Un sentiment nu poate deveni o sursă de energie decât dacă este el însuşi expresia unei puternice trebuinţe.

Sigmund Freud în Angoasă în civilizaţie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă, aşadar, suntem absolut dispuşi să admitem existenţa unui sentiment "oceanic" la un mare număr de oameni şi dacă înclinăm să-l raportăm la o fază primitivă a sentimentului eului, de îndată se pune o nouă întrebare: De unde dreptul de a considera acest sentiment drept sursă a trebuinţei religioase?

Sigmund Freud în Angoasă în civilizaţie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tensiunea, dacă ordinul compulsional nu a fost executat, este intolerabilă şi este percepută sub forma unei angoase intense. Drumul însuşi spre această acţiune substitutivă, chiar deplasată pe un mic detaliu, este atât de aprig disputată, încât acţiunea nu poate fi impusă decât sub formă de măsură de apărare, strâns legată de un impuls care trebuie îndepărtat.

Sigmund Freud în Omul cu şobolani
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La copil se dezvoltă tendinţa de izolare a eului, de expulzare a tot ceea ce poate deveni sursă de neplăcere şi de formare pe această cale a unui pur eu-plăcere, căruia i se opune un "afară" străin şi ameninţător. Limitele acestui primordial eu-plăcere nu vor putea scăpa rextificărilor impuse de experienţă.

Sigmund Freud în Angoasă în civilizaţie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneori, starea afectivă prezintă aceeaşi structură ca şi criza isterică şi este, ca şi aceasta, constituită de o reminiscenţă sedimentată. Deci, criza isterică poate fi comparată cu o stare afectivă individuală nou formată, iar starea afectivă normală poate fi considerate ca expresia unei isterii generice, devenită ereditară.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul, aşa cum îl concepe existenţialismul, dacă nu poate fi definit, se datorează faptului că nu este la început nimic. El nu va deveni decât ceva pe urmă şi va fi ceea ce el însuşi se va fi făcut... Nu există realitate decât în acţiune... omul nu este altceva decât propriul său proiect, nu există decât în măsura în care se realizează pe el însuşi, nu este nimic altceva decât ansamblul actelor sale.

Jean-Paul Sartre în Existenţialismul este un umanism
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Devin compulsionale procesele de gândire care se efetuează cu energie – atât din punct de vedere calitativ, cât şi cantitativ (şi ca urmare a unei inhibiţii a părţii motrice a sistemului gândirii) – care nu este de obicei destinată decât acţiunii, adică gândurile care, în mod regresiv, înlocuiesc acţiunea.

Sigmund Freud în Omul cu şobolani
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Incidentul banal care devine incitarea la vis prin legături de acest gen este supus unei condiţii care nu există pentru adevărata sursă a visului: el trebuie să se fi produs în mod necesar în ajun.

Sigmund Freud în Interpretarea viselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceea ce are de spus Freud despre rolul sexualităţii, al plăcerii infantile şi al conflictului ei cu "principiul realităţii", despre incest şi altele asemenea este în primul rând expresia cea mai adevărată a psihologiei sale personale. Este expresia modelată fericit a celor deja găsite subiectiv. Nu sunt un oponent al lui Freud, deşi miopia sa ca şi cea a discipolilor săi vor să mă eticheteze ca atare. Nici un psihiatru experimentat nu poate să nege că a avut cel puţin zeci de cazuri a căror psihologie corespunde în toate aspectele ei esenţiale cu cea a lui Freud. De aceea, Freud a ajutat la naşterea unui mare adevăr omenesc tocmai cu crezul său cel mai subiectiv. El însuşi este exemplul şcolar al psihologiei sale şi şi-a dedicat viaţa şi creaţia împlinirii acestei misiuni.

Carl Gustav Jung în Opere complete vol. 4, Freud si psihanaliza
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am aflat că funcţia cuvântului de spirit este de a înlocui anecdota licenţioasă şi de a redeschide astfel o sursă pierdută a plăcerii comice.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În cazurile în care tehnica este transparentă, discrepanţa între ceea ce trebuie realizat şi ceea ce s-a realizat conferă nonsensului un caracter comic irezistibil. Pandantul vorbei de duh, ghicitoarea, ne poate oferi exemple mai bune decât însuşi cuvântul de spirit.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În alte cazuri se pierd obiecte care nu şi-au diminuat cu nimic valoarea, cu singura intenţie de a aduce un fel de sacrificiu sorţii şi de a fi astfel cruţaţi de o altă pierdere de care ne temem. Analiza arată că această manieră de a conjura soarta este destul de răspândită la noi şi că din acest motiv pierderile noastre constituie adesea un sacificiu voluntar. Pierderea mai poate fi expresia unei sfidări sau a unei autopedepse. Pe scurt, motivele mai îndepărtate ale tendinţei de a ne debarasa de un obiect prin pierdere sunt nenumărate.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tulburările psihice nu sunt accesibile unei acţiuni decât în măsura în care ele constituie efecte secundare ale unei afecţiuni organice oarecare.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imitaţia interferează adesea cu caricatura – exagerarea unor trăsături altfel inaparente – şi poate fi pusă în slujba minimalizării. Totuşi esenţa ei nu se reduce doar la atât; este incontestabil că ea reprezintă prin sine însăşi o sursă extrem de generoasă a plăcerii comice, căci râsul este provocat în special de fidelitatea imitării.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Observaţia, singura în stare să furnizeze un răspuns, ne permite să constatăm că tulburarea provine dintr-o suită de gânduri care preocupase persoana respectivă cu puţin timp înainte şi care se manifestă în acest mod, indiferent dacă îşi găseşte expresia sau nu în discurs. Există o legătură asociativă între elementul tulburat şi elementul perturbator, dar această legătură, în loc să rezide în conţinut, este pur artificială şi formarea sa este rezultatul unei asociaţii forţate.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O panică se produce când mulţimea începe să se dezagrege. Ea este caracterizată prin aceea că ordinele şefilor nu mai sunt ascultate şi că fiecare nu se preocupă decât de el însuşi, fără nici o grijă faţă de ceilalţi.

Sigmund Freud în Psihologia colectivă şi analiza eului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă susţinem că gândurile obsesive suferă de o deformare asemănătoare celei pe care o suportă gândurile visului înainte de a deveni conţinut al visului, interesul nostru nu poate decât să se îndrepte spre tehnica acestei deformări. Nimic nu ne împiedică să expunem diferitele modalităţi ale ei, utilizând exemple ale unor idei obsesive înţelese şi traduse.

Sigmund Freud în Omul cu şobolani
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marea valoare a actelor ratate constă în faptul că fiecare le poate observa cu uşurinţă la el însuşi şi că producerea lor nu are drept condiţie necesară o stare morbidă oarecare.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reacţia nevrotică ce se produce întotdeauna la decesul unei fiinţe apropiate nu este altceva decât o autoacuzaţie, un reproş făcut sieşi de a fi fost cauza acestui deces.

Sigmund Freud în Angoasa şi viaţa instinctuală
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneori, cuvântul de spirit reuşeşte să împrumute forma unei propoziţii insignifiante, dar întotdeauna acceptabile; alteori se furişează în expresia unui gând interesant; însă, în cazul limită al compromisului, el renunţă la satisfacerea criticii şi nevrând să renunţe la sursele de plăcere de care dispune i se înfăţişează sfidător, ca simplu nonsens.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sentimentul eului la adult nu este nimic altceva decât reziduul atrofiat al unui sentiment de o întindere mult mai vastă, atât de vastă încât îmbrăţişa totul, corespunzând unităţii celei mai intime dintre eu şi mediul său.

Sigmund Freud în Angoasă în civilizaţie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!