Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Edgar Lee Masters

Gustav Richter

După o zi lungă de muncă în serele mele
Somnul îmi era dulce, dar dacă dormi pe partea stângă
S-ar putea ca visele tale să se sfârșească abrupt.
Mă aflam printre florile mele, iar cineva
Părea să le aducă în fața instanței de judecată
Înainte de a fi transplantate
Într-o grădină mai mare, sub cerul liber.
Eu eram o imagine imaterială
În interiorul unei lumini, ca și cum soarele
Ar fi plutit în interiorul serei și ar fi atins acoperișul de sticlă,
Spărgându-se ca un balon, transformându-se cu blandețe
Într-o boare de aer aurie.
Și totul era tăcere,
Gandirea, imanentă acelei splendori,
Era clară ca o voce cristalină, iar eu, fiind gând,
Puteam auzi o prezență raționând în timp ce pășea
Printre răsadurile cu frunze,
Uitându-se dupa insecte și făcând evaluări
Cu ochiul unui cunoscător căruia nu-i scapa nimic:
"Homer, oh, da! Pericle, bun.
Cesar Borgia, ce-i de făcut, ce-i de făcut cu el?
Dante, poate un pic prea mult bălegar.
Napoleon, să-l mai lăsam un pic așa;
Shellley, mai multă mraniță.
Shakespeare, mai trebuie udate frunzele..."
Nori, ehe!

epitaf de din Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Spoon River Anthology Paperback" de Edgar Lee Masters este disponibilă pentru comandă online la numai 16.99 lei.

Citate similare

Edgar Lee Masters

Mabel Osborne

Florile tale roșii, frumoasă mușcată, stau căzute
Într-o tăcută reverență printre frunzele verzi!
Dar tu nu ceri apă.
Tu nu poți vorbi!
Tu nu trebuie să vorbești –
Toți știu că tu suferi de sete
Și, totuși, nu aduc apă!
Ei trec pe alături, spunând:
"Mușcata are nevoie de apă."
Eu aveam un prea plin de bucurii de împărtășit
Și-mi era dor -mi împart fericirea cu tine,
Eu, care te iubeam, Spoon River,
Și care tânjeam după dragostea ta,
M-am ofilit sub ochiii tăi, Spoon River –
Însetată, însetată,
Prea amuțită în puritatea sufletului pentru a-ți putea cere dragostea;
Iar tu ai știut și ai văzut cum mă sting în fața ta,
Ca această mușcată pe care cineva a plantat-o peste mormântul meu
Și a lăsat-o să moară.

epitaf de din Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
detalii despre carteHans Christian Andersen

Gretchen s-a jucat iar cu florile prin grădină cât a vrut. Așa a trecut multă vreme. Gretchen cunoștea acuma fiecare floare, dar, deși era o mulțime, ei i se părea că lipsește una. Care anume nu știa. Iată însă că într-o bună zi sa uitat mai bine la pălăria de soare pe care o purta baba și care era zugrăvită cu flori, și a văzut printre florile zugrăvite și un trandafir, care era mai frumos decât toate celelalte. Baba uitase șteargă de pe pălăria ei trandafirul atunci când surghiunise în pământ trandafirii din grădină. Dar, ce să-i faci, așa-i întotdeauna când nu bagi bine de seamă!

în Crăiasa Zăpezii
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba daneză.
cumpărăturiCartea "Crăiasa Zăpezii" de Hans Christian Andersen este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -16.00- 12.80 lei.
Edgar Lee Masters

Richard Bone

Când am ajuns prima dată la Spoon River
Nu știam dacă ceea ce mi se spunea
Era adevărat sau fals.
Îmi aduceau epitaful
Și stăteau în atelier în timp ce eu lucram
Și ziceau "Era așa de blând", "Era așa de minunat",
"Era cea mai plăcută femeie", "A fost un adevărat creștin".
Eu dăltuiam tot ce doreau,
Fără știu adevărul.
Mai târziu, trăind printre oamenii de aici,
Am aflat cât de departe de realitate
Erau epitafele pe care le comandau pentru a fi engravate.
Dar am continuat scriu ceea ce eram plătit scriu
Și să devin parte mincinoasă a falselor cronici
De pe pietrele funerare,
Cum ar face orice istoric care scrie
Fără cunoască adevărul
Sau care a fost influențat să-l mistifice.

epitaf de din Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Edgar Lee Masters

Elijah Browning

Eram în mulțimea copiilor
Care dansau la poalele muntelui.
A suflat o briză dinspre est și i-a măturat ca pe niște frunze
Dincolo de versanți...
Totul s-a schimbat.
Aici erau lumini zburătoare și luni magice, și se auzeau muzici nepământeane.
A căzut peste noi un nor.
Când s-a ridicat, totul era schimbat.
Acum eram printre mulțimi aflate în conflict.
Apoi o figură din aur strălucitor, și cineva cu o trompetă,
Și încă cineva purtând sceptru au stat în fața mea,
M-au luat în râs, au dansat rigadoon și pe urmă au dispărut...
Iarăși s-a schimbat totul.
Ieșind dintr-un lan de maci,
O femeie și-a dezgolit sânii și și-a ridicat gura întredeschisă spre mine.
Am sărutat-o.
Gustul buzelor ei era sărat.
M-am prăbușit extenuat.
M-am ridicat și m-am înălțat mai sus, dar o ceață ca aceea însoțind un iceberg
Mi-a acoperit pașii.
Îmi era frig și simțeam dureri.
Deodată, a apărut din nou soarele
Și am văzut cum cețurile de sub mine acopereau vederii tot ce era dedesupt.
Iar eu, aplecat peste tot ce era al meu,
Mi-am văzut umbra siluetei reflectată pe zăpadă.
Desupra mea aerul nemișcat era străpuns de un țurțure subțire de gheață
De care atârna o stea solitară!
Un tremur de extaz, un fior de teamă
Au trecut prin mine;
Dar numai putem întoarce pe partea cealaltă a versanților —
Și nici nu mai doream mă întorc.
Subtile unde desprinse din simfonia libertății
Îmbrățișau imateriale stânci deasupra mea,
De aceea trebuia urc spre pisc.
Am aruncat departe tot ce -mi mai aparținea.
Cu brațul întins
Am atins steaua.
Am dispărut complet.
Muntele restituie
Adevărului Infinit
Pe oricine atinge acea stea.

epitaf de din Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiEste disponibil și textul în engleză.

Nu eram amorțită - simțurile mele erau neobișnuit de intense după atâtea luni de ceață -, dar ceea ce simțeam nu era o durere normală. Singura durere era provocată de dezamăgirea că nu-i mai puteam auzi vocea.

în Lună nouă
Adăugat de lalaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Eclipse Collector's Edition" de Stephenie Meyer este disponibilă pentru comandă online cu o mare reducere de preț, la -100.00- 15.99 lei.

Pe când eram dusă, în alți ani, prin aeroporturi, în căruț, mă priveau toți; iar pentru că eram așezată, lumea părea că se uită la mine de sus. Era un cu totul alt plan existențial, acela din căruț; toți oamenii privesc de sus, te simți inferior oricui se uită la tine, iar toate lucrurile păreau mai mari, visurile mai înalte, mai departe, deci și obiectivele erau mai greu de atins. Privirile aruncate în jos mi se pareau devastatoare. Era un fel de a spune "Prea le aveai pe toate, trebuia ai și tu măcar un necaz, ceva". Uneori, oamenii nici nu se uitau la mine, își fereau privirile "din bun-simț" – așa credeau ei. Dar nimic nu doare mai mult decât fii ocolit cu privirea. Ca și cum cei din fața ta și din jurul tău ar vrea te vadă și te caută, dar se uită în cu totul altă parte, numai în dreptul tău, nu. Eu nu eram undeva, în depărtare, mă caute din ochi; eram chiar acolo, în proximitatea genunchilor lor. E ca și cum mă căutau în viitor, iar eu eram chiar acolo, în prezentul lor. Era ca și cumputea conta pentru ei, dar altă dată; cândva, poate, în viitor; și nu acum, în clipa de față.

în Maeștri din cotidian (2015)
Adăugat de Doina PostolachiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Ambroise" de Doina Postolachi este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -28.00- 26.60 lei.
Edgar Lee Masters

Zenas Witt

Aveam șaisprezece ani - și aveam vise îngrozitoare,
Și debilitate nervoasă, și puncte scânteietoare îmi împăienjenau ochii.
Și nu putem -mi amintesc cărțile pe care le citisem
Asemena lui Frank Drummer care memorase pagini după pagini.
Iar spatele îmi era moale, și eram mereu îngrijorat
Și stingherit, și îmi făceam cu greutate temele,
Și, când mă ridicam recit, uitam
Ceea ce tocmai învățasem.
Well, am văzut anunțul doctorului Weese
Și, iată, era totul tipărit acolo,
De parcă m-ar fi cunoscut personal pe mine
Și totodată visele mele pe care nu puteam să le controlez.
Astfel, am înțeles că eram însemnat deja pentru mormânt.
Și am tot continuat mă îngrijorez până când a început tusea,
Și atunci visele s-au oprit.
Și de atunci dorm somn fără vise
Aici, pe dealul de lângă râu.

epitaf de din Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Edgar Lee Masters

Peleg Poaque

Caii și oamenii sunt aidoma.
Am avut odată un armăsar, Billy Lee,
Negru ca o pisică și svelt ca o căprioară,
Cu flăcări în ochi, gata de start;
Putea atinge cea mai mare viteză
Dintre toți caii din Spoon River.
Dar chiar când te-ai fi gândit că nu mai poate pierde,
Conducând cu un avans de de cincizeci de metri sau mai mult,
S-a ridicat pe două picioare, a aruncat călărețul
Și a căzut peste el, care atârna de scară,
Făcându-l, pur și simplu, bucăți.
Vedeți, calul era o fraudă perfectă:
Nu putea învinge, nu putea munci,
Era prea ușor pentru plug sau pentru tracțiune.
Iar când am încercat să-l călăresc – well,
A luat-o razna și m-a ucis.

epitaf de din Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lucian simți cum îl copleșește amețeala; nu s-ar fi așteptat la asemenea cuvinte de laudă din partea blondului. De obicei, domnul Enka era mai rezervat în a împărți aprecieri, mai ales fiului său. Lui Lucian nu-i plăcea fie lăudat, dar din partea blondului, aceste cuvinte erau binevenite, mai ales că în ultimul timp, băiatului i se părea că tatăl său nu ar avea o impresie prea bună despre el; acum avu ocazia constate că se înșelase, dar nu i se urcă la cap ideea că ar fi un tip perfect, doar pentru că așa se exprimase acum domnul Enka. Ce mult conta însă părerea blondului pentru el (poate din cauză că până atunci nu-l auzise deloc, spunând nimic de genul acesta despre "Pacifis"). Lucian zâmbi... Blondul era totuși mândru de el?! Asta era foarte bine! Iar dacă nici Lia n-avea nimic împotriva lui, ce l-ar mai putea indispune? Probabil nimic.

citat din romanul Proxima de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Fulg de stele

A căzut un fulg de nea
Și, din zborul lui tăcut,
L-am oprit în palma mea
Să-l admir și să-l sărut.

Era gingaș, era mic,
Iar căldura palmei mele
L-a schimbat îndată-n "pic"
Și în lacrimă din stele.

N-am putut să-l mai privesc
Căci mi s-a prelins pe mână
Și din cer dumnezeiesc
Ar fi devenit țărână.

Dar eu l-am oprit din zbor
Căci vroiam să-l pun în piept
Însă plânsul său ușor
M-a făcut să mai aștept.

Trebuia să-l las cadă,
Poate e trimis din stele,
Ca un sol, ce vrea vadă,
Dacă am bune sau rele.

Dar în neștiința-mi crasă
L-am ucis și l-a durut:
Cred că se-ntorcea acasă
Cineva de mult pierdut.

poezie de (2 decembrie 2016)
Adăugat de dory58Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Edgar Lee Masters

Jack McGuire

Dacă n-aș fi fost dus pe ascuns
La închisoarea din Peoria,
M-ar fi linșat.
Totuși, mă îndreptam liniștit către casă
Având în mâna ulciorul, poate un pic amețit,
Când șeriful Logan, oprindu-mă,
M-a numit câine bețiv și m-a îmbrâncit;
Pentru asta l-am înjurat, iar el m-a lovit
Cu bastonul pe care era inscripționat Prohibiție –
Totul s-a petrecut
Înainte să-l fi împușcat.
fi fost dus la spânzurătoare dacă nu s-ar fi petrecut următoarele:
Avocatul meu, Kinsey Keene, participa la acțiunea de înfundare
A bătrânului Thomas Rhodes pentru falimentul băncii,
Iar judecătorul era prieten cu Rhodes
Și dorea să-l scoată basma curată,
Așa că Kinsey s-a oferit să-l lase în pace pe Rhodes
În schimbul a paisprezece ani de închisoare pentru mine.
Au bătut palma.
Mi-am ispășit pedeapsa
Și acolo am învățat citesc și să scriu.

epitaf de din Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Din nou gândurile mi-au fost întrerupte, iar de data aceasta între mine și orașul imaginar s-a stabilit o perdea albă, a cugetării. Doar o adiere caldă, stranie, înfricoșător de liniștitoare, îmi mai cutremura somnul. Timpul era stins, iar logica firii mele și legile realității erau suspendate. Poate de aceea încă mai credeam că visez. Dar defapt nu era așa. Nu era iluzie; era doar viitor... viitor și speranță.


Adăugat de Francesca ButaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Lenevia

"Leneșul își vâră mâna-n strachină, și n-o duce înapoi la gură."
Solomon

Am trecut lâng-o tarla,
Care leneș o avea,
Și mergând eu înainte,
Via unui fără minte,
Era plină ea de spini,
Dăduseră mărăcini,
Zid ce era la împrejmuit,
Era-n parte prăbușit.
Și privind-o înainte,
Am luat atunci aminte,
Și învățat m-am mai făcut,
Din acele ce-am văzut.

mai dorm atuncea zic?
mai odihnesc un pic?
Mâini să le îmbrățișez?
mai stau, mă așez?
Sărăcia așa vine
Și dă buzna peste tine.
Ca un hoț așa a dat,
Ca unul ce-i înarmat.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Edgar Lee Masters

Nancy Knapp

Well, chiar nu înțelegi că așa trebuia să se întâmple?
Noi am cumpărat ferma cu partea lui de moștenire,
Iar frații și surorile îl acuzau că învrăjbise
Mintea tatălui său împotriva celorlalți.
Proprietatea aceasta nu ne-a adus niciodată liniște.
Antraxul ne-a ucis vitele, iar recolta a fost slabă.
Trăsnetul ne-a ars hambarul.
Pentru a scoate-o la capăt a trebuit ipotecăm ferma.
El devenise tăcut și tot mai plin de griji.
Pe urmă, câțiva vecini au refuzat ne mai vorbească
Și țineau partea fraților și surorilor lui.
Orice aș fi încercat, nu era loc de întors, așa cum cineva,
În alte condiții și altă vreme, ar fi spus
"Nu conteaza, ăla și ăla sunt prietenii mei – sau trece și asta,
Hai, fac o călătorie la Decatur să mai uit de unele și altele."
A mai venit și duhoarea aceea îngrozitoare care a infestat camerele.
Așa că am dat foc așternuturilor și bătrâna casă blestemată
A sfârșit într-o vâlvătaie de flăcări,
În vreme ce eu dansam în grădină fluturând brațele,
Iar lui îi curgeau lacrimile ca unui juncan după castrare.

epitaf de din Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Petre Ispirescu

În a treia noapte, Țugulea visă un vis ce-i plăcu. Se făcea că el era într-o grădină frumoasă, frumoasă ca un rai. El ședea acolo, într-un colț, trist și mâhnit că nu putea umbla, să se bucure și el de frumusețile acelei grădini. Păsările cântau de se spărgeau. Frunzele de pomi fâșâiau de adierea vântului și florile răspândeau un miros de te îmbăta. Se uita cu jind la toate astea, căci nu putea să se desfăteze și el. Atunci ridicând ochii în sus, se rugă lui Dumnezeu să-i ia viața mai bine, decât trăiască în așa ticăloșie. Pe când se făcea că se roagă, deodată i se arătă dinainte o zână așa de frumoasă și de blândă, cum nu mai văzuse el în viața lui așa ființă.

în Țugulea, fiul unchiașului și al mătușei
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Greuceanu" de Petre Ispirescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -38.44- 28.99 lei.

Buzele mele au șoptit

Când mă așteptam mai puțin, lumina a venit din haosul nopții,
A început curgă spre mine, foton cu foton,
Căutându-mi fața. Eram livid și gol,
Întunericul intrase în mine, moartea intrase în mine
Și nimic din alcătuirea mea nu mai pâlpâia.
Stăteam întins pe spate și priveam cerul,
Dar cerul dispăruse și pământul dispăruse dedesubt,
Și nici marea nu mai foșnea; totul era încremenire,
Eram piatră, eram pământ, eram mormânt,
Eram forma pietrificată a unui animal dispărut, eram siliciu.
Logosul pierise, mișcarea pierise și nici praful stelar nu mai adia,
Un hău negru era împrejur,
Iar Dumnezeu plecase parcă într-o lume de demult.
Dar deodată lumina a venit din pântecul nopții,
S-a prelins pe fața mea, m-a cutremurat
Și ochii mei au început plângă, râdă și să plângă
Și buzele mele au șoptit: De ce, Doamne,
Ți-ai adus aminte de mine?
Eu, care am luat numele Tău în deșert,
Care mi-am înălțat chip cioplit,
Și am fost sluga clipei trecătoare.
Ridică-te! mi-a spus, ridică-te! mi-a spus,
Amintește-ți cuvintele tale și umblă.

poezie de din Caut un loc curat (2016)
Adăugat de Carmen2015Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Când voiam scriu despre mari călătorii, nu știam cum s-o fac, nu știam cum vor călători personajele mele. Cu barca? Bine, dar ce tip de barcă? Cum se pun velele? Cum se pornește? Nu știam nimic, nu puteam povesti nimic. Alt mijloc de transport era mașina, dar mie nu-mi plăcea. Eu îi citeam pe romantici. Atunci mergem cu caleașca. Nici despre caleașcă nu știam nimic: câți cai trebuie înhămați, cum îi faci pe cai să se oprească? Era totul o mare necunoscută. Până la urmă, bietele mele personaje au trebuit să se deplaseze pe jos, fiindcă aceasta era singura modalitate de transport pe care o puteam explica. Nu au ajuns prea departe, vă puteți imagina.

citat din
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tânăr

Acum o sută de uși
când eram un copil însingurat
într-o casă mare cu patru
garaje și când era vară
pâna unde îmi pot aminti,
stăteam pe iarbă noaptea,
trifoiul își scutura zulufii peste mine,
stele înțelepte se aplecau peste mine,
fereastra mamei era o pâlnie
prin care se revărsau în curte aburi galbeni,
fereastra tatei, jumătate închisă,
era ochiul prin care se strecurau somnoroșii,
iar scândurile casei erau netede și albe ca spermanțetul,
și probabil că un milion de frunze
au navigat cândva pe ramurile care vor fi fost,
în vreme ce greierii se adunau în tarafuri,
iar eu, în trupul meu nou nouț,
care încă nu era al unei femei,
le adresam stelelor întrebările mele
și credeam că Dumnezeu chiar putea vedea
căldura și lumina aceea parcă prelinsă din lună,
coatele, genunchii, visele, noapte bună.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiEste disponibil și textul în engleză.
Cornelia Georgescu

Pic, pic!

Pic, pic! Uite-o picătură mică!
Pic, pic! Picătura, uite-o, pică!
Pic, pic! Ploaia repede a venit,
Pic, pic! Primăvara a sosit.

Pic, pic! Picătura-i pe tavan,
Pic, pic! Alta cade în cazan;
Pic, pic! Ploaia pică tot mereu,
Pic, pic! Ce m-aș mai juca și eu!

Pic, pic! Copiii s-au supărat
Pic, pic! Și în casă au intrat.
Pic, pic! Afară ei nu mai iasă,
Pic, pic! Acuma ei stau în casă.

Pic, pic! De ce stați, măi, supărați?
Pic, pic! Veniți jos vă jucați!
Pic, pic! În casă voi stați frumos,
Pic, pic! Dar mai bine veniți jos!

Pic, pic! Vântul norii a gonit,
Pic, pic! Soarele iar s-a ivit.
Pic, pic! Aerul s-a încălzit,
Pic, pic! Picătura s-a topit!

Pic, pic! Picătura nu-i pe tavan,
Pic, pic! Nu mai cade în cazan!
Pic, pic! Ploaia nu pică mereu,
Pic, pic! Acum m-oi juca și eu!

poezie de din Tăcere... (2006)
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mă apropiasem de tine... 3

așa într-o doară
ca o vietate fără de ochi
fără prea multă imaginație
fără pic de personalitate
spațiul perfect vid gata fie locuit
ceva / un fel de instinct (... vreun demon?!) îmi spusese
acolo / pe partea aproximativ stângă / aproximativ înaltă
era cald / era bine / era.
[cel mai probabil acolo se petreceau vacanțele cele mai reușite / tot de acolo se lua secunda aceea când timpul era pe sfârșite...]

hipnotizată și singură
discontinuă literă F
căutasem adăpost
[și la mine / cumva pe stânga / aproximativ sus..........]
n-am mai ezitat
m-am tot desprins din mine...
o îndepărtare stranie ce nu mai sfârșea...
orașul capitula... / nu înțelegeam
liniștea aceea devastatoare
mă lovea
golul
de undeva
aproximativ din stânga / aproximativ de sus...

Pasărea m-a smuls în ultima clipă.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Votează pagina

Dacă îți place această pagină, o poți vota cu un clic, pentru a-i ajuta pe alții să o găsească mai ușor.

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!