Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Necesitatea răului poate fi înțeleasă astfel. Fiindcă nu există doar binele, trebuie să existe o limită a ieșirii din el, sau dacă cineva vrea să spună altfel, a coborârii neîntrerupte sau a depărtării de el, iar această limită, după care nimic nu mai poate exista este răul. De aceea este necesar ca ceea ce urmează după cel dintâi să existe, astfel încât și ultimul să existe, acesta este materia, care însă nu are nimic din bine. Aceasta ar fi necesitatea răului. Când materia devine stăpâna formei întruchipate în ea, o distruge și o corupe, aplicându-i propria natură, opusă ei, nu ducând recele spre cald, ci punându-si propria lipsă de măsură peste forma caldului, și diformitatea peste formă și excesul și defectul peste ceea ce este măsurat, până când va determina forma să fie a ei și să nu-și mai aparțină, ca și în cazul hranei animalelor, când este mâncată nu mai este deloc ca și când a venit. Așadar dacă trupul este cauza relelor, materia ar putea deveni, prin ea însăși cauza relelor. Viciul care este ignoranța și lipsă de măsură în privința sufletului este al doilea rău.

citat clasic din
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Printre realități, există și materie există și suflet, și acestea sunt într-un singur loc, căci nu există un loc separat al materiei și unul separat al sufletului(cum ar fi unul pe pământ pentru materie și unul în aer pentru suflet), ci locul sufletului este separat, în sensul că nu se află în materie. Aceasta înseamnă faptul că sufletul nu este unit cu materia, iar același lucru nu se poate naște și din suflet și din materie, adică nu se poate naște din materia ca substrat (pentru că ea nu este formă)și anume este separat. Materia așezându-se pe sine însăși sub suflet este luminată de el și nu poate să pună stăpânire pe cel de la care primește lumină;sufletul nu poate suporta materia fiindcă din cauza acestei materii rele este incapabil vadă. Aceasta este căderea sufletului: faptul de a veni astfel în materie și de a deveni slab, fiindcă nu toate puterile sale sunt active, fiindcă materia le împiedică își ocupe locul pe care sufletul îl deține și oarecum se opune și face devină rău ceea ce a luat ca pintr-un fel de furt, până când sufletul reușește se întoarcă la starea lui superioară. Așadar materia este și cauza slăbiciunii din suflet și cauza viciului. Căci este ea însăși rea mai înainte ca sufletul devină rău, este de fapt răul inițial.

citat clasic din
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

După cum sufletul pleacă de la virtute pentru a se înălța spre frumos și spre bine, la fel el pornește de la viciu pentru a coborî la răul absolut. Contemplarea care aparține sufletului ce contemplă viciul este a răului absolut, iar participarea la acest rău îi revine sufletului, care devine vicios, căci el se va afla în întregime pe "tărâmul neasemănării" când scufundându-se în sine, va cădea într-o mlaștină întunecată. Când sufletul se află în întregime în viciul absolut, el nu mai deține viciul, ci își transformă natura într-una rea. Sufletul care se îndreaptă spre intelect se îndepărtează de materie și nu se apropie de lipsă de măsură, rămânând pur.

citat clasic din
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Universul inteligibil este doar rațiune și nu s-ar mai putea naște încă un altul care să fie doar rațiune, ci dacă se năștea un altul trebuia să fie inferior aceluia, nefiind rațiune, dar nici materie căci materia nu este ordonată, de aceea trebuia să fie un amestec. Cele la care universul acesta se oprește sunt materia și rațiunea, iar acolo de unde începe se află sufletul, care guvernează amestecul. Partea din suflet raportată la realitatea divină superioară rămâne neamestecată și nu are piedică în actul ei, după cum partea sufletului care dă viață corpului nu primește nimic de la el.

în Enneade
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nevăzutul există în Liniște, fără a deranja sunetul. Oceanul nu pretinde atenția valului, chiar dacă Oceanul susține existența valului. Însă, oare, valul își amintește că el este apă sub forma unui val? Aceasta este călătoria de cunoaștere de Sine, aceasta este călătoria de întoarcere la Sine și de renunțare la sine. Căci tot ceea ce vezi în lumea manifestată sunt fragmente ale Unicului Sine, care se exprimă prin toate formele existente. Nu există separare între vlăstarii Unicului Sine, la fel cum nu există separare între mal și apă. Dacă apa nu exista, malul nu avea niciun sens. Apa și malul sunt Una, exprimate în forme diferite, unice, dar interconectate. La fel este și forma pe care tu o ai acum: este un fragment al Unicului Sine - al Conștiinței Absolute - exprimată într-o formă unică și interconectată cu celelalte forme, la rândul lor unice. Însă, cu adevărat, nu ești forma pe care o vezi în oglindă - ești Viața din această formă, care se exprimă prin această formă. Iar faptul că ai inteligență proprie, se datorează unui mecanism natural prin care forma își păstrează direcția de mers. Însă, ce face forma? Se identifică total cu forma, deoarece uită de ceea ce ea era înainte să fie sub forma unei forme. Înainte ca forma ta să existe, era Fără De Formă. Și încă mai este, căci Nevăzutul este în continuare în forma ta, susținându-ți existența formei.

în Întoarcerea la Liniște, Conștiința pură
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Intoarcerea la liniste" de Cătălin Manea este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -20.00- 11.99 lei.

În om există două lucruri: binele și răul, natura și viciul. Binele, fiindcă este natură, fiindcă a fost corupt, fiindcă a fost diminuat, trebuie restabilit prin exercițiu. Răul, fiindcă este viciu, fiindcă este corupere, fiindcă nu este natură, trebuie înlăturat. Iar dacă nu poate fi exterminat din rădăcină, trebuie cel puțin temperat, aplicându-se un remediu.

citat din
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Canon of Medicine Hardcover" de Avicenna este disponibilă pentru comandă online la 451.99 lei.
Aristotel

Necesar e numit acel lucru fără de care nu e cu putință se trăiască, ca unul ce contribuie la menținerea vieții. De asemenea, în absența necesarului nu e cu putință ca binele fie să existe, fie să se facă ori răul să fie înlăturat sau eliminat. În alt sens, necesar se numește constrângătorul și constrângerea. Acesta este ceea ce împiedică și oprește împotriva tendinței naturale și a intenției: căci constrângătorul este numit necesar, de unde rezultă că acesta este și dureros. Și se pare că necesitatea este ceva inflexibi și pe bună dreptate, căci ea se opune mișcării izvorâte din intenție și deliberare rațională.

citat celebru din
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba greacă. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Gr.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Krishnamurti

A Fi este infinit mai important decât a deveni. A Fi nu este contrariul lui a deveni. Dacă este opusul lui sau în opoziție cu el, atunci nu mai este A Fi. Numai când a deveni ia sfârșit definitiv, A Fi poate să existe. Orice strădanie lăuntrică de a deveni trebuie să înceteze. Doar atunci există A Fi.

citat clasic din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Materia și corpul sunt una. deci e clar că nu putem fi astea deoarece ele sunt temporare, vin și pleacă. Și asta nu e valabil doar pentru materia corpului nostru care în esență e doar o altă materie/formă consumată. Materia sau corpul nostru a luat naștere dintr-o bucată de muci - un ovul și un spermatozoid - care și acel muci, flegmă a fost rezultatul inevitabil al hranei. Așadar corpul este doar un produs al hranei, nu ești tu. Dar după cum am spus, tot ceea ce vine și pleacă, se naște și moare, apare și dispare este efemer și deci nu suntem noi, cel Unicul Etern.

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Când gândește materia, sufletul resimte o afectare ca o urmă a ceea ce este inform, pentru că el gândește întregul și ambele componente la un loc. Gândirea sau percepția atributelor este limpede, pe când cea a substratului, a ceea ce este inform, este obscură, pentru că ea nu este o formă.

citat din
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cu adevărat (în mod absolut), Tu nu ești forma, ci Esența manifestată sub respectivă formă; tu nu ești forma, ci Viața din respectiva formă; tu nu ești forma, ci Liniștea exprimată sub respectiva formă. Esti o formă doar din punct de vedere relativ, adică incomplet. Dacă este incomplet, este temporar. Dacă este temporar, în plan absolut nu există. Așadar, cu adevărat (complet, absolut), ești Factorul Fără Formă, fără de care forma nu ar putea exista. De îndată ce te identifici cu forma, dai naștere unor întregi scenarii, construite prin raportarea la celelalte forme ale realității, formate chiar în jurul formei care crezi că ești. Privind realitatea prin ochii formei, încerci interpretezi ceea ce privești, tocmai pentru a-i da sens realității și pentru a construi ierarhii de valoare.

în Întoarcerea la Liniște, Conștiința pură
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nimic nu se pierde, pentru că nicio formă nu există cu adevărat (absolut). Fiecare creație este un avatar pentru Oceanul Esenței, prin care Viața se manifestă sub diverse forme. Când forma se raportează la formă, apare egoul - sinele fals - care ține forma departe de ceea ce nu este formă, pentru că forma este o expresie a Lipsei de Formă. Liniștea din care provine sunetul, este lipsită de formă, lipsită de orice crede omul despre Ea, pentru că o idee care pleacă în direcția Liniștii joacă rolul unui ghid către Liniște, însă o idee nu poate cuprinde niciodată Liniștea, pentru că Liniștea nu este gând, o idee, un concept. Liniștea nu este o formă, ci sursa fiecărei forme, întrucât fiecare formă este un sunet, iar sunetul provine din Liniște. Nimic nu desparte sunetul de Liniște, în afară de identificarea sunetului cu sunetul, așa cum nimic nu desparte valul de Ocean, în afară de identificarea valului cu valul. Prin conștientizarea Liniștii ce precede sunetul, sinele fals al sunetului este slăbit, iar dacă sunetul se eliberează de sinele fals, se eliberează de ceea ce îl desparte de Ceea Ce Este El Cu Adevărat. Acolo unde nu este identificarea cu "eu", nu este iluzie, iar acolo unde iluzia nu penetrează, suferința nu își poate susține existența, pentru că suferința însăși este o reflexie a iluziei.

în Întoarcerea la Liniște, Conștiința pură
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Este cunoscut faptul că de la începutul creației sale, sau a ființei sale sufletul omului este ca o tablă ștearsă și are o facultatea prin care este dispus primească forme sau intenții ale lucrurilor, iar o asemenea facultate se numește intelect posibil;el se aseamănă cu materia, căci tot așa cum materia este în potență față de diferite forme, tot așa intelectul posibil este în potență față de cunoașterile diverse. Însă intelectul este în act atunci când sufletul este desăvârșit de cunoașteri sau de intenții sau de intențiile lucrurilor inteligibile: așa încât, atunci când el dorește, iese în actul acelui care înțelege și produce acele intenții care îi sunt prezentate în act, iar sufletul desăvârșit astfel și dispus astfel se numește intelect în act.

în Cartea Definițiilor
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Liniștea nu înseamnă tăcere. Tăcerea este cuprinsă în Liniște sau tăcerea poate deveni Liniște. În clipele de tăcere, încă mai pot exista războaie interioare - aceasta nu este Liniște, căci nicio urmă de război nu poate exista în Împărăția Liniștii. Tăcerea poate ascunde un vulcan interior, care poate erupe oricând și la exterior. Tocmai de aceea este necesară această conștientizare: tăcerea are potențialul de a deveni Liniște, însă, atâta timp cât încă mai există zgomot interior (conflict interior), tăcerea nu se poate integra în Liniște, căci, în Tărâmul Liniștii, tot ceea ce nu este Liniște nu își poate susține existența. Prin conștientizarea și acceptarea Liniștii de dinaintea zgomotului, conflictul își pierde din forța de existență, iar astfel are loc transcenderea zgomotului și eliberarea de sub efectul războiului interior. Această eliberare poate veni în mod spontan, dacă privirea este păstrată constant asupra fundalului în care se întâmplă ceea ce se întâmplă.

în Întoarcerea la Liniște, Liniștea, Partea I
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Este ridicol se salveze cineva doar datorită zeilor dacă a făcut toate lucrurile în viață dupa judecata proprie, iar nu așa cum le place zeilor, și nu a făcut nici măcar acele lucruri pe care zeii înșiși le orânduiesc în vederea salvării;dacă se întâmplă contrariul și pacea se menține în toate nelegiurile și viciile, aceasta ar fi o neglijență a providenței, care ar lăsa pe cei răi conducă. Dar cei răi conduc datorită lașității celor conduși, aceasta este drept iar contrariul nu. Providența nu trebuie să existe astfel încât noi să nu mai însemnăm nimic. Dacă totul ar fi providență și doar providență, atunci nici ea însăși nu ar mai fi: căci pentru ce anume ar mai putea fi? Nu ar mai exista decât divinitatea. Dacă unii au devenit răi, nu le este permis, ca făcând rugăciuni, pretindă altora să fie salvatorii lor, neglijându-se pe ei înșiși, nici pretindă ca zeii renunțe la viețile proprii, pentru a dirija treburile lor particulare.

în Enneade
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ceea ce suntem noi este fără urmă. Dacă acest "Eu-Sunt" este deja perfect? "Ce urmează?" Eu zic: Nu te aștepta la nimic! Pur și simplu, lasă viața curgă liberă! Dacă într-adevăr o experiență este atât de profundă, încât să ne atingă interior, atunci acea experiență este recunoașterea a cine și ce suntem noi. Recunoașterea Experimentatorului. După care nu mai există: "Ce urmează?" Noi suntem crescuți de minte în sens evolutiv. Dar dacă există ceva de veacuri perfect în noi? Lui nu i se poate adăuga nimic și nu i se poate lua nimic. Dar în momentul în care acest "eu" dispare, nu mai există niciun fel de urmare. Ceea ce suntem noi este fără urmă. Dacă acestui moment simt că îi lipsește ceva, atunci îl voi vinde pe cea mai puternică experiență a mea din trecut. Chiar și experiența este văzută în noi, indiferent cât de măreață ni se pare. În momentul acela, experimentatorul însuși este dizolvat în Nemărginire. Iar ceea ce rămâne este fără formă, fără margini, este beatitudinea însăși, este această beatitudine de A FI. Experiențele vin și pleacă, dar oare Experimentatorul se schimbă?!

în Ceea ce suntem noi este fără urmă, Partea 2
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Orice creație este o formă de sunet. Forma prin care te exprimi este o formă de sunet. Un gând este o formă de sunet. Un sentiment este o formă de sunet. O bară de oțel este o formă de sunet. Prin schimbarea frecvenței, reașezi dansul dansatorului, însă această schimbare poate provoca atât fericire, cât și tristețe. Acesta este motivul pentru care orice formă de sunet trebuie să fie conștientă de melodia pe care dansează. Nimeni și nimic nu poate stopa acest mecanism existențial. Chiar dacă omul se împotrivește, Liniștea continuă rămână, indiferent de încercările omului de a face zgomot, căci Liniștea nu poate fi eliminată - Ea este De Sine Existentă. Din Liniște provine orice sunet, în Liniște se întoarce orice sunet.

în Întoarcerea la Liniște, Conștiința pură
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Materia nu este ființă, ci ea este un omonim al ei, deoarece adevărata expresie a materiei ar fi neființă. Răutatea din suflet și formele ei sunt determinate de materia cu care este în legătură sufletul.

citat din
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Aristotel

Omul este fericit când poate realiza ceea ce prin natura sa este destinat realizeze, iar acest lucru înseamnă, dincolo de determinările exterioare, să-și îndeplinească datoria prescrisă de imperativul rațiunii. Esența fericirii este determinată însă de natura actului specific omului în calitate de om, act de natură pur spirituală, constând în activitatea sufletului "conformă cu rațiunea sau nu lipsită de rațiune", îndeplinit la superlativ de omul desăvârșit din punct de vedere intelectual și moral. Dacă contingența ține de neputința formei de a domina materia, omului îi este dat, pentru a realiza în el însuși perfecțiunea, ordoneze lumea, nu să o nege în favoarea altei lumi.

citat celebru din
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba greacă. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Gr.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Boethius

Dumnezeu este o prezență eternă. Preștiința sa este știința unui prezent permanent actual. Ea nu impune faptelor omenești necesitatea de a se produce;oamenii au deci voință liberă facă binele, căci nu-s zadarnice virtuțile și rugăciunile lor. Precunoașterea divină nu schimbă natura și proprietatea lucrurilor, ci le privește în fața sa ca prezente, în forma în care ele se vor produce odată în viitor. Nici nu confundă judecătile sale despre realitate, și într-o singură privire a minții sale, deosebește ceea ce va exista neapărat de ceea ce nu va fi obligat să existe, după cum voi, când vedeți în același timp un om mergând pe pământ și soarele răsărind spre cer, deși aveți deodată ambele intuiții, vă dați totuși seama că o intuiție subsemnează un fenomen voluntar, iar alta unul necesar.

citat celebru din
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "The Consolation of Philosophy Paperback" de Boethius este disponibilă pentru comandă online la 36.99 lei.

Nu pot spun că ar exista un pericol real într-un viitor apropiat sau depărtat, în ceea ce privește probabilitatea de impact cu asteroizi, care pot cauza suficient de multe stricăciuni infrastrucurii terestre și chiar oamenilor. Este aleatoriu, deci dacă un asteroid ca acela care a căzut în Siberia în anul 1908 cu diametrul de 45 m care a distrus 2000 km2 de pădure, flora, faună, vegetație, iar efectele luminoase și sonore s-au simțit până în Anglia... Dacă probabilitatea ca un astfel de asteroid cadă este de unul la 300 de ani acest lucru nu înseamnă că nu pot cădea doi într-o zi și după aceea șase sute de ani să nu se întâmple nimic. Este aceeași probabilitate pe care o ceri unui jucător de cărți când îți intră o chintă royală, poate nu îți intră niciodată în viață... poate îți intră două, una după alta... la fel este și cu asteroizii.

citat din
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook