Pârâul Stânii
Privesc în sus spre zarea albastră,
Iuțesc din nou pașii spre coastă,
Văd din drum tufele de zmeuriș,
Cu boabe roșii zâmbind pe furiș.
Dimineața aerul e proaspăt,
Ascult al pădurii dulce freamăt,
Ca lumânările în vârf e-o stea,
Molizii din stânga au vârsta mea.
Pârâul Stânii curge la vale,
Sar peste buștenii din cale,
Înguste poteci drumul îmi întrețes,
Gâfâi de zor, dar nu am de ales.
Colegii sunt cu mult în față,
Iuți de picior în urmă mă lasă,
Trece timpul și din nou îi zăresc,
Ajung la ei, demult se odihnesc.
Dispare drumul, vine o coastă
De nu mai văd nici zarea albastră,
Panta e mare, cu dulcele ei stil,
Acoperiș al casei, loc umil!
Îmi alunecă piciorul mereu,
Înfig degetele instantaneu
În pătura de ace și humus,
De nu mă cațăr bine... m-am și dus!
O creangă îmi scoate pălăria,
Constat că se strică jucăria,
O să am de mers iarăși în vale,
Alunec pe fund? Ce relaxare!
Când iarăși pe creastă am ajuns,
Constat că sunt al naturii supus,
Pădurea, ea e frumoasă mereu,
De-ți curge sudoarea, muncind din greu!
Mă apuc de treabă cu colegii,
Pe aici nu prea ajung moșnegii,
Suntem la marcări în răritură,
Roată, pe limite dăm o tură.
În sfârșit ajung pe un mic platou,
Văd aici un lucru nou.
Un oval și două labe de urs,
Mă odihnesc și eu, timpul s-a scurs.
De mergi o oră ești la Lăcăuți,
De la Matepal poteca înfrunți,
Găsim borna ajungând pe culme,
Avem și semnal, vorbim oriunde.
Trece timpul și se face seară,
O să ajungem la cabană iară,
Alerg din nou prin pădurea deasă,
Constat iarăși că viața-i frumoasă!
Colegii din față nu îi zăresc,
Strig după ei, dar singur mă trezesc,
Fug, că nu mă lasă panta să stau,
Să ajung la drum, doar atâta vreau.
Colegii înșirați pe un buștean,
Își trag sufletul, e lucru uman,
Iar după ce și eu m-am odihnit,
La vale, pe drum din nou am pornit.
Iar apar tufele de zmeuriș,
Au bobul mare, sus lângă desiș,
Sunt savuroase și gustul cere,
Să guști mereu, cu plăcere!
La cabană unde suntem cazați,
Suntem foarte bine tratați.
Nu-i robinet, dar e apă de izvor
Și în Bâsca Mare, te speli ușor.
Se înserează... mergi la culcare,
Nu e curent... pe noi nu ne doare!
Dimineața devreme ne sculăm,
Pe coastele dragi, iarăși să umblăm!
poezie de Toth A. Arpad din Peregrinând printre ani, pe sub mantia timpului (aprilie 2013)
Adăugat de Toth A. Arpad
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre seară
- poezii despre păduri
- poezii despre picioare
- poezii despre odihnă
- poezii despre văi
- poezii despre vârstă
- poezii despre vorbire
- poezii despre urși
Citate similare
Să zbor din nou spre soare
Mă uit pe cer și văd viața ca pe-o alinare,
Aș vrea să zbor din nou spre soare,
Dar nu vreau să las suflete dragi pe pamant,
Că dorul vine ca o adiere de vânt.
Tu ești o ființă dulce, blândă, frumoasă,
Pentru tine nu plec nici macar de la masă.
Uneori inima mea se zbate tare în piept,
Și simt că sufletul meu ajunge în deșert,
Atunci văd la tine noi sentimente
Și ca niciodată îmi faci complimente,
Dar gândul meu e din nou la tine soare,
Vreau să fac un zbor când iar mă doare.
poezie de Eugenia Calancea (19 ianuarie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre suflet
- poezii despre vânt
- poezii despre viață
- poezii despre inimă
- poezii despre gânduri
- poezii despre frumusețe
- poezii despre dor
- poezii despre deșert
Meditație
Stau...
Pe scaun, într-un birou cam strâmt
Privesc cum timpul trece leneș
Și-aștept să văd cum e să stai... mai mult...
Zâmbesc...
Când mă gândesc că voi pleca acasă
Și nu voi mai privi nici timpul,
Și voi avea o altă ocupație... să trândăvesc...
Gândesc...
Ca un copil ce-și uită jucăria
Și nu mai știe cine e
Aș vrea să mă gândesc la tine... dar nu mai pot...
Pierdut...
În amintiri ce zilnic mă-nconjoară
Îmi dau târcoale și mă-ndeamnă
Să nu te uit, să vin la tine... dar nu știu unde...
Privesc...
Din scaunul meu cel confortabil
Cum cei din jur se chinuiesc
Mă-ntreb: "Oare... de unde vin?"... sau lasă...
Adorm...
Cu gândul la o zi de mâine
Și totul va fi ca și nou
Iarăși de la-nceput pornesc... ca să ajung la tine.
poezie de Daniel Murariu
Adăugat de Daniel Murariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi poezii despre lene, poezii despre zâmbet, poezii despre viitor, poezii despre somn, poezii despre promisiuni, poezii despre jucării sau poezii despre copilărie
Sper în prezentul luminos
Frica îmi vine când se lasă seara,
Când stau afară amintirile curg ca ceara,
Iar întunericul infernal
Mă face să tremur ca în final,
Amintirile frumoase a clopotelor trecute,
Le văd în zare și sunt tăcute,
Dar timpul nu are dus și întors,
Ca și parfumul fără de miros.
Văd chipul tău când zorii se ivesc
Și-aud din nou glasul tău firesc,
Simt inima ta parcă în mâna mea,
Aș vrea să strig, dar nu m-aude nimenea.
Cred că durerea mă străpunge
Și-n gândul meu îmi zic, ajunge.
Revin din nou la realitate
Și văd în jur multă răutate,
Dar eu repet o bună rugăciune,
Că să mai scap de astă amărăciune.
Prezentul vreau să fie luminos,
Că vreau să am un vis mult mai frumos.
Trecutul să rămână spălăcit
Și totul să-mi pară învechit.
Toate visele sunt de la Dumnezeu
Și noi visăm din timp mereu.
poezie de Eugenia Calancea (20 iunie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre visare, poezii despre religie, poezii despre întuneric, poezii despre tăcere, poezii despre trecut sau poezii despre sfârșit
Farmecul nopții
Noaptea e iarăși rece, e sumbră și aș vrea
Să te-ntâlnesc din nou, cum o făceam cândva
E frig, lumina-i pală, dar lumineaz-o stradă
Mă uit, te caut iară în trista-mi cavalcadă.
Te văd venind la mine, dar e imaginar
Ai rochia albă, pură, privirea-ți e de jar
Și-n loc de fericirea ce-o așteptam cândva
Azi picură veninul prin aspra vorbă a ta.
Vreau să m-ascund, să plec, s-alerg din calea ta
Dar mă reține-un lucru. Și asta-i dragostea.
Căci eu găsesc greșit să fug așa de mult
Când inima-mi revarsă o dragoste-n tumult.
Și mă decid, în fine, s-alerg din nou spre tine
Acolo în abisul pe unde ești și-i bine
De unde văd acum, când totu-mi este clar
C-a fost doar o părere, ceva imaginar.
Acum, pășesc agale, prin noaptea rece, sumbră
Te văd iar cum dispari, te văd ca pe o umbră
Te-nalți ca o visare, acolo sus spre stele
Iar mie îmi rămâne farmecul nopții mele.
poezie de Luci Frederiksen
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre noapte, poezii despre stele, poezii despre rochii, poezii despre prăpăstii, poezii despre prezent, poezii despre iubire, poezii despre imaginație, poezii despre greșeli sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
M-arunc în mare...
Ochii mei licăresc mai mult,
din nou viața grea eu o ascult,
nu mai vreau nici un gând,
că mă face ca totul să vând.
Să vând visele, speranțele,
să-mi vând și frumusețile,
s-ascult vrăjitoarele cu vrăjile
și demonii cu dezmățurile.
Din nou m-arunc în mare
și văd stânca rece și tare,
aș vrea din nou la înălțime,
dar nimeni nu mă ține.
Acum totul din nou mă doare,
și privesc stelele în zare,
iar acum năframa-mi cade
și văd viața mea cum scade.
poezie de Eugenia Calancea (17 noiembrie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre stânci sau poezii despre ochi
Zâmbetul Luminii
A revenit din nou Lumina,
Poate acum, poate demult,
Ne luminează iarăși vina,
O ia cu ea... o simt, ascult
Pe chip de oameni iese soare,
Cresc zâmbetele înapoi,
Este mai pace, nu mai doare,
Simțim ceva mai cald în noi
Vorbește sufletul în șoaptă,
Să ne oprim, să ascultăm,
De sus din cer ceva ne poartă
Spre infinit, unde visăm
Întinde mâna și atinge,
Îl simți? Chiar dacă nu Îl vezi...
Curg lacrimi iar, pentru noi plânge,
Plânge albastrul, sunt dovezi
Eu știu că foarte mulți nu credem,
La fel nu am crezut nici eu,
Dar e aici, noi nu Îl pierdem,
El ne așteaptă, e mereu
Ca un părinte, cu răbdare,
Zâmbește chiar dacă greșim,
Este acolo sus, în zare,
Și ne așteaptă să-L găsim
Suntem copii, poate obraznici,
Dar cum altfel copil să fii?
În jurul nostru, îngeri pașnici,
Ne tot veghează zi de zi
Ai revenit din nou Lumină,
Bine-ai venit, te așteptam!
Simt inima în piept, cum plină,
Îmi amintește... cum eram
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre îngeri, poezii despre vinovăție, poezii despre plâns sau poezii despre pace
Când pașii nu te-ascultă
Cu pașii care-i fac
în fiecare seară
încerc să te ajung,
căci dorul mă doboară,
dar... mă opresc și plâng.
Plânge răbdarea-n mine
că nu te pot atinge,
dispari în ceața neagră
când lampa mi se stinge,
gândul din nou aleargă.
Si zbor iarăși spre stele
cu aripile frânte,
dar nu ești printre ele,
nu-i cine să mă-ncânte,
nici măcar niște Iele.
Mă las bătut ca cerga
în piua de pe vale,
din lacrima ce-mi curge
fac un părău de jale
căci dorul tău mă frânge.
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu din Dragoste, patimă și blestem (10 august 2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre negru sau poezii despre aripi
Celula-i rece și pustie
De-o noapte-ntreagă plâng într-una,
Din nou sunt iarăși osândit.
Privesc prin gratii pe cer luna
Ce după un nor iar sa pitit.
Degeaba-i cerul plin de stele,
Degeaba -ncerc să le vorbesc,
Aș vrea să stau mereu cu ele,
Dar... dimineața se topesc.
Un soare cald din nou s- arată
Și... iată vine o nouă zi.
Dar ce folos... e-nourată
Și raze... nu pătrund aci!
CELULA-i rece și pustie,
Betonul... ud mucegăit,
Iar pixul meu... abia mai scrie,
Că trupul mi s-a-mbolnăvit.
Un înger însă mă păzește,
E îngerul meu păzitor.
El zi și noapte mă însuflețește
Și-mi dă putere să nu mor.
Mi-arată calea spre credință,
Îmi spune... că am câștigat.
Că diavolul fuge de mine
Și nu mai pot fi atacat.
Parcă... prind din nou putere,
Isus... din cer mi s-a... arătat.
El a venit prin a lui vrere,
Să mă ferească de păcat.
Mi-a spus cu glasul lui cel dulce,
O doamne...! ca să te slăvesc.
Când sunt la greu și-s la răscruce
Numele tău să îl rostesc.
Mă tem că nu prea îmi dau seama,
Cum în celulă mi-a intrat?
Și ce putere mi-a dat oare...
Că sufletul meu e Salvat.
Eu... am greșit... și îmi spăl vina,
Oricât de mult m-aș tot ruga.
Nu e îndeajuns doar rugăciunea
Să spele vina grea a mea.
Dar... deschid ochii, văd o rază,
Ce îmi pătrunde în celulă.
Și-apoi... văd cum întreaga noapte
S-a liniștit de a ei furtună.
Noaptea o închei prin rugăciune,
O doamne...! ție-ți mulțumesc.
Că m-ai ales pe astă lume
Prin scris să pot să te slăvesc.
poezie de Ioan Cojocariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trup și suflet
După nuntă, feciorii se duc iarăși în cărăușie și nurorile rămân iar cu soacra acasă. După obicei, ea le dă de lucru cu măsură și, cum înserează, se culcă, spunând nurorilor să fie harnice și dându-le de grijă ca nu cumva să adoarmă, că le vede ochiul cel neadormit. Nora cea mai mare tălmăci apoi celeilalte despre ochiul soacră-sa cel atoatevăzător, și așa, una pe alta se îndemnau la treabă, și lucrul ieșea gârlă din mâinile lor. Iară soacra huzurea de bine. Dar binele, câteodată, așteaptă și rău. Nu trece tocmai mult, și vine vremea de însurat și feciorului cel mic. Baba însă voia cu orice chip să aibă o troiță nedespărțită de nurori... de aceea și chitise una de mai înainte. Dar nu-i totdeauna cum se chitește, ce-i și cum se nimerește. Într-o bună dimineață, feciorul mamei îi și aduce o noră pe cuptor. Baba se scarmănă pe cap, dă la deal, dă la vale, dar n-are ce face, și, de voie, de nevoie, nunta s-a făcut, și pace bună! După nuntă, bărbații din nou se duc la treaba lor și nurorile rămân iar cu soacra acasă. Baba iarăși le dă de lucru cu măsură și, cum vine seara, se culcă după obicei.
Ion Creangă în Soacra cu trei nurori
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre seară, citate despre nuntă, citate despre bine și rău, citate despre văi, citate despre somn, citate despre soacre, citate despre pace, citate despre ochi sau citate despre mâini
Sufletul pădurii
Mă adâncesc în lumea de mister,
Prin locuri necălcate niciodată,
Luându-mi numai gânduri ca reper
Și-ncrederea, demult verificată.
De liniște, nu pot să mă-nspăimânt,
Iar tot ce văd e plin de frumusețe
Ce mă pătrunde-asemeni unui cânt
În catedrala plină de tristețe.
Iar cântul mă inundă, fredonez:
Mi-e greu să cred, dar eu, ca prin minune,
Am voce, mă pricep și... nu visez,
Iar mintea, să continui îmi impune.
Îmi văd de drum cântând. Sunt fericit
În lumea care nu mă înfioară,
Ci mă atrage, într-un fel tacit,
Spre locuri neștiute în afară.
Ajung la un izvor și mă opresc,
Iar tot ce-aud acum e doar un clipot
Al apei cristaline ce-o privesc
Scurgându-se la vale într-un șipot.
Privesc în jur, e totul ca un vis
Puțin neclar, dar, unele-amănunte
Îmi dau senzația de nedescris
Că locu'-n care sunt e doar o punte
Prin care pot pătrunde, dac-aș vrea
Spre sufletul pădurii seculare
De unde, nu sunt sigur, s-ar putea
Să-mi deslușesc trăiri imaginare
Sau să-mi explic de ce, atunci când cânt
Îmi pare că o voce mă susține,
Iar frunzele pădurii, fără vânt,
Îmi șuieră acordurile fine
Pe care îmi așez perfect un vers
Din cele care-mi sunt, cumva, dictate.
Deși nu am făcut niciun demers,
Sunt prea ne-singur în singurătate.
Mă simt privit de peste tot, ciudat,
În jurul meu, apar la suprafață
Atâtea lucruri noi. Da, am aflat:
Pădurea are suflet. Este viață.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Zece
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre voce, poezii despre versuri sau poezii despre tristețe
Flăcări scrise
Când îmi îndrept gândul spre tine
din negură zăresc senin
și se trezesc minuni în mine
și sunt din nou al meu stăpân
și îmi cresc aripi de petale
să pot să zbor, să pot să vin
să stau în fața lumii tale
și tot ce simt să îți închin
Îmi ești o coastă, cea mai dragă,
din trunchiul meu îmbătrânit,
și cuget nopțile de ambră
în șoapte scrise râd cu rând
și poate le auzi cuprinse
în lutul tău cel mai sfințit
trăind din nou în necuprinse
visări din cerul înflorit
Comunicăm doar sufletește
oriunde ești, oriunde sunt
și ne dorim dumnezeiește
spunându-ne mereu în gând
și ochii mei vor să-ți mângâie
lumina ochilor spre Sfinți
și pașii mei să te urmeze
până-n pământ împătimiți
și să răsar tot lângă tine
într-un arbuști de liliac,
să te îmbăt mereu de mine
și-al meu parfum să-ți fie drag
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre superlative, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie sau poezii despre râs
Pleacă de lângă mine vis urât...
Fug și mă ascund în adâncul mării profund,
ca ochii mei să nu-i vezi plângând,
dar visul urât pleacă și se ridică,
stau și te aștept, iar somnul vine într-o clipă,
iar eu strigăm din nou ca să rămâi,
că tu ești dragostea mea dintâi.
Tu îmi spuneai "adio" și te urcai la cer încet
și nu mai aveai nici un regret,
tăcerea din flori o simțea doar vântul,
mă urc și eu spre cer și văd apoi pământul,
cobor din nou prin frig și ceață,
îmi simt mâinile reci, dar mă întorc la viață.
Mă trezesc când zorile coboară,
găsesc la ochi o lacrimă amară,
tu ești lângă mine, o mare iubire
și las cu drag inima să te admire.
poezie de Eugenia Calancea (15 octombrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre coșmaruri sau poezii despre mâini
Să-ți văd din nou chipul
Am adormit iar în gândurile mele,
Lăsând în urmă un suflet drag
Și ajung din nou să privesc la stele
Și nu m-așteaptă nimeni în prag.
Încerc să găsesc în mintea mea,
Cum arăta a ta ultimă privire
Și uneori noaptea e atât de grea,
Dar cred că am încă o mare amăgire.
Caut apoi umbra ta, a pașilor pierduți,
Și vreau să țin mintea mea trează,
Dar noaptea e plină de năluci
Și merg la geam unde inima mea oftează.
Se vede apoi o stea căzătoare
Și o dorință încă aș mai avea,
Ca în lumina ei să-ți văd chipul tău oare,
Și să rămâi mereu în mintea mea.
poezie de Eugenia Calancea (6 aprilie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stele căzătoare sau poezii despre dorințe
Drumul vieții
Când pe cer soarele răsare,
Sau zorile zilei destramă al nopții mister,
Noi ne trezim din somnul nostru dulce
Și ne bucurăm că oameni mai suntem.
Și iarăși ne luăm crucea în spinare,
Și ne pornim din nou pe al vieții drum,
Mai avem o bucurie mare
Că mai suntem vii și nu suntem scrum!
Înaintăm încet spre golgota...
Golgota mea, a ta, a tuturor,
Și nimeni nu ne întreabă
De avem nevoe de ajutor.
Căci nimeni nu ne așteaptă la o răscruce,
La o răscruce cum îl aștepta pe Hristos cândva, demult,
Căci noi ducem în spate doar o cruce
fără început, fără sfârășit
poezie de Vladimir Potlog (25 mai 2011)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cruce, poezii despre bucurie, poezii despre început, poezii despre creștinism sau poezii despre cenușă
Și râd în soare
E prima zi din vară
Și iarăși am ieșit afară,
De după norii grei ai iernii
Se-arată soarele rotund al verii.
De multă vreme te aștept
Să-ți spun, la tine mă gândesc
De vreme multă, însă iată:
Azi soarele pe cer se-arată.
Știi, norii sunt, dar curg la vale
Nu stau ca să intunece-a ta cale,
Și iată, stau de mult și mă gândesc
La soare-ntruna-mi vine să zâmbesc.
Mi-ai spus c-am așteptat prea mult,
Mi-ai spus chiar că și tu ai vrut,
Acuma te opresc din drum
Căci foarte multe am să-ți spun.
Încerc să-ncep prin a-mi găsi cuvinte,
Și chiar incerc să îmi aduc aminte
Și amintindu-mi mă opresc
La soare iar încep ca să zâmbesc.
Dar poate însăși așteptarea
Mă face ca să-mi amintesc
Ce poate face azi visarea
Și dintr-o dată iar încep ca să zâmbesc.
Rupând tăcerea, vreau să-ți spun
Că n-aș fi așteptat nicicum
De-aș fi știut că încercarea mea
Nu-ți va schimba mentalitatea.
Un nor apare pe-a ta față
Întunecând seninul clar
Al ochilor intrați în ceață
Iscând un sentiment bizar.
Dar cum ți-am spus, un nor vine și pleacă
Așa, din nou apare-un soare pe-a ta față,
Căci am știut să îți vorbesc acum
Când suntem la sfârșit de drum.
Și multă vreme a trecut
Și știu pre bine, te-am pierdut;
O lacrimă în ochi mi-apare
Acuma chiar că râd în soare
poezie de Cristian Olaru
Adăugat de Eliana Doru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Soare sau poezii despre schimbare
Televizorul
Dau drumul la televizor
Pe un canal, la întâmplare,
Tocmai la timp să văd în zbor
Un avion de vânătoare.
Nu vreau război, și mă gândesc
Să schimb acum pe alt canal
Unde clădiri se prăbușesc
Sub lovitura unui val.
Mai butonez exasperat,
Și văd un drum cu multe gropi
Pe care s-au încăierat
Vreo douăzeci de interlopi.
Schimb iar programul, dar în van,
Căci am ajuns într-un platou
În care-un politician
Își bate joc de noi din nou.
Dau pe un film, să mă calmez,
Însă ce văd mă îngrozește,
Căci imediat realizez
Că teroristul nu glumește.
Mă uit la meci, e-un fel de-a spune,
Căci miza e atât de mare,
Că pe teren și în tribune
S-a și stârnit o încăierare.
Ajung la un documentar,
E medicină ca la carte,
Dar se vorbește iar și iar
Numai de boală și de moarte.
Dezamăgit de ce-am văzut
Și obosit de căutare
M-am apucat și am băut
O bere și o vodcă mare.
poezie de Octavian Cocoș (11 noiembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre televiziune, poezii despre medicină, poezii despre umor, poezii despre terorism sau poezii despre război
Mai mergi, din nou, la colindat
Un telefon inteligent
Se poate lua cu-abonament,
Dar dacă vrei un om dotat,
Mai mergi, din nou, la colindat
Prin toate cele patru zări,
Pe neumblatele cărări,
Prin cărțile din librării,
Ce-s scrise de cei morți sau vii.
Mai mergi, din nou, la colindat
Și lasă-n urmă viața ta
În care te-ai preocupat
Doar de un rid ce se-adâncea
Și tot îl corectai din soft,
Satisfacându-ți moft cu moft,
Fără să vezi esențialul;
Pierdut-ai timpul cu banalul...
Iar sufletul, mereu stingher,
Plângea într-un umbros ungher,
Pierdut-ai viața, timpul tău,
Și te-ai prelins încet în hău.
Mai mergi, din nou, la colindat
Și crede-n visul tău frumos,
Și dacă omul a plecat,
Să știi că liber e Christos.
poezie de Ionuț Caragea din Eu la pătrat, ediția a II-a (2020)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre telefon, poezii despre mofturi, poezii despre moarte sau poezii despre inteligență
Timpul ne aleargă
Timpul ne aleargă din urmă, mereu
Și zilele trec, una câte una.
Acum privesc soarele pe cer, ca un zeu,
Doar clipesc, și-apare, enigmatic, luna.
Timpul ne aleargă. Veșnic ne grăbim.
Trebuie să facem și una, și alta,
Trebuie să mergem, trebuie să venim...
Ni se-nvârte iute, nemiloasă, roata.
Timpul ne aleargă și trăim grăbit.
Facem doar ce trebuie, nu ce ne dorim.
Avem timp de ură, dar nu și de iubit
Si, clipă de clipă, câte-un pic, murim.
Timpul ne aleargă. Unde ne grăbim,
Din copilărie pân-la senectute?
Ne-am pierdut pe drum, abia ne vorbim.
Devenim, din oameni, doar ființe mute.
Timpul ne aleargă. Hai să-ncetinim
Goana după bani, după cariere.
Sufletul și trupul ni le obosim
Si scânteia vieții, încet-încet, piere.
Timpul ne aleargă? Nu! Noi alergăm!
Haideți să trăim iar, cu-adevărat!
Haideți să ne pese, să ne bucurăm
Si să ne vorbim din nou, ca altădat'
Să avem prieteni și să știm ce-i doare,
Să râdem, să plângem, să ne întâlnim
Nu doar când se naște sau atunci când moare
Cineva pe care zicem că-l iubim.
Timpul nu aleargă! Doar noi, în galop,
Sărim peste "astăzi", nu îl mai trăim,
Făr-a ști când viața ne va spune"STOP"!
Si-acel "mâine" dulce spre care tânjim
Nu mai vine. Gata! Cartea s-a sfârșit!
Astăzi se întoarce cea din urmă filă
Si privim în urmă.... Oare am trăit?
Și nouă, de noi, ni se face milă....
poezie de Angela Marinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile
Odă ereziei de-a iubi
Pentru tine măi femeie
bat din nou Calea Lactee
Zi și noapte ce să fac
iar îmi pun pielea de drac
Și așa din colț în colț
dau cu steaua mea de bolți
Sar scânteile din tine
numai dacă țipi că-i bine
Când o fac pe-a răsculatul
și ridic în slăvi tot satul
Alelei mândruța mea
te împing din stea în stea
Te ridic cu buzduganul
unde n-a zburat zăganul
Și sar fulgi și sar scântei
dacă-n brațe iar mă iei
Arde pielea mea de drac
doamnă fără niciun leac
Colind cerul zău de-a latul
cât zburăm din nou cu patul
Să colind doamnă pe lung
carul mare nu-l ajung
Și mai am totuși un pic
ca să trec de carul mic
Să ajung și eu în fine
doamnă dincolo de mine
poezie de Costel Zăgan din Ode gingașe (12 iunie 2016)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vulturi, poezii despre sat, poezii despre femei, poezii despre erezie, poezii despre draci sau poezii despre Crăciun
Cu pași ușori mergeam...
Mergeam ușor spre orizont,
unde soarele sta să răsară,
iubirea așteaptă din nou pe front,
unde chemarea ta coboară.
Visele mele zburau alunecând pe ghiață,
vrăbiuțe zgribulite îmi ieșeau în cale
și eu speriată puțin de a mea viață,
încercam să iau lecții muzicale.
Cerul albastru îți fură privirea,
mă uit și văd atunci norii pe cer,
în gând și în suflet revine închipuirea
și totul mi se pare învăluit în mister.
Lumina dimineții revine și gândurile toate,
dispar ca prin minune și tot ce am mai spus,
ajung apoi pe drum la jumătate
și timpul trece, iar drumul e-n sens opus.
poezie de Eugenia Calancea (16 ianuarie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vrăbii, poezii despre sperieturi, poezii despre nori sau lecții de engleză