Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Măgărușul nostru, Trică

Trică-i măgărușul care
Nu mănâncă nicio floare.
Nu că ar avea vreo boală...
E-o fire sentimentală!...
El, când paște pe câmpie,
Fredonează-o melodie
Și-i atent să nu doboare
Nici cea mai micuță floare.

Numai seara, la chindie,
Rupe-un ram de iasomie
Și-l prinde în coama deasă
Și pleacă din câmp spre casă.
Iar când satul îl străbate,
Îi fudul de nu se poate!

poezie pentru copii de
Adăugat de Gheorghe VicolSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Gheorghe Ionescu

Astfel te văd...

Podoaba ca un nimb de sfântă
În jurul frunții luminoase
Eu o aseamăn mă-ncântă
Coroanei salciei pletoase.

Și talia ta potrivită
Nici subțirică, nici înaltă
Zmicea mlădie de răchită
De adiere legănată.

Iar ademenitoarea gură
Micuță și surâzătoare
Petale roze de răsură
În ploaia razelor de soare.

Iar ochii tăi adânci ca marea
Și cu priviri pătrunzătoare
În irișii lor au culoarea
Unor petale de cicoare.

În zăvoi ești acreolă
Care feeric luminează
Iar pe câmpie o corolă
De floare care luminează.

Astfel te văd dragostea, dorul
Când te privesc pe dinafară
Iar când privesc interiorul
Iubita mea ești o comoară.

Și totuși mă-ncearcă regretul
Că n-am descoperit secretul
Ca -ți desăvârșesc portretul
Cum meriți și ar vrea poetul.

poezie de din Picături de rouă (2005)
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

La ce bun o floare

Am vrut -ți aduc o floare din parc
Dar când am văzut și ea
Era îndrăgostită de o altă floare mai albastră
Am renunțat,
și m-am dus la o florărie
Care vindea numai ghivece
Am luat un ghiveci cu câteva flori în el.
Emoționat de pământul pe care și-l împărțeau
În aceeași formă de viață,
Am renunțat, și
Am fugit spre un cimitir
Măcar acolo florile nu contează,
Erau munți de flori
Și un nume celebru înscris pe o piatră.
Am luat o floare din miile de cozi verzi
Dar roua ce cădea pe ea
Venea de pe frunzele ce îmi arătau
O altă floare pe care o ținea un tânăr în brațe,
Pe-o piatră era un nume de ea.
Să mă scuzi iubito, am venit la tine fără nici o floare,
La cum miroși, la ce bun o altă plantă
cu parfum de lăcrămioare?

Autor: Mili Dumitru
copyright
#poezieînrampă

poezie de din Poezie în rampă (2019)
Adăugat de Mili DumitruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

O floare micuță la mânăstirea Taer

Pe șes, aproape de pământ, am văzut o floare micuță.
Corola se înălța sfioasă din iarba, atingând razele soarelui de primăvară,

iar lujerul auriu, sprijinit de frunze, sclipea în aerul însorit.
Se înclina supusă în vânt ca un pelegrin căzut în binecuvântare.

Are un vis necunoscut nouă, ascuns sub ierbile înalte,
și, când bate vântul, micuța floare privește-n sinele ei cel mai adânc.

Pășind pe lângă ea, m-am simțit deodată calm.
Boabe de rouă îmi umezeau hainele, golul și singurătatea.

Departe,-n zăpadă, un credincios răsucea roata rugăciunilor, apoi s-a aplecat
în reverență mai jos decât floarea, ca iarba sălbatică de pe platou.

În mânăstirea de culoarea cinabrului, florile sunt cea mai înduioșătoare priveliște;
nu există nici un pasaj în sutra mai viu decât dependența mutuală a două inimi.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Pușkin

Floarea

O floare veștedă zăresc
Ce-a fost uitată între pagini,
Și-un vis ciudat, nepământesc
Trezește-n pieptul meu imagini.

Pe unde a-nflorit, și când?
De care Mai avut-a parte?
Și cine-a rupt-o, cu ce gând?
Și pentru ce a pus-o-n carte?

Să amintească un bun rămas?
Vreo întâlnire sub murmure?
Sau vreo plimbare-n molcom ceas
Pe câmp ori poate prin pădure?

Mai sunt pe lume el și ea?
În ce ungher se află oare?
Sau poate-s veștejiți așa,
Precum aici această floare?

poezie celebră de din Opere alese (1828), traducere de George Lesnea
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

distincțieAceastă poezie a fost selectată Poezia zilei pe 3 iulie 2016.
Distribuie

Decaloguri comparative

Nicio floare nu e floare, dacă n-are admiratoare.
Nicio pasăre nu-i rară, fără cântecul de vară.
Nici vântul nu este vânt, dacă bate doar în gând.
Nici izvorul nu-i izvor, de nu e dorit de dor.
Nici o mare nu e mare, fără valuri vorbitoare.
Nicio noapte nu-i frumoasă, dacă luna nu-i mireasă.
Nici omul nu este om, dacă n-a sădit un pom.
Nicio zi nu e aleasă, fără iubire în casă.
Nici o casă nu-i frumoasă, fără de copii la masă.
Nicio vorbă nu e vorbă, fără tâlcul scos din tolbă.
Nicio prietenie mare, nu e fără cumpătare.
Niciun gând nu-i măreție, fără a lui împărăție.
Nici un drum cu ocoliș, nu e fără ascunziș.
Nicio fală nu e fală, dacă n-ajunge de-ocară.
Nicio iubire nu-i mare, de nu trece de hotare.
Nici durerea nu-i durere, de nu cere mângâiere.
Nici o dărnicie în lume, nu rămâne fără nume.
Nici credința nu-i credință, dacă n-are străduință.
Nicio soartă nu e soartă, când bate din poartă în poartă.
Nici viața nu e viață, de nu îți zâmbește în față.

poezie de (august 2014)
Adăugat de Valeria MahokSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Petre Prioteasa

Soarele meu...

O floare se usucă-n vânt,
ușor se pleacă spre pământ,
e cotropită de dogoare,
de arșița venind din Soare.
Așteaptă doar o mângâiere,
iar de la vânt o adiere,
cu briza lui răcoritoare
ce-i poate da viață, culoare,
altfel nu s-ar numi floare,
iar floarea vieții sunt chiar eu
și tu devii Soarele meu
-n suflet te-am purtat mereu.
În zori mă bucur de lumină,
la prânz de zumzet de albină,
amiezele cu drag petrec,
cu alte flori mă întrec,
culori, parfum, arom', buchet,
te-mbată-n câmp, sunt berechet,
și toate florile doresc
blagoslovit dumnezeiesc.
Iar la apus, către-nserat,
când intră toate în păcat
ruga nu le-a ascultat,
pe mâine iar le-a amânat,
încep facă temenele,
se ofilesc de dor și jele,
vine noaptea pe furiș,
iar vreun flăcău, pitiș-pitiș,
s-o tăvăli cu mândra lui
când dau frâu liber dorului
și pân' la roua dimineții
au ostoit tot rostul vieții.
Eu, tandră și încrezătoare,
rămân cea mai fidelă floare,
cultiv speranța ce nu moare,
respectuoasă, răbdătoare,
aștept un răsărit de Soare!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Grigore Rotaru

De când este albina albină, și ni se spune există de vreo câteva milioane de ani, nu a înțepat nici o floare: nici pe cea mai frumoasă, nici pe cea mai urât mirositoare. De ce împovărăm gingașa insectă cu ceea ce nu a făcut? Are destule pe cap!

citat din
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Floare și poezie

Mă iartă, domnișoară, -ți dăruiesc o floare,
E floarea minunată, cântec și poezie.
Doresc întreaga viață zburde-n căprioare,
Iar inima -ți bată valsând o melodie.

Hangiul fericirii te invite-n taină
La masa cea de piatră sculptată de Brâncuși,
Și să-ți îmbrace visul, mirajul, într-o haină
Când fredonezi minunea în ritmuri de arcuș.

Mă iartă, domnișoară, -ți dăruiesc o floare!
E poate o dorință venind din veac străbun.
În tine porți mereu grădinile solare,
Iar gândul este paznic pădurilor de-alun.

Și dragostea, vâltoare pe margini de cascadă,
Vibrează în arpegii, note-mplinind iubirea,
Căci pașii tăi și dorul dansează pe-o estradă
Să apere, de stânci, mireselor menirea.

Mă iartă, domnișoară, -ți dăruiesc o floare,
E floarea cea virgină de dar și poezie.
Acum în versul meu și lacrima dogoare,
Iar clipa cea de taină te naște-n elegie.

poezie de
Adăugat de Nicu PetriaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Constantin Iordache

Hofigal

Hofigal e firma care
Pune floare lângă floare
Și-n sânge când ar străbate
E-un izvor de sănătate!

madrigal de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Ghid de intoxicatii acute la copil" de Constantin Iordache este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -21.19- 16.99 lei.

Poate-i vis, poate nu

Nu se vede nimic în urmă,
poate doar gândul meu
care mai caută și mai scurmă
în ce nu e, și eu
veghez fereastra și lumina
împrăștiată
ce-ncearcă -mi ascundă suma
de altădată.

Îmi pare că nu s-a petrecut
din ce îmi amintesc
și-mi pare nici nu a trecut
și poate doar citesc,
și poate totul e-o poveste
ce-a poposit în gând,
când mai visam și eu vreo,, cheste"
pe rând din când in când.

Poate-s nebun sau poate totul
se-ntâmplă-atunci când dorm...
O aștept până când Domnul
mă va trezi din om...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

E Ea

[iubirea]


Nu e soție, nici monahie,
Nici ciocârlie, nici păpădie.
E-o simplă bucurie
și e (cred) din a ei copilărie
și când e tristă-i veselie.

E castă, e tăcută,
E înțeleaptă când cuvântă
E o copilă demnă și plăcută
E una rară aici sub soare
E-o frumusețe-ncântătoare.

E simplă fata, e minunată.
E cea mai simplă fată.
E cea mai simplă minune
e-o simplă de a Ta minune
pe care-o pot striga pe nume.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valeriu Cercel

Satul meu

În satul meu, ce-l port și azi în gând
La fel cum se gătea în primăveri,
Mă furișez adesea ascultând
Bobocii alintați de-un soare blând
Cum se deschid de bucurie-n meri;

Cobor apoi pe râu, din deal, izvor,
Doar clătesc în ape cristaline,
Stârnind mireasma pâinii din cuptor,
A morii piatră, ca mă strecor
Prin lanul verde, crud, iarăși în mine;

Azi-dimineață roua m-a trezit
Când îmbăia de zor o ciocârlie,
Dormeam pe câmp, trifoi, de ieri cosit,
Însă un nor, spre casă m-a gonit
Și cât de-aproape-am fost atunci de glie,

Iar ca s-ajung mai repede în sat,
Pe a fântânii roată m-am rotit
Și-n stropi, apoi, de ploaie m-am uscat
În lutul prispei ce l-am încălțat
Când prima oară-n viață am pășit;

Dar astăzi, furișat pe lângă soare,
Mă legăn în clopotnița bătrână,
Vestind în bronz de clopot, sărbătoare:
E vineri, este “Vinerea cea mare ”
Când cuiu-a sângerat în a Lui mână,

Însă de Paști, voi fi lângă Isus,
Din ochii lui mă aprind lumină,
Să ard încă un an pe unde-s dus,
Rugându-L mă ia acolo sus
Când lacrimile cerii-mi se termină,

Acolo unde dorul nu mai doare,
Și lanu-mi cântă doinele la nai,
Acolo unde dragostea izvoare
Și merii mei se bucură în floare,
În satul ce e gura mea de rai.

poezie de
Adăugat de Valeriu CercelSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Tudor Gheorghe Calotescu

Cu sufletele uscate de senzațional

tinerii mor de bătrânețe
aproape nicio floare nu mai cheamă fluturii
din banalitate nici soarele nu mai face umbre
iar zilele nu mai alternează cu nopțile
doar din când în când
în deșertul dintre două oaze
cresc cu încăpățânare caravanele nimicului
precum feții frumoși din lacrimile afroditei
ȘOC! SENZAȚIONAL!
lupul încă nu a fost halit de oaie
dar punem de încă o ediție specială
cum altfel să mai ascultăm banalul
decât la superlativul exagerării absolute
iar când din greșeală
se mai întâmplă și ceva extraordinar
aproape nimeni nu mai observă
pinguinii vrăjitori sunt insomniaci

e o lună mult prea plină
albastră imensă numai bună de prime-times
la pol se îmbată pinguinii
în plin deșert de gheață abdicată
pescuiesc de nebun pe un iceberg putred

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
detalii despre carteIon Creangă

Mezinul se vâră iute în horn și, sprijinit cu picioarele de prichici și cu nasul de funingine, tace ca peștele și tremură ca varga de frică. Dar frica-i din rai, sărmana! Asemene cel mijlociu, tuști! iute sub un chersin: se-nghemuiește amlo cum poate, tace ca pământul și-i tremură carnea pe dânsul de frică: Fuga-i rușinoasă, da-i sănătoasă!... Însă cel mare se dă după ușă și - tragă, să nu tragă? - în sfârșit, trage zăvorul... Când iaca!... ce vadă? Ș-apoi mai are când vedea?... căci lupului îi scăpărau ochii și-i sfârâia gâtlejul de flămând ce era. Și, nici una, nici două, haț! pe ied de gât, îi rătează capul pe loc și-l mănâncă așa de iute și cu așa poftă, de-ți părea nici pe-o măsea n-are ce pune. Apoi se linge frumușel pe bot și începe a se învârti prin casă cu neastâmpăr...

în Capra cu trei iezi
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Capra cu trei iezi" de Ion Creangă este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -4.33- 3.99 lei.

Strop de iubire, mamei mele (poezie pentru copii)

Mama mea un nume are
Și are nume de floare,
Floare albă-mparfumată
De sub zăpada curată,
Floare care a-nflorit
Când pe lume am venit,
Am venit să-i mulțumesc
Și în lume să-i trăiesc,
Să mă fac și eu o floare
Cu parfum mirositoare,
Parfumul să-l dăruiesc
Florilor, ce înfloresc,
Flori frumoase, adorate
În buchete, adunate,
Și aduse sus pe masă
Răspândind parfum în casă
Casă... fie, mirosite
Și cu iubire: stropite!

poezie pentru copii de din Cartea mea de poezie, volumul III (8 martie 2011)
Adăugat de Paul Preda PăvălacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Cuzuioc

Dintre toate frumusețile lumii
cea mai frumoasă e seara la sat,
seara de primăvară când totul învie,
când totul prinde la viață,
când oamenilor le este dragă viața.

gogyohka de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Doina Bonescu

Albumul meu

izvorul meu e nesecat
din ani și gânduri adunat
mereu voi spune o poveste
ce veselă sau tristă este

în dimineți de toamnă reci
prinde bruma pe poteci
zăpezile când se topesc
cu soare cald mă învelesc

sunt când o pasăre măiastră
când dorul care-i stins în casă
ieri am fost floare pe câmpie
azi doar un puf de păpădie

adorm cu greu... mă năpădesc
adesea amintiri... și-mi cresc
aripile cu negru-n vis
și plâng când ochii am deschis

șterg lacrimile pe obraji
mă-ntreabă ziua.... ce faci azi?
azi? voi porni din nou la drum
și adun versuri în album

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Seara, la plecare, acuzatul o conduse din nou pe frumoasa reclamantă brunetă, domnișoara consilier, până în fața casei ei, cu aceeași mașină albastră a directorului; pe drum, cei doi nu-și vorbiră deloc, deși body-guarzii nu se aflau pe bancheta din spate, ci în cealaltă mașină, care o urma pe a directorului. Dar probabil nici nu știau ce -și spună unul altuia, temându-se că dacă ar vorbi, n-ar putea ocoli subiectul legat de Comisie, de reclamație, iar acesta nu era deloc un subiect interesant, deci, preferau tacă. Din când în când, privirile li se mai întâlniră involuntar, cu toate Lucian era foarte atent la drum, la trafic, însă ori de câte ori îi întâlnea chipul plăcut, Lia își amintea de enorma ei greșeală, cu reclamația și regreta; dar tăcea... Lucian opri în dreptul casei ei. Ieși și-i deschise portiera. Îi sărută galant mâna, rostind protocolar: "La revedere, colega"; nu părea supărat pe ea, deși avea un milion de motive. Se urcă înapoi, în mașina directorului, iar după ce urcară și body-guarzii, porni mașina spre casă.

citat din romanul Proxima de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mămica, mierea prelucrează (poezie pentru copii)

Mămica, mierea prelucrează
Și mierea ei este gustoasă;
Copilul ei, încă visează
Și crește măricel în casă.

Ca o albină silitoare
Este mămica mea frumoasă;
Iar eu, nectarul ei din floare
Adus și prelucrat în casă.

Dacă n-ar fi a mea mămică...
Nuavea nici vis, nici casă;
Și aș rămâne foarte mică
Și nici la chip... n-aș fi frumoasă.

poezie pentru copii de din Cartea mea de poezie, volumul III (8 martie 2011)
Adăugat de Paul Preda PăvălacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Constantin Păun

Două pisici

O pisică de rasă,
Prin verighetă trasă,
Călca într-o noapte pe lună,
Care se-mprăștiase pe dună!
- Să mai zică motanul Trăilă
Că sunt o săracă copilă!...
Eu, care calc mereu pe argint,
Să n-am parte de el, dacă mint...
Că eu l-am luat de bărbat într-o seară,
Când am pus laba pe el și o ghiară!
Era înstărit și avea în bordei,
O șoricioaică cu mulți șoricei!
de-aia... Madam Agadul,
Era țanțoș motanul și foarte fudul!
- Sfâr, sfâr...(se băgă ca vecină)
Cu blana matale atâta de fină,
Nici n-aș sta la taclale, madam...
L-aș sfâșia, nu alta pe mitocan.
Însă chiar atunci, din pură-ntmplare,
Motanul Trăilă, voind repare,
O cursă de șoarici, o lăsă pe hol
Și-o ușă deschisă, la dormitor!
Vecina grăbită, plecând către casă,
Dând ca iasă, îi cade în plasă!
Așa încât stăpâna,(cea cu mieunatul),
În vreo două zile și-a pierdut bărbatul!...

Morala;
Când te destăinui fi atent la gură,
Căci... câte nu se întâmplă într-o șură!?

fabulă de din Rime cu tâlc (2005)
Adăugat de Constantin PăunSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info
Cineva are nevoie de răspunsul tău: Ce poezii de Paște există cu autor anonim? Fii primul care răspunde!

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!