mie o să-mi fie dor de tine, Joey.
replici din filmul serial Cei mai frumoși ani
Adăugat de Moț Mădălina
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre timp, citate despre viitor, citate despre victorie, citate despre umor, citate despre tăcere, citate despre superlative, citate despre sfârșit sau citate despre secunde
Și totuși este primăvară-n noi...
Azi m-am trezit cu primăvara-n vis,
Și am crezut c-am înflorit deodat'
Dar, cerul era un adânc abis
Și norii se plimbau, nevinovat...
Am ridicat sprânceana a regret,
O-njurătură am șoptit în gând
Dar, norii își vedeau de menuet,
Schimbându-și partenerele pe rând...
Și mi-am prins fruntea-n mâini, scâncind a ploi,
Cu lacrimi m-am fardat, privind în jos,
Un fir anemic, verde de șiboi
Mi-a glăsuit din seva lui, duios...
Și am uitat că soare nu-i și-i frig
( E totuși primăvară-n calendar),
Dregându-mi glasu-am început să strig
-Hai, primăvară, dă-mi iubirea-n dar!
De sub coroana unui nuc, un cuc
A început să cânte-n do major,
Sărea din ram în ram ca un năuc
Și arunca în mine câte-un dor...
Și nu-mi mai pasă că e înnorat,
În mine înfloresc poeme noi
Și versu-n rogvaiv s-a colorat
Din curcubeul răsărit din ploi...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre flori, poezii despre sprâncene sau poezii despre primăvară
Mickey: Acum o lună cam, am avut o zi în care simțeam că am ajuns la capătul puterilor. Nu mai voiam să trăiesc într-o lume fără Dumnezeu. Am pușca asta, care, mă crezi sau nu, am încărcat-o și am dus-o la tâmplă. Și-mi amintesc că mă gândeam că gata, o să mă sinucid. Dar dup-aia mi-am zis... și dacă mă înșel? Dacă Dumnezeu există? În cele din urmă, nimeni nu știe asta. Apoi m-am gândit că nu, nu e suficient, vreau certitudini. Și-mi aduc aminte foarte clar că ceasul ticăia, iar eu stăteam acolo nemișcat, cu arma la tâmplă, întrebându-mă dacă să trag sau nu. (Arma se descarcă.) Dintr-odată, arma s-a descărcat. Fusesem atât de încordat încât degetul meu a apăsat pe trăgaci fără voia mea. Dar transpirasem suficient de mult ca arma să alunece de pe tâmpla mea și să nu mă nimerească. Brusc s-au adunat vecinii la ușă și... mă rog, scena a fost de iad. M-am dus la ușă, nu știam ce să spun, eram jenat și confuz și în mintea mea totul se derula cu o sută de kilometri pe oră. Și mi-am dat seama că trebuie să ies din casă, să simt aerul curat și să-mi limpezesc gândurile. Îmi aduc aminte că m-am plimbat pe străzi atât de mult că nu mai știam ce e cu mine, totul părea atât de violent și ireal. Am hoinărit o vreme, trebuie să fi fost ore. Mă dureau picioarele, îmi simțeam capul greu, trebuia să mă așez jos, așa că m-am dus la un cinematograf. Nu știam ce film rulează, doar aveam nevoie de un moment de liniște ca să-mi adun gândurile, să găsesc o logică pentru a reseta lumea pe o perspectivă rațională. M-am dus sus, la balcon, și m-am așezat pe scaun. Mai văzusem filmul de atâtea ori când eram copil, dar întotdeauna mi-a plăcut. Și cum mă uitam la actori, prins în acțiune, mă întrebam cum să te gândești să te sinucizi? E atât de stupid. Uite-i pe oamenii aștia din film, sunt atât de amuzanți... ce importanță mai are că adevărul e întotdeauna dureros? Și ce dacă Dumnezeu nu există și trăim o singură dată și asta e tot? Și totuși, de ce să nu vrei să trăiești? Doar nu e toată viața asta un obstacol. Și mă gândesc că ar trebui să încetez să îmi mai distrug viața căutând răspunsuri pe care nu le voi găsi niciodată și să mă bucur de atâta cât e. Și poate, cine știe, mai e ceva și după. Șansele sunt mici, dar... e tot ce știm.
replică din filmul artistic Hannah și surorile ei, scenariu de Woody Allen (7 februarie 1986)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre filme, citate despre religie, citate despre ore, citate despre încordare, citate despre viteză, citate despre violență sau citate despre vecini
Viitorul, mereu trecut...
Să nu uităm, că ieri am fost,
Suntem și azi, dar mâine nu se știe de vom mai fi,
Noi înșine.
Pentru că timpul ne transformă
Hai să lăsăm să moarădoar trecutul!
Iar noi, pășind spre viitor în timp,
Cu Timpul prieten,
Într-o clepsidră a vieții,
Să plutim particule de iubire.
Căci noi datorăm lumii însăși respect
Și nu ne vom justifica în fața nimanui,
Pentru cum am parcurs o bună bucată din viață,
Din verbul "a face" și "a fii" conjugate la trecut.
Oh, viața se scurge ca o ploaie chiar și pentru tine,
"Judecătorul meu"! Pic... pic... pic...
Fără să -ți dai seama de inundația ce s-a creat...
Dar barca regăsirii pe tine însuți te salvează.
Aș înfrunta chiar și furtuni
Așa cum am mai înfruntat!
Ploaia, mi-ar fi doar o cafea în dimineață.
Iar visul, val!
Răsăritul, coșmar al dimineților mele, mereu și mereu.
Pentru un timp mi-ai fost chiar Galaxie, mai mult, Univers
Iar azi ești doar un vuiet aspru
Ce-mi sună în minte
Și mă cutremură
Precum pământul, zguduit de un vulcan de sentimente,
La gandul că ți-am "donat " chiar și iubirea mea
Spre a te face să exiști.
Totul, pentru tine!
Iar eu, acum, mă găsesc gol și fără acoperiș,
Sub ploaia gândurilor regăsirii iubirii ce-am trăit, doar eu.
Căci tu te-ai pierdut
În cețurile durerii
Și ale păcatelor ce-am săvârșit în vis,
Cândva, la început...
Dansez în gând!
Visez cu ochii deschiși!
Iubesc dormind!
Trăiesc și înșel cu Speranța...
Realitatea sumbră a omenirii...
Un trandafir alb m-a învățtat să lupt pentru ce îmi doresc...
Dar până când? Până când?!
Nu știu... pentru că de azi, ziua de azi, mâine va fi trecut!
Spinii tăcerii descarnează lumina,
Iar eu, din Luceafăr, mă transform în quasar.
poezie de Diodor Firulescu din Viața într-o călimară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor, poezii despre ploaie sau poezii despre lumină
Autobiografie
Uneori
când venea vorba despre ea însăși
mama spunea:
Viața mea e tristă și liniștită,
eu întotdeauna am pășit în vârful picioarelor.
Dacă mă supăr un pic
și bat din picior,
ceștile pe care le am de la mama,
încep să zdrăngăne pe șifonier
și mă fac să râd.
Când m-am născut, așa mi s-a spus,
un fluture a intrat pe fereastră
și s-a așezat pe patul mamei,
dar în același moment un câine a urlat în curte.
Mama s-a gândit
că e un semn rău.
Viața mea n-a fost chiar
așa de liniștită ca a ei.
Dar când, cu mâhnire,
iau seama la ce se întâmplă-n zilele noastre,
privind prin niște rame din care fotografia lipsește,
și tot ce văd e un zid prăfuit,
realizez că a fost, totuși, minunată.
Sunt multe momente
pe care nu le pot uita,
momente ca strălucirea florilor
de toate culorile și nuanțele,
seri pline de miresme,
asemeni strugurilor roșii
ascunși în frunzele întunericului.
Am citit cu patimă poezii
și am iubit muzica,
și m-am aventurat, întotdeauna mirat,
dintr-o frumusețe-n altă frumusețe.
Iar când am văzut prima oară
fotografia unei femei goale
am început să cred în miracole.
Viața s-a desfășurat repede.
A fost prea scurtă
pentru dorințele mele
care erau fără limite.
Înainte să-mi fi dat seama,
sfârșitul vieții mele era aproape.
Moarte-mi va bate curând la ușă
și va intra.
Surprins și îngrozit mi se va tăia respirația
și voi uita să respir din nou.
Poate o să mai am fericirea
încă o dată să sărut mâinile
celei care cu răbdare și-n pas cu mine
a mers și-a mers și-a mers,
și care m-a iubit cel mai mult.
poezie clasică de Jaroslav Seifert, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre picioare, poezii despre întuneric sau poezii despre zile
Lidia: Când m-am despărțit de Iustin, mi-am zis naiv: "Peste două luni nu-mi voi mai aminti de el". Când s-a împlinit sorocul, suferința era tot acolo și mi-am mai dat un termen. Patru luni. M-am prefăcut că nu bag de seamă atunci când s-a împlinit și acesta, iar Iustin tot era acolo. La fel s-a întâmplat și peste jumătate de an și tot așa. Mi-am ținut mintea ocupată cu munca, iar brațele ocupate cu Mica, dar, uneori, o îmbrățișare, o emoție pe care aș vrea să o împărtășesc cu el, un cântec mă îngenunchează dacă sunt acasă. Dacă sunt pe stradă, îmi pun ochelarii de soare peste ochii care plâng de dor.
replici din romanul Arlechinul de Natașa Alina Culea
Adăugat de A.T
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre suferință, citate despre plâns, citate despre ochi, citate despre ochelari, citate despre naivitate, citate despre muzică sau citate despre dor
După doi ani m-am întors acasă, ș-am început să fac singur iconițe. Era vară. Duminica mă duceam la obor. Îmi așterneam hainuța jos, îmi întindeam marfa pe ea și-mi așteptam mușterii, ca orice negustor. Treceau femei sărace, oameni de la țară, mă întrebau cine le-a zugrăvit, le spuneam că eu... și cumparau, bieții oameni, ziceau că-s icoane cu noroc, de la un copil nevinovat. Doamne, cu ce bucurie am venit eu acasă dupa cea dintâi afacere a mea! Făcusem vreo zece sorcoveți și când i-am pus mamei în mână, s-a uitat la bani, apoi la mine și m-a întrebat îngrijată de unde-s, că eu lucrasem pe ascuns icoanele. Când i-am spus, m-a sărutat, a dat să zică ceva și s-a întors repede cu fața spre fereastră, că-i venea să plângă. Aceea a fost, poate, cea mai fericită zi din viața mea.
citat celebru din Nicolae Grigorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre icoane, citate despre sărăcie, citate despre sărut sau citate despre sat