William Fluke
Soția și-a pierdut sănătatea,
A început să slăbească până a ajuns la patruzeci de kilograme.
Apoi, a apărut acea femeie, cu chipul după care bărbații
Și-o imaginează pe Cleopatra.
Și noi noi cei căsătoriți
Ne-am încălcat cu toții jurămintele, iar eu printre ei.
Anii au trecut și toți, unul câte unul,
Au fost revendicați de moarte în varii forme hidoase.
Iar eu, închipuindu-mi că sunt protejat
De o grijă specială a lui Dumnezeu,
Am început să scriu, să scriu, să scriu, tomuri peste tomuri,
Despre a doua venire a lui Christos.
Apoi, Christos a venit la mine și mi-a spus
"Mergi în biserică și în fața congregației
Mărturisește-ți păcatul".
Dar, cum mă ridicasem și începusem să vorbesc,
Mi-am văzut fetița care stătea în fața scaunelor
Fetița mea care se născuse oarbă!
După aceea s-a lăsat întunericul.
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre religie
- poezii despre căsătorie
- poezii despre creștinism
- poezii despre întuneric
- poezii despre început
- poezii despre vorbire
- poezii despre trecut
- poezii despre timp
- poezii despre sănătate
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Barry Holden
În ziua când sora mea, Nancy Knapp,
Și-a dat foc la casă,
Îl judecau pe doctorul Duval
Pentru moartea Zorei Clemens;
Stătusem în tribunal două săptămâni
Urmărind procesul, ascultând fiecare martor.
Era clar că el o lăsase însărcinată după ce o adusese în familie
Și că nu avea cum să lase
Copilul să se nască.
Well, atunci ce să spunem despre mine, cu opt copii,
Plus unul pe drum și cu ferma
Ipotecată lui Thomas Rhodes?
Când am ajuns acasă în noaptea aceea
(După ce ascultasem povestea călătoriei cu mașina
Și descoperirea Zorei în șanț),
Primul lucru pe care l-am văzut, chiar lângă trepte,
Unde băieții săpaseră căutând viermi pentru momeală,
A fost securea!
Și, cum intram, am dat peste nevastă-mea,
Stând înaintea mea, mare, gravidă.
A început discuția despre fermă și ipoteci
Și am omorât-o.
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre viermi, poezii despre săptămâni, poezii despre noapte, poezii despre naștere, poezii despre moarte, poezii despre medicină sau poezii despre medici
La început locuim în cuvinte ca într-o mare casă comună. Apoi, câte unul dintre noi își ia cuvintele cu el și se mută singur pe o colină. Își face acolo coliba lui. Iar ceilalți vin s-o viziteze. La început câțiva, apoi din ce în ce mai mulți. Încet-încet, se mută cu toții în coliba lui. Cel care reușește să facă asta se numește scriitor.
Gabriel Liiceanu în Întâlnire cu un necunoscut (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și citate despre cuvinte, citate de Gabriel Liiceanu despre cuvinte, citate despre început sau citate despre scriitori
Roy Butler
Dacă învățata Curte Supremă din Illinois
Ar fi capabilă să descifreze secretul fiecărui caz,
Cum ar fi acela de viol,
Ar fi cea mai grozavă instanță din lume.
Un juriu, format mai mult din vecini, prezidat de "Butch" Weldy,
M-a găsit vinovat în zece minute,
Cu două voturi plus într-un un caz ca acesta:
Richard Bandle și cu mine aveam o problemă privind un gard
Iar soția mea și d-na Bandle aveau o dispută
Referitoare la care oraș e mai frumos, Ipava sau Table Grave.
Într-o dimineață m-am trezit cu inima plină
De iubire întru Domnul, așa că de ce nu m-aș duce să-l văd pe Richard
Și să tranșăm disputa cu gardul în spiritul Lui Iisus Christos.
Am bătut în ușă și mi-a deschis soția lui;
A zâmbit și m-a invitat să intru.
Am intrat ea a izbit ușa și a început să țipe,
"Ia mâinile de pe mine, bețivan nenorocit!";
Chiar atunci a intrat soțul ei
Căruia am început să-i explic ținând mâinile ridicate sus.
El s-a dus să-și ia pușca,
Iar eu am zbughit-o afară.
Oricum, nici Curtea Supremă, nici soția mea
N-au crezut un cuvânt din ce am spus.
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Iisus Hristos, poezii despre votare, poezii despre vinovăție, poezii despre vecini sau poezii despre table
Atunci când Christos a spus "Mi-a fost foame, iar tu m-ai hrănit", El nu s-a referit numai la foamea de pâine și mâncare, ci și la aceea de a fi iubit. Însuși Isus a trecut prin singurătate. El s-a dus printre ai lui, iar aceștia nu L-au primit, L-au rănit și au continuat mereu să-L rănească. Aceeași foame, aceeași singurătate, același simțământ că nu ai pe nimeni care să te accepte, să te iubească și să te dorească. Fiecare ființă umană aflată în această situație se aseamănă cu Christos în mijlocul singurătății sale; iar cel mai greu lucru constă în faptul că este o foame reală.
citat clasic din Maica Tereza
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre singurătate
- citate despre iubire
- citate de Maica Tereza despre iubire
- citate despre creștinism
- citate de Maica Tereza despre creștinism
- citate despre Iisus Hristos
- citate de Maica Tereza despre Iisus Hristos
- citate despre superlative
- citate de Maica Tereza despre superlative
- citate despre pâine
- citate de Maica Tereza despre pâine
- citate despre mâncare
Elijah Browning
Eram în mulțimea copiilor
Care dansau la poalele muntelui.
A suflat o briză dinspre est și i-a măturat ca pe niște frunze
Dincolo de versanți...
Totul s-a schimbat.
Aici erau lumini zburătoare și luni magice, și se auzeau muzici nepământeane.
A căzut peste noi un nor.
Când s-a ridicat, totul era schimbat.
Acum eram printre mulțimi aflate în conflict.
Apoi o figură din aur strălucitor, și cineva cu o trompetă,
Și încă cineva purtând sceptru au stat în fața mea,
M-au luat în râs, au dansat rigadoon și pe urmă au dispărut...
Iarăși s-a schimbat totul.
Ieșind dintr-un lan de maci,
O femeie și-a dezgolit sânii și și-a ridicat gura întredeschisă spre mine.
Am sărutat-o.
Gustul buzelor ei era sărat.
M-am prăbușit extenuat.
M-am ridicat și m-am înălțat mai sus, dar o ceață ca aceea însoțind un iceberg
Mi-a acoperit pașii.
Îmi era frig și simțeam dureri.
Deodată, a apărut din nou soarele
Și am văzut cum cețurile de sub mine acopereau vederii tot ce era dedesupt.
Iar eu, aplecat peste tot ce era al meu,
Mi-am văzut umbra siluetei reflectată pe zăpadă.
Desupra mea aerul nemișcat era străpuns de un țurțure subțire de gheață
De care atârna o stea solitară!
Un tremur de extaz, un fior de teamă
Au trecut prin mine;
Dar nu mă mai putem întoarce pe partea cealaltă a versanților
Și nici nu mai doream să mă întorc.
Subtile unde desprinse din simfonia libertății
Îmbrățișau imateriale stânci deasupra mea,
De aceea trebuia să urc spre pisc.
Am aruncat departe tot ce -mi mai aparținea.
Cu brațul întins
Am atins steaua.
Am dispărut complet.
Muntele restituie
Adevărului Infinit
Pe oricine atinge acea stea.
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre munți, poezii despre țurțuri, poezii despre zăpadă, poezii despre zbor, poezii despre trompetă, poezii despre sâni, poezii despre stânci sau poezii despre singurătate
Josiah Tompkins
Am fost cunoscut de toată lumea și foarte mult iubit,
Bogat, conform standardelor recunoscute
În Spoon River, unde am trăit și muncit.
Aici eram acasă,
În pofida faptului că toți copii mei au plecat departe
Căci acesta este rostul vieții toți, mai puțin unul.
Băiatul cel mic a rămas acasă
Pentru a fi sprijinul meu la bătrânețe,
Și cosolarea mamei sale.
Apoi, eu am început sa devin tot neputincios, iar el tot mai puternic;
Și nu mai era de acord cu mine in privința afacerilor,
Și soția lui spunea că sunt o piedică pentru el;
Și și-a convins mama să fie de partea lui,
Și tot așa până când mi-au dat lovitura finală, încercând să mă mute
În casa unde copilărise ea, în Missouri.
Astfel o bună parte din averea mea s-a pierdut
Oricum, îmi făcusem testamentul chiar înainte să se fi întâmplat asta,
Așa ca n-a putut profita prea mult.
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață, poezii despre mamă, poezii despre testament, poezii despre standard, poezii despre soție, poezii despre obstacole, poezii despre iubire sau poezii despre devenire
Hannah Armstrong
I-am trimis o scrisoare cerându-i ca în amintirea vremurilor de demult
Să-mi demobilizeze feciorul din armată;
Dar poate că nu a putut-o citi.
De aceea am mers în oraș și l-am convins pe James Garber,
Care scria minunat, să-i compună o scrisoare.
Dar poate că s-a pierdut la poștă.
Așa că am făcut tot drumul până la Washington;
Mi-a luat mai mult de o oră să găsesc Casa Albă.
Când am găsit-o, nu m-au lăsat să intru,
Ascunzându-și zâmbetele.
Apoi m-am gândit:
"Oh, well, el nu mai este același om pe care l-am cunoscut eu
Și care lucra împreună cu bărbatu-meu
Și pe care toți, acolo, în Menard, îl strigau Abe."
Ca o ultimă încercare m-am întors către gardian și i-am spus:
"Te rog, spune-i că bătrâna matușa Hannah Armstrong
Din Illinois a venit să-l vadă în legatură cu băiatul ei bolnav
Din armată."
Well, imediat m-au lăsat să intru!
Și când m-a văzut a izbucnit în râs,
Și și-a lăsat baltă treburile de președinte,
Și a scris cu mâna lui demobilizarea lui Doug,
Vorbind între timp despre zilele de demult
Și depănând povești.
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre zile, poezii despre scrisori, poezii despre râs, poezii despre președinte, poezii despre poștă, poezii despre ore, poezii despre oraș sau Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Într-o seară, am mers pe străzi și am adus cu noi patru oameni. Printre ei era o femeie care era foarte bolnavă. Le-am spus surorilor: "Aveți voi grijă de ceilalți trei, eu voi avea grijă de această femeie". Am ajutat-o să se întindă pe un pat și am observat pe fața ei un zâmbet fericit. Ea mi-a luat mâna și a spus doar atât: "Mulțumesc". Apoi a murit. Nu am putut să o ajut, dar mi-am analizat conștiința în fața ei. M-am întrebat: "Ce aș fi spus eu dacă aș fi fost în locul ei?" Răspunsul meu era foarte simplu, aș fi încercat să îi atrag atenția asupra mea. I-aș fi spus: "Mi-e foame, sunt pe moarte, mi-e frig, mă doare" sau altceva asemănător. Dar ea mi-a dăruit mult mai mult: iubirea ei plină de recunoștință. Și a murit cu un zâmbet pe față.
citat clasic din Maica Tereza
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Audioteca Citatepedia
Voce: Michelle Rosenberg
Vezi mai multe citate despre zâmbet, citate despre seară, citate despre recunoștință, citate despre mâini, citate despre mulțumire, citate despre moarte, citate despre fericire sau citate despre femei
Daniel McCumber
Când am plecat în metropolă, Mary Mc Neely,
Am plecat să mă întorc pentru tine, da, așa a fost.
Dar Laura, fiica moșieresei,
S-a strecurat cumva în viața mea, atrăgându-mă la ea.
Apoi, după mulți ani, pe cine crezi că am întâlnit,
Daca nu pe Georgine Miner din Niles un grăunte
De dragoste liberă, asemănătoare grădinilor în stilul lui Fourier,
Care înfloreau înainte de război în tot ținutul Ohio.
Diletantul ei de amant o obosise
Și ea s-a întors către mine căutând putere și comfort.
Era genul acela care plânge
Și pe care îl iei în brațe, pentru ca mai apoi
Să-ți mânjească fața cu nasul care-i curge
Și care își golește mucii pe tine;
Apoi îți mușcă mâna și fuge
Iar tu rămai rănit să miroși cerul.
De aceea, Mary McNeely, n-am meritat
Nici măcar să-ți sărut cusătura rochiei.
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărut, poezii despre război, poezii despre rochii, poezii despre plâns, poezii despre nas, poezii despre mâini sau poezii despre libertate
Ollie McGee
Ați văzut mergând prin oraș
Un om cu ochii plecați și cu fața pustiită?
Acela este soțul meu care, printr-o secretă cruzime
Niciodată să fie dezvăluită, mi-a furat anii tineri și frumusețea;
Pentru ca la urmă, ridată și cu dinții galbeni,
Și cu mândria rănită, și în rușinoasă umilință,
Să cobor în mormânt.
Dar ce credeți că macină acum inima soțului meu?
Chipul pe care l-am avut-o și chipul pe care mi l-a făcut el!
Asta îl va trage spre locul unde zac.
De aceea, în moarte, sunt răzbunată.
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre soț, poezii despre tinerețe, poezii despre rușine, poezii despre ochi sau poezii despre mândrie
Roscoe Purkapile
Mă iubea.
Oh, cum mă iubea
N-am avut o șansă să scap
Din prima zi când m-a văzut.
După ce ne-am căsătorit, am sperat
Că-și va dezvălui partea muritoare și mă va elibera
Sau va divorța de mine. Dar... puțini mor și nimeni nu renunță.
Apoi, într-o nebunie, am fugit de-acasă și dus am fost pentru un an.
Dar ea niciodată nu s-a plâns. A spus ca totul o să fie bine acum,
Că m-am întors. Și mă întorsesem.
I-am spus că în timp ce făceam o cursă cu barca
Am fost capturat lângă Van Buren Street
De pirații de pe lacul Michigan,
Ținut în lanțuri, așa ca nu am putut să-i scriu.
A plâns și m-a sărutat spunând că a fost îngrozitor,
Șocant, inuman.
Atunci am înțeles că, de fapt, căsătoria noastră
Era un privilegiu divin
Și că nimic nu o putea desface
În afară de moarte.
Am avut dreptate.
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre piraterie, poezii despre nebunie, poezii despre dreptate sau poezii despre divorț
Născut
Deci ea e mama lui.
Acea femeie mică
Autoarea cu ochi cenușii.
Barca, în care cu ani în urmă
a ajuns la țărm.
Deci din ea a ieșit
în lume,
în neveșnicie.
Născătoarea bărbatului
cu care sar prin foc.
Deci ea este, singura
care nu l-a ales
complet și gata.
Singură l-a strâns
în pielea pe care o cunosc,
l-a legat prin oase
ascunse în fața mea.
Singură i-a potrivit
ochii lui cenușii
cu care a privit spre mine.
Deci ea este, alfa lui
De ce mi-a arătat-o.
Născut.
Deci, totuși, și el născut.
Născut ca toți.
Ca mine, muritoarea.
Fiu de femeie adevărată.
Venit din adâncul corpului
călător spre omega.
Expus
la propria sa absență
oriunde
în fiecare clipă.
Iar capul lui
este capul ce trece prin zidul
permisibil, cu timpul.
Iar mișcările lui
sunt abateri
de la sentința generală.
Am înțeles
că a parcurs deja jumătate de drum.
Dar așa ceva el nu mi-a spus,
nu.
- Aceasta e mama mea -
mi-a spus doar.
poezie celebră de Wislawa Szymborska din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre mișcare, poezii despre foc, poezii despre femei și bărbați, poezii despre femei, poezii despre cunoaștere sau poezii despre corp
Dragoste printre ruine
1
Mi-o amintesc pe mama în ultimii ei ani de viață,
împăturind după cină fața de masă,
nespus de grijulie,
de parcă
era vorba despre drapelul
unei țări care încetase să mai existe,
dar care, odată, a guvernat întreaga lume.
2
7 A. M. și omul desculț
părăsește casa iubitei
pentru a se întoarce în camera lui de la subsol,
la capătul aleii; îl salut dând din cap,
continuând să culeg
primele narcise galbene
care abia au înflorit.
3
Un elicopter zboară deasupra capului,
amintindu-mi de acel război prin care am trecut,
în care un prieten și-a pierdut viața,
altul mințile,
iar unul s-a întors fericit
pentru că n-a pierdut decât un deget inutil.
4
Am jurat să scriu cinci poezii astăzi,
privesc în vale și văd o cioară
ridicându-se din zăpadă pe Bulevardul 5
ca și cum ar fi fost trasă de niște corzi invizibile
și deodată mai am de scris doar o poezie.
5
Am supraviețuit
încă o iarnă: fesul meu negru,
mănușile mele desperecheate,
inima mea înghețată, suspicioasă.
poezie de Jim Moore, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre țări, poezii despre văi sau poezii despre supraviețuire
Căci v-am dat, întâi de toate, ceea ce și eu am primit, că Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi. Și că a fost îngropat și că a înviat a treia zi, după Scripturi. Și că S-a arătat lui Petru, apoi celor doisprezece. În urmă, S-a arătat deodată la peste cinci sute de frați, dintre care cei mai mulți trăiesc până astăzi, iar unii au și adormit. După aceea, S-a arătat lui Iacov, apoi tuturor apostolilor. Iar la urma tuturor, ca unui născut înainte de vreme, mi S-a arătat și mie.
Sfântul Pavel în Epistola întâi către corinteni a Sfântului Apostol Pavel, 15:4-8
Adăugat de Laura Soare
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre viață, citate despre somn, citate despre prezent, citate despre naștere, citate despre Petru sau citate despre Biblie
Tu
Am fost ascultat la geografie.
Trebuia să vorbesc despre munți, ape și păduri.
Profesoara m-a privit sever,
Apoi mi-a cerut să spun lecția.
Dar eu am început să vorbesc despre tine.
Am demonstrat că relieful nu există
decât în noi,
Că râul e iubire,
Că muntele e absolut,
Că pădurile sînt strigăte de dragoste.
Apoi am vrut să-i conving pe ceilalți
Că toate acestea ești tu!
Dar cei din jur au râs,
Iar profesoara mi-a pus 2,
Fără să-și dea seama că și doiul
E tot o pereche,
O pereche de îndrăgostiți,
Care, de fapt, suntem noi [...]
poezie de Vlad Solomon din În noi e un cer mai adevărat (1984)
Adăugat de MG (Ματθαιο`
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păduri, poezii despre râuri, poezii despre promisiuni, poezii despre profesori sau lecții de engleză
Julia Miller
Ne-am certat în dimineața aceea,
Pentru că el avea șaizeci de ani, iar eu treizeci
Și eram nervoasă și însărcinată cu un copil
A cărui naștere mă înspăimânta.
M-am tot gândit la ultima scrisoare pe care mi-a trimis-o
Acel suflet tânăr, înstrăinat,
A cărui trădare am ascuns-o
Măritându-mă cu un om bătrân.
Apoi am luat morfina și m-am așezat să citesc.
Peste întunericul care îmi acoperea ochii
Mai văd și acum sclipind în lumină aceste cuvinte:
"Și Isus i-a spus,
Adevărat, adevărat îți spun,
Astăzi vei fi cu mine în paradis."
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trădare, poezii despre suflet, poezii despre spaimă, poezii despre rai sau poezii despre prezent
Doctor Meyers
Nici un om, în afara doctorului Hill,
Nu a făcut mai mult pentru oamenii acestui oraș decât mine.
Și toți cei slabi, cei sfârșiți, cei disperați
Și cei care nu puteau plăti se îngrămădeau la ușa mea.
Eu eram cel cu inima bună, abordabilul doctor Meyers.
Eram sănatos, fericit, cu o stare materială comfortabilă,
Binecuvântat cu o tovarașă de viața plăcută, cu copiii mari,
Toți căsătoriți, ducând-o bine pe lume.
Dar iată, într-o noapte, Minerva, poetesa,
În necaz, mi-a bătut la ușă, plângând;
Am încercat să o ajut a murit
M-au acuzat, ziarele m-au discreditat,
Soția mea s-a stins de inima rea,
Iar mie pneumonia mi-a dat lovitura de grație.
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfârșit sau poezii despre plată
Ciupirea unei coarde până la anulare
mimez tăcerea cuvântului
nu știu cum am reușit
dar dau de dumnezeu el nu dă de mine mimez
și nu mă pot opri
e ca atunci când omul vibrează într-o fotografie și nu se vede
el nu mimează
e ca și cum ai lua un om în mână
și-l scuturi
îl scuturi bine
pe normal nu se poate vedea asta
dar dacă mijesc ochii îi văd dârele vibrația
îl pot vedea pe dumnezeu rămas fără cuvinte
și nu mă pot opri brusc sunt neclar
mă insinuez în răspunsuri de ce el de ce noi nu întrebări
mimez și scriu
mă opresc și scriu
aflu și iar scriu
în tot timpul ăsta ceilalți nu mimează
ei pur și simplu vorbesc despre vreme despre ce au mâncat
ce vor mânca ce iubesc ce vor despre muri niciodată nu
nu banalități d-astea nu
nu cuvântul nu te vindecă
să nu-l mai scriu
să nu-l mai scriu îmi urlă-n cap o voce
o ignor
e tăcerea lui teama
el nu mimează
nu mijește
e în carne și oase îndoielnic
nehotărît
ah! iubirea nu.
poezie de Victor Marinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cuvinte, poezii despre mâncare, poezii despre voce sau poezii despre tăcere
Despre tine
Când puiul de drac, panica,
începe să rânjească și să țopăie
în inima mea, în mintea mea, în mușchii mei,
mi se arată drumul pe care l-am pierdut
prin ceața munților.
Eu scriu despre tine.
Când durerea care mă doboară
este pe punctul de a deveni de nesuportat,
o mână rece
îmi pune o pastilă pe limbă, iar durerea
slăbește și apoi dispare.
Eu scriu despre tine.
Sunt focuri care trebuiesc suportate,
flacăra cruzimii, fierbintea coacere
a dorului de nestins, chiar
blânda lumină din candela păcii
frige de asemenea.
Le îndur pe toate. Supraviețuiesc.
Eu scriu despre tine.
poezie clasică de Norman MacCaig, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre panică, poezii despre pace, poezii despre lumină, poezii despre inimă, poezii despre durere sau poezii despre draci
Buzele mele au șoptit
Când mă așteptam mai puțin, lumina a venit din haosul nopții,
A început să curgă spre mine, foton cu foton,
Căutându-mi fața. Eram livid și gol,
Întunericul intrase în mine, moartea intrase în mine
Și nimic din alcătuirea mea nu mai pâlpâia.
Stăteam întins pe spate și priveam cerul,
Dar cerul dispăruse și pământul dispăruse dedesubt,
Și nici marea nu mai foșnea; totul era încremenire,
Eram piatră, eram pământ, eram mormânt,
Eram forma pietrificată a unui animal dispărut, eram siliciu.
Logosul pierise, mișcarea pierise și nici praful stelar nu mai adia,
Un hău negru era împrejur,
Iar Dumnezeu plecase parcă într-o lume de demult.
Dar deodată lumina a venit din pântecul nopții,
S-a prelins pe fața mea, m-a cutremurat
Și ochii mei au început să plângă, să râdă și să plângă
Și buzele mele au șoptit: De ce, Doamne,
Ți-ai adus aminte de mine?
Eu, care am luat numele Tău în deșert,
Care mi-am înălțat chip cioplit,
Și am fost sluga clipei trecătoare.
Ridică-te! mi-a spus, ridică-te! mi-a spus,
Amintește-ți cuvintele tale și umblă.
poezie de Mircea Florin Șandru din Caut un loc curat (2016)
Adăugat de Carmen2015
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zoologie, poezii despre stele, poezii despre siliciu sau poezii despre prăpăstii