Se pretinde însă că fiecare din noi, sub o formă sau alta, se comportă ca un paranoic, corectează cu ajutorul visului acele elemente ale lumii care sunt de netolerat, ca apoi să insereze himere în realitate. Acest caz capătă o importanţă cu totul deosebită atunci când un mare număr de oameni caută laolaltă să-şi asigure fericirea şi protecţia împotriva suferinţei cu ajutorul deformării himerice a realităţii. Religiile umanităţii trebuie socotite ca iluzii colective de acest ordin. Fireşte, acela care împărtăşeşte o iluzie nu o recunoaşte niciodată ca atare.

Sigmund Freud în Angoasă în civilizaţie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atitudinea noastră faţă de acest proces de creştere (a umanităţii) ar trebui să se orienteze după exemplul unui educator înţelept, care nu se opune transformării în faţa căreia se află, ci, dimpotrivă, caută s-o favorizeze, limitând violenţa surpării. Desigur că această analogie nu epuizează esenţa religiei. Dacă, pe de o parte, ea comportă obstacole de ordin compulsional, aşa cum numai nevroza obsesională individuală prezintă, pe de altă parte implică un sistem de iluzii generat de dorinţă, asociat cu negarea realităţii, cum găsim într-o formă izolată doar în amenţia, o stare de confuzie halucinatorie, însoţită de beatitudine. Toate acestea nu sunt însă decât comparaţii, cu ajutorul cărora ne străduim să înţelegem fenomene sociale, patologia individuală neoferindu-ne nici un echivalent absolut viabil.

Sigmund Freud în Viitorul unei iluzii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când conţinutul visului se prezintă sub o formă lipsită de sens şi de interes, analiza descoperă căile de acces pe unde aceste elemente fără valoare le întâlnesc pe celelalte, care sunt de primă importanţă pentru psihologia subiectului.

Sigmund Freud în Interpretarea viselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aproape întotdeauna, alături de o asociaţie de idei se află o alta care o contrazice. Iar acest material prezintă în fond aceleaşi caractere ca şi gândirea noastră în stare de veghe. Pentru ca toate acestea să devină un vis, trebuie mai întâi ca materialul visului să fie supus unei presiuni care va avea drept prim rezultat condensarea acestui material şi apoi fragmentarea elementelor sale interne. Aceste elemente, fragmentate astfel la infinit, se vor reconstitui pe planuri noi.

Sigmund Freud în Interpretarea viselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omenirea are un singur scop, însă sunt două căi de a ajunge la el. Scopul este de a ne asemăna cu Puterea Supremă, iar căile se numesc: calea Torei (a învăţăturii) şi calea suferinţei. Este vorba de o explicaţie simplă a unui fenomen pe care nimeni nu este în stare să îl descifreze. Sunt două căi de a conduce acest război – fizic, cu ajutorul tancurilor, rachetelor şi al avioanelor şi calea spirituală, cu ajutorul luptei cu factorul negativ, aflat în fiecare din noi, instinctul de a face rău.

Michael Laitman în 1000 de sfaturi pentru viaţă, XXII - Război şi pace
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sentimentul popular, influenţat mediocru de către aceste aprecieri ale ştiinţei şi puţin riguros cu privire la originile profunde ale visului, se încăpăţânează în antica sa credinţă. Pentru el, visul are un sens şi acest sens ascunde o previziune. Pentru a o elibera din conţinutul visului, care este adeseori mult prea confuz şi misterios, este necesar să se aplice anumite procedee de interpretare, iar aceste procedee constau, în general, în înlocuirea conţinutului visului, aşa cum a rămas el în memorie, printr-un alt conţinut. Transpunerea se poate face în amănunt, cu ajutorul unei "chei" care nu trebuie să varieze. Se poate, de asemenea, înlocui dintr-o dată obiectul esenţial al visului printr-un alt obiect faţă de care primul n-ar fi decât simbolul.

Sigmund Freud în Interpretarea viselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este neîndoielnic că fiecare ar dori să se considere "excepţie" şi să pretindă privilegii faţă de alţii. Dar tocmai de aceea trebuie căutată o explicaţie specială şi nu una general-valabilă, când cineva se pretinde realmente o excepţie şi se comportă ca atare.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe de altă parte, afirm existenţa ideilor latente ale visului, adică a materialelor abundente care pot da naştere formaţiunilor psihologice de prim ordin, întru totul asemănătoare producţiilor normale ale inteligenţei, dar care nu se pot manifesta în conştiinţă decât sub travestiul visului.

Sigmund Freud în Interpretarea viselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acela care s-a aflat adesea în situaţia penibilă de a nu regăsi un obiect pe care el însuşi l-a pus undeva de-o parte, nu va recunoaşte că o intenţie oarecare i-a dictat acest accident. Cu toate acestea, nu sunt rare cazurile în care împrejurările care însoţesc o uitare de acest gen dezvăluie o tendinţă de a îndepărta în mod provizoriu sau pe o durată mai lungă obiectul cu pricina.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucrarea visului se va servi atunci de acela şi procedeu ca cel al lui Francis Galton pentru fotografiile sale de familie. Ea va suprapune elementele, a stfel încât să facă să iasă în evidenţa, accentuându-l, punctul central comun al tuturor imaginilor suprapuse, în timp ce elementele contradictorii, izolate, se vor atenua mai mult sau mai puţin. Acest procedeu de compoziţie explică în parte imprecizia, caracterul flotant, care sunt atât de caracteristice în detaliile accesorii ale visului.

Sigmund Freud în Interpretarea viselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anumite argumente bine conturate ne îndeamnă să încercăm cu seriozitate să tragem concluzia că Moise a fost un nobil egiptean, iar în acest caz ni se deschid perspective extrem de interesante şi de bogate în consecinţe. Cu ajutorul unor ipoteze, putem face inteligibile motivele care l-au călăuzit pe Moise în neobişnuita sa acţiune şi în strânsă legătură cu aceasta, putem percepe motivaţia rezonabilă a numeroaselor caracteristici şi particularităţi ale legislaţiei şi religiei pe care el le-a dat-o evreilor, însuşi acest fapt stimulând idei de o oarecare însemnătate cu privirea la originea religiei monoteiste, în general.

Sigmund Freud în Moise şi monoteismul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe de altă parte, afirm existenţa ideilor latente ale visului, adică a materialelor abundente care pot da naştere formaţiunilor psihologice de prim ordin, întru totul asemănătoare producţiilor normale ale inteligenţei, dar care nu se pot manifesta în conştiinţă decât sub travestiul visului. Aceste idei latente există la toţi oamenii, deoarece toţi, chiar şi cei mai normali, sunt subiecte care visează.

Sigmund Freud în Interpretarea viselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru a recunoaşte naivul, trebuie să avem cunoştinţă de absenţa inhibiţiei interne la persoana producătoare. Doar în acest caz râsul ia locul indignării. Din această transpunere şi comparaţie rezultă o economisire a efortului psihic, care se descarcă prin râs.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dar cel mai adesea, atunci când conţinutul visului oferă o trimitere la impresiile zilei, acesta nu este decât un amănunt atât de mic, atât de insignifiant, că trebuie să facem un efort pentru a ni-l reaminti. În acest caz conţinutul visului, chiar dacă este coerent şi comprehensibil, ne pare alcătuit din astfel de bagatele încât nu este surprinzător că, în mod obişnuit, toate aceste manifestări sunt considerate demne de dispreţ.

Sigmund Freud în Interpretarea viselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Semnalez acest interesant fapt de observat: sunt oameni care au obiceiul de a citi, înainte de expediere, scrisorile pe care le-au scris. Alţii nu au acest obicei, dar când o fac câteodată, din întâmplare, ei au totdeauna prilejul de a găsi şi corecta o eroare izbitoare. Cum să explicăm acest fapt? S-ar spune că aceşti oameni ar şti totuşi că, scriind, au săvârşit un lapsus. Poate fi admis acest fapt ca fiind real?

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Secole de-a rândul, magia, religia şi ştiinţa au dus o luptă surdă pentru a-şi susţine şi impune, fiecare, adevărurile ei, străduindu-se, din răsputeri, să nu vadă decât ceea ce le diferenţia şi le îndepărta una de alta. Oricât de paradoxal ar putea fi, datorită nivelului actual al ştiinţei, se pare că a venit, în sfârşit, vremea în care cele trei surori să caute cu bunăvoinţă şi bunăcredinţă marile adevăruri pe care le proclamă şi le susţin. În faţa alchimistului, cufundat în opera sa, se desfăşoară demonstraţia unităţii lumii spirituale şi a lumii materiale. Oamenii de ştiinţă contemporani au repetat această experienţă cu oarecare succes, dar există şi voci autorizate, care susţin că, din punct de vedere ştiinţific, acest lucru este imposibil. Neîndoielnic rămâne însă faptul că un mare număr de adepţi acordau mai mare importanţă transmutaţiei de ordin spiritual care se opera chiar în persoana lor.

Tilia Linden în Pelerini la porţile luminii
Adăugat de Cristian Muresanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce şi cum putem uita, în general şi între altele, evenimente care, aşa cum sunt acelea din primii ani de copilărie, cu siguranţă că ne-au lăsat o impresie din cele mai profunde? Este aici o problemă de un ordin cu totul diferit, în soluţionarea căreia putem foarte bine să atribuim un anumit rol apărării împotriva senzaţiilor de suferinţă, atrăgând în acelaşi timp atenţia asupra faptului că acest factor este departe de a explica fenomenul în totalitatea sa. Este un fapt incontestabil că impresiile dezagreabile sunt uitate cu uşurinţă. Numeroşi psihologi au sesizat acest fapt care a făcut asupra marelui Darwin o impresie atât de profundă încât el şi-a impus ca "regulă de aur" să noteze cu deosebită grijă observaţiile care păreau devaforabile teoriei sale şi care, după cum el a avut ocazia s-o constate, nu voiau să se fixeze în memoria sa.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel care doarme are, într-adevăr, mai multe mijloace de a reacţiona împotriva oricărei excitaţii senzoriale venite din afară. El poate să se trezească, poate de asemenea să-şi continue somnul şi, în acest din urmă caz, reuşeşte aceasta prin mijloacele cele mai variate.

Sigmund Freud în Interpretarea viselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se înţelege de la sine că trăsătura esenţială a acestor cazuri (în care interpretarea trebuie, spre a-şi găsi confirmarea, să aştepte evenimente ulterioare) constă în faptul că contextul psihic actual ne este necunoscut sau este inaccesibil investigaţiei noastre. Interpretarea are în acest caz doar valoarea unei simple prezumţii căreia nu-i acordăm prea mare importanţă. Mai târziu survine un fapt care arată că prima interpretare era justificată.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scopul nostru nu va fi acela de a înlătura orice deficienţă a caracterului cuiva în vederea atingerii unei normalităţi schematice şi nici de a pretinde că o persoană care a fost "complet analizată" ar trebui să nu aibă niciun fel de pasiuni şi conflicte interne. Treaba psihanalizei este să asigure eu-lui cele mai bune condiţii psihologice de funcţionare; odată realizat acest lucru, psihanaliza şi-a încheiat misiunea.

citat celebru din Sigmund Freud (1937)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru a se apăra de dezagregarea realizată de conştiinţă, ideea obsesivă are obiceiul de a se servi de termeni vagi şi echivoci (dacă vrem să separăm acest mijloc de mecanismul veritabil al deformării). Aceşti termeni, rău înţeleşi, pot să se integreze în "deliruri" şi tot ceea ce derivă din obsesii şi li se substituie apoi se ataşează la acest text rău înţeles şi nu la cel corect. Se poate remarca faptul că "delirurile" se străduie să dobândească noi legături cu conţinutul obsesiei, care nu a fost admis în gândirea conştientă.

Sigmund Freud în Omul cu şobolani
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!