Russel Kincaid
În ultima primăvară pe care am trăit-o de atunci,
În acele ultime zile, am stat în livada pustie,
De unde, dincolo de câmpurile verzi, se văd sclipind
Dealurile de la Miller's Ford,
Reflectând la mărul
Cu trunchiul uscat și cu crengile crăpate și chinuite
Pe care, pe alocuri, se ițeau frunze
Și flori delicate,
Menite să nu devină niciodată fruct.
Acolo eram și eu, cu spiritul închis
De carnea pe jumătate moartă, cu simțurile amorțite
Dar încă gândind la tinerețea mea și la tinerețea pământului,
La felul în care înfloresc fantome, sclipind palid
Peste ramurile fără de viață ale Timpului.
Visând despre primăvară și despre tinerețe roditoare,
Am căzut în ciclonul
Care m-a aruncat din îmbrățișarea sufletului
Acolo unde nu există nici lume și nici cer.
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre tinerețe
- poezii despre timp
- poezii despre flori
- poezii despre crengi
- poezii despre zile
- poezii despre viață
- poezii despre verde
- poezii despre suflet
- poezii despre simțuri
Citate similare
James Garber
Îți amintești, trecătorule, de cărarea bătătorită de mine
Peste terenul unde se află acum clădirea operetei,
Pe când grăbeam cu pași repezi spre serviciu, de-a lungul atâtor ani?
Înțelege-i semnificația cu înțelepciunea inimii:
Și tu vei trece la fel, iar dealurile de la Miller's Ford
Nu-ți vor mai părea așa de îndepărtate;
Asta se va fi întâmplat mult după ce le-ai văzut lângă tine,
Dincolo de cele patru mile de pășune
Și după ce dragostea femeii va fi amuțit,
Încetând să-ți spună: "Te voi salva";
Și după ce chipurile prietenilor și ale rudelor
Vor fi trecut deja în fotografii decolorate, îndurerat tăcute,
Având aerul acela care înseamnă:
"Nu putem să te ajutăm";
Și după ce vei fi încetat să reproșezi oamenilor
Că s-a unit împotriva sufletului tău nevinovat
Ei înșiși strânși la miezul nopții și la amiază
Pentru a vedea cu ochii ațintiți propriul lor destin.
După ce vei fi înțeles toate acestea, gândește-te la mine
Și la poteca mea, a celui care a trecut dincolo și care a știut
Că nici bărbat și nici femeie, nici chin
Și nici datorie, nici aur și nici putere
Pot ușura aleanul inimii,
Singurătatea sufletului!
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre femei
- poezii despre femei și bărbați
- poezii despre înțelepciune
- poezii despre tăcere
- poezii despre trecut
- poezii despre singurătate
- poezii despre serviciu
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Samuel Gardner
Eu care aveam în grijă sera,
Iubitor de copaci și de flori,
Am privit adesea, în viață fiind, ulmul umbros,
Măsurându-i cu ochii coroana generoasă
Și ascultând voioșia frunzelor
Care, cu tremur, se strigau unele de altele
În tandre șoapte eoliene.
Rădăcinile îi crescuseră atât de larg și de adânc
Încât solul dealului nu-i putea refuza nimic
Din comorilor sale, îmbogățite de ploi
Și încălzite de soare;
Dimpotrivă, le ceda cu totul rădăcinilor viguroase,
De unde, în vârtej, erau atrase către trunchi
Și apoi de ramuri, intrând în frunze,
Pentru ca de acolo briza să prindă viață și să cânte.
Acum eu, locuitor în pământ, pot să văd
Că ramurile unui copac
Nu sunt mai mari decât rădăcinile sale.
Și atunci, cum sufletul unui om
Să fie mai mare decât viața pe care a trăit-o?
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre frunze, poezii despre copaci, poezii despre ploaie, poezii despre ochi, poezii despre muzică sau poezii despre generozitate
Julia Miller
Ne-am certat în dimineața aceea,
Pentru că el avea șaizeci de ani, iar eu treizeci
Și eram nervoasă și însărcinată cu un copil
A cărui naștere mă înspăimânta.
M-am tot gândit la ultima scrisoare pe care mi-a trimis-o
Acel suflet tânăr, înstrăinat,
A cărui trădare am ascuns-o
Măritându-mă cu un om bătrân.
Apoi am luat morfina și m-am așezat să citesc.
Peste întunericul care îmi acoperea ochii
Mai văd și acum sclipind în lumină aceste cuvinte:
"Și Isus i-a spus,
Adevărat, adevărat îți spun,
Astăzi vei fi cu mine în paradis."
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre întuneric, poezii despre trădare, poezii despre spaimă, poezii despre scrisori, poezii despre rai, poezii despre prezent sau Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Amanda Barker
Henry m-a lăsat însărcinată,
Deși știa că nu pot aduce viață pe lume
Fără a o pierde pe a mea.
De aceea, din tinerețe am trecut pe poarta pulberii.
Călătorule, s-a crezut în orașul în care am trăit
Că Henry m-a iubit cu dragostea unui soț,
Dar eu, din țărână, proclam
Că el m-a ucis ca să-și satisfacă ura.
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre soț, poezii despre oraș sau poezii despre căsătorie
Dincolo de mine
adunând două linii paralele
într-o lume pustie, ireală
am ajuns dincolo de ele
în lumina percepției nespuse
am pus pe un taler destinul
pe celălalt nu a rămas nimic
rătăcind la limita cunoașterii am ajuns în neant
acolo am găsit lumea, debusolată de propria inexistență
lumina se sfâșia alegoric în tăceri chinuite
pe zidurile murdare ale cetății
îngândurat și trist am plecat printre așchiile timpului
de doi bani speranță
mai departe, cât mai departe
dincolo de lume, de toate
acolo, unde nu este nici întristare, nici durere
decât un etern suspin
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe, poezii despre lumină, poezii despre limite, poezii despre durere, poezii despre cunoaștere sau poezii despre bani
Joseph Dixon
Cine a engravat această harfă crăpată pe piatra mea funerară?
Pentru voi sunt mort, fără îndoială. Dar la câte harfe și la câte piane
Am înnoit și întărit strunele, acordându-le pentru voi,
Făcându-le să vă cânte din nou dulce?
Oh, well! Spuneți ca harfa depinde de urechea care o ascultă;
Dar unde este urechea care comandă lungimea strunelor
Conform numerelor magice care zboară dincolo de gândirea voastră,
Dincolo de ușa care stă închisă în fața încremenitei voastre mirări?
Nu există oare Urechea care, pe lângă urechea omului, să simtă
Prin strune și coloane de aer sufletul sunetului?
Mă înfior când rostesc numele instrumentului care care captează
Undele subtile ale muzicii și ale luminii, venind de departe,
Antenele gândului
Care ascultă până la ultimele frontiere ale spațiului.
Desigur, armonia care îmi guvernează spiritul este dovada
Urechii care m-a modelat, capabilă să mă re-acordeze
Și să mă folosească iarăși, dacă merit să fiu refolosit.
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre urechi, poezii despre gânduri, poezii despre zbor, poezii despre sunet, poezii despre pian, poezii despre numere sau poezii despre moarte
Joseph Dixon
Cine a engravat această harfă crăpată pe piatra mea funerară?
Pentru voi sunt mort, fără îndoială. Dar la câte harfe și la câte piane
Am înnoit și întărit strunele, acordându-le pentru voi,
Făcându-le să vă cânte iarăși dulce?
Oh, well! Spuneți ca o harfă depinde de urechea care o ascultă;
Dar unde este urechea care comandă lungimea strunelor
Conform numerelor magice care zboară dincolo de gândirea voastră,
Dincolo de ușa care stă închisă în fața încremenitei voastre mirări?
Nu există Urechea, pe lângă urechea omului, care să simtă
Prin strune și coloane de aer sufletul sunetului?
Mă înfior când rostesc numele furcii acordului care captează
Undele subtile ale muzicii și ale luminii, venind de departe,
Antenele gândului
Care ascultă până la ultimele frontiere ale spațiului.
Desigur, armonia care îmi guvernează spiritul este dovada
Urechii care m-a modelat, capabilă să mă re-acordeze
Și să mă folosească din nou, dacă merit sa fiu refolosit.
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ida Frickey
Nimic în viață nu îți este niciodată cu totul și cu totul străin:
Eram o fată din Summum, fără nici un ban,
Care într-o dimineață a coborat din tren în Spoon River.
Toate casele stăteau în fața mea cu ușile închise
Și cu perdelele trase;
Nu aveam loc sau parte în nici una din ele.
Și am trecut de plantația bătrânului McNeely,
Cu castelul ei din piatră împrejmuit de grădini și de ziduri,
Unde erau lucrători și paznici;
Proprietate pe care Comitatul și Statul însuși
O garantaseră stăpânului cel mândru.
Era cald, eram flămândă și am avut o viziune:
Am văzut un foarfece imens
Proiectat de pe cer, ca raza de lumină a unui proiector,
Care tăia castelul și plantația în două, cum ai tăia o draperie.
Apoi, ajunsă la "Commercial" am întâlnit un om
Care mi-a făcut cu ochiul
Era fiul lui McNeely.
El s-a dovedit a fi veriga în lanțul către titlul de proprietate
Pe jumătate din plantație și castel,
Prin încălcarea promisiunii de căsătorie foarfecele.
Astfel că, vezi, casa, din ziua când mă născusem
Nu făcuse decât să mă aștepte.
poezie de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre castele, poezii despre viziune, poezii despre trenuri, poezii despre promisiuni, poezii despre mândrie sau poezii despre dimineață
Zile de primăvară
Petale de flori
aduse de vânt
se așează în păr
un ciripit de pescăruși
se aude-n zare
sub raze multicolore
îmbracă în emoții
zilele de primăvară
măsor fericirea-n scurte priviri
te strig în tăcere,
te chem în amurg,
simt raze de soare arzând
într-un cerc închis
suntem rătăciți între cer și pământ
navigând pe ale timpului valuri
mărețe unde întunecate de umbre
căutând un refugiu
pășesc pe țărmul
unde se revarsă zorii,
dăruiesc un zâmbet
întregind bucuria
din alte jumătăți.
poezie de Maria Ciobotariu (3 aprilie 2017)
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre vânt, poezii despre păr sau poezii despre primăvară
Pauline Barrett
Aproape o carapace de femeie după cuțitul chirurgului
Și aproape un an de suferință pentru a-mi recăpăta puterea,
Până când dimineața aniversării a zece ani de la nuntă
M-a găsit, în aparență, ceea ce fusesem odinioară.
Ne-am plimbat prin pădure împreună,
Pe o cărare de mușchi verde și de iarbă.
Dar nu am putut să te privesc în ochi,
Nici tu nu ai putut să te uiți în ochii mei,
Pentru că nefericirea ne aparținea de acum începutul înălbirii părului tău
Iar eu carapacea celei care am fost.
Despre ce am vorbit? despre apă și cer,
Despre orice, mult, doar să ne ascundem gândurile.
Și apoi buchetul de trandafiri sălbatici dăruit de tine,
Așezat pe masă pentru a da farmec cinei noastre.
Biet suflet, cât de curajos ai luptat
Să imaginezi și să trăiești extazul din amintiri!
Apoi, pentru puțin timp, m-ai lăsat singură în camera mea,
Cum ai făcut-o atunci când am fost mireasă biet suflet.
Și eu am privit în oglindă și ceva mi-a spus:
"O ființă ar trebui să moară cu totul când este jumătate moartă
Nu ridiculizați niciodată viața, nici nu trișați în iubire."
Și am făcut-o privind în oglindă
Dragule, ai înțeles vreodată asta?
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nuntă, poezii despre început, poezii despre vorbire, poezii despre trandafiri sau poezii despre suferință
Edmund Pollard
Să fi vrut, mi-aș fi înfipt mâinile din carne pieritoare
În discul florilor pline de albine,
În oglinda ca o inimă de foc
Sclipind în lumina vieții, soarele minunii.
La ce folosesc pistilul plin de polen sau petalele,
Sau razele care formeaza aura? Farse, umbre
Ale inimii florilor, flama centrală
Este toată a ta, trecătorule;
Intră în sala de banchet de-a dreptul,
Nu te strecura ca și cum ai avea dubii
Dacă ești bine primit agapa este a ta!
Nu lua puțin, refuzându-ți multe
Cu un timid "Mulțumesc", când ești flămând.
Îți este sufletul viu? Atunci lasă-l să se ospăteze!
Nu lăsa balcone unde poți să te cațeri,
Nici sâni albi ca laptele unde poți să te odihnești,
Nici capete aurii să împartă perna singure,
Nici cupe cu vin cât vinul este dulce,
Nici extazul trupului sau al inimii.
Vei muri, nici o îndoială, dar mori trăind
În adâncimi de azur, contopit și logodit,
Sărutând regina stupului, Viața!
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre inimă, poezii despre apicultură, poezii despre vin, poezii despre trup și suflet sau poezii despre sâni
Aș vrea să scriu despre toate femeile
care au intrat în carnea ta
ca într-un abator
unde se taie fără milă
fiecare centimetru de viață
unde strigătele sunt normale
iar durerile fac parte din ritual
unde arderile pe rug sunt fascinante
nu despre mine vreau să scriu
nu
doar despre ele
că le-am văzut cu gurile pline
de fericirea ta nocturnă
că tot carnagiu din privirile lor
face parte din planul tău de singurătate
și că distanța dintre noi
e doar o problemă de comunicare
a sângelui
a arderilor
a sacrificiului
despre asta vreau să scriu
că intrarea în carnea ta nu e o joacă
e un program la care lucrezi de ani buni
și nici un virus nu poate să-ți atace
singurătatea
poezie de Any Drăgoianu din Recuperarea sinelui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sânge, poezii despre sacrificiu, poezii despre noapte, poezii despre jocuri, poezii despre informații sau poezii despre gură
Acolo e altă lume
Acolo unde este ea
Vântul se parfumează
Acolo unde este ea
Soarele de nori se depilează
Acolo unde este ea
Păsările au aripi de petale
Acolo unde este ea
Fluturii sunt evantaie
Acolo unde este ea
Lună se rujează
Acolo unde este ea
Noaptea poartă dresuri de mătase neagră
Acolo unde este ea
Apa se îmbată în sărutare
Acolo unde este ea
Pământul pe urme îi răsare câte o floare
Acolo unde este ea
Cerul are căprui culoare
Acolo unde este ea
E plecată și inima mea...
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărut, poezii despre ruj, poezii despre păsări, poezii despre nori sau poezii despre negru
The blue girl
/ ai visat îngeri
moartea era acolo sus
tu erai
acolo sus cu ei în brațe /
frunze negre printre fulgi albi
doruri care se amortizează încet
as vrea să plec într-un vagon
unde să cânte o singură vioară
albastră / un cântec despre iarnă
despre cum geamurile îmi mențin cu forța
respirația înăuntru
afară e o iarnă cumplită
iar dorul crește / cerșește eliberare
ca un deținut despe care nu știu nimic
dar care stă singur in celula lui
și ceva mă doare sigur
mă doare până la singurele oase pe care le mai am
până la tot sângele care se împrăștie pe podeaua vagonului
rămâi aici / rămâi în tăcere/ în frig/ în boala noastră
autistă / care ne-a prefăcut în doi fumători de vise
iar fumul se desparte de noi
odată cu aburii locomotivei
ce continuă să șerpuiască printre creste / fii tu inima mea/ albul muntelui care nu se sfârșește
/ fii tu boala care îmi acoperă inima cu frunze negre
rămase după o explozie nucleară / fii tu cenușa care să acopere toată
zăpada/ eu sunt deținutul închis în celulă
nu cunosc moartea / nu cunosc viața/
cunosc gratiile prin care văd trenurile mărșăluind
și care nu se mai opresc/ nu se opresc niciodată pentru că
am visat îngeri
moartea era acolo sus
eu eram
acolo sus cu ei în brațe.
poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre dor, poezii despre alb, poezii despre îngeri, poezii despre zăpadă sau poezii despre vioară
Aaron Hatfield
Mai trainică decât granitul, Spoon River,
Este amintirea care ți-a rămas în memorie,
Imaginea mea stând în fața pionerilor, bărbați și femei,
Acolo în Biserica Unită de ziua Împărtășaniei.
Eu, vorbindu-vă cu voce înnecată despre lemnarul cel tânăr
Din Galilea care a mers în marele oraș
Pentru a fi ucis de bancheri și de juriști;
Vocea mea se împletea cu vântul de Iunie
Care bătea peste lanurile de grâu de la Atterbury,
În timp ce pietrele albe ale cimitirului
Din jurul Bisericii luceau sub soarele verii.
Și acolo, în propriile rememorări largi cât viața,
Sunteți voi, o, pioneri,
Cu capetele plecate respirând în lume regretele voastre
Pentru fiii uciși în bătălii și pentru fetele voastre,
Și copii pierduți în dimineața vieții
Sau în intolerabila arșița a amiezii.
Dar în acele momente de tăcere amară,
Când vinul și pâinea erau împărtășite,
Sosea între noi împăcarea și pacea.
Noi, plugarii și tăietorii de lemne,
Noi, țăranii, frații tâmplarului din Galilea
Venise la noi Mângâietorul
Și consolarea adusă de lumina predicilor!
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre țărani, poezii despre voce, poezii despre religie, poezii despre creștinism sau poezii despre biserică
Lucinda Matlock
Mergeam la dansurile din Chandlerville
Și jucam snap-out la Winchester.
Odată am schimbat partenerii
Și, atunci în Iunie, întorcându-ne acasă sub lumina lunii,
L-am cunoscut pe Davis.
Am fost căsătoriți și am trăit împreună șaptezeci de ani,
Bucurându-ne, muncind, crescând doisprezece copii,
Din care am pierdut opt
Înainte să împlinesc șaizeci de ani.
Am tors,
Am împletit,
Am ținut casa,
Am îngrijit pe cei bolnavi,
Am făcut grădina, iar sărbătorile
Cutreieram câmpurile unde cântă ciocârliile,
Adunând lângă Spoon River multe scoici,
Multe flori și ierburi vindecătoare
Strigând pe dealurile împădurite, cântând prin văile verzi.
La nouăzeci și șase de ani am trăit îndejuns, asta-i tot;
Și am trecut la dulce odihnă.
Ce-i asta, ce aud despre tristețe și oboseală,
Furie, insatisfacție și speranțe pierdute?
Degenerați fii și fiice,
Viața este prea puternică pentru voi
Trebuie sa fii viu ca sa iubești Viața.
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre văi, poezii despre sărbători, poezii despre schimbare sau poezii despre odihnă
Alfred Moir
De ce n-am fost devorat de dispreț
Și n-am putrezit în indiferență
Sau în revoltă neputincioasă ca Indignation Jones?
De ce, cu toate păcatele mele,
N-am avut soarta lui Willard Fluke?
Și de ce, deși mi-am făcut veacul la barul lui Burchart,
Ca un fel de momeală a casei pentru a convinge clienții
Să cumpere alcool, patima băuturii
A căzut pe mine ca o ploaie care spală totul,
Lăsând sufletul meu uscat și curat.
Și de ce n-am ucis un om, cum a făcut Jack McGuire?
În schimb, am acumulat puține în viață
Totul se datorează unei cărți pe care am cumpărat-o cândva.
Dar oare de ce m-a dus la Mason City
Unde am avut șansa să o văd în vitrină,
Tentându-mi ochii cu coperțile ei aurii?
Și de ce a răspuns sufletul meu acelei cărți,
Pe care de atunci o recitesc mereu?
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre revoltă, poezii despre masonerie sau poezii despre indiferență
Annabel Lee
De mult, de demult, pe-ai Timpului pași,
Într-un ținut de miază-zi,
O fată trăia, c-un nume gingaș:
Cu numele Annabel Lee.
Și ea trăia c-un gând, un singur gând:
Să-mi fie dragă și drag să-i pot fi.
Eram un copil și ea o copilă,
În cel ținut de miază-zi:
Dar ne iubeam cu-o iubire mai mult ca iubirea -
Eu și cu-a mea Annabel Lee;
Iubire pe care cheruvii din ceruri
Nu-ncetau a ne-o jindui.
Și iată dar tâlcul pentru care de mult,
În cel ținut de miază-zi,
Un vânt suflă rece din nori, și răci
Pe dulcea mea Annabel Lee.
Un nobil domn sosi din depărtări,
Și trist, fără cuvinte, mi-o răpi,
Și-o-nchise-ntr-un mormânt, pe veci de vecii,
Pe draga mea Annabel Lee.
Dar îngerii însiși din cer ne priveau
Cu-aprinsele lor gelozii;
De-aceea /temeiul e prea cunoscut
În ăst ținut din miază-zi/
Țâșni vântul rece-ntr-o noapte din nori
Ucigând și-nghețând pe-a mea Annabel Lee.
Dar dragostea noastră fu dragoste tare:
Nici alții mai vârstnici ca noi -
Nici cei mai cuminți decât noi -
Nici îngerii-n nalta cerească-nstelare,
Nici demonii din miază-zi,
Deși ea e moartă, nu pot să despartă
Un suflet de-alt suflet:
Pe mine de Annabel Lee.
Căci nici luna nu luce fără-n vis a mă duce
La frumoasa mea Annabel Lee;
De răsar dalbe stele, ochii-i văd dragei mele,
Ai frumoasei Annabel Lee;
Cât e noaptea de grea, eu stau singur cu ea,
Cu draga-mi, cu draga logodnica mea,
La micu-i mormânt din pustiu miază-zi -
Mormântul lui Annabel Lee!
poezie celebră de Edgar Allan Poe (1849), traducere de Nicu Porsenna
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frumusețe sau poezii despre copilărie
Silas Dement
Era lună plină și pământul scânteia
Acoperit de bruma proaspăt căzută.
Era miezul nopții și nici un suflet în jur.
Pe hornul de la curtea de justiție
Se strecura un fum cenușiu repede
Izgonit de vântul de nord-est.
Am dus scara la baza treptelor
Și am sprijinit-o de ușorul ușii
La intrarea în pod;
M-am târât pe sub acoperiș printre căpriori
Și am aruncat peste bătrânele lemne
Un braț de cârpe îmbibate cu petrol.
Pe urmă am coborât și am plecat de acolo.
Nu peste mult timp s-a auzit clopotul pompieriei
Bang! Bang! Bang!
Și brigada de pompieri din Spoon River
A sosit cu găleți și a început să arunce apă
Peste flăcările magnifice care deveneau din ce mai fierbinți,
Mai înalte și mai strălucitoare, până când pereții din bârne au căzut,
Iar coloanele de calcar unde era așezat Lincoln
S-au prăbușit ca niște copaci doborâți de securi.
Când am revenit de la Joliet,
Construiseră deja acolo o curte nouă de justiție, cu amfiteatru.
Am fost pedepsit asemeni tuturor celor
Care demolează trecutul de dragul viitorului.
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre viitor sau poezii despre pompieri
Natura este primul misionar al lui Dumnezeu. Acolo unde nu există o Biblie, sunt stelele strălucitoare. Acolo unde nu sunt predicatori există primăvară. Dacă cineva nu are nimic decât natura, atunci natura îi va fi suficientă pentru a-i dezvălui și pentru a-i "vorbi" câte ceva despre măreția lui Dumnezeu.
citat din Max Lucado
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre vorbire, citate despre stele, citate despre religie, citate despre primăvară, citate despre natură, citate despre misionari, citate despre existență, citate despre creștinism sau citate despre Dumnezeu