Adio, poezie

Bem – şi-aşteptăm surâsuri care nu pot să existe.
Lumânările presimt când pasiunea moare
Şi suferă pentru despărţrile noastre triste.
Lacrimile lor curg până-aprind cerul în zare.

poezie de Du Mu, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să îţi usuc lacrimile

Lacrimi cad din ochii tăi albaştri
Şi inima-mi palpită la vederea lor.
Te strâng la pieptul meu
Şi-ncerc să îţi alin durerea,
Făcând-o să devină a mea.
Îmi lipesc obrazul de obrazul tău,
Iar lacrimile tale îmi ard faţa
Atunci când îţi şoptesc la ureche
"Iubito, totul va fi bine".

Lacrimile noastre se amestecă
Acum durerea ta este a mea
Iar lacrimile noastre devin una
Şi cad în cascadă pe aşternuturi.

Îţi usuc lacrimile de pe obraz
Cu sărutări blânde şi delicate
Şi te ascund de durere
În cotloanele iubirii mele.
Patul nostru devine un potir
Din care ne bem mâhnirea
Şi-n el găsim alinare
Unul în braţele celuilalt.
Astfel, durerea trece
Şi lasă loc pasiunii,
Aşa că în scurtă vreme uităm
Că aici au existat lacrimi.

poezie de Ruth Kephart, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sinistrul din suflete

Craniile zornăie ca nişte monezi,
Lovindu-şi gândurile nerostite şi triste,
Mărşăluiesc printre morminte şi cruci,
Purtând umbre stranii de speranţi şi vise.
Se sting lumânările... Pe rug şi altar
Doar umbre de cranii – stihii adormite în raclă,
Aşteaptă-n tăcere,-n zadar,
Veşnicia să treacă,
Cu alte veşnicii să-şi cunune uitarea,
Să-şi spele tăcerea în zare,
Să nu mai erupă coşmar,
Să nu mai audă "se moare!"...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu n-ai să ştii

Tu n-ai să ştii cât suferă pădurea,
Cât freamătă plecându-şi triste ramuri
Când norii negri adunaţi de-aiurea
Mi-aduce ploaia mohorâtă-n geamuri.

Tu n-ai să ştii cât suferă izvorul
Când cu mâhnire susură-n cascadă,
Îndurerat la vale-mi curge dorul,
Nerăbdător alături să te vadă.

Tu n-ai să ştii că-n suferinţă-i lanul,
Că macul ofilt i-a stins iubirea,
E abătut în zbor şi ciocârlanul
Ce-şi tulbură spre înălţimi privirea.

Tu n-ai să ştii vreodată tot ce simt
Atunci când mă privesc în ochii tăi,
Un licăr se aprinde şi presimt
Că ard în ale dragostei văpăi.

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul când e singur, suferă suferinţa omului singur. Când e într-o relaţie, suferă suferinţa omului din relaţie. Când e despărţit, suferă suferinţa despărţirii. Suntem atât de disperaţi cu relaţiile încât atunci când apare cineva şi spune că e fericit indiferent de statutul relaţional îl bănuim de probleme psihice grave şi l-am prefera legat într-un ospiciu ca nu cumva să existe riscul să ne molipsim de la el şi să rămânem fără întregul sens al existenţei noastre, singurul motivator real ce ne animă fiecare respiraţie: ALTCINEVA. Oricine, numai să nu rămân eu cu mine şi să îmi văd sufletul aşa cum e el, cu lumina şi întunericul din el, cu toţi demonii şi slăbiciunile care îmi cer o muncă interioară titanică.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru mama care pleacă, lacrimile unui copil pot acoperi o lume. Lacrimile mamei pentru copilul ei, pot îneca tot Universul.

Dumitru Delcă (iunie 2021)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce tristă e lumea în care trăieşti!

Ce tristă e lumea în care trăieşti
Când cerul nu plouă, deşi tu iubeşti,
Când soarele arde şi ultima frunză
Iar ţie-ţi îngheaţă cuvântul pe buză!

Ce triste sunt toate şi gri şi stinghere!
Demult ai uitat cum e gustul de miere
Şi-albina tot cată nectarul în floare
Cum cată lumina, frumosul în zare!

Ce trişti sunt şi ochii şi inima-i tristă
În lumea în care Dumnezeu nu există!
În lumea de clone şi de surogate,
Ce tristă e viaţa, ce triste sunt toate!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Darul meu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisori de foc

Deschid scrisoarea de la tine,
trupul nevăzut ţi-l simt jinduind
cu mirosul pielii divine
şi când citesc magic se aprind

lumânările aromate,
stinse la ultima-ntâlnire...
cu căprui focuri uitate
prin cuvintele din privire

de inimă încet şoptite...
să adormi să te învelesc
la fereastra unde-ţi zăresc
pleoapele triste şi obosite,

aşteptând să ardem amândoi
lumânările dorului din noi

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu avem niciun motiv să bem lapte de vacă în niciun moment al vieţii noastre. A fost făcut pentru viţei, nu pentru oameni şi ar trebui să ne oprim cu toţii astăzi să îl mai bem.

citat din Frank Osaki
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

...

ei au venit şi sunt aici
legile lor sunt legile noastre
aceasta e umbra mea
care nu mă mai apără
ah ce bine
să treci şi să taci
drumul şi apoteoza micilor drame de cartier
validăm surâsuri şuruburi şi unghiuri ascuţite
ca unghiile protocolare ale fotografului din fundul curţii
"ochii rămân la locul lor
pentru primejdia de ceaţă"

poezie de Geo Galetaru
Adăugat de B IULIA CORINA
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru un chirurg nu trebuie să existe "caz", ci numai omul viu care suferă.

citat din Sfântul Luca al Crimeei
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

O lume fără Dumnezeu

Ce tristă e lumea în care trăieşti
Când cerul nu plouă deşi tu iubeşti,
Când soarele arde şi ultima frunză
Iar ţie-ţi îngheaţă cuvântul pe buză!

Ce triste sunt toate şi gri şi stinghere...
Demult ai uitat cum e gustul de miere
Şi-albina tot cată nectarul în floare
Cum cată lumina, frumosul în zare!

Ce trişti sunt şi ochii şi inima-i tristă
În lumea în care Dumnezeu nu există!
În lumea de clone şi de surogate,
Ce tristă e viaţa, ce triste sunt toate!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Floare de cais
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Surâs

Arcaşi ai noapţii,
Fură surâsuri.

Că în templul
Inimii
Se ascund dragostea

Şi pasiunea
Ce o simpt pentru tine
Dragostea mea.

poezie de Enrique Antonio Sanchez Liranzo (2016), traducere de Ioan Friciu
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Necunoscuţi

Cad fără şir, necunoscute,
Atâtea lacrimi omeneşti...
O! Câte adâncimi de inimi
Într-însele poţi să citeşti!

Dar lacrimile nu sunt slove
Meşteşugite de tipar,
Şi cartea lor e scrisă-n suflet,.
Şi titlul lor e: În zadar!

Acei ce plâng nu pot, adesea,
Să-şi tălmăcească plânsul lor
Pe note dulci, armonioase,
Pe rime care curg uşor...

Ei nu fac opere de artă
Din plâns, dintr-un suspin profund;
Dar câte operi de durere
În a lor lacrimi nu se-ascund...

Şi când citesc a voastre lacrimi
Poeţi, de visuri abătuţi,
Eu mă gândesc întotdeauna
La cei ce plâng necunoscuţi

poezie celebră de Traian Demetrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul iubirii noastre

cât timp îi va lua iubirii noastre să dea rod bun?

sfinx care scrutează în zare: e suflu de vânt
la focul viu s-au înferecat lacrimi: e apă şi cerul
cheile târzii cu care am deschis poarta spre tine: e râul brodat în stâncă
ceahlăul cu hram, ce străjuie ţara: e încrâncenare de şisturi şi rocă
marea, care stă albă şi lucidă: e sudoarea crustei în eon...

de când ne pândeşte dorul?

cât timp îi va lua iubirii noastre să dea de rod?
răbdarea de a ne ivi pentru a-L iubi pe Dumnezeu
în ale sale

poezie de Şerban Moescu
Adăugat de Daria Dumitras
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plânge cerul

Plânge cerul în hohote,
tone de lacrimi
scăldând pământul.
Tună şi fulgeră
parcă blestemând vremea.
şi curg, curg mereu
mii şi mii de picături.
Vântul supărat
îndoaie copacii
în timp ce ploaia-i loveşte.
Natura dezlănţuită
trimite fiori reci
oricărei fiinţe.
Şi plouă, plouă, plouă...
Cerului nu-i seacă lacrimile..
Mi-e dor să-mi fie dor
de ploile copilăriei,
dar... ploaia de azi
mă nelinişteşte;
înfiorarea vremii
strecoară tainice gânduri
în mintea-mi răvăşită.
Continuă să plouă,
deşi cerul îşi luminează faţa.
Plouă asemeni unui plânset
ce pare să se sfârşească.
Vântul oftează lung,
iar lacrimile i-au secat.
Liniştea îmbracă natura,
iar seara se-aşterne încet
ca o pătură pufoasă.

poezie de Carmen Munteniţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Miros de flori de câmp

Miroase-a romaniţă şi-a fân abia cosit
Presimt că până mâine voi fi mai fericit,
Presimt că până mâine tristeţea voi cosi,
Că trupul său ca sfinţii când mor va mirosi.

Miroase-a flori de câmp şi-a moaşte de iubire
Presimt că până mâine va fi doar amintire,
Tristeţea din trecutul în care te-am iubit,
Presimt că până mâine ce-a fost s-a isprăvit.

poezie de Marius Robu din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gând de seară

dacă cerul surâde
când răsare soarele
aleg să-mi păstrez surâsul
să il pot dărui
la apus

dacă cerul tace
când norii se-adună
acoperindu-i liniştea
aleg să mă retrag
după o speranţă

dacă cerul plânge
ce rost mai au
lacrimile mele
aleg să-mi acopăr tristeţea
cu un zâmbet

poezie de Argentina Stanciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pasiunea încetează când speranţa moare.

citat celebru din Balzac
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sulamita

săpăm mereu câte-o groapă-n văzduh
bem zilele, bem nopţile, bem viaţa toată,
destinul se-nvârteşte ca o roată,
aşteptând clipa când să-şi deie duh.

oh, sulamita bem mereu, tot bem
şi ţie-ţi curge părul ca un râu,
ţi-aş strânge corpul ca pe-un snop de grâu,
sub braţul meu hulpav de vechi boem.

săpăm în cerul nostru-o groap-adâncă,
mă leg de părul tău ca de-un fuior,
cu tine-n braţe eu aş vrea să mor,
să ne-aruncăm în hău de pe-o stâncă.

în ochiul tău albastru stă minunea
când laptele zilelor ni se prelinge-n cap,
eu pentru tine-aş fi ca un satrap
carea furat din cer toată genunea.

deşi moartea-i maestru de ceremonii,
m-aş mai scula odată din mormânt,
să laud frumuseţea-ţi, să te cânt
şi te-aş ruga cu mine ca să vii.

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (26 septembrie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sulamita

săpăm mereu câte-o groapă-n văzduh
bem zilele, bem nopţile, bem viaţa toată,
destinul se-nvârteşte ca o roată,
aşteptând clipa când să-şi deie duh.

oh, sulamita bem mereu, tot bem
şi ţie-ţi curge părul ca un râu,
ţi-aş strânge corpul ca pe-un snop de grâu,
sub braţul meu hulpav de vechi boem.

săpăm în cerul nostru-o groap-adâncă,
mă leg de părul tău ca de-un fuior,
cu tine-n braţe eu aş vrea să mor,
să ne-aruncăm în hău de pe-o stâncă.

în ochiul tău albastru stă minunea
când laptele zilelor ni se prelinge-n cap,
eu pentru tine-aş fi ca un satrap
carea furat din cer toată genunea.

deşi moartea-i maestru de ceremonii,
m-aş mai scula odată din mormânt,
să laud frumuseţea-ţi, să te cânt
şi te-aş ruga cu mine ca să vii.

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (26 octombrie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!