Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Apusul macilor

Azi macii mei răniți de ploi
Simțind aproape asfințitul,
Îngenunchiați, străini și goi,
Așteaptă resemnați sfârșitul.

Însângerați, fără speranță,
Și aplecați de crudul vânt,
Par răstigniți, încă în viață
Și-n rugăciune la pământ.

Ei știu c-au înflorit c-un rost,
Să fie jertfă frumuseții
Dar viața lor prea scurt-a fost
La fel ca roua dimineții.

Ne-asemănăm cumva cu ei,
Răniți de vorbe și de fapte,
Loviți în suflet de lachei
Furiș, prin ușile din spate.

Dar dăinuim prin frumusețe
Și biruim prin bunătate;
Privind senin spre bătrânețe,
Rămânem demni până la moarte.

poezie de (8 iunie 2013)
Adăugat de Angelina NădejdeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

distincțieAceastă poezie a fost selectată Poezia zilei pe 14 ianuarie 2016.
Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Citate similare

* * *

Dumnezeu dă culoare pământului prin flori,
Mamelor, prunci spre mântuire,
Oamenilor, bucurie prin muzică,
Speranță și pace prin rugăciune.
Toate acestea le primim în dar.
Ce dăm noi la schimb?

poezie de (16 iunie 2012)
Adăugat de Angelina NădejdeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 3 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Eu știu c-au fost puține

Eu nu știu ce ți-a fost... dar știu ce-a fost cu mine,
Poate-o poveste tristă... sau poate-un basm nebun!
Tu știi c-au fost prea multe, eu știu c-au fost puține
Acele vorbe-alese... și-aș vrea și-acum să-ți spun...
Că visu-mi este-același... același vis din care
Trezire să nu-mi fie... dacă nu-mi ești trezire!
Nu pot fără de ochii-ți, ce-mi amintesc de-o mare,
Cu valuri verzi-albastre și-un țărm plin cu iubire...
Născută-n miez de timpuri, la jumătăți de vieți,
Un rug născut spre-a arde... și-o singură vestală.
Au fost prin noi... și frunze... și toamne și nămeți,
Ne-au mai rămas memorii... și-o ultimă petală...
Eu nu știu ce ți-a fost... dar știu ce-a fost cu mine,
Tu știi c-au fost prea multe, eu știu c-au fost puține.

poezie de
Adăugat de dory58Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Prima poezie scrisă de Păunescu după moarte

Intrai și eu, aicea, cum murii
văd dacă vorbiți și voi de mine
Și-s înțolit în haine străvezii
Și străveziu e sângele din vine...

Găsii o ceată de poeți moderni
Găsii cuvântul arhidezbătut,
Găsii politici despre boi și reni,
Nimic, dar chiar nimic de-al meu talent căzut.

Am fost în viață până azi, iubind
Și cer și vânt și apă și pământ
Și peste toate-acum mă uit, spre cer plutind
Și toate-mi par de nerecunoscut.

v-amintiți etern de-acum de mine
Ca de-un compatriot poet român
Prin al cărui străveziu sânge din vine
Au curs poemele care rămân.

De azi voi scrie prin cei ce încă scriu,
Prin cei pe care am să-i tot inspir,
Și chiar de fizic, azi, nu mai respir
Trăiesc prin drumul meu către sicriu.

poezie de (noiembrie 2010)
Adăugat de Andrei LupuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Aș vrea

Aș vrea să fiu ce azi n-am fost
În ziua mea pierdută:
Înțelegînd al vieții rost,
Aș vrea să fiu străjer în post,
Și chiar plătind al jertfei cost,
Eu să rămîn în luptă.
Aș vrea să fiu ce n-am fost ieri
Și nicicînd înainte:
Prin lumea plină de plăceri,
fiu așa cum Tu îmi ceri:
nu m-abat spre nicăieri
Din drumul vieții sfinte.

Aș vrea să fiu ce alții nu-s
Și nici nu vor să fie:
Mergînd prin viață spre apus,
nu mă las de valuri dus,
Și să mă 'nalț mereu mai sus,
Din timp spre veșnicie.

Aproape-aș vrea să fiu oricînd
De cei ce trec prin lume
Sub greul crucii suspinînd,
Dar și de cei căzuți din rînd,
Rămași în urmă, sîngerînd,
Răniți fără de nume.

Aș vrea să fiu un simplu glas
Care să strige-ntruna,
din al mîntuirii ceas
Secunde doar au mai rămas.
Iar cei de azi nu vin pe vas,
Se pierd pe totdeauna.

Aș vrea să fiu acel argat
La care El să-i spună
Cînd Se va-ntoarce ca-Mpărat,
Privind la tot ce am lucrat
Cu-acei talanți ce mi-i i-a dat:
"O, bine, slugă bună!"

Și aș mai vrea să fiu ceva:
O rază lucitoare!
Și strălucind în lumea rea,
duc lumină undeva,
încălzesc pe cineva,
Și să mă-ntorc în soare.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ce ne facem, Doamne?

Întinăm cuvinte,
Spunem la intamplare
Fără să ne pese,
Vorbe care dor.

Întinăm iubiri,
Nu contează care:
De iubit, de frate, de parinți, copii;
Întinăm mai grav.... dragostea de țară.

Ne întinăm credința,
Pentru care moșii și strămoșii noștri
Și-au dat a lor viață,
Pe altarul ei.

Întinăm pe Domnul
Prin purtarea noastră,
Prin nesăbuință, vorbe, fapte rele;
Intinăm cuvinte, iubiri si credință
Dragostea de țară.

poezie de (17 iunie 2012)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Scânteieri de suflet

Ce-a mai rămas, o vom simți-o, poate,
În jar ce sub cenușă va mocni
Cu amintiri uitate neuitate
Prin scânteieri de suflet, încă vii.

Iar de va fi un vânt să se abată
În lumea lor, să fie flăcări iar,
Aș vrea ca ea, cenușa-ceea, toată,
Să fie ce a fost, o zi măcar,

Tu să-mi apari, mirată, din uitare,
Așa cum doar prin visuri îmi apari
Și mă cuprinzi în brațe de-alinare
Și-n ochi atât de triști și-atât de clari.

Dar de va fi cenușa să-mi îngroape
Troiene reci de veșnice zăpezi,
Aș vrea să fii scânteilor aproape
Și-n jarul tău, un timp, să le păstrezi.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Trăiesc!

Sufletul meu,
un câmp de maci
înfloriți,
striviți de copitele cailor
ce mi-au trecut în galop
prin viață.
Le-au fost lăsate slobode frâiele
rănind și iar rănind petalele
prin cuvinte și fapte.
Iar el,
sufletul,
câmp însângerat la apusul soarelui,
ajuns altar de jertfă
și-a pierdut scânteierea.
Doar fumegă,
semn că ar fi ars
cândva
precum soarele.
Din când în când
luminat,
mângâiat de poezie
cum luna își mângâie cerul,
primește strălucire de la cei
cu care îmi împărtășesc
trăirile prin vers.
Dimineața,
petalele spălate de roua
cuvintelor voastre
își revin și continuă
să trăiască
și iar să trăiască!

poezie de (16 ianuarie 2012)
Adăugat de Angelina NădejdeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

distincțieAceastă poezie a fost selectată Poezia zilei pe 23 iulie 2017.
Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Nori

S-a înnorat un pic în al meu
suflet,
dar, nu-i nimic, va trece...
asta știu!
Că Soarele, aduce-mi-voi
c-un zâmbet,
un zâmbet ce mi-a fost
dăruit, viu.

Am alungat cu el furtuni
cumplite,
născute din blesteme
vineții,
când DUMNEZEU
m-a mângâiat pe frunte,
spunându-mi blând: " Nu
deznădăjdui! ".

L-am ascultat și am zâmbit,
în lacrimi,
încredințându-I mari dureri,
pe rând,
iar EL m-a odihnit apoi de
patimi,
de-a LUI credință, inima-mi
umplând.

M-am ridicat și am mers mai
departe
prin
toate... bune... rele... câte-au
fost
și le-am trăit, privind cu
demnitate
la viața mea, ce n-a fost fără
rost.

Așa că, norișorii mei de azi
sunt un alint, pe care îl
primesc
și îl trimit să mângâie verzi
brazi,
crescuți în stânca-n care mă
cioplesc...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Glossă orfanilor săraci

Copii desculți, făr' de părinți,
Cu haina petecită-n cot,
Copii flămânzi, nefericiți,
Copii ai nimănui socot,
Un rost aveți pe-acest pământ
Și Domnul Sfânt știe de voi,
Vă leagă-același jurământ:
Furtuni și temeri, vânt și ploi.

Copii desculți, făr' de părinți,
Cu spaima-n suflet și în gând,
Cu dor de frați, voi vă hrăniți,
Nu sunteți singuri pe pământ!
Aripi de îngeri v-au crescut,
Spre Domnul să puteți zbura,
fiți întâiul Său cuvânt
Întâiul vers, întâia stea.

Cu haina petecită-n cot,
Cu lacrima rodind sub pleoapă,
Alunecă, trudind, înot,
Etern, pe-a nemuririi apă.
Și ca o arcă peste timp,
Sprânceană visului de mâine,
Se scaldă-n lan de grâu cioplit
Și redevine gust de pâine.

Copii flămânzi, nefericiți,
Dormind sub streașini, ori prin gări,
Atât de aspru chinuiți,
Trecând prin ger și prin ninsori,
Un suflet au și plâng și ei,
O inimă le bate-n piept
Și-s anii triști și-s anii grei,
Șu traiul lor este nedrept.

Copii ai nimănui, socot,
Prin lumea asta trecători,
Cu haina petecită-n cot,
Sortiți a plânge deseori,
Ducându-și traiul – cruce-n vânt,
Bătuți de doruri ș i de ploi,
Trudind prin lege și cuvânt,
Dar însetați, flămânzi și goi.

Un rost aveți pe-acest pământ...
Voi, oameni, nu-i priviți de sus!
Iisus de Iuda-a fost vândut,
Însă iubirea n-a apus...
Răscumpărând prin mila ta,
Oh, om, pedeapsa lui de-a fii,
Răsplată-n ceruri vei avea!
Arginții-ți se vor înmulți!

Și Domnul Sfânt știe de voi...
Prin voi lucrează pentru ei.
Sărac de-ai fii, având nevoi,
Trudești prin anii lungi și grei.
Că nu-n zadar te naști bogat!
Cu-n rost pe-acest pământ trăiești,
Omule, fii și drept și blând!
Învață, simplu să iubești!

Vă leagă-același jurământ...
Iisus păcatul ți l-a luat,
Și s-a născut pe-acest pământ,
Tu, omule, să fii iertat.
Și fapta ta înspre Iisus,
Balanța poate înclina.
Povara ce o ai de dus
E un talant din viața ta.

Furtuni și temeri, vânt și ploi,
În suflete se vor stârni,
Copii orfani, flămânzi și goi,
Cu Domnu-n cer vor poposi.
La crucea Lui și voi veți sta,
În rugi și în mătănii, iar,
Dulce iertare veți afla
Și fi-veți miruiți cu har.

Furtuni și temeri, vânt și ploi...
Vă leagă-acealși jurământ
Și Domnul Sfânt știe de voi.
Un rost aveți pe-acest pământ!
Copii ai nimănui, socot,
Copii flămânzi, nefericiți,
Cu haina petecităn cot,
Copii desculți, făr' de părinți...

poezie de din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ți-am spus și azi că te iubesc?

De nu ți-am spus, îți spune vântul
Căci am vorbit cu el aseară
Dacă te vede trist cu gândul
îți șoptească fluierând
Că-mi este dor și în curând
La tine voi veni nălucă
Cutreierând păduri și văi
Prin ochii tăi!

Ti-am spus și azi că te iubesc?
De nu ți-am spus privește luna
Când mângâind cerul cu mâna,
Trimite carul său cu stele
Și dorul meu ascuns în ele...
De te trezești din somn buimac
-ți fiu vedenie și leac
Acum și-n veac!

Ți-am spus și azi că te iubesc?
De nu ți-am spus îți spune floarea
Ce-a înflorit cu mine-odată,
Ea-n ploi de vară sărutată,
Eu cu iubirea ta udată
De tine, omul meu cel blând,
Ce-mi ești în suflet și în gând,
Soare ce-aprinzi lutul meu sfânt
Prin legământ.

poezie de (25 mai 2013)
Adăugat de Angelina NădejdeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Viorel Muha

Rugăciune

ochiul văzduhului vede
plângerile mele aride
lacrimi ce ne desparte
tot ce ne-a ținut aproape

timpul încă prea devreme
prin moara lui mi-a luat din zile
prin fragmente prea mărunte
m-a stins încet prin grele clipe

gheara mă strânge cu durere
inima-mi tresaltă bătând cu putere
sunt ființa plăpândă ce alergă prin viață
nu cred că mai am și-o altă șansă

balustrada vieții mele
strigă la mine cu putere
toboganul îmi aduce aminte
că am fost de multe ori fără minte

vreau să-n-torc timpul spre început
să mut acele timpului cu cei sfânt
nu mai vreau clipele ce-au fost în urnă
vreau mintea mea cea de pe urmă

poezie de (septembrie 2008)
Adăugat de Viorel MuhaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Toamnă fără decor

E toamnă, iubite,
Afară și-n gând,
Sunt frunza ce cade,
Iar tu-mi ești pământ;
Aștepți să te-acopăr
Cu suflet și dor
Și vrei să fiu iarăși
Al toamnei decor.

Nu pot azi toamnei
-i fiu o podoabă
Căci frunza căzută
Pe tristul pământ,
E arsă de soare
Rănită de ploi
Ucisă iubite....
De frigul din noi.

poezie de (15 septembrie 2012)
Adăugat de angelinaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Rugă

Prin vremuri aspre eu străbat
Cu jale frământând țărâna,
Din când în când mai fac popas
mângâi stelele cu mâna.

Și cad și mă ridic și sunt
Precum o lacrimă ce șterge
Obrazul tristului pământ
Întemnițat de sacrilegii.

Iar îngerul mi-l țin aproape
Dar mai greșesc umblând pe cale,
Îți cer azi, Doamne - îndurare
Și pază gurii și iertare.

C-am rătăcit cărări spre Tine
Și am rănit cu-al meu cuvânt
Și tot mai des am fost înfrânt
De ură și de răzbunare.

Dar azi - voi răsădi iubire
În drumul meu spre mântuire
Voi unge răni adânci făcute
Cu mirul lacrimei durute.
.............................
Și când o fi să ajung la Tine
mă primești ca pe tâlharul
Ce a dorit să Ți se-nchine
Făcând din crucea lui altarul!

rugăciune de (8 februarie 2013)
Adăugat de Angelina NădejdeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 22 comentarii până acum.
Participă la discuție!

* * *

Vine o vreme când
Ne oprim pentr-o clipă, în prezent și-n trecut,
Iar ce ne-a rămas i-o petală albastră
Din macul iubirii, ce-a fost roșu, demult...
Dar care s-a stins în inima noastră!
Oprindu-ne-n timp, privim peste umăr,
Adunăm multe lacrimi din tot ce a fost,
Mângâiem surâzând tristeți fără număr
Și-notând prin regrete, ne-ntrebăm,, Cu ce rost?"
Învelim răsăritul, până ieri... nevăzut,
C-un oftat și c-un zâmbet venit de departe...
Se ascunde-n clepsidra unui timp neștiut,
Ne privește o clipă... s-ar opri... dar nu poate!
Îl cheamă apusul – e-o visare și-un vis –
Și un cântec de bucium ce dăinuie-n iarbă,
Alunecă-n taină, străbătând un abis
Printre ploi de-ntrebări, dar nimic nu întreabă!
Frântură de timp ni-s toți anii din noi,
O clepsidră de-argint, într-o taină ni-i poartă
Pe pajiști cu soare și pe drumuri cu ploi,
Câți vor fi... până când, nu vom ști niciodată!

poezie de
Adăugat de dory58Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Suflet la ofertă 5 - dependență

Sufletul meu
nu-mi aparține...
Este al celor ce-mi sunteți
aproape.
Trăiește prin voi,
primește lumină
din ochii voștri,
căldura îmbrățișărilor
și sărutul buzelor.
Este conectat și dependent
pentru totdeauna
la viața și dragostea voastră.
Cred că are culorile curcubeului,
pentru ca v-ați pictat pe el
trăirile.
Poartă în el bucurie
și tristetețe,
liniști și neliniști.
Precum anotimpurile
trece înflorind
din primăvară în vară
la ploi de lacrimi
și nostalgie
în toamnă.
Se îmbracă în veșmânt
de sărbătoare în iarnă
și colindă prin troiene
de speranțe
dăruind și iar dăruind
iubire.

poezie de (25 noiembrie 2012)
Adăugat de Angelina NădejdeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 3 comentarii până acum.
Participă la discuție!
David Boia

Străini

Străini suntem la noi în țară
În casă curte sau pe stradă
Suntem străini și pe afară
Ca într-un cântec de baladă

Străini suntem și între noi
Prin astă lume anonimi
Suntem străini doi câte doi
Rătăcitori dar și nostimi

Străini suntem debusolați
Pe drumul vieții pe trasee
Suntem străini și printre frați
Aicea prin Calea Lactee

Străini suntem din tată-n fiu
Căci așa ne-ar fi menirea
Suntem străini ca prin pustiu
Și foarte schimbători cu firea

Străini suntem de când ne știm
Aici și-n alte universuri
Suntem străini și când iubim
În rime albe sau în versuri.

poezie de (18 februarie 2016)
Adăugat de anca petruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

De-am să te uit

N-am să te uit, dar dacă o voi face,
rătăcești prin vise nopți la rând,
-mi torni peste iubirea care zace
Licoare, să te-aduc mereu în gând.

Pune în ea parfum de lăcrămioare,
Ulei de busuioc bătut cu dor,
Năvalnic, de prin stânca din hotare,
De dragoste mereu vindecător.

Și roagă luna să mă mângâie pe față
Cum ceru-n noapte-i alintat de stele,
dorm până răsar spre dimineață
Zori în culori, tristețile să-mi spele.

Prefă-te în copac la geamul meu,
Trimite floarea peste tot și-n toate,
din iubire-altar și atuncea eu
Te voi iubi și dincolo de moarte.

poezie de (20 aprilie 2013)
Adăugat de Angelina NădejdeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

În ciuda celor mai bune eforturi ale tale, oamenii vor fi răniți când este timpul să fie răniți.

citat din
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Men Without Women: Stories Hardcover" de Haruki Murakami este disponibilă pentru comandă online cu o mare reducere de preț, la -106.99- 62.99 lei.

De prin vorbe, Eminescu, este a sufletului hrană...

Sfiicioși cătăm prin rugă, ca-n atâtea dăți, iertare.
Deolaltă punem gândul și tăcerea în chemare.
Vechiu' grai tăcut ne-adapă prin cuvânt fără prihană.
De prin vorbe, Eminescu, este a sufletului hrană.

Multe gânduri așezate în veșmintele vorbirii,
Ce-au trecut prin pana-i sfântă, stau sortite nemuririi.
Azi, poeți cuprinși de vorbă și de dulcele-i blestem,
Rime nu mai încondeie, de veșmântul lor se tem.

Versul lor, e doar o umbră, ostenit, fără foșnire,
Lepădat de limba sfântă, de cuvânt și de simțire.
Stihuiri suferitoare... prea tăcute, prea vulgare,
Chiar și stâncelor din piatră le sunt rău mirositoare.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Glossă pentru Sfintele Paști

S-au scuturat de floare caișii
Și lumea toată-i vis și cânt,
Sub umbra ochilor albaștrii,
În ploaie, cad către pământ.
Plâng ploi de frunze-n fapt de seară,
Sunt, Doame, doar un ram plăpând,
Mă nasc întru căință vară...
Sunt fluture! Și taină sunt...

S-au scuturat de floare caișii
Iisuse blând, te-aștept să vii,
La umbra ochilor albaștrii
În plâns recad în nopți târzii.
Mi-aleargă pruncii iar la tâmple,
Iisuse blând, Iisuse bun,
De Tine lumea iar se umple
Și vine Paștele acum...

Și lumea toată-i numai cânt...
Și lumea toată-i floare, vis,
Noi suntem doar un gol mormânt,
Tu, poarta care s-a deschis.
Azi alergăm la crucea Ta
Și-n dulci îngenuncheri picăm,
Căci, vezi, am învățat ceva:
ne iubim și să iertăm.

Sub umbra ochilor albaștrii
Cad flori din ramură de stea
Și-n ceruri se întorc sihaștrii.
Trec cerșetori prin viața mea...
Oh, Ție, Doamne, ne supunem,
Prin fapte bune îți slujim,
Nădejdea-n Tine noi o punem,
Căci numai astfel biruim.

În ploaie cad, către pământ,
Iubirile de Dumnezeu,
Trec îngerii și Duhul Sfânt
În noaptea mea, în gândul meu.
Ducem păcate spre mormânt,
Poveri și chinuitul trup...
Diavol împătimit, azi pleci
Călcând sfios spre Raiul scump.

Plâng ploi de frunze-n fapt de seară.
Prin spovedanii sunt iertat,
Greșala ființei mi-i amară,
Amar al inimii păcat.
Trec, râu de nesfârșite vicii,
Dar poticnit, mă-ntorc din drum.
Dă-mi Doamne, tainice suplicii!
Iartă-mi greșelile de-acum!

Sunt, Doamne, doar un ram plăpând,
O candelă arzând mocnit...
Cu toții-avem același gând,
Dar drumul, câți n-am rătăcit?!
Îngenunchem – altar de rugi,
Dar repetat, nedrept, greșim,
Căci suntem nesupuse cruci
Și timpul vieții-l irosim.

Mă nasc întru căință, vară.
Transcend de-acum spre Dumnezeu.
Cât mi-a fost viața de amară!
Și drumul cât a fost de greu...
Te chem în lumea mea, Iisuse,
Vreau lacrima-mi să-ți fie mir!
Ștergem veninul de pe buze,
Din suflet și din gând! Amin!

Sunt fluture și taină sunt
Caut candoarea lumii Tale,
Zadarnic om pe-acest pământ
Fără de rugi și închinare.
Oh, în zadar aș fi altar,
De-ar fierbe-n mine neputința
De a mă naște an de an
Prin Tine, eu, cu toată ființa.

Sunt fluture și taină sunt,
Mă nasc întru căință vară.
Sunt Doame, doar un ram plăpând,
Plând ploi de frunze-n fapt de seară...
În ploaie cad către pământ,
Sub umbra ochilor albaștrii
Și lumea toată-i vis și cânt.
s-au scuturat de floare caișii...

poezie de din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Votează pagina

Dacă îți place această pagină, o poți vota cu un clic, pentru a-i ajuta pe alții să o găsească mai ușor.

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!