În cazul comicului de situaţie, însuşirile persoanei comice nu au o importanţă decisivă; râdem chiar dacă ne spunem că în situaţia dată ne-am fi comportat la fel. Comicul provine din raportul omului cu lumea exterioară, care, adesea, îl domină; pentru procesele psihice umane, această lume exterioară este reprezentată de convenţiile şi cerinţele societăţii, ba chiar de propriile necesităţi corporale.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În cazul imitaţiei, sursa plăcerii comice este comicul de aşteptare şi nu comicul de situaţie.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atât comicul produs de un consum disproporţionat de mare pentru actele fizice, cât şi comicul rezultat dintr-un consum prea mic pentru procesele psihice se subordonează aceluiaşi principiu; incontestabil, în ambele cazuri, râsul nostru exprimă plăcuta superioritate pe care ne-o atribuim faţă de altcineva. Dacă raportul se inversează şi constatăm la altă persoană un consum somatic mai mic şi un consum psihic mai mare decât al nostru, atunci nu mai râdem, ci ne mirăm şi devenim admirativi.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deoarece derivăm plăcerea comică în genere dintr-o comparaţie ne revine sarcina să cercetăm însuşi comicul de comparaţie, care de asemenea este un mijloc al ridiculizării. Vom spori interesul pentru această analiză dacă ne amintim că nici în cazul comparaţiei nu am putut întotdeauna decide cu ajutorul intuiţiei dacă anumite producţii psihice trebuie numite spirituale sau comice.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Comicul pe care-l descopăr în însuşirile intelectuale şi morale ale altei persoane este, desigur şi el un produs al comparaţiei pe care o fac între această persoană şi eul meu; însă, lucru demn de remarcat, aici comparaţia conduce de cele mai multe ori la un rezultat opus celui obţinut în cazul comicului de mişcare sau acţiune.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Angoasa crează refularea, iar situaţia temută instinctual este provocată, în ultimă instanţă, de o situaţie exterioară periculoasă.

Sigmund Freud în Angoasa şi viaţa instinctuală
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mijlocul principal de a-l face pe altul să fie comic este punerea lui în situaţii în care, dată fiind dependenţa omului de circumstanţele exterioare şi în special de cele sociale, el devine comic independent de însuşirile sale personale. Deci, este vorba de utilizarea comicului de situaţie.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Comicul se bazează pe un contrast de reprezentare; da, în măsura în care respectivul contrast are un efect comic şi un alt efect. Sentimentul comicului provine dintr-o aşteptare neîmplinită; da, cu condiţia ca această dezamăgire să nu fie penibilă. Obiecţiile sunt desigur îndreptăţite, dar ar însemna să le supraestimăm dacă pe baza lor am conchide că trăsătura esenţială a comicului nu a fost surprinsă.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din comicul de mişcare derivă comicul formelor corporale şi comicul trăsăturilor figurii, în măsura în care acestea apar ca rezultat al unei mişcări exagerate şi fără sens.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă perseverăm în încercarea de a găsi esenţa comicului în raportarea preconştientă la ceea ce este infantil, atunci va trebui să facem un pas mai departe decât Bergson şi să admitem că acea comparaţie din care provine comicul nu trebuie neapărat să reamintească plăcerea infantilă sau jocurile copilăriei; este suficient dacă ea reactualizează imaginea copilului în genere, poate chiar şi durerile infantile. Explicând plăcerea comică nu printr-o plăcere rememorată, ci printr-o comparaţie, ne-am depărtat de Bergson, dar am rămas consecvenţi cu noi înşine.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În ceea ce-i priveşte pe medicii care scriu despre vis, ei profesează, în general, o opinie diametral opusă celei a filosofilor. Ei acordă cu greu visului valoarea unui fenomen psihic. El ar fi provocat, după ei, de către excitaţiile corporale şi senzoriale pe care le resimte cel care doarme, atât de la lumea exterioară cât şi de la propriile organe interne.

Sigmund Freud în Interpretarea viselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Specia comicului cea mai apropiată de cuvântul de spirit este naivul. De obicei, naivitatea, ca şi comicul, este descoperită, spre deosebire de cuvântul de spirit, care este produs; mai mult, naivul nu poate fi niciodată produs, în timp ce în cazul comicului pur se poate vorbi de un comic intenţionat, de o creare a comicului.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Condiţia cea mai favorabilă pentru apariţia plăcerii comice o constituie buna dispoziţie generală, când râdem mult mai uşor ca de obicei. În cazul unei veselii de origine toxică, aproape totul pare comic; probabil datorită comparaţiei cu consumul psihic propriu dispoziţiei normale. Cuvântul de spirit, comicul şi toate metodele asemănătoare de obţinere a plăcerii din din activitatea psihică sunt doar mijloacele folosite pentru a redobândi această dispoziţie veselă, această euforie, atunci când ea nu este prezentă ca o dispoziţie sufletească generală.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se poate considera că raportul dintre comic şi cuvântul de spirit constă tocmai în acţiunea spiritului asupra persoanei a treia, conform mecanismului plăcerii comice. Dar nici vorbă de aşa ceva: interferenţa cu comicul nu este valabilă pentru toate spiritele, nici măcar pentru majoritatea lor; de cele mai multe ori, cuvântul de spirit poate fi clar deosebit de comic. Ori de câte ori cuvântul de spirit nu ia forma nonsensului, deci, în cazul spiritelor aluzive şi cu două înţelesuri, nu constatăm la ascultător ceva asemănător efectului comic.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Comicul apare mai întâi ca o descoperire involuntară în cadrul relaţiilor sociale ale oamenilor. El este descoperit în mişcările, formele, acţiunile şi trăsăturile de caracter ale oamenilor: la început, probabil, doar în însuşirile lor fizice, pentru ca mai târziu să fie descoperit şi în însuşirile psihice, respectiv în manifestările acestora.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Procesul psihic al persoanei receptoare (care de regulă coincide, în cazul naivului, cu eul nostru, în timp ce în cazul cuvântului de spirit ne putem transpune şi în situaţia persoanei producătoare) este, în cazul naivului, mult mai complicat decât cel al persoanei producătoare; totodată acest proces este mult mai simplu decât cel ce are loc în cazul cuvântului de spirit.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sursa plăcerii produsă de cuvântul de spirit trebuie situată în inconştient; nu acelaşi lucru poate fi susţinut şi despre comic. Sursa plăcerii comice constă mai curând, aşa cum arată toate analizele de până acum, în compararea a două consumuri psihice, care ţin amândouă de preconştient. Aşadar, cuvântul de spirit şi comicul se deosebesc în primul rând prin localizarea psihică. Cuvântul de spirit este o contribuţie adusă comicului din domeniul inconştientului.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Conştiinţa nu este decât un organ de simţ care permite perceperea calităţilor psihice... Aparatul psihic, care este deschis asupra lumii exterioare prin organele de simţ ale sistemului său de percepţie, este el însuşi lume exterioară pentru organul de simţ al conştiinţei, care de altfel îşi găseşte în acest raport justificarea sa teleologică.

Sigmund Freud în Psihologia vieţii cotidiene
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă ar fi să generalizăm, am fi tentaţi să susţinem că specificul comicului căutat rezidă în redeşteptarea dimensiunii noastre infantile; comicul este "râsul de copil" regăsit.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă mi-ar fi permis să generalizez, aş fi tentat să susţin că specificul comicului rezidă în redeşteptarea dimensiunii infantile: comicul este "râsul de copil" regăsit.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Contradicţia dintre observaţii şi principiul conform căruia omul se îmbolnăveşte datorită frustrării nu este insolubilă; distincţia dintre frustarea exterioară şi frustarea interioară o rezolvă. Când lipseşte obiectul real prin care se poate satisface libidoul, este vorba de o frustare exterioară.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!