La limita separării dintre cele două funcţii, chiar în punctul în care prima o întâlneşte pe cea de-a doua, există o cenzură care nu lasă să treacă decât ceea ce este agreabil şi respinge restul. Produsele respinse de către cenzură se găsesc atunci, pentru a folosi propria noastră expresie, în stare de refulare.

Sigmund Freud în Interpretarea viselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să admitem că în aparatul nostru psihic există două funcţii creatoare de gândire. A doua dintre aceste funcţii posedă privilegiul că toate produsele sale devin imediat parte a conştiinţei, în timp ce activitatea celei dintâi rămâne inconştientă sau nu ajunge în conştiinţă decât prin intermediul celei de-a doua.

Sigmund Freud în Interpretarea viselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se va obiecta, susţinându-se că există cazuri, spre exemplu cel al visului de angoasă, în care visul este incapabil să păstreze somnul. Dar trebuie să se conchidă pur şi simplu că visul este investit cu două funcţii, dintre care cea de-a doua este aceea de a întrerupe somnul atunci când trebuie.

Sigmund Freud în Interpretarea viselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dar în anumite condiţii, în timpul somnului care aduce cu sine un gen de relaxare a cenzurii, activităţile reciproce ale celor două funcţii nu mai sunt aceleaşi. Produsele refulate nu mai pot fi respinse în întregime şi reuşesc să-şi croiască drum până la conştiinţă.

Sigmund Freud în Interpretarea viselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orice ţară care are cenzură sexuală va avea, în cele din urmă, cenzură politică.

citat din Kenneth Tynan
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voi admite că singura deosebire care există între cele trei grupe ale actelor ratate constă în gradul de refulare a intenţiei perturbatoare. În prima grupă, această intenţie există şi este sesizată de persoana care vorbeşte, înainte de manifestarea sa; tocmai atunci se produce refularea pentru care intenţia perturbatoare se răzbună prin lapsus. În a doua grupă refularea este mai accentuată şi intenţia nu este sesizată înainte de începerea discursului. Ceea ce este uimitor, este faptul că această refulare, destul de profundă, nu împiedică intenţia perturbatoare să participe la producerea lapsusului. Situaţia aceasta facilitează considerabil explicarea a ceea ce se petrece în a treia grupă. Voi admite că putem sesiza în actul ratat manifestarea unei tendinţe refulate de multă vreme, în aşa fel încât persoana care vorbeşte nu-şi mai dă seama câtuşi de puţin de ea şi este foarte sinceră negându-i existenţa. Dar chiar lăsând de-o parte problema referitoare la a treia grupă, se ajunge la concluzia care decurge din examinarea celolalte cazuri, anume că refularea intenţiei de a exprima ceva constituie condiţia indispensabilă pentru apariţia unui lapsus.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întrucât cenzura poate fi slăbită dar niciodată abolită, trebuie ca obiectele refulate, pentru a fi admise de conştiinţă, să fie deghizate într-o asemenea manieră încât ele să-şi piardă caracterul respingător. Ceea ce pătrunde atunci în conştiinţă este un compromis între tendinţele primei funcţii şi scrupulele celei de-a doua.

Sigmund Freud în Interpretarea viselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să ne oprim un moment asupra a ceea ce uneşte cele trei grupe stabilite în formarea actelor ratate, asupra a ceea ce este comun celor trei mecanisme ale lapsusului. Ne aflăm, în privinţa aceasta, din fericire, în prezenţa unui fapt care este mai presus de orice contenstaţie. În cazul primelor două grupe, tendinţa perturbatoare este recunoscută de însăşi persoana care vorbeşte; ba mai mult, în prima grupă, tendinţa perturbatoare, se revelează chiar înaintea lapsusului. Dar atât în prima grupă, cât şi în cea de-a doua, tendinţa cu pricina este refulată. Cum persoana care vorbeşte s-a hotărât să nu o facă să apară în discurs, ea comite un lapsus, adică tendinţa refulată se manifestă în pofida persoanei respective, fie modificând intenţia mărturisită, fie confundându-se cu ea, fie, în sfârşit, luându-i, pur şi simplu, locul. Aşadar, acesta este mecanismul lapsusului.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin raporturile sale cu conştiinţa şi cu activitatea voluntară, această funcţie, de refulare, este investită cu o putere considerabilă asupra întregii vieţi psihice a adultului. Or, ea condamnă, ca improprii şi superflue, multe din tendinţele infantile, punând astfel în stare de refulare toate modurile de a gândi şi a simţi care derivă din aceste tendinţe.

Sigmund Freud în Interpretarea viselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Era odată o mamă văduvă, care trăia împreună cu cele două fiice ale sale: Alda şi Hilda. Prima era urâtă, neatentă şi leneşă; în timp ce a doua era frumoasă ca soarele, atentă şi muncitoare. Mama o prefera pe prima fată, iar pe cea de-a doua o însărcina cu treburile cele mai grele din casă.

începutul de la Fântana fermecată de Fraţii Grimm
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

cenzură

Cenzură: mucles în interes de stat.

definiţie aforistică de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cenzură

Fetele de pe centură
Să le cunoască ar vrea,
Dar şoferu'are cenzură
Pusă de... nevastă-sa!

epigramă de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ura, ca relaţie cu obiectul, este mai veche decât iubirea. Ea provine din primordiala repudiere narcisică de către eu a lumii exterioare cu revărsarea ei de stimuli. Ca o expresie a reacţiilor de neplăcere provocate de obiecte, ura rămâne mereu într-o relaţie strânsă cu pulsiunile de autoconservare; astfel încât pulsiunile sexuale şi pulsiunile eului pot oricând dezvolta o antiteză care o repetă pe cea dintre dragoste şi ură.

citat celebru din Sigmund Freud
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din cele două vieţi ale noastre şi anume: cea trăită prin intermediul propriilor noastre persoane şi cealaltă viaţă, pe care o trăim în constiinţa celorlalţi, atât înainte de aşa-zisa noastră moarte, cât şi dupa ea, cea de a doua este un factor la fel de esenţial ca şi prima, al vieţii noastre integrale, ba uneori chiar mai însemnat.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Adriana Pleşca
Comentează! | Votează! | Copiază!

În erorile de lectură cele mai frecvente, cei doi factori care au un rol important în actele ratate nu îndeplinesc decât un rol cu totul secundar; ne referim la conflictul celor două tendinţe şi la refularea uneia dintre ele, refulare care se manifestă tocmai prin efectul actului ratat. Nu este vorba de faptul că erorile de lectură ar prezenta caractere aflate în dezacord cu aceşti factori, dar conflictul conţinutului de idei, care duce la eroarea de lectură, este mult mai puternic decât refularea pe care acest conţinut de idei a suferit-o anterior. Aceşti doi factori se reliefează foarte net în diversele modalităţi ale actului ratat provocat de amnezie.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moţiunea de cenzură

La "Moţiunea de cenzură"
Acuze cu dezinvoltură...
Opozanţii n-au ratat
Un lucru binemeritat.

epigramă de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există un tip de uitare, caracterizat de dificultatea cu care poate fi trezită amintirea, chiar dacă intervine energic din exterior, ca şi cum o rezistenţă internă s-ar împotrivi reînvierii ei. În psihopatologie, o astfel de uitare a fost numită "refulare".

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există un tip de uitare caracterizat de dificultatea cu care poate fi trezită amintirea, chiar dacă se intervine energic din exterior, ca şi cum o rezistenţă internă s-ar împotrivi reînvierii ei. În psihopatologie, o astfel de uitare a fost numită "refulare".

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Actele compulsionale în doi timpi prezintă un interes teoretic particular, pentru că ne permit să recunoaştem un nou tip de formare de simptome. În loc să găsească, cum este cazul de isterie, un compromis, o expresie unitară pentru cele două contrarii (omorând două muşte dintr-o lovitură), cele două tendinţe opuse se mulţumesc aici, să se satisfacă una după alta, nu fără a încerca să creeze între ele o legătură logică (nu de puţine ori în pofida oricărei logici).

Sigmund Freud în Omul cu şobolani
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visul este, într-un anumit fel, descărcarea psihică a unei dorinţe în stare de refulare deoarece el prezintă această dorinţă ca realizată. El satisface în ecelaşi timp cealaltă tendinţă, permiţând celui care doarme să-şi continue somnul.

Sigmund Freud în Interpretarea viselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între două culori

locuiesc între două jumătăţi de adevăr
care se suprapun doar o singură dată
prima se desprinde din mine
şi se reflectă în punctul
din mijlocul cercului

iar cea de-a doua absoarbe din umbră
şi creşte ca un miez
în aceeaşi singurătate lăuntrică

eu...

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!