La copil se dezvoltă tendinţa de izolare a eului, de expulzare a tot ceea ce poate deveni sursă de neplăcere şi de formare pe această cale a unui pur eu-plăcere, căruia i se opune un "afară" străin şi ameninţător. Limitele acestui primordial eu-plăcere nu vor putea scăpa rextificărilor impuse de experienţă.

Sigmund Freud în Angoasă în civilizaţie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De raportul dintre copil şi adulţi ţine şi comicul minimalizării, căruia îi corespunde situarea adultului la nivelul copilului. Nu există pentru copil o plăcere mai mare decât aceea de a vedea că un adult renunţă la superioritatea sa copleşitoare şi se joacă de la egal la egal cu el. Această uşurare, care-i produce copilului plăcere pură, devine la adult, ca minimalizare, un mijloc al ridiculizării şi o sursă a plăcerii comice.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un sentiment nu poate deveni o sursă de energie decât dacă este el însuşi expresia unei puternice trebuinţe.

Sigmund Freud în Angoasă în civilizaţie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul nu poate să rămână copil la nesfârşit, el trebuie să iasă în sfârşit afară, în viaţa ostilă.

citat celebru din Sigmund Freud
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă, aşadar, suntem absolut dispuşi să admitem existenţa unui sentiment "oceanic" la un mare număr de oameni şi dacă înclinăm să-l raportăm la o fază primitivă a sentimentului eului, de îndată se pune o nouă întrebare: De unde dreptul de a considera acest sentiment drept sursă a trebuinţei religioase?

Sigmund Freud în Angoasă în civilizaţie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acţiunea de selecţie va elimina tot ceea ce, în noul material al visului, va fi considerat drept impropriu reprezentării concrete. În ceea ce priveşte originile acestui material, întregul proces pe care l-am descris poate fi considerat o regresie.

Sigmund Freud în Interpretarea viselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Patologia ne aduce la cunoştinţă o mulţime de stări în care delimitarea eului de lumea exterioară devine incertă, graniţele dintre ele fiind într-adevăr greu de trasat; în anumite cazuri, părţile din propriul nostru corp şi chiar elemente din propria noastră viaţă psihică, percepţii, gânduri, sentimente, ne apar ca străine, părând să nu mai facă parte din eu; în alte cazuri se atribuie lumii exterioare ceea ce în mod vădit a fost generat de către eu şi ar trebui să fie recunoscut de dânsul. Aşadar, însuşi sentimentul eului e supus unor alterări, limitele sale nefiind constante.

Sigmund Freud în Angoasă în civilizaţie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să ne oprim un moment asupra a ceea ce uneşte cele trei grupe stabilite în formarea actelor ratate, asupra a ceea ce este comun celor trei mecanisme ale lapsusului. Ne aflăm, în privinţa aceasta, din fericire, în prezenţa unui fapt care este mai presus de orice contenstaţie. În cazul primelor două grupe, tendinţa perturbatoare este recunoscută de însăşi persoana care vorbeşte; ba mai mult, în prima grupă, tendinţa perturbatoare, se revelează chiar înaintea lapsusului. Dar atât în prima grupă, cât şi în cea de-a doua, tendinţa cu pricina este refulată. Cum persoana care vorbeşte s-a hotărât să nu o facă să apară în discurs, ea comite un lapsus, adică tendinţa refulată se manifestă în pofida persoanei respective, fie modificând intenţia mărturisită, fie confundându-se cu ea, fie, în sfârşit, luându-i, pur şi simplu, locul. Aşadar, acesta este mecanismul lapsusului.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În cazul uitării numelor proprii de persoane, se înţelege de la sine, pentru oameni diferiţi au, prin forţa lucrurilor, o valoare psihică cu totul diferită. Să luăm, spre exemplu, prenumele Teodor. El nu semnifică nimic pentru unele persoane, pentru alţii, este prenumele tatălui, al unui frate, al unui prieten, sau chiar prenumele lor. Experienţa analitică va dovedi că primii nu riscă să uite că o anumită persoană străină poartă acest nume, pe când ceilalţi vor avea mereu tendinţa de a fuza altuia un nume care li se pare rezervat relaţiilor lor personale. Deoarece la acest obstacol asociativ se adaugă acţiunea principiului neplăcerii şi aceea a unui mecanism indirect, în acest caz, vă veţi putea face o idee adecvată despre gradul de complexitate al cauzelor uitării momentane a unui nume. Dar o analiză riguroasă este capabilă să descurce în întregime iţele acestui scul încâlcit.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un al doilea factor va contribui la detaşarea eului de ansamblul senzaţiilor, adică să-l facă să recunoască un "afară", o lume exterioară: senzaţiile de durere şi de suferinţă, frecvente, variate şi inevitabile, pe care principiul plăcerii, ca stăpân absolut, le cere suprimate sau evitate.

Sigmund Freud în Angoasă în civilizaţie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ura, ca relaţie cu obiectul, este mai veche decât iubirea. Ea provine din primordiala repudiere narcisică de către eu a lumii exterioare cu revărsarea ei de stimuli. Ca o expresie a reacţiilor de neplăcere provocate de obiecte, ura rămâne mereu într-o relaţie strânsă cu pulsiunile de autoconservare; astfel încât pulsiunile sexuale şi pulsiunile eului pot oricând dezvolta o antiteză care o repetă pe cea dintre dragoste şi ură.

citat celebru din Sigmund Freud
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru a se pune la adăpost de încurcături şi contradicţii, viaţa nu poate urma decât o singură cale: dincolo de datorie şi predispoziţii sufleteşti, omul trebuie să realizeze o unitate şi profunzime a eului său, stadiu în care viaţa se desprinde de existenţa nudă, devenind substanţă. În măsura în care acest deziderat este îndeplinit, viaţa nu mai are nevoie de vreo confirmare din afară, ea poartă propriul său adevăr în propria-i înfăptuire. Această viaţă se dezvoltă, ridicându-se deasupra contrastului dintre om-lume, forţă-obiect, o interiorizare spirituală dincolo de cea subiectivă. Conţinuturile şi valorile spirituale relevate de această interiorizare sunt situate pe culmi sigure, deasupra îngustimii particularităţii umane.

Rudolf Eucken în Sensul şi valoarea vieţii, Misiunea şi măreţia vieţii noi (1908)
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu, ştiinţa nu este o iluzie, dar ar fi o iluzie să credem că am putea găsi altundeva ceea ce ea nu poate să ne dea.

Sigmund Freud în Viitorul unei iluzii
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toţi bolnavii de nevroză obsesională se comportă ca şi cum ar împărtăşi convingerea că ar fi atotputernici, iar psihanalistului îi revine sarcina de a elucida această supraestimare; aş fi tentat să declar că este o rătăcire (Wahn) care depăşeşte limitele unei nevroze obsesionale, dar, pentru început, admit că în această credinţă a pacienţilor afectaţi de această boală intervine o bună parte din megalomania infantilă.

Sigmund Freud în Omul cu şobolani
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot ceea ce poate fi observat în viaţa psihică va fi eventual desemnat sub numele de fenomen psihic.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dar se poate merge şi mai departe cu încercarea de a scăpa de realitate, îndrăznind să transformi lumea, să făureşti în locul ei o alta, ale cărei aspecte supărătoare să fie şterse şi înlocuite cu altele, potrivit propriilor noastre dorinţe. Acela care, pradă unei revolte disperate, se angajează pe această cale pentru a dobândi fericirea, de regulă nu va ajunge la nimic; realitatea va fi mai puternică decât el. El va fi considerat un nebun extravagant pe care nimeni, multă vreme, nu-l va ajuta să-şi realizeze obsesia.

Sigmund Freud în Angoasă în civilizaţie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nevasta vs coronavirus în timpul pandemiei de COVID-19, când oamenii sunt obligaţi să stea în casă, în izolare

Se lamenta un bătrânel,
În izolare, sărmănel:
Mai mare,-n viaţa mea, năpasta
Nu-i virusul, ci e nevasta;
De virus poate că-oi scăpa,
Dar sigur n-o să scap de ea;
De virus oi scăpa, ehei,
Dar n-o să scap de gura ei!

pamflet de George Budoi din Sănătatea şi boala în aforisme, epigrame, pamflete şi satire (1 aprilie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Principiul plăcerii este acela care determină scopul vieţii, guvernând de la bun început operaţiile aparatului psihic; nici o îndoială nu poate exista cu privire la utilitatea acestui principiu; cu toate acestea, întregul univers – atât macrocosmosul, cât şi microcosmosul – caută gâlceavă programului său, care este absolut irealizabil; întreaga ordine a universului i se opune; am fi tentaţi să spunem că nu a intrat nicidecum în planul "Creaţiunii" ca omul să fie "fericit".

Sigmund Freud în Angoasă în civilizaţie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Medicul este un străin şi după vindecare, el trebuie să redevină un străin; adesea el nu ştie să spună fostului bolnav ce să facă în viaţă cu aptitudinea redobândită a iubirii.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceea ce a reuşit să ajungă la conştiinţă, sub formă de gând obsesiv foarte puternic, trebuie să fie asigurat contra eforturilor gândirii conştiente care tinde să-l dizolve. Această apărare se realizează prin deformarea pe care o suferă gândul obsesiv înainte de a deveni conştient.

Sigmund Freud în Omul cu şobolani
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În procesele sexuale avem "fundamentul organic" indispensabil, în lipsa căruia medicul nu se poate simţi decât stingher în viaţa psihicului.

Sigmund Freud în scrisoare către Carl Gustav Jung (19 aprilie 1908)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!