Nu este acelaşi lucru să ştii ceva tu însuţi sau să ţi se spună de altcineva, medicul preluând rolul eficient al acestui altcineva; el face uz de influenţa pe care un om o exercită asupra altuia sau, dacă ne amintim că psihanaliza înlocuieşte ceea ce este derivat şi atenuat prin ceea ce este originar şi radical, atunci vom spune că medicul apelează în această operă de educare la anumite componente ale iubirii.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Medicul este un străin şi după vindecare, el trebuie să redevină un străin; adesea el nu ştie să spună fostului bolnav ce să facă în viaţă cu aptitudinea redobândită a iubirii.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deoarece derivăm plăcerea comică în genere dintr-o comparaţie ne revine sarcina să cercetăm însuşi comicul de comparaţie, care de asemenea este un mijloc al ridiculizării. Vom spori interesul pentru această analiză dacă ne amintim că nici în cazul comparaţiei nu am putut întotdeauna decide cu ajutorul intuiţiei dacă anumite producţii psihice trebuie numite spirituale sau comice.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să interzici criticarea preşedintelui, sau să obligi solidarizarea cu el, indiferent dacă are sau nu dreptate, este nu numai nepatriotic şi servil, dar reprezintă trădarea morală a publicului american. Despre preşedinte sau oricine altcineva trebuie să se spună doar adevărul. Dar este mai important ca adevărul, chiar neplăcut, să se spună despre el, decât despre oricine altcineva.

Theodore Roosevelt în Kansas City Star (7 mai 1918)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Formele de manifestare a umorului sunt determinate de două particularităţi care depind de condiţiile apariţiei sale. Mai întâi, umorul se poate contopi cu vorba de duh sau altă varietate a comicului; rolul său este de a înlătura posibilitatea unei dezvoltări afective conţinute în situaţie, dezvoltare care ar bloca efectul hedonic. Apoi el poate suprima această dezvoltare afectivă sau o poate anula doar parţial, ceea ce reprezintă cazul cel mai frecvent, pentru că presupune un efort mai mic; în acest din urmă caz apar diferite forme ale umorului "atenuat", ale umorului care zâmbeşte printre lacrimi. El ia afectului o parte din energia sa şi îi dă în schimb o nuanţă umoristică.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu este clar dacă limbajul current desemnează prin angoasă, frică, groază, acelaşi lucru sau lucruri deosebite. Angoasa se raportează mai degrabă la stare şi face abstracţie de obiect, pe când, în cazul fricii, atenţia este precis concentrată asupra unui obiect. Cuvântul groază, în schimb, pare a avea o semnificaţie cu totul specială, desemnând îndeosebi un pericol în legătură cu care nu am fost pregătiţi printr-o stare prealabilă de angoasă. Se poate afirma că omul se apără împotriva groazei prin angoasă. Oricum ar fi, cuvântul angoasă este folosit în sensuri multiple, ceea ce îi dă un character vag şi nedeterminat.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O stare afectivă cuprinde mai întâi anumite influxuri nervoase sau descărcări motorii, apoi anumite fenomene sezoriale, care sunt de două feluri: percepţii ale acţiunilor motrice săvârşite de individ şi senzaţii directe de plăcere şi neplăcere, care imprimă stării afective ceea ce este numit tonul fundamental.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucrurile care trebuie făcute sunt: lucrurile care necesită făcute, care vezi tu că trebuie făcute, şi pe care nimeni altcineva nu le vede că trebuie făcute. Apoi îţi vei concepe propriul mod de a face ceea ce necesită făcut - acel lucru care nimeni altcineva nu ţi-a spus să îl faci sau cum să îl faci. Acest lucru va scoate la iveală sinele tău adevărat care de multe ori ajunge să fie îngropat în interiorul unui personaj care a dobândit o gamă superficială de comportamente induse sau impuse de alţii asupra sa.

citat din Buckminster Fuller
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Comicul nu se naşte decât dacă avem prilejul să utilizăm pentru acelaşi proces reprezentativ, în mod simultan sau într-o succesiune de intervale apropiate, două moduri diferite de reprezentare între care se stabileşte comparaţia; diferenţa comică rezultă din această comparaţie. Asemenea diferenţe de consum psihic se nasc din compararea a ceea ce ne este străin cu ceea ce ne este propriu, a obişnuitului cu neobişnuitul, a evenimentului aşteptat cu evenimentul real.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autocritica este cea care l-a împiedicat pe bolnav să-şi exteriorizeze imaginile sau chiar să le conştientizeze. Dacă poate fi convis ca, renunţând la criticarea ideilor sale, să continue pur şi simplu să enunţe toate asociaţiile, pe care un efort susţinut al atenţiei le face să-i vină în minte, se obţine un material psihic care se află în legătură directă cu ideea morbidă iniţială şi permite descoperirea asociaţiilor existente între această idee şi viaţa psihică a bolnavului, graţie cărora medicul va sfârşi prin a înlocui ideea morbidă cu o idee nouă, adaptată exact cerinţelor psihologice ale pacientului său.

Sigmund Freud în Interpretarea viselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă placebo chiar funcţionează, mai este el placebo sau este "real"? Azi am reînceput discuţiile cu coach-ul meu şi asta a fost una din discuţiile la care am ajuns. Cum şi la ce concluzie am ajuns? Am pornit de la un exerciţu de NLP (făcut în Starbucks cu ochii închişi) şi pe care eu ar trebui să-l fac frecvent atunci când simt anumite emoţii. Problema era că nu eram convins că eu chiar am simţit o influenţa asupra emoţiilor mele sau doar mi-am imaginat că simt. În clipa în care am ridicat această problemă, instant, răspunsul a venit tot de la mine sub forma acelei întrebări: dacă placebo chiar funcţionează, mai este el placebo sau este real. Am răspuns amândoi în cor: este real! Păi şi atunci, dacă simplu fapt de a alege să credem ceva bun ni se întîmplă face acel ceva să fie real şi din fals/imaginar să devină adevărat/real, nu cumva ar trebui să facem această alegere mai des? Răspunsul meu e clar. Al tău? În ce alegi să crezi?

citat din Paul Melinte
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În momentul în care realizaţi că Voi sunteţi Viaţă fără formă, în momentul în care realizaţi că voi sunteţi Vidul absolut, ceea ce apare şi dispare în El nu se pune problema să fie al lui. Hai să vedem, cât de mult e al "tău" visul de astă-noapte şi unde îl mai ai? Unde l-ai pus, frate, l-ai pierdut pe drum, cum poţi să pierzi aşa ceva? Exact la fel când persoana este pierdută vedem că de fapt cel care pierde persoana nu era nimeni altcineva decât Dumnezeu. În momentul în care persoana este pierdută vedem că cel care a pierdut persoana nu era nimeni altcineva decât Dumnezeu care se lua din greşeală ceea ce nu este. Care este această greşeală? Păi este educaţia, identificarea, spuneţi-i cum vreţi, n-are importanţă, e acelaşi lucru!

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu există niciun domeniu în care gândirea şi simţirea noastră să se fi schimbat atât de puţin din vremurile străvechi, sau unde ceea ce este originar să se fi conservat atât de bine sub un înveliş subţire, ca atitudinea faţă de moarte.

Sigmund Freud în Opere I, Eseuri de psihanaliză aplicată, Straniul (1999)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mustrarea de cuget este un soi de tristeţe care provine din îndoiala noastră că un lucru pe care îl facem sau l-am făcut nu este bun. Ea presupune neapărat îndoiala. Căci dacă am avea deplină siguranţă că ceea ce facem este rău, ne-am abţine de la a face acest lucru, pentru că voinţa aspiră numai spre lucruri care au măcar aparenţa că sunt bune. Iar dacă am fi siguri că ceea ce am şi făcut este rău, am simţi căinţă, iar nu numai mustrare de cuget. Dar rolul acestei pasiuni constă în a ne face să cercetăm dacă lucrul de care ne îndoim este bun sau nu şi a ne împiedica de a-l mai face altădată, cât timp nu ne-am asigurat că este bun. Dar întrucât ea presupune răul, cel mai bine ar fi să nu avem niciodată prilejul de a o simţi. O putem de altfel preveni prin aceleaşi mijloace prin care ne putem lipsi de nehotărâre.

citat celebru din Descartes
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Valorificarea în raport cu normele este de tip eteoronomic, adică după motive impuse de altcineva. A spune, deci, că preţuieşti un obiect ca operă de artă, pentru că satisface anumite norme, este ca şi cum ai spune că îţi place un parfum pentru că el este pe gustul unui semen deal tău.

Tudor Vianu în Estetica
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Psihanaliza se învaţă mai întâi de toate pe tine însuţi, prin studierea propriei personalităţi. Aceasta nu se reduce întru totul la ceea ce numim autoobservaţie, dar poate la nevoie să i se subordoneze.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Psihanaliştii vorbesc despre o "regulă fundamentală". Această regulă constă în a-l invita pe pacient să spună tot ceea ce gândeşte şi/sau simte, fără alegere, fără a privilegia sau a omite ceva din cele ce-i vin în minte. Psihanalistul trebuie să insiste asupra faptului că tot ceea ce este gândit sau simţit trebuie exprimat, fără a neglija emoţiile.

Jean Pierre Chartier în Introducere în psihanaliza lui Sigmund Freud
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deşi pământul şi toate creaturile inferioare aparţin tuturor oamenilor în comun, fiecare om are o proprietate, şi anume asupra persoanei sale. Iar la aceasta nu are nimeni altcineva dreptul în afara sa. Putem spune că munca trupului său şi lucrarea mâinilor sale sunt cu adevărat ale sale. Oricărui lucru pe care îl scoate din starea în care l-a făcut şi l-a lăsat natura, el îi adaugă munca sa, şi, adăugându-i ceva ce este al său, îl face astfel proprietatea sa. Fiind scos de către om din starea comună în care l-a lăsat natura, lui i se adaugă ceva prin munca acestuia – ceea ce exclude dreptul comun al celorlalţi oameni.

citat din John Locke
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sau când o doamnă cunoscută pentru caracterul ei energic spune: "Soţul meu a consultat un medic în legătură cu regimul pe care-l are de urmat; medicul i-a spus că poate mânca şi bea tot ce vreau eu" – avem de-a face cu un lapsus, fără îndoială, dar care ne apare ca expresia irecuzabilă a unui program nestrămutat.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caută, dacă găseşti şi ştii să păstrezi, păstrează, dacă nu, lasă ceea ce ai găsit acolo unde ai găsit şi în felul în care l-ai găsit, altcineva poate avea nevoie de ceea ce tu ai găsit, nu te gândi dacă acel cineva caută sau nu.

Victor Rechiţian
Adăugat de Victor Rechiţian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ego-ul este ceea ce face, după cum Sinele este ceea ce veşnic este! Înainte ca acest ego-corp să se nască tu Sinele îl erai, după ce acest corp nu va mai fi tu Sinele îl rămâi. Dar acum cine eşti? Eşti funcţia socială, familială, eşti rolul etnic scris de gând? Eşti ceea ce ştii, ceea ce faci, ceea ce crezi, ceea ce vrei, doreşti, ceea ce atât de trecător simţi, ceea ce ai spera să devii sau nici unul din toate aceste roluri efemere scrise de gând şi fireşte eşti ceea ce din veşnicie eşti?

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!