Capşa

În vitrinele lui Capşa,
Sunt expuse prăjituri,
Lei şi urşi de şocolată
Şi tot felul de figuri.

Îngeri şi purcei de lapte,
Ouă roşii, cerbi şi pui,
Toate fabricate în zahăr
În laboratorul lui.

Ş'a intrat domnul Costică
Un geambaş cu ceafă lată.
- Bună ziua! Zise dânsul -
Vreau un cal de şocolată!
- Da! Avem! – Şi vânzătoarea
Îi arată vreo câţiva.
- P'ăsta roibu-l iau, că-mi place,
Dar am să vă rog ceva!
Hamurile-aş vrea să fie
Albe şi cu zdrăngănele,
Iar pe jos pajişte verde
Şi cu nişte floricele!
- Imediat! Şi'n trei minute,
L-a adus mult mai focos,
Ducipal cu hăţuri albe,
Şi cu stânjenei pe jos.
- Nu te superi domnişoară,
Dar mai am o rugăminte:
Vreau să-mi scriţi cu slove roşii
Numai două-trei cuvinte.
Mâine-i ziua mea şi fiindcă,
Plec acuma la Focşani,
Scrieţi: "Să trăieşti Costică!"
"Souvenir!" şi "La mulţi ani!"
- S-a făcut! Şi'n trei minute,
Iute ca o rândunică,
I-a adus calul şi scrisul,
Cum a vrut nenea Costică.
- Mulţumesc! – A spus geambaşul
Cu un gest cavaleresc –
Şi-acum spune-mi turturico,
Cât costă, ca să plătesc!
- Păi, cu hamurile albe,
Pajiştea cu stânjenei,
Suvenirul şi urarea,
În total: şaizeci de lei!
- Minunat! Ş'a spus în gându-i,
Radios şi fericit,
Ş'admirându-l încă-odată,
A scos banii şi-a plătit.
- Vi-l împachetez? – întreabă,
Vânzătoarea cu lipici –
- Nu! Nu! Nu! – a spus Costică,
Fiindcă îl mănânc aici!

poezie satirică de Ion Pribeagu
Adăugat de Dumitru Râpanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Costică Pillat

Măi Costică, măi Costică,
Vinu-i bun, ocaua-i mică,
Şi-amândoi ne-am îmbătat,
Eu pi muchie, tu pi lat.

calambur epigramatic de Păstorel Teodoreanu
Adăugat de Bobby
Comentează! | Votează! | Copiază!

Costică

Costică poartă ochelarii
Mereu îngândurat şi trist,
Şi crunt înjură "ca birjarii"
Deşi el e... "taxime-trist".

epigramă de Constantin Părăian din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Brâncuşi: Păi o făcusem cu sculele lui Nea Costică Grecescu, fie iertat! Suflet mare şi simţitor! Vioara l-a convins că ursitoarele nu m-au trimis la Craiova să spăl pahare! Cred că duhul acela care mă îmboldea mereu i-a vorbit şi lui Nea Costică... El m-a înscris la Şcoala de meserii, săracul...

replică din piesa de teatru Pasărea de aur (Infinitul Brâncuşi), scenariu de Valeriu Butulescu (2007)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe înţelesul lui. Judecând un contravenient bachic, Costică...

Ca să fie explicită
Şi eroare să nu-ncapă,
Sentinţa fu, pe loc, rostită:
"Trei luni, de-acum, bei... doar apă!"

epigramă de Gheorghe Culicovschi din Omagiu Francofoniei (aprilie 2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suerte rumano

Mi-amintesc şi-acuma, Doamne,
Om la patruşcinci de toamne,
Când eram copil, pe luncă,
M-a trimis mama la muncă,
Şi-am muncit tot ȋn prostie,
Nu tu casă, nu moşie,
N-am găsit măcar nevastă,
Să mai am ȋnc-o năpastă,
Iar de bani, de niciun fel!
Când priveam ȋn portofel,
Ȋnjuram, fără perdea,
Apropo de mama mea!

Iară, vără-miu, Costică,
Ce noroc pe el, adică,
Mă-sa, că pe ea am boală,
L-a trimis să facă şcoală,
Facultăţi, un doctorat,
Văru'... supraeducat,
A-nvăţat atâta carte,
Moară Veta, să n-am parte!
Neamu' tot nu pot să-l pui,
Nici la deştu mic a' lui,
Mă-sa, nu mai zic că mor...
I-a făcut un viitor!

Dar, norocul e că noi
Avem un guvern de soi,
Il iubesc, l-am şi votat
De cinci ori!... e democrat!
N-a ţinut de şcoală cont,
Ori c-ai fi ultimul tont,
Ne-a adus la un nivel
Ca să fim plătiţi la fel,
De-am ajuns, ca şi Costică,
S-am o leafă bunicică,
Şi... făcând de ani şi ani,
Amândoi aceiaşi bani,
A venit, deh! rândul lui,
Om cu şcoală, cum vă spui,
Să-l aud pe arătură,
Cum pe mă-sa o ȋnjură...

Telelei, ca doi nebuni,
Culegând de zor căpşuni!

poezie satirică de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

În căutarea adevărului

De ani şi ani, Costică, vărul,
Înghite vin de... n-am cuvinte:
Mi-a spus că află adevărul,
Dar n-are ţinere de minte!

epigramă de Petru Ioan Gîrda din revista "Lumea epigramei", nr. 7 (2012)
Adăugat de Mike Farkas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copilul şi calul

Într-o zi un copilaş
Frumuşel, dar cam poznaş,
În dar, un cal a primit
Numai bun de călărit.

Să colinde lumea toată,
Îl încalecă îndată
Şi-l apucă de-o ureche.
Calul, ca muşcat de streche,

Doar atât a aşteptat
C-a pornit pe scuturat;
Ba în spate, ba -nainte,
Pare că e scos din minte.

- Stai, măi calule, uşor,
Că mă doare un picior...
Şi-i arată ca să vadă,
Dar e cât pe-aci să cadă...

- Mi-ho-ho şi dâgâ-da,
Dâgâ, dâgâ, dâgâ-da,
Stai cuminte, stai în şa,
Că te-arunc alăturea!

Mi-ho-ho, sunt armăsar,
Uite cât de tare sar!
Şi porneşte şi mai iute
Cam aşa, vreo trei minute.

- Ciocolată-ai să primeşti
Dacă te mai potoleşti,
Şi vom fi prieteni noi,
Zice puştiul mai apoi.

Mi-ho-ho şi dâgâ-da,
Calul se tot legăna
Înainte şi-napoi;
Hai, mişcaţi-vă şi voi!

Nu ştiu ce s-a întâmplat,
S-a oprit din scuturat,
Dintr-odată a-nlemnit,
Din mişcare s-a oprit.

Descărcată-i bateria,
Asta este şmecheria,
Că mi-a spus copilul mie
Că-i un cal de jucărie...

poezie pentru copii de Gabriela Genţiana Groza din Fântâna cu sori (2010)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lia: Luci, opreşte, te rog! Vreau să cobor aici. Îţi mulţumesc că m-ai adus, dar o să merg singură până acasă, pe jos. Nu-i foarte departe...
Lucian: Ce tot vorbeşti? Cum să pleci singură? Şi mai ales, pe jos?
Lia: Păi... Eu nu locuiesc aici.
Lucian: Ştiu că nu tu; aici stau eu. Te duc eu acasă la tine, cu maşina, puţin mai târziu. Te rog... Eşti invitata mea.
Lia: Dar...
Lucian: Hai, numai puţin, să-i vezi pe Rikky şi pe Nero!
Lia: Părinţii tăi sunt acasă?
Lucian: Dacă sunt?!... Salut, blondule! Sunt. Sunt acasă...
Iulian: Luci... Te-ai întors; tot cu maşina asta, din câte văd. Dar fără body-guarzi şi cu altă domnişoară, nu cu cea blondă. Tot colega ta e?
Lia: Laura-Lia Stancu, domnule.
Iulian: Ah, da, consilierul misiunii; cea cu sfaturile. Ai început deja, de pe acum să-mi sfătuieşti fiul, domnişoară? Ai mare grijă cu el, are nevoie de nişte sfaturi...
Lucian: Termină, blondule!
Iulian: Desigur, domnule comandant. Haideţi în casă! Dar sper că dumneata, domnişoară, nu mai ai alte animale; cred că Rikky şi Nero ne sunt de ajuns.
Lia: Nu, domnule, eu n-am decât un motănel gri, acasă...
Lucian: Un motănel gri? Haide, te rog... Nu te mănâncă nimeni!

replici din romanul Proxima de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nerva: Încerci să mă corupi, sau vrei să-mi acorzi foloase necuvenite? Sunt încadrări juridice diferite...
Guţă: Vreau şi eu să te stimulez! Am aici o valiză cu bani! Vreau să te ajut, boierule! E dreptul meu de creştin! Ce mama dracului!
Nerva (ezitant): O sută de mii de lei?
Guţă (ofensiv): Ce lei, bre? Drept cine mă iei! Care lei? Pă mine mă cheamă Guţă şi sunt investitor strategic! Păi de ce am intrat noi în Uniune, boierule? Ca să-ţi dau matale lei? Eu te respect, conaşule, că ai obrazul subţire... Să fim seroşi! Am spus clar! O sută de mii de euroi! (Scoate teancul cu bani din geantă).
Nerva (cu ochii pe bani): Umbli cu atâta bănet la dumneata!?
Guţă: Sunt investitor! Eu niciodată nu circul fără numerar.(Arată teancul). Acesta e capitalul meu circulant!
Nerva: Cât teren vrei?
Guţă (cu banii în mână): Un hectar, săru' mâna! Vreau să-mi fac bancă mare, cu grădină. Am familie numeroasă...

replici din piesa de teatru Partidul Naţional al lui Tata (Fantezie balcanică), scenariu de Valeriu Butulescu (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ziua bărbatului

Cu putere şi avânt
Vom jura, într-un cuvânt,
Că avem şi noi ca stare
O zi de... "destrăbălare"...
Şi la-ndemnul lui Costică,
Hai, băieţi, la una "mică"...
Fie una de tărie
Sau de "dulce tiranie"...
S-arătăm azi mai dotaţi
Ca bărbaţi adevăraţi...
Că de mâine iar se schimbă,
Punem "lăcăţel"... la limbă...

poligramă de Constantin Enescu (2 mai 2011)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis cu cuc

O pasăre s-a speriat de mine
Şi-a vrut să zboare noaptea prin copaci
Dar negura i-a stat în cale bine
Şi liniştea i-a spus: "Te rog să taci!"

N-a mai suflat. Şi-o fi adus aminte
De ce-a visat şi s-o fi sinucis
Dar cum tăcu cum se făcu cuvinte
Care pe limba cucului s-au scris.

La fel zboară iubirea mea cuminte
De parcă fu şi pasăre şi vis.

poezie de Marius Robu din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaf. Pe mormântul amicului A. G.

El a fost poet bucolic
Şi-a murit în mai,
Iar pe groapa lui, simbolic,
A crescut un scai!

epitaf epigramatic de Costică Tenie din Antologia epigramei româneşti (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sulfinică (lui Nunuş)

Un motan zis Sulfinică,
Cu o blană frumuşică,
Mai mult albă, puţin gri,
Tare nostim poate fi!

Ziua-ntreagă se răsfaţă
Şi pe toate se cocoaţă!
Noaptea, unde doarme, oare?
La stăpână la picioare...

Toarce lângă dumneaei
Şi visează şoricei.
Dimineaţa, Sulfinică,
Mângâiat e pe burtică.

El blăniţa-şi curăţeşte
Doar cu limba, pisiceşte...
Ieri, băiatul, un regal!...
I-a adus un papagal,

Oscar, pene colorate
Şi pe piept, dar şi pe spate.
Sulfinică, bucuros,
L-a privit politicos

Şi i-a zis aşa, un "miauuuu...
Vreau în braţe să te iauuuu"...
Oscar, papagal fricos,
I-a spus: "Mulţumesc frumos,

Dar mie mi-au spus ai mei
Să mă tem de motănei."
N-apucă mai mult să zică
Şi deodată, Sulfinică,

Răsturnând pe jos o cană
"Drăgăstos" îi rupse-o pană...
Oscar rău s-a speriat
Şi în cuşcă a zburat!...

A fost dus în altă casă,
La fereastră cu o plasă,
Fiindcă-a prins o mare frică
De motanul Sulfinică

Ce-l iubeşte-atât de tare
Că l-ar pune la frigare!...

poezie pentru copii de Gabriela Genţiana Groza din Sulfinică (15 mai 2013)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-am spus tot!

Pledatu-ţi-am procesul pe preţul cuvenit,
Şi numai jumătate tu, Sectus, mi-ai plătit...
- Dar l-ai pierdut, fiindcă n-ai spus tot despre mine!
- Să-mi dai mai mult, căci totul să spun mi-a fost ruşine...

epigramă de Marţial din Râsul lumii la români (2010), traducere de Tudor Măinescu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am spus

Am spus mi-e dor când mi-a fost dor
Şi-am spus te rog când am dorit,
Am spus nu vreau şi-am vrut să mor,
Atunci când nu m-ai mai iubit.

Am spus că ştiu când n-am ştiut
Şi-atunci când n-am avut am dat,
Am plâns atunci când m-a durut
Şi-am spus nu pot, dar am răbdat.

Am spus că am când n-am avut
Şi nu ţi-am spus cât te doream,
M-am întristat când te-am pierdut
Şi-am spus sunt prost, fiindcă eram.

Am spus că pot când n-am putut
Şi că-i uşor când mi-a fost greu,
M-am supărat, dar mi-a trecut
Şi-am fost întotdeauna eu.

Am spus mereu ce-aveam de spus
Şi-am scris să ştii că te iubesc
Şi-atuncea când voi fi apus
Şi n-o să pot să mai vorbesc.

Doar un cuvânt am să mai spun
La modul cel mai serios,
Mi-e drag de tine cea de-acum
Şi tot ce-am spus e de prisos.

poezie de Ovidiu Vasile din Damen-Tango
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sulfinică

Un motan, zis Sulfinică,
Cu o blană frumuşică
Mai mult albă, puţin gri,
Tare nostim poate fi!

Ziua-ntreagă se răsfaţă
Şi pe toate se cocoaţă!
Noaptea, unde doarme, oare?
La stăpână, la picioare...

Toarce lângă dumneaei
Şi visează şoricei.
Dimineaţa, Sulfinică
Mângâiat e pe burtică.

El blăniţa-şicurăţeşte
Doar cu limba, pisiceşte.
Ieri băiatul--un regal--
I-a adus un papagal,

Oscar--pene colorate--
Şi pe piept dar şi pe spate.
Sulfinică, bucuros
L-a primit politicos.

Şi i-a zis aşa un:,, miauuu...
Vreau în braţe să te iau''...
Oscar, papagal fricos
I-a spus:,, mulţumesc frumos

Mie-aşa mi-au spus ai mei
Să mă tem de motănei."
N-apucă mai mult să zică
Şi deodată, Sulfinică

Răsturnă pe jos o cană
Şi de drag, îi rupse-o pană.
Oscar rău s-a speriat
Şi în cuşcă a zburat.

A fost dus în altă casă
La fereastră cu o plasă.
Fiindcă-a prins o mare frică
De motanul Sulfinică
Ce-l iubeşte-aşa de tare,
Că l-ar pune pe frigare!...

poezie pentru copii de Gabriela Genţiana Groza (12 februarie 2013)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doc. X

Trei zile-a stat în peşte vestitul profet Iona,
Şi-a fost el pentru asta savant ihtiolog?
Iar X e matematic şi mare pedagog
Fiindc-a stat şi dânsul trei zile prin Sorbona?

Când era mic, de dânsul prinsese groază bona:
Spunea prostii mai zdravăn decât un filolog
Iar azi cu tot refrenul: aşa-i, cum zic, mă rog,
Nu ştie domnul doctor ce-i tropicul şi zona.

De-a scris numai trei rânduri, sub nume el şi-a pus
Şi diploma, subscrisă altcum de vrun Gambrinus.
Iar de-ai vorbit cu dânsul, sunt sigur că ţi-a spus

De zece ori, că-i doctor în cosinus şi sinus.
Şi te-ai convins! Prostia e uneori un plus
Al minţii, însă mintea lui X e proastă-n minus.

sonet de George Coşbuc
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi mergând ea tot înainte, a ajuns apoi şi ea la Sfânta Duminică; dar şi aici s-a purtat tot hursuz, cu obrăznicie şi prosteşte. În loc să facă bucatele bune şi potrivite şi să lăie copiii Sfintei Duminici cum i-a lăut fata moşneagului de bine, ea i-a opărit pe toţi, de ţipau şi fugeau nebuni de usturime şi de durere. Apoi bucatele le-a făcut afumate, arse şi sleite, de nu mai era chip să le poată lua cineva în gură... şi când a venit Sfânta Duminică de la biserică, şi-a pus mâinile-n cap de ceea ce-a găsit acasă. Dar Sfânta Duminică, blândă şi îngăduitoare, n-a vrut să-şi puie mintea c-o sturlubatică şi c-o leneşă de fată ca aceasta; ci i-a spus să se suie în pod, să-şi aleagă de-acolo o ladă, care i-a plăcea, şi să se ducă în plata lui Dumnezeu. Fata atunci s-a suit şi şi-a ales lada cea mai nouă şi mai frumoasă; căci îi plăcea să ia cât de mult şi ce-i mai bun şi mai frumos, dar să facă slujbă bună nu-i plăcea. Apoi, cum se dă jos din pod cu lada, nu se mai duce să-şi ia ziua bună şi binecuvântare de la Sfânta Duminică, ci porneşte ca de la o casă pustie şi se tot duce înainte; şi mergea de-i pârâiau călcâiele, de frică să nu se răzgândească Sfânta Duminică să pornească după dânsa, s-o ajungă şi să-i ieie lada.

Ion Creangă în Fata babei şi fata moşneagului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cele treizeci de condiţii pe care trebuie să le îndeplinească o femeie ca să fie frumoasă cu adevărat

Ea trebuie să aibă:
Trei lucruri albe: pielea, dinţii şi mâinile.
Trei negre: ochii, genele şi sprâncenele.
Trei roşii: buzele, obrajii şi unghiile.
Trei lungi: corpul, părul şi mâinile.
Trei scurte: dinţii, urechile şi picioarele.
Trei largi: pieptul, fruntea şi locul dintre sprâncene.
Trei strâmte: gura, talia şi ce-i mai jos.
Trei groase: braţele, coapsele şi pulpele.
Trei subţiri: degetele, părul şi buzele.
Trei mici: sânul, nasul şi capul.

poezie clasică de Brantome din Vieţile doamnelor galante
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mărirea pensiilor

Cum se tot plânse nea Costică
De pensia lui, că-i foarte mică,
Guvernul s-a luptat, din greu,
Şi i-a mărit-o... cu un leu!

epigramă de Constantin Părăian din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!