Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Mozaic

A spart gura târgului umplând strada de plombe,
Împrăștiindu-și zebrele în căutarea leilor rari,
Lăsând trecutul alandala cu accidentări în catacombe
Cu tinerele ahtiate tot sărind prag după prag, dup-alți bogați florari.

Din cioburile risipite s-au pierdut culorile curcubeului
Ce nu mai răsare demult nici pe bolțile bisericilor
Mâzgălite de înjurăturile milițianului sau derbedeului
Teologizat în bătălia fratricidă a acumulării valorilor clericilor.

Pică ocazional câte un ochi de sticlă în gura uimită
Rămasă într-o căscătură plicticoasă din fade ecrane
Promulgând ineptice cumpărături întrerupte de-o peliculă lipită
Cu măscărici, mulți sforari guralivi, botoxice vădane.

Noroc cu scurgerile Wilkileaks, nestematele știri
Din inelele bine ținute încercuite-n băncile parcurilor
Unde se pun la cale îmbrățișările morților cu oștiri...
Și mai la modă parade de stabilire după merite a țarcurilor.

Cum pe-aici s-au furat multe, multe de tot,
Până la lustrul sărăciei lenei și se alunecă-ntr-una la vale
De pe treptele ce nici nu mai există... mai sunt cei ce se scot
Și din piatră seacă, ținându-se agățați bine de buzunare cu parale...

Baza-i o păcură neagră vândută și aia drept lapte și miere
Întinsă pe pâinea din munca-n răspăr la visatul picnic
Luat și ăla din picul ce curge la lucrul de silă-n plăcere...
Și totul se-afundă, e-un moale cum suntem, nu mai e mozaic!...

De ce oare nu se mai practică învățătura de la marele-n vârstă... la mic?

poezie de (25 februarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Porționări în pierdere

... partea mea, de pasăre ușoară,
își tot pierde din pene,
privirea ageră-i tot mai alene
și totuși, timpul zboară...

... și câinele din mine, bun,
nici nu mai latră, nu păzește
ce-am, nu mai gonește
nici stihii, pe-orice ne-bun...

... nici vorbă de vreun leu, rege,
căci scaunele-jilț sunt ocupate
de mulți alergători... palate,
îs multe, nu mai am vreo lege...

... noroc că i-am citit pe Platon, pe Seneca
și gândul mi-a rămas îngreunat,
atât de greu că nu-mi poate fi, el, luat...
mă redescopăr singur, zilnic... Eureka!

PS
... și ce să fac acum, să plâng
nu știu ce fac alții, ai mei,
ce sunt... nu, au fost, ei, zmei
și n-au citit... cum oare se re-strâng...

... din pierderi, un întreg se mai ajung?

poezie de (25 august 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

La miez dintre ani...

Ce bucurie, am mai trecut un an, încă un an din viață
Și tot, va fi neîndoielnic ce n-a fost trecutul, tot mai bine,
Plin de noroc, tot mai bogat, mai sănătos, la nesfârșit verdeață,
Flori multe, multe flori și plin de fructe-o s-am mâinile pline.

M-am reîmpobobit c-un cerc, m-am desenat inel din miez,
M-am îngroșat de multe crengi sub coaja ce se sfarmă
Și seva ajunge tot mai greu podoaba, vârfu-mi un trapez
Pe care mă tot urc și-i mai subțire... odată se răstoarnă!?!

Câte artificii am ars și cât m-am răspândit, pierzându-mă-n scântei
Și câte bule mi s-au spart, lucind 'n aromele deșarte de șampanie
Ce-o gust ca pe-o licoare, arar, frugală, tot mă ispitind idei
Ce-alerg la nesfârșit, mă lupt, nu pot să mă dezbar, eternizând campanie.

Și-s tot mai plin, sunt jefuit de daruri, sunt tot o beteală,
Mă gust din toate, nou, parc-a venit sfârșit, la saturație,
tot avânt în sus, dar tot mă-ngrop în rădăcini lângă petală
Ce alta-mi cade, o rup în da și nu, cu amoru-n meditație.

Ah, câte bucurii m-așteptă și-au trecut, multe neatinse,
Câte-am crezut că se înoiesc uitându-le, doar le trecând
Și câte-am să las lumii din dorințele-mi, frumoasele nestinse,
Căci n-ar avea, n-ar ști, s-ar prăpădi, în lipsa-mi, într-un întrebând!...

poezie de (31 decembrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Din zi în zi

Din zi în zi mă văd mai mic,
mai gol și mai sărac de Tine,
cu cît spre Tine mă ridic,
cu-atît văd golul meu mai bine.
Din zi în zi mă văd mai mic
și scad sub cerul slavei Tale,
precum în zări de borangic
un călător pe-ntinsă cale.

Din zi in zi mă văd mai mic.
Ce uriaș eram sub soare!
Iar azi, cînd am ajuns pitic,
mă-ntreb ce pot fi mîine oare?

Din zi în zi mă văd mai mic.
Și-aștept un prag de împlinire,
să fiu un fericit nimic
ce-adoră veșnica iubire.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Într-o trecere, de dragoste

E înlănțuit amorul, pe strada ce văzu' își cerșește,
Cu braț după umăr de-o fată mignonă topind de-un sărut,
De un tânăr în suplu, ce s-apleacă să strângă ce-ar fi un împrumut...
De nu, e de dor, de un veșnic molcom zbuciumat... Se iubește!

Probabil că zboară amândoi, că pașii nu-i simt, nu se uită,
Nici unde pășesc, se strâng unul de-altul mai tare,
De parcă-s un tot... Nici ei nu mai știu, oare-s oare?
Se pierd din vedere!... Trotuarul se-ntinde, să-i aibă... ca alaiul, suită.

poezie de (17 noiembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Curiozități exterrice

De-aș fi vizitator 'n planetă nouă
Aș avea sigur multe întrebări;
De ce-ar fi gazdele nu una, două
Și pentru ce atâtea tevatură, alergări?

N-aș înțelege cum deși-s la fel
Și unii-i pedepsesc pe alții inutil
Când loc e-un singur și eternel
Nu-l au... O iau mereu din stadiul de copil!?!

Mai grav, n-au toți aceleași daruri
Și le fac tocmai cei ce n-au
Consumând clar de zi până ce staruri
Le luminează-n puncte dragoste, ce dau!

Ciudat, adesea se adună-n gloate
Și scot straniu de sunet, dau din mâini
Pentru câțiva sau unul; venerându-i poate
Sau se-nfruntând s-aibă mai multe pâini?

Și cum dispun de surse, am făcut contul;
nici nu-i necesar atâta zbucium,
Căci tot le e foarte scurt și-s doar acontul
De-o lume... Ce-alertez c-un lemn, ce-i zice bucium!

poezie de (5 februarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Rural... bodegă

La curba în pantă, în josul ei, în greu nelămurit se urcă
Cu mâini bâjbâind întuneric în plină zi, în amiaza mare,
Un fel de trecător ce-și mișcă sacadat cap, în căutare
De nu se știe ce; e pe drum și caută pierdut cărare
Cu ochii tulburi, sticlă mată, și ciuful ca de-o udă curcă.

Noroc că avântul și l-a luat din poarta strâmbă de-o dugheană
De unde voci învălmășite se aud printre ciocniri de sticle
Cu glasuri doagă, răgușite de-un cor de spuse amețite,
Din fețe-n cărămiziu, luciu, ca din frecat și scrijelite
Și gâturi brobonate-n picuri de bulbi, cum pielea de iguană.

Și un fum se ține-n groasă pâclă din guri de coșuri în fuioare
Cu-n zgomot care sparge adesea timpanele în seacă tuse
Printre văpăi cu scrum făclind din fălcile sugând țepușe
De-un alb murdar din lins jilav 'ntre buzele alene strânse...
Și se tot bea; niciun motiv sau sete... ori după mâncare!?

O liniște neînțeleasă straniu din când în când iuțește
La glasul apăsat în țipăt, subțire, de-un scalp de-o femeie
Ce ai norocul să n-o vezi când ochii-i sar orbind, scânteie,
Cum fulger aprig e-n mânie atunci când vine timp să-ncheie
O notă pe-o foiță a ei, c-un mâzgălit secret... "Plătește!"

Și-i un miros nedefinit, atroce-n izuri multe, amestic
De-un surogat rachiu, vin prost, balegă, spumă dintr-o bere,
Mahorcă din tutun, cu spray de muște... "Că așa cere
La Sanepid ce vine aiurea, degeaba așa, la a lor plăcere,
Când tot curat e, impecabil, totu-i de casă, bun, domestic".

În dârlogi, dând din cap, sunt caii, de ore cu căruți golașe,
Că lemne, cherestea, nisip s-au livrat, multe, car cu fân;
"Că de-aia beau și ei un pic, că acuma nu mai au stăpân
Și munca-i grea, după cum vezi, mâine-s din nou la tras, la drum
mulți acasă au să crească, copii, neveste, pui în fașe...".

Încet, încet topește clarul din ziuă, într-un treptat umbrit,
Mai pleacă câte o căruță, un lefter, vine un altul, doi,
Vorbind, bătându-se pe umăr, vesel; "Mai e ceva în butoi?"
Și bec galben murdar se aprinde în crâșma-n vale, jos "La coi";
Loc de pelerinaj, de-o sfadă, de-o dușcă,... de-ascuns de murit...

poezie de (18 mai 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Carl Sandburg

Marea nu pierde nimic

MAREA este întinsă.
Marea îmbrătișează țărmul din Chesapeake, sub soarele apusului,
și ultima stea, dimineața, deasupra culcușurilor de stridii,
și bărcile întârziate-n larg ale oamenilor singuri.
Cinci case albe pe-o fâșie îngustă de pământ... cinci zaruri în căutarea șansei.

Nu demult... marea era întinsă...
Iar astăzi marea nu a pierdut nimic... ea păstrează totul.

Sunt înnebunit după mare.
Fac cântece despre mare, plâng toate plânsetele mării,
am uitat atât de multe cântece-ale mării și-atât de multe plânsete-ale mării.

Sunt înnebunit după mare.
La fel, cei cinci oameni cu care-am împărțit, odată, un pește fript
într-un cort din prelată pe timpul unei furtuni de nisip.

Marea știe mai multe despre ei decât ar putea ști vreodată ei înșiși.
Ei știu doar cum îmbrățișează marea șinu-ți mai dă drumul niciodată.

Marea este întinsă.
Marea trebuie să știe mult mai multe lucruri decât oricare din noi.

poezie clasică de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Chicago Poems: Unabridged Paperback" de Carl Sandburg este disponibilă pentru comandă online la numai 12.99 lei.
Valeriu Cercel

Pică pară mălăiață... în gura lui nătăfleață

N-a fost nicicând la noi în sat
O mult mai bună zicătoare,
Însă de când au tot plecat
Copiii,-n van, peste hotare,
De perii care s-au uscat,
Ca și de astă vorbă mare,
Bătrânii,-n vatră, au uitat
Vorbind la celulare,

Dar pere rumene, de soi,
Găsești cu tonele în piață,
La preț baban, în euroi,
Însă niciuna mălăiață,
Și-apoi, de-ai întreba, la noi,
Pe fiecare drept în față,
Nu-ți spune unul, nu zic doi,
Că ar fi... nătăfleață (!)

Așa c-a mai rămas "picatul"
Din zicătorea asta dură,
Și "gura", ce-o... aia tot natul,
Bine'nțeles ca-njurătură,
Când speră în zadar să pice
De la putere-ntreaga clică,
Ce... cum o altă vorbă zice:
"Dacă nu curge... pică"!

poezie de
Adăugat de Valeriu CercelSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

De ce-s?

De la un timp nu de la naștere îmi fac cont de ani,
Ci mai curând din calcul de scadență
Până la schimb de neuitat din existență
Și uimitor suntem iar tineri... mai bălani.

Și faci proiecte tot mai multe, înțelepte,
Căci matematica o știi de riguroasă,
Fără surprize și-ai și mână norocoasă
Să-ți mai câștigi ceva la genele perfecte.

Și-atât de-obișnuit îți ești de zi cu zi
nici schimbări nu-s certe, evidente
Și oricum le știi cumse trag din alimente,
Iar c-o dietă le repari poate... mai știi?!

Surpriza neplăcută-i tot de afară
Când alții-ți fac remarci, invidioși
Crezând că toți ajung ca ei într-o zi moși...
Și moral te resuscitează-n tânăr iară.

Așa din ce în ce mai vechi în optimism
Te-aduni pentru rezerve-ți presimțite,
Ce-o zi vor naște iar în lumânări sărbătorite
Cu flori și-un nou certificat... Cât misticism!

Noroctotul e doar gândul în progres
Ce nu sfârșește, ci se naște-ntr-un... "De ce-s"?!

poezie de (12 februarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Alegere

O fi mai important să tot, să tot muncești,
Să bei și să mănânci -ce-o viață faci-
Să zidești case și să putrezești
De-atâta trudă, după ce-o să zaci?

Și cum acuma nu mai sunt nici poze,
Doar virtualul este un document,
Cine-o să știe ce metamorfoze
Trecute-s... când n-oi fi prezent?

... Că lași în urmă case, multe garduri,
Ce-or perima crăpându-se-n rupturi;
Alții-or veni să le mai dea cu farduri,
Uitându-te... ruina din dărâmături!

O fi fost soarta, ori că eu am decis
Într-un târziu de tot să-nmoi în mine
Pixul, din ce-s o pastă, pus pe scris...
Oare-o mai fi cuvântu-n timp ce vine?

poezie de (20 mai 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Girel Barbu

Schaltiniena ăluia...

eu sunt ăla știți voi care
mulți mă-nvață pe de rost
nici mai mic dar nici mai mare
sunt cum de la-nceput am fost.

eu sunt ăla care-și lasă
patima să doarmă-n post
stând în gând ca într-o casă.

rupt în două de-o himeră
pe o stea în altă eră.

sunt tot ăla care-am fost.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Nichita Stănescu

Nod 32

Mai stau o înserare,
ca să văd,
umbră din umbră cum se lasă,
cum al luminii văzătoare, dur prăpăd
devine de din ce în ce mai moale,
cum se lungește umbra după pomi,
cum omul după om se prelungește,
cum zidul dimineții lent se năruiește,
și cum lumina stelelor răsare,
pe o cu totul altă înserare.

poezie celebră de din Noduri și semne (1982)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
detalii despre carteFrații Grimm

Din seara aceea, tâlharii n-au mai cutezat să se apropie de casă, iar cei patru muzicanți din Bremen s-au simțit atât de bine acolo, că nu s-au mai îndurat să plece și toate câte le-ați auzit mi le-a spus și mie, chiar adineauri, un fârtat de-al meu. Și cred că nu și-a răcit gura degeaba...

finalul de la Muzicanții din Bremen de
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Muzicanții din Bremen" de Frații Grimm este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -10.00- 5.99 lei.

De m-aș regăsi

Nu mă mai regăsesc icoană;
E spartă sticla, nu mai e ramă.
Nu mă mai regăsesc în femeie,
Nu mai am mamă, mi-am pierdut cheie...

Nu mă mai regăsesc conștiință
Să întreb, nu mai am nicio cunoștință,
Nu mai am nicio idee...
Nu știu cum tot ose-ncheie.

Nu mai există adevăr, dreptate,
Mi-am pierdut orice identitate,
Nu mă mai regăsesc simplicitate...
N-ascultă nimeni, n-am pe cine bate.

Nu mai există dreptul la cuvânt...
Mă doare imens sufletul, ce-am frânt.
Nu mai am nicio libertate;
Nu pot să-mi mai aleg prieten, frate.

Nu mă mai regăsesc istorie;
În jur tot se vinde fără nicio glorie.
A dispărut orice urmă de carte, psălmi...
Că fila-i de... lemn, fără trecere-n... vămi!

Nu mă mai regăsesc poezie,
Nu mai e niciun subiect, n-o să fie!
Nu mai există suav, tandrețe...
N-am îndeajuns tupeu, frumusețe.

Mi-am pierdut tot ce-aveam,
C-am plecat, nu mai sunt prahovean...
Mi-am pierdut tinerețe,
Nu mă mai regăsesc puritate, blândețe.

Sunt depășit de orice, sunt a parte;
S-a-nmulțit lume, nu mai e sanctitate.
Nu mai am niciun noroc,
Nu mai există joc...

... Nicio loterie,
Mi s-a luat tot, feerie
Ce părinții mi-au dat.
Nu mă mai plâng! Nu mai e niciun Sfat!...

... Audiențele de mult mi s-au terminat
Mie, rămas un anacronic; demodat
-Mi s-a spus de la noua Primărie-...
"Este plecat primu-edil, în filozofie..."...

Nu mă mai regăsesc Dumnezeu,
Nici sinagogă nu mai e, de evreu.
Mi s-a luat orice biserică,
Am rămas doar cu una himerică.

Mi s-a luat preotul, spovedanie
Transformat în Satană, canalie;
Dacă nu plătesc, mort sau viu,
Nu mă mai regăsesc... "Ducă-mă pe pustiu"...

Nu mai am vreun rost să exist sau să fiu
Eu... Și n-am niciun drept la evlavie!?!

poezie de (23 mai 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dregători

Trăiesc ca într-un " déjà vu"
Că ținte știu nu pot s-ating;
Toți cei din jur mă fură, înving...
Nimic nu e la fel acu'.

Pe nimeni nu mai ai de pază...
Toți spun ce trebuie să faci,
Doar tu pe ei să nu te bagi;.
Mici sau mai mari, sunt toți de vază!?!

Orice gândesc rămân perplex,
Căci școala nu mai e nimic;
Se poate face doar un pic
Și ești o parte din "Sed lex"?!?

La nimeni n-ai cui să te plângi
Căci plânsul e o slăbiciune,
O rugă în deșertăciune;
E cum săgeta... ce-ți arunci!

Și culpa nici nu mai există,
Sunt prezumat nevinovați;
Nici la copii nu mai sunt tați...
Doar paguba-i ce mai persistă!

Deci plățile-au un singur sens
Vidându-ne-n gaura neagră
La hoți cu buzunarul dens
De-avut... Cerându-le tot lor să "dreagă"!!!

poezie de (3 martie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

S-a schimbat lumea

Nu înțeleg de ce în juru-mi toate s-au schimbat,
Tot ce înainte era rotund perfect, acuma e pătrat,
Natura-a luat–o razna, nu știi cum să te–mbraci,
Zăpada–i mult mai rece, și oamenii–s săraci.

Ziua–i acum mai scurtă, banii nu–ți sunt destui,
Să te descarci de ofuri, demult nu mai ai cui,
Lumea e mai grăbită, nu–i mai ajunge vremea,
Iubirea de aproape s–a dus, lăsând în loc asprimea.

Viața devine tot mai grea, cu fiecare zi ce trece,
Și sufletul din oameni acum, este nepăsător și rece.
A dispărut din lumea noastră lucruri precum copilăria,
Contemporanii habar nu au ce înseamnă prietenia.

Floarea nu mai miroase, așa cum mirosea odată,
a defrișat pădurea, apa din râuri nu–i curată,
Tot ce era-nainte dulce, astăzi e acru sau amar,
Și viața noastră s–a transformat într– un coșmar.

Se–ajunge des la crimă, păcatele–s mai multe,
Aceste fapte făcând pe Scaraoțchi, să exulte.
Cam asta este lumea, în care eu trăiesc acum,
Și văd cum tot ce–a fost frumos se face scrum.

Îmi pare rău de cei ce se vor naște după mine,
Ei nu vor știi ce gust ar trebui să aibă-o pâine,
De–asemenea aceștia nicicând n-or avea parte,
De–alint, de dragoste, sau prietenii adevărate.

poezie de (aprilie 2008)
Adăugat de Paul ConstantinSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Ion

Orfan, nici el nu știe de-a avut vreun tată,
nu-i trecut pe niciun buletin, o carte de identitate.
Nici maică-sa nu știe, crede, cine-a fost odată,
că l-a uitat și ea, l-a părăsit; i-a spus-o cu sinceritate!
Nu știe nici precis traseul; parcă, ar fi fost adoptat
un timp, dar s-au debarasat, din nou, predat la școală specială...
și culmea nu crede defel; n-ar fi nicicum alienat, handicapat,
că-i bine plin de el, știe de toate, -doar mintea-i deseori o goală,
a meșterit ceva intuitiv- nu vrea decât să supraviețuiască
și din cotloane scoate ce lui îi poate fi, sieși, un avantaj,
chiar dacă minte, păcălește... trage mult, din greu, ca să trăiască
și nu-i fidel; să lase baltă poate fură, câte-un pic, e-un "homo aliaj"!
E stors de mulți, de vlagă, bun la toate; pe tractor, pe câmpuri,
slugă hainului de preot... un bun pentru orice, răsplătit, hm, arar,
cu mâinile tot înnegrite, groase, tăvălit prin gloduri, smârcuri...
și dinții și-a pierdut de nespălați... poate genetic nici nu i-a avut pe inventar!?
Un răzvrătit -probabil în el rău, sau mistuit încet de soartă-
mai ieri un june, fără a ști cum trece timp, se scurge;
este-n doi poli acum și tot, tot, aruncat din poartă-n poartă,
chiar dacă lumea e acum nouă! E tot Ion și nu se plânge...

Cum iaz, ce nu va ști nicicând că urnește piatra grea a morii... doar se curge, curge, curge, curge!...

poezie de (11 februarie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Copil încă

E ziua mea de-ncepător, ca-ntotdeauna;
tot mi se spune, de-altul, ce să fac,
debusolat,
mai rău decât în prima zi de viață,
de când zac,
când nici nu mă știam de c-aș fi existat
și tocmai de-aia, de atunci mă-nșirui boroboață-n boroboață
într-una, într-una.

Întreb din nou, plictisitor, aproape enervant,
ce oare mă așteaptă iar
și n-am niciun răspuns
de la Părinte...
veșnic tot reînvăț abecedar
și-s tot neajuns,
rămân mereu cu aceeași minte,
un minuscul de aspirant...

Strig, vreau, în gura mare, altă și alta, jucării
și nu am bani îndeajuns,
nu îmi pot ține nici acum un echilibru;
cad, ca apoi să mă ridic,
iar dacă mult, ceva, îmi place, îl țin ascuns;
cum cu plecările de-acasă, cu schimbat limbă, de un "déjà vu"
să iau, din alții, pic cu pic,
tot de la cap, copilărind copilării.

Doar e, se pare, o mare diferență; timpu' e mai scurt un pic,
chiar fiecare zi și noaptea-i și ea scurtă
și parcă-s păcălit de cei din jur,
ce nu-mi mai spun copil,
așa cum sunt; că stau și-acum în dormitor pe burtă
și câteodată mai înjur...
nu simt, din propriul mine, cunoscut, niciun exil!
Sunt sufletul la fel de pur, am rămas neînțeles, tot mic!...

poezie de (1 iunie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Rondelul teiului

Iubirea mea din altă vale,
În ochi nu mai aduni scântei,
Cum nici miresmele de tei-
Nu-ți mai aduc fiorile-n cale!

Dar poate-n gândurile tale
Mai rătăcești pe vechi alei:
Iubirea mea din altă vale-
În ochi nu mai aduni scântei!

Te vei fi stins poate de jale,
Precum un trandafir pe stei,
Tot dând ocol pe lângă tei
Prin anotimpurile sale-
Iubirea mea din altă vale!

rondel de (14 februarie 2016)
Adăugat de Vasile Neagu-ScanteianuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Emil Dogaru

Ar trebui să ne întrebăm din când în când câte lucruri sunt în realitate așa cum le vedem noi. Sau și mai bine spus, așa cum ne place nouă să credem că sunt ele. E șocant când de cele mai multe ori, dând nas în nas cu realitatea, nu pricepi cu niciun chip cum de n-ai putut vedea până atunci lucruri care acum par atât de evidente. O explicație ar fi... Deseori, când ești prins în interiorul evenimentelor, scapi din vedere unele aspecte mai ușor de sesizat din afară. Iar cu cât ești mai sigur de ceva, cu atât vei fi luat printr-o mai mare surprindere constatând că, în realitate, lucrurile stau cu totul altfel.

în Norocosul teoretician (24 ianuarie 2007)
Adăugat de Emil DogaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info
Cineva are nevoie de răspunsul tău: Am un amstaff de 3 luni și e foarte rău, e doar cu gura după mușcat. Oare din ce cauză? Fii primul care răspunde!
Direcționează
2%
către Asociația Culturală Citatepedia!

Citește detalii »

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!