Seară cu lei

Clownul se duce la culcare.
Ia un somnifer şi încearcă
să nu se mai gândească la nimic.

În seara asta era în sală
un ochi deschis imens.
Al unui domn apatic
ce părea că doarme, până când deschise
ochiul acela imens.

Atunci, în sală s-a făcut tăcere.
Muzica încetă şi gâfâitul
clownului deşănţat se înălţă până la cupolă.
El se apropie de ochiul deschis
Şi desfăşură în faţa lui toate
sclipirile de argint răguşit
ale meseriei sale, pentru care
nici ochii, nici urechile n-ajung.
Mai mult nu pot, se gudură clownul.
De ce nu râd copiii?
De ce-au încremenit la pândă fiarele din cuşti?

Închide ochiul tău imens,
sau deschide-i pe amândoi şi priveşte-mi tumbele,
ascultă-mi muzicuţa şi clacsonul.
Am să strepezesc pentru tine
"Eine kleine Nachtmusik",
dar nu mă mai privi!

Într-un târziu,
ochiul se închise
Şi proorocul Daniel
se trezi
înconjurat de lei.

N-a râs nici un copil.

poezie de Dan Predescu (2003), traducere de Placenta de gheaţă - poeme elementare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iisus Hristos: De ce vezi paiul din ochiul fratelui tău, iar bârna din ochiul tău nu o iei în seamă? Sau cum poţi să zici fratelui tău: Frate, lasă să scot paiul din ochiul tău, nevăzând bârna care este în ochiul tău? Făţarnice, scoate mai întâi bârna din ochiul tău şi atunci vei vedea să scoţi paiul din ochiul fratelui tău.

replici din Sfânta Evanghelie după Luca, Ucenicii smulg spice sâmbăta. Vindecarea unui om cu mâna uscată, sâmbăta. Alegerea celor doisprezece apostoli. Predica de pe munte. - 6:41-42 de Sfântul Luca
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 47

Inima mea, cu ochiul s-a împăcat
Şi reciproc îşi fac numai favoruri;
Când ochiul jinduind te-a căutat
Şi inima s-a sufocat de doruri,
Cu-al tău portret ochiul s-a ospătat,
Iar inima-n tablou benchetuieşte;
Apoi ochiul de inimă-i chemat
Ce gânduri de iubire-i dăruieşte.
Deci prin portret sau prin iubirea mea,
Când eşti plecat, rămâi mereu cu mine
Şi-oriunde ai fi, gândul te va vedea,
Iar eu voi fi cu el când e cu tine.

Dar dacă doarme, ochiul meu priveşte
Al tău portret şi inima-mi trezeşte.

poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iisus Hristos: De ce vezi paiul din ochiul fratelui tău, şi bârna din ochiul tău nu o iei în seamă? Sau cum vei zice fratelui tău: Lasă să scot paiul din ochiul tău şi iată bârna este în ochiul tău? Făţarnice, scoate întâi bârna din ochiul tău şi atunci vei vedea să scoţi paiul din ochiul fratelui tău.

replici din Sfânta Evanghelie după Matei, Sfârşitul predicii de pe munte. Judecata semenilor. Puterea rugăciunii. Calea mântuirii şi a pierzării. Ferirea de prooroci mincinoşi. - 7:3-5 de Sfântul Matei
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Boarea ultimului grâu

Ochiul lui nu mai vesteşte ploaia.
Nici un zvon nu mai licăre; pojghiţă
de uscăciune l-a acoperit între timp, prin care
el vede, dar nu mai spune nimic.
Ochii lor spălăciţi, albaştri şi verzi,
nu mai sunt de mult fântânile de rod
ale neamului, şi nici de luptă. Căutătura
neagră, vulturească a rămas în poveştile babelor;
îngălbenit e de alcool în ochi şi-n sămânţa
cu care altădată boierii vroiau să-şi ridice
sângele stirpei.

E o vară cumplită.
Femei şi bărbaţi în alaiuri mute,
în noianul disperării,
umplu bisericile, curţile parohiale:
rugi lungi, fierbinţi – şi nici o minune!
Au nu ştiu ei că slava din uscăciune nu deschide
fiarele ploii? Sunt legi nescrise – că-n faţa lui Dumnezeu
chiar lacrima seacă tot izvorăşte de undeva.
Dar ei? Ei de ce nu se roagă şi ţipă
şi obrajii lor rămân uscaţi ca 'nainte de Facerea Apei?
Pentru ce afară, pe uliţi, fetele goale, încinse cu frunze,
se-nvârt despuiate până cad în tină
cu gâtlejurile arse, cu gurile deschise
bând nisip fierbinte?

Nu, jertfă dau, înmoaie uscăciunea cu ceva:
sângele sufletului se ridică şi unge rana din cer,
ori se scurge prin tălpi în crăpătura pământului –
Fiindcă ei, cu ochii lor secaţi, ajung să-şi vândă
carne din carnea lor – animalele crescute cu greu!
Nu mai e apă... Nici preţ pe vaci şi pe porci nu mai cer,
le dau să scape de povară, le dau fără preţ...
Îi sărută pe boturi, pe frunte, dar niciunul nu plânge!
Ochiul lor nu mai vesteşte ploaia.
Rămâne deschis spre holdele arzânde
şi parcă-l strânge boarea ultimului grâu...

poezie de Dragoş Niculescu din Hibernaris (2001)
Adăugat de Dragoş Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai târziu în seara asta

Aştepţi până mai târziu
până mai târziu în seara asta
Aştepţi până mai târziu
până mai târziu în seara asta
Băiatul acela nu ţi-a aruncat niciodată măcar o privire
Nu a încercat să te cucerească
Se îmbracă după cum îţi imaginezi tu,
e înalt şi mândru
E mereu prezent
în gândurile tale
Zi şi noapte
Iar tu aştepţi până mai târziu
până mai târziu în seara asta
Aştepţi până mai târziu
până mai târziu în seara asta
Iar tu aştepţi până mai târziu
până mai târziu în seara asta
Aştepţi până mai târziu
până mai târziu în seara asta
pentru că seara vine mereu.

cântec interpretat de Pet Shop Boys
Adăugat de Oana- Manuela Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luminătorul trupului este ochiul; de va fi ochiul tău curat, tot trupul tău va fi luminat. Iar de va fi ochiul tău rău, tot trupul tău va fi întunecat. Deci, dacă lumina care e în tine este întuneric, dar întunericul cu cât mai mult!

Sfântul Matei în Sfânta Evanghelie după Matei, Despre milostenie, rugăciune şi post. Să nu ne străduim numai după cele pământeşti. - 6:22-23
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spovedania

Mărturisesc că am păcătuit!
Cu ce fiule?
Cu ce?
Mi-am aruncat în cer ochiul şi am vrut să sară de trei ori...
ştii părinte ca broasca să sară!
Şi fiule
şi!?
Şi s-a scufundat!
S-a scufundat!
Ca o piatră într-o piatră
Ca o fecioară în mama ei
Ca un cântec în urechile dimineţii...
Eşti iertat fiule!
Eşti iertat!
Cum adică părinte...?
Sunt iertat?
Dar mi-am aruncat ochiul în cer!
Şi am râs
Şi când plângeau norii le ştergeam lacrimile
cu pumnul...
Eşti iertat fiule!
În cer nu există ochi pentru ochiul tău.
În cer
există doar păcat pentru păcatul tău
şi acum sare a treia oară
ca o broască
de pe tine pe
Următorul!
...
Următorul!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ida Frickey

Nimic în viaţă nu îţi este niciodată cu totul şi cu totul străin:
Eram o fată din Summum, fără nici un ban,
Care într-o dimineaţă a coborat din tren în Spoon River.
Toate casele stăteau în faţa mea cu uşile închise
Şi cu perdelele trase;
Nu aveam loc sau parte în nici una din ele.
Şi am trecut de plantaţia bătrânului McNeely,
Cu castelul ei din piatră împrejmuit de grădini şi de ziduri,
Unde erau lucrători şi paznici;
Proprietate pe care Comitatul şi Statul însuşi
O garantaseră stăpânului cel mândru.
Era cald, eram flămândă şi am avut o viziune:
Am văzut un foarfece imens
Proiectat de pe cer, ca raza de lumină a unui proiector,
Care tăia castelul şi plantaţia în două, cum ai tăia o draperie.
Apoi, ajunsă la "Commercial" am întâlnit un om
Care mi-a făcut cu ochiul –
Era fiul lui McNeely.
El s-a dovedit a fi veriga în lanţul către titlul de proprietate
Pe jumătate din plantaţie şi castel,
Prin încălcarea promisiunii de căsătorie – foarfecele.
Astfel că, vezi, casa, din ziua când mă născusem
Nu făcuse decât să mă aştepte.

poezie de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Petala pe ochi

Ochiul verzui al minţii tale
A fost străpuns de o rază de soare.
Şi ochii tăi verzi
Erau dintr- o dată
Roşiatici, ca soarele la apus seara,
În vară.
Pe pleoapă purtai
Petală roşie de la o floare.
Nu ştiu de ce,
Dar credeam că ochiul te doare.

Am vrut mâna ciungă să o întind,
Pleoapa să ţi- o ridic.
Dar cum să o întind?!
Că prin a ei durere nu mai simţeam nimic.

Piciorul, alene, cel şchiop,
Îl târam prin lanul de maci.
Voiam să- nţeleg
A cărui petală
O purtai pe acel ochi verzui- sângeriu.

Îti spun, am ştiut că petala este de mac!
Pentru ca macul, tie, atunci ti- a fost drag.

Mâna o să mi - o cos
Să nu îmi mai fie ciungă.
Pucioru- l ridic
Să pot să alerg
Când rămân doar o umbră.

Îţi deschid ochiul.
Petala ţi l- a vindecat.
Să pui, în lan, înapoi,
Petala din ochiul de drac.

poezie de Simona Moise (aprilie 2018)
Adăugat de MONIQUE
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deşert

poate am înflorit mult prea târziu
să mai cred că exist
poate că sunt ultima secundă
topită în ceas
ce s-a zbătut de milenii
să devină cuvânt

e-o minune şi ochiul acesta imens
că a văzut timpul în formă brută
cum se întinde şi se scurtează
ca un elastic vechi

o piramidă cu sfinx
stă de milenii sub un soare
şi numără firele de sare ce-au crescut
pe obrazul lui Ra

poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îşi pleacă urechea la şuşotelile lumii pentru că urechile trupului sunt mai deschise decât urechile sufletului. Iar dacă pe tine te supără toate acestea la el, înseamnă că nici tu nu ţi-ai deschis bine ochii şi urechile sufletului.

aforism de Cînepă Ştefan din Dumnezeu este lumina conştiinţei noastre, Temniţa Minţii
Adăugat de cinepa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochi ruginit

Mereu trebuie să-mi şterg
articulaţiile somnului
de neodihnă.
Undeva, mama
pliveşte zarea de singurătate.
Doamne, nu mai amputa lumina!
Ochiul acesta imens,
de rugină,
este urna oarbă
în care trăim pentru moarte.

poezie de Eleodor Dinu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cecitate

Copleşită icoana lui Dumnezeu cu ochi de aur închişi pe la tâmple-a prelins lacrimi de mir.
Ţintuiţi-mi palma dreaptă cu lujer de crin aurit pe falanga unui cetaceu captiv.
În sfere turtite şi concentrice îmi disecă ochiul arhanghelul de-argint; nimic nu mai picură; boaba de rouă s-a zbicit pe lujerul de crin. Iar falanga s-a fărâmiţat cetaceu captiv.
Spart este ochiul până în epicentrul care nu mai aruncă arcuri de albastru curentat. Irisul verde şi auriu emite semnale doar ultraviolete. Violent s-a rupt şi sfoara ce lega ochiul de boaba creierului menită vederii.
Cetaceu captiv în cecitate...

poezie de Necula Florin Dănuţ
Adăugat de Baude
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un an

tu nu aveai mai mult de un an
de când te ştiam
(şi-atunci mai puţin te cunoşteam decât
în urmă cu un an)
şi la un an de când nu te cunoşteam
tu mă întrebai dacă
ochiul meu se deschide mai întâi spre tine sau spre lume
nu ştiu îţi răspundeam
dar întotdeauna se închide peste tine

iar azi când se împlineşte un an
de când nu te mai am
tu pleci din ochiul meu spre această lume
cu fiecare clipire
pe care-o am

poezie de Simion Cozmescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 46

Inima mea şi ochiul se sfidează
Fiindcă nu vor nicicum să te împartă;
Căci inima vederea înceţoşează,
Iar ochiul vrea de tine s-o despartă.
Şi inima pledează-n ea să stai
Ca într-un scrin ce ochiul nu-l străpunge,
Însă pârâtul se revoltă, vai,
Spunând c-a ta splendoare-n el ajunge.
Ca pricina să fie lămurită
Gânduri din inimă s-au strâns la sfat
Să dea sentinţa cea mai potrivită,
Ochiul cu inima să fie împăcat:
Aşa că trupul tău lui îi revine,
Iar inimii iubirea ce-i în tine.

poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 46

Inima mea şi ochiul se sfidează
Fiindcă nu vor nicicum să te împartă
Căci inima vederea înceţoşează,
Iar ochiul vrea de tine s-o despartă.
Şi inima pledează-n ea să stai
Ca într-un scrin ce ochiul nu-l străpunge,
Însă pârâtul se revoltă, vai,
Spunând c-a ta splendoare-n el ajunge.
Ca pricina să fie lămurită
Gânduri din inimă s-au strâns la sfat
Să dea sentinţa cea mai potrivită,
Ochiul cu inima să fie împăcat.

Asa că trupul tău lui îi revine,
Iar inimii iubirea ce-i în tine.

poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Schimbarea

ochiului care vede în ochiul
orb de tot l-am făcut
normal la vârsta mea a
bătută pe muchia de cuţit
care a săpat după ochiul ne
vătămat pentru totdeauna
a fost schimbarea
ce trebuia să-mi lase urme
ţineam ochiul vătămat
într-o casetă cu bijuterii false
fantezii lăsate de prietena
prietenei mele care mă iubea
când aveam ochiul nevătămat

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul imposibilei reîntoarceri

Reflectând la ochiul mirat, deschis către lume,
Din care însăşi primăvara vieţii mele-a izvodit,
Retrăiesc întâmplări adunate-n câteva albume,
Şi,-n braţele acestei primăveri, mă las iscodit.

Întors în copilărie, sufletul încearcă să rezume
Tot ce,-n goana vremelnicei clipe,-a dobândit,
Reflectând la ochiul mirat, deschis către lume,
Din care însăşi primăvara vieţii mele-a izvodit.

Cum orice râu de munte, neistovit în spume,
Să nu se poată-ntoarce la izvoare,-i osândit,
Copilăria-i amintire ce devine terapie anume
Ce nu se poate repeta decât în dorul spovedit

Reflectând la ochiul mirat, deschis către lume.

rondel de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să negi sau să închizi ochii în faţa defectelor tale nu le va face să dispară. Doar struţul crede că dacă bagă capul în nisip nimeni nu îl vede. Acest concept ne spune că trăsăturile care ne provoacă o reacţie negativă atunci când le vedem la alţii, le avem într-o formă mai directă sau subtilă, în noi. Merită să gândeşti aşa doar prin prisma faptului că ajungi să îţi pui întrebări legate de tine atunci când te enervează trăsăturile altor persoane. Este amuzant să vezi un om care îl ceartă pe altul pentru că e leneş şi nu face nimic cu viaţa lui doar ca să te uiţi mai atent la viaţa celui care ceartă şi să vezi că şi el este într-o perioadă "nu foarte productivă" a vieţii lui. Şi-a recunoscut propria lene şi îl ceartă pe celălalt pentru că este MULT mai simplu să vezi la altul ce ai în tine decât să te priveşti pe tine. De aici vorba românească, "în loc să vezi paiul din ochiul altuia, mai bine să vezi bârna din ochiul tău." Ce facem de fapt, atunci când îi certăm pe alţii? de obicei ne certăm propriile trăsături pe care nu ni le recunoaştem.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copilăria mea a fost agitată. Cel care, de copil, nu a fost zguduit de suferinţe inexplicabile, de dorinţe nerostite şi care nu a avut de mic o înclinare pentru un gen oarecare de artă, nici iluzii nebune, nici speranţe ciudate, întemeiate pe forţele sau aptitudinile sale, pe creaţiile sale, mai mult sau mai puţin comice; cel care n-a plâns cu sughiţuri de o mie de ori noapte, fără să ştie de ce, nici n-a căzut în extaze neobişnuite, nici n-a izbucnit în veselii neaşteptate, nici n-a făcut prostii extravagante, acela poate fi sigur că va reuşi să ajungă tot ce va voi: un avocat bun, un jandarm straşnic sau un băcan destoinic, dar niciodată un artist, pentru că nu are suflu divin, nu are suflet.

citat celebru din Panait Istrati
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!