* * *

Viaţa mi s-a-închis de două ori înainte de sfârşit;
Şi totuşi rămâne de văzut
Dacă Viaţa Veşnică îmi va dezvălui
Al treilea eveniment, nepetrecut,
Dar atât de mare, de deosebit faţă de celelate două,
Încât mi-e cu neputinţă să-l imaginez, să-l discern.
Despărţirea este tot ce ştim despre paradis
Şi tot ce ne trebuie pentru infern.

poezie celebră de Emily Dickinson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot ce trebuie să ştim despre iubire e că iubirea e totul.

antimetabolă celebră de Emily Dickinson
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adevărul este atât de rar încât e un deliciu să-l pronunţi.

citat celebru din Emily Dickinson
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

I: Ce înseamnă aberaţia asta a ta că "trebuie să mori înainte de moarte" ca să cunoşti că tu eşti viaţa eternă? A. M: Nu ai avut niciodată sentimentul că vrei să iei pământul în braţe, să-l săruţi, să-l îmbrăţişezi şi să te afunzi cu Totul în el intru odihna cea veşnică? Nu ai avut niciodată sentimentul inefabil că dacă acum, existenţa trupului s-ar sfârşi ai rămâne ca beatitudine infinită? Ei bine, dacă Nu, atunci eu nu am întâlnit o fiinţă atât de săracă ca tine!

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A trăi este atât de surprinzător încât îţi rămâne prea puţin timp pentru altceva.

citat celebru din Emily Dickinson
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încerc să le explic părinţilor mei că viaţa este un dar buclucaş. La început ai tendinţa să-l supraestimezi crezând că viaţa pe care ai primit-o este veşnică. Apoi, dimpotrivă, o subestimezi, găsind că-i o porcărie, scurtă de nu-nţelegi nimic din ea şi pe care uneori ţi-ar veni s-o arunci de să nu se vadă. Abia către sfârşit pricepi că nu-i vorba de niciun dar, ci de un simplu împrumut. Pe care trebuie să încerci să-l meriţi.

Eric-Emmanuel Schmitt în Oscar şi Tanti Roz
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor...

Mi-e dor...
Mi-e dor de tot ce ar fi putut să fie
Mi-e dor de viaţă, ca de bucurie.
Mi-e dor de tine, vis neîmplinit
Mi-e dor de clipa fără de sfârşit.

Mi-e dor de vise care-s împlinite
Mi-e dor de taine nedescoperite.
Mi-e dor de tot ce e frumos pe lume
Mi-e dor de mine şi mi-e dor de... Tine.

Putea să fie, dar păcat, n-a fost
Acum, când îmi doream mai mult un rost
Unde am greşit şi ce-am cerut eu oare?!
Lasă-mi măcar speranţă-n inima ce doare.

Rămâne doar o amintire dragă
E trist, dar pentru o viaţă-ntreagă...
Iubire veşnică de tu vei dărui,
Dragoste nemărginită vei găsi.

poezie de Mariana Simionescu (10 septembrie 2011)
Adăugat de Mariana Simionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atât de lipsită de speranţă e lumea din afară, încât de două ori mai preţioasă mi-e lumea din interior.

citat celebru din Emily Bronte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deosebirea cea mare între tinereţe şi bătrâneţe rămâne totdeauna aceasta tinereţea are în perspectivă viaţa, bătrâneţea moartea; cea dintâi are un trecut scurt şi un viitor lung, cea din urmă dimpotrivă. Deşi, prin urmare, ca bătrân ai numai moartea înaintea ta, iar ca tânăr viaţa, naşte totuşi întrebarea, care din două este mai grea şi dacă nu e mai bine să ai viaţa îndărăt decât înainte.

Arthur Schopenhauer în Aforisme asupra înţelepciunii în viaţă
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viitorul, niciodată nu-l ştim. Putem doar să-l intuim."Viaţa veşnică" însă, prin moarte-o trăim.

aforism de Nicolae Mareş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deşi, în zilele trecute, m-am pomenit însemnând într-un caiet al meu (peste tot am caiete, Lizi zice că sunt ca un filosof în năpârlire, îmi schimb părul, năravul, dar toate defectele cresc la loc, ca şi cozile la şopârle) cum că: îmi imaginez ce surpriză va fi dacă, după moarte, vom fi duşi, pe grupe de specialităţi, într-un pro-seminar ceresc: acolo, în numai zece minute, un asistent plictisit ne va explica "taina lumii: ce e cu materia, ce e viaţa, ce rost are omul şi omenirea, cum e cu istoria şi filosofiile": totul va fi atât de simplu, atât de neaşteptat încât vom regreta anii în care căutam, ne frământam, ne chinuiam să dibuim şi să spunem măcar "24 este, dar s-ar putea să fie ceva, nu ştim ce, dar ceva-foarte-altceva."

Ion D. Sîrbu în Corespondenţă, 17 (20 august 1984)
Adăugat de drcirstea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Respectul este ca o stradă cu două sensuri: dacă vrei să-l primeşti, trebuie să-l dai.

citat din R.G. Risch
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un inventator e o persoană care nu prea ia în serios educaţia. De la şase ani până la liceu, o persoană trebuie să treacă prin trei-patru examinări pe an. Dacă pică la una, iese din competiţie. Un inventator eşuează aproape întotdeauna. Probabil că încearcă şi greşeşte de o mie de ori, iar dacă reuşeşte o singură dată, e acceptat. Sunt două lucruri diametral opuse. Adesea spunem că cea mai mare provocare este să-l învăţăm pe noul venit într-un mediu de lucru cum să eşueze inteligent. Trebuie să-l antrenăm să experimeteze în continuu şi să încerce tot timpul până când învaţă cum funcţionează.

citat din Charles Kettering
Adăugat de Sinziana Mihalache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Absenţa fizică a cuiva important în viaţa noastră ne face să-l abstractizăm în două feluri: să-l estompăm până la nimicire - cazul obişnuit - sau să-l păstrăm, amplificându-l unidimensional.

Ileana Vulpescu în Arta conversaţiei
Adăugat de IvanovCecilia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Desigur, era un proiect ambiţios, dar era sigură că încăpăţânarea ei o s-o ajute să-l ducă la bun sfârşit. Pentru asta trebuia să-şi purifice sufletul, şi totdeauna recurgea la cele patru forţe care o călăuzeau: Iubire, moarte, putere şi timp. Trebuie să iubim, fiindcă suntem iubiţi de Dumnezeu. Ne trebuie conştiinţa morţii, ca să înţelegem bine viaţa. Trebuie să luptăm ca să creştem – dar fără a cădea în capcana puterii astfel obţinute, fiindcă ştim că nu înseamnă nimic. Şi în sfârşit, trebuie să acceptăm că sufletul nostru – chiar dacă e veşnic – este în acest moment prins în plasa timpului, cu avantajele şi limitele lui.

Paulo Coelho în Învingătorul este întotdeauna singur
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prima întrebare este pur speculativă. Am epuizat (cum îmi închipui) toate răspunsurile ei posibile şi, în sfârşit, am găsit pe acela cu care raţiunea trebuie, desigur, să se mulţumească şi, dacă nu e vorba de domeniul practic, are şi motiv să fie mulţumită; dar am rămas tot atât de departe de cele două mari scopuri spre care era îndreptată propriu-zis această întreagă străduinţă a raţiunii pure, ca şi când, din comoditate, am fi renunţat chiar de la început la această muncă. Dacă este vorba deci de cunoaştere, atât cel puţin este cert şi hotărât, că niciodată nu vom avea parte de ea cu privire la cele două probleme.

Immanuel Kant în Critica raţiunii pure
Adăugat de Avramescu Norvegia - Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despărţirea de cărţile de vrăji fusese o adevărată problemă pentru Harry, pentru că profesorii săi de la Hogwarts îi dăduseră o grămadă de teme pentru vacanţă. Unul dintre eseuri, unul deosebit de afurisit despre "Poţiunile de micşorat", era pentru profesorul pe care Harry nu putea să-l sufere cel mai tare, profesorul Plesneală. Sentimentul era reciproc şi profesorul ar fi fost extraordinar de bucuros dacă ar fi avut o scuză ca să-l exmatriculeze pe Harry timp de o lună.

J.K. Rowling în Harry Potter – Prizonier la Azkaban
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă cele două broaşte nu ar fi păzit atât de neprofesional vasul încredinţat de Dumnezeu în care era închisă moartea, acum omenirea nu ar mai avea o mulţime de creaţii superbe despre viaţa veşnică!

Maria Pal (21 noiembrie 2013)
Adăugat de Maria Pal
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngerii zboară peste tot

ce şi cât ştiu eu despre lumea din care m-am născut
ştiu tot atât cât ştiu despre cea în care trăiesc
ce ştiu stelele despre cerurile gri
ce ştiu îngerii despre zborul lor

în întunericul nopţii o dată am zărit două aripi
albe-albe erau şi mi-au părut după formă perdele
fâlfâind în afară două iluzii la geamul spart în bucăţi
ori erau două aripi care zburau mai uşor fără înger

ce ştiu eu despre locul în care se nasc îngeri
cine să mai fi văzut lumea în care se nasc şi mor stelele
Cel Ce a văzut-o a venit şi neîntrebat a povestit
iar eu mă mulţumesc să cred că în toamnă
îngerii zboară peste tot

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e teamă de Cel ce vorbeşte puţin

Mi-e teamă de Cel ce vorbeşte puţin -
Mi-e teamă de Omul Tăcut -
Pe Vorbăreţ - pot chiar să-l întrec -
Mă întreţin oricând c-un Limbut -

De cel ce drămuieşte Vorba
Când Alţii - vorbe risipesc -
Mi-e teamă - şi-s prevăzătoare
Este un Om Ales

poezie celebră de Emily Dickinson, traducere de Ileana Mihai-Ştefănescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inimă, noi o să-l uităm

Inimă, noi o să-l uităm,
Şi tu, şi eu, în noaptea ce-o să vină!
Tu trebuie să-i uiţi căldura,
Iar eu, că mi-a dăruit lumină.

Te rog, să-mi spui când o vei face –
Şi-n gândurile mele,-n mine s-o face lampa mică.
Grăbeşte-te! Până când te vei răci de tot
Eu mai pot să-mi amintesc de el, la o adică!

poezie clasică de Emily Dickinson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!