Cronica revistei "Turburele" (fondator Nelu Vasile)
Răsfoind revista-n toate,
Mă întreb cum de se poate
Să ții DEX-ul lângă tine
Și pe deal, când îți revine
Rândul ca să duci la iarbă
Caprele ce-și spun în barbă:
"Noi dăm lapte cu ciubărul,
Să mănânce autorul
De catrene și careuri
Doar produse fără E-uri!
Iar al nost' stăpân, prin fapte,
Face-afaceri necurate
Dând producția de lapte
Pe cuvinte-ncrucișate:
Unuia Teleormăneanul,
Ca să nu priceapă-organul,
I-a dat drept de autor
Fără capre pe răzor!
Apoi intră-n cârdășie
(Cică-așa a fost să fie!)
În catrene și în rebus
Și cu Lelia lui Venus.
Mână largă, Turbureanu
L-a adus și pe Gorjeanu
Să-i dea lapte și smântână
Pentr-un an, lună de lună!
Îmboldit de-așa porniri
De-a face substituiri
De nume, îl paște-un risc:
Îl vom reclama la fisc!"
Țapul, coborând spre vale
Li s-a așezat în cale
Și râzând, le-a zis de sus
Auzind tot ce au spus:
"Proastelor nemăsurate,
Ăsta este om cu carte,
Dus prin școli, cu-nvățăminte,
Pune litere-n cuvinte
Și le bagă-n pătrățele
Dând și altora din ele
Având grijă să subscrie
Că e totul fantezie!
Să nu credeți că e prost,
El e pus la adăpost!
Genial ce nu există,
A dat nume la revistă
«Turburele», ce pledează
Celor care-o studiază
La găsirea unei scuze:
Omul e lipsit de muze!
Când e treaz și ia cu el
Un pahar de turburel
Cu mirosuri parfumate
Să-l ajute la pătrate,
Cititorul ne-avizat,
Greu de cap la rezolvat,
Văzând titlul, zice-așa:
Ăsta trage la măsea!
Și când caută cuvinte
Nu e limpede la minte!"
poezie de Laurian Ionică din Un ficior de plai
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre prostie
- poezii despre lactate
- poezii despre școală
- poezii despre văi
- poezii despre timp
- poezii despre rebus
- poezii despre publicitate
- poezii despre producție
- poezii despre poezie
Citate similare
Ocaua lui Cuza
Cuza Vodă, Domnitorul Principatelor unite,
A dat legi și-a dat reforme... și dacă țin bine minte
Legea cu,, Ocaua mare'' nu prea era respectată
De negustorii din târg. Și-a mers la Galați odată
Îmbrăcat cu un suman și-o căciulă țărănească
Pe cel necinstit și lacom într-un fel să-l pedepsească....
Și-a luat ocaua mare și două putini cu lapte,
Lapte acru,.... ca țăranii și s-a pus Cuza pe fapte
Amestecat cu norodul Vodă și-a luat îndemnul
Și-a nimerit la băcanul care vindea untdelemnul
Nu cu,, ocaua lui Cuza'', vindea cu,, ocaua mică''
Ca să se îmbogățească pe spinarea lui,, opincă''...
Cuza Vodă i-a propus ca-ntre negustori un,, troc''
Să-i dea lapte pe-untdelemn și-au bătut palma pe loc:
Șase ocale de lapte pe una de untdelemn
Hoțoman, șmecher băcanul a făcut cu ochiu' un semn
Și în loc de-ocaua mare voia să-i dea untdelemnul
Cu ocaua lui cea mică,( de-aceea făcuse,, semnul'')
Cuza Vodă a văzut că băcanu-i necinstit
Și ca să-l învețe minte uite-așa l-a pedepsit:
Și-a dat de pe cap căciula și a lepădat sumanul,
(Când a văzut epoleții... a înlemnit pe loc băcanul!)
I-a pus pe slujbași să-l plimbe cu ocalele de gât
Prin tot târgul din Galați pentru fapta ce-a făcut
Arătând ocaua mare să strige:,, Cu asta, DA!''
Și-arătând ocaua mică:,, Cu-asta, NU!''... Așa striga....
Dacă stau să mă gândesc să îmi vărs și eu amarul
L-aș chema pe Cuza în piață să verifice cântarul!...
poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre greutate, poezii despre sat, poezii despre legi, poezii despre comerț, poezii despre țărani, poezii despre învățătură sau poezii despre plimbare
Eu încă te ador
S-arunci acum doar spini în mine,
Când sunt doar țăndări și fărâme.
Doar acuze crude fără scuze,
Când tu faci parte dintre muze.
Când toată viața-mi freamăntă cuvinte,
Și-un dor nebun, un dor de tine,
Mă poartă dincolo de lume,
Printre aștrii fără nume.
Când eu iti spun că te ador,
Tu tot mă lași să mor.
Când aripa mi-e fără zbor,
Frântă în calea viselor.
Când eu mă-ndrept spre nicăieri,
Tu tot te-ascunzi în depărtări,
Dimineața-n roua unei flori,
Mireasma unei adieri.
Când seara strigă tot a tine,
Când vorbele mi-s goale-n mine.
Eu încă-s viu si fără grai,
Tu tot așa cum tot erai.
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre visare
- poezii despre seară
- poezii despre rouă
- poezii despre nebunie
- poezii despre moarte
- poezii despre flori
- poezii despre dor
- poezii despre declarații de dragoste
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Sucuri sau extracte vegetale numite impropriu lapte și folosite pentru consumul uman: lapte de alune, lapte de castane, lapte de cânepă, lapte de cereale, lapte de cocos, lapte de migdale, lapte de orez, lapte de ovăz, lapte de quinoa, lapte de soia. În UE, printr-o decizie din 2010, denumirea de "lapte" este autorizată comercial doar pentru lapte de cocos și lapte de migdale.
aforism de George Budoi din Mâncarea în aforisme, epigrame, poezii, pamflete și satire, Lapte (24 octombrie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vezi și aforisme despre orez, aforisme despre lactate, aforisme despre comerț sau aforisme despre cereale
Și sosind acasă împăratul căzu la boală de ochi și orbi. Toți vracii și toți filosofii carii citeau pe stele fură aduși, și nimeni nu putură să-i dea nici un ajutor. Într-una din zile, sculându-se din somn împăratul, spuse că a văzut în vis un bătrân care i-a zis că daca se va spăla la ochi și daca va bea lapte de capră roșie sălbatică va dobândi vederile. Auzind astfel ginerii săi, porniră cu toții, cei doi mai mari singuri, fără să ia și pe cel mic, și fără a voi să-l lase măcar a merge împreună cu dânșii. Iară Făt-Frumos chemă calul și merse cu dânsul prin smârcuri, găsi capre roșii sălbatice, le mulse și când se întorcea, se îmbrăcă în haine de cioban și ieși înaintea cumnaților săi cu o doniță plină cu lapte de oi. Ei îl întrebară ce lapte are acolo, iară el le răspunse, prefăcându-se că nu-i cunoaște, că duce lapte de capră roșie la împăratul care visase că-i va veni vedere daca va da cu acel lapte pe la ochi. Atunci ei se încercară a-i cumpăra laptele; dar ciobanul le răspunse că laptele nu-l dă pe bani ci că, daca voiesc să aibă lapte de capră roșie, să se zică că sunt robii lui, și să rabde ca să le pună pecetea lui pe spinarea lor, măcar că ei au să se ducă și să nu mai dea pe la dânsul.
Petre Ispirescu în Făt-Frumos cu părul de aur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre sclavie, citate despre roșu, citate despre oi, citate despre lactate, citate despre filozofie, citate despre zile, citate despre visare, citate despre vestimentație sau citate despre timp
Scripetele [The pulley]
La început, pe om când l-a creat,
Având în jur doar daruri minunate,
Domnul a zis: "Să-i dăm tot ce-i de dat
Și-aceste bogății împrăștiate
Să stea-n el necurmat".
Și cea dintâi, puterea se ivește;
Apoi vin frumusețe, gând, plăcere.
Când toate-s date, Domnul se oprește,
Văzând că din întreaga Lui avere
Odihna zăbovește.
"Căci de m-aș apuca", și-a zis în sine,
"Să dau și-acest odor la creatură,
Ar adora ce are, nu pe Mine,
Și și-ar găsi odihna în Natură;
Vom pierde, și nu-i bine".
"Lasă ca toate astea să le țină
Dar cu oftat și chin să le păzească;
Bogat să fie, fără de odihnă,
Iar când va fi cândva să ostenească,
La pieptul Meu să vină".
poezie de George Herbert, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre odihnă, poezii despre bogăție, poezii despre început, poezii despre vinovăție, poezii despre promisiuni, poezii despre plăcere, poezii despre natură, poezii despre gânduri sau poezii despre frumusețe
Mai ții minte?
Tu mai ții minte ce vorbeam,
Când mă iubeai,
Când te iubeam?
În locul vorbelor de preț
Astăzi uitare
Și dispreț...
La ceasul când nu mai visezi,
Improvizez,
Improvizezi,
Doi oameni rătăcind prin lume
Nu se mai știu
Chema pe nume...
La ceasul ăsta tăinuit,
Tu mă eviți,
Eu te evit,
Și nu putem sări mai sus
Decât ștacheta
Ce ne-am pus.
Prin rana noastră sângerândă,
Vei fi mai blând,
Voi fi mai blândă,
Și nu ne vom mai judeca,
Vom fi smeriți,
Ne vom ierta.
poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre uitare, poezii despre smerenie, poezii despre prezent, poezii despre iertare sau poezii despre ceas
Dungă, îi spune cineva pe nume. Sunt eu, vrăbiuța. Ti-am adus un ulcioraș cu lapte, bea! Trebuie să te întremezi, altfel nu vom putea zbura până la Lună. Și încă ceva, adaugă ghemulețul cu pene, ți-am pregătit niște bomboane. Li se zice lapte de pasăre. Mănâncă, îți vor da puteri, plus că sunt foarte gustoase.
Emilia Plugaru în Mincinosul
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre zbor, citate despre vrăbii, citate despre păsări, citate despre mâncare sau citate despre dulciuri
Terra nostra
Pe undeva,-ntr-un colț de infinit,
Pe o planetă cu pământ și ape,
Cu miere și cu lapte să se-adape,
Trăia în pace omul, fericit,
Alături de jivine, pasări, flori,
Sub cerul veșnic liber plin de soare
Fără a ști de taxe, poluare,
Ori cât va fi benzina mâine-n zori,
Până-ntr-o zi, din ginta nu știu cui,
Când peste deal privind, un oarecare,
I se păru că iarba îi apare
Mai verde decât cea din jurul lui,
Dând buzna peste ceilați, cu ciomege,
Urmat de alți zevzeci, ca niște zmei,
Luptând pentru pământ și pentru zei
Până acum, tot mușchiul fiind lege,
Doar că de-o vreme facem câte-o pace
Să construim statui pentru eroi
Și mai sofisticate arme noi
Spre-a ne ucide mult mai eficace,
Căci ne-ntrebăm, văzând aceste fapte,
Noi oamenii de rând, noi truditori,
Cum de pământu-acceptă-așa orori
Când am uitat de miere și de lapte,
Fiindcă Terra e îndurătoare
Și-atât de bună este ea cu toți...
Cât am fi noi de răi și de netoți,
Ne-nghite... fără arme nucleare!
poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verde, poezii despre sculptură, poezii despre poluare, poezii despre planete, poezii despre pace sau poezii despre miere
Domnului Laurian Ionică
Din Boureni, în fiecare lună
Se 'ncumetă să vină și cu rata,
Căci are cronicuțe să ne spună,
Dar mă întreb: Când ne va cere plata?
Că scrie omul una de plăcere,
Însă la dumnealui pare serviciu
Și dup' atâtea versuri cu "durere"
A devenit, credeți-mă, un viciu.
Nu-i liniștit Ionică, niciodată,
Cu rimele e pus să cocheteze,
Riscându-și căsnicia câteodată,
Nevasta a ajuns să-l urecheze.
Iar într-o zi sătulă și de scuze,
Cu basme despre-atâția umoriști,
Ea îi va spune, făr' să-l mai acuze:
- Ionică, dormi pe la epigramiști!
poezie satirică de Any Drăgoianu
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre căsătorie, poezii despre versuri, poezii despre soție, poezii despre somn sau poezii despre serviciu
El domină Universul
A murit Învățătorul sus pe cruce atârnat
Și mormântul l-a primit de la omul cel bogat
Împlinindu-se cuvântul spus de vremuri prin Isaia
Ce-a văzut de mult în urmă moartea Domnului văpaia
Sferințelor cumplite prin care Isus va trece
Până trupul Lui ucis va vedea țărâna rece
Iosif din Arimateea ucenic dar pe ascuns
I-a fost Domnului în viață ascultându-l pe Isus
El i-a oferit mormântul în care l-a așezat
Pe Cel mort ucis pe cruce al vieții împărat
Iar sabatul înfășoară tot ce este-n Israel
Trupul Domnului rămâne în mormânt dar singurel
Sărbătoarea azi pulsează și pe lamele de vânt
Se naște o întrebare căci al vieții Sfânt Cuvânt
A trecut din astă viață împlinind deplin Scriptura
Și acum fără de suflare în mormânt îi e Făptura
Cine dar l-a dat la moarte și cine l-a osândit
Numai bine în viață când Isus a-nfăptuit
Pe cei prinși de duhuri rele pe atâți i-a dezlegat
Și-o viață nouă viață sfântă la atâția El le-a dat
Pe cei prinși de atâtea boli crude și înverșunate
Isus i-a scăpat de ele și le-a dat iar sănătate
Celor orbi le-a dat vedere muților le-a dat cuvânt
Pe leproși i-a curățat i-a salvat cu-a Lui Cuvânt
Orice boală și durere El Isus a vindecat
Iar pe cei săraci în brațe Domnul Însuși i-a luat
Numai bine orișiunde Hristos Domnu-a-nfăptuit
De ce oare dar atunci a fost iată răstignit
Când atâtea mii de oameni în pustie-a săturat
Pâine pește din belșug l-atîți Domnu atunci le-a dat
Și-a făcut doar numai bine pentru atâția din popor
De ce oare condamnat a fost iată de sobor
Unii dintre ei au spus că li-e frică de romani
Din a Lui Isus pricină s-or preface în dușmani
Și-or veni ca să distrugă țara-ntreagă chiar și neamul
Asta este o acuză pentru care l-au ucis pe Domnul
Dar ce-a spus Hristos Mesia totul iată s-a împlinit
Israel atâta vreme în lume-a fost izgonit
Și aproape două mii de ani Israel a fost exclus
Din a lui patrie sfântă după cum Domnu a spus
Căci Isus este în toate Creator și Domn al vieții
El domnină Universul dar și zorii dimineții
Mâna Lui ne-a plămădit din țărână cu iubire
Cu Tatăl Lui Cel Prea Sfânt ca noi în neprihănire
Să trăim în ascultare viața noastră pe pământ
Căci am fost iubiți în toate de al Tatălui Cuvânt
A murit Isus pe cruce plătind vina omenirii
Ca să fim salvați pe veci smulși din apele pieirii
Hristos ne este salvare pe El de îl ascultăm
Evenghelia cea Sfântă Îndreptar de o avem
Căci un singur Nume este mântuirea s-o primim
E Isus Hristos Mesia frații Lui pe veci să fim
De ne-ncredem dar în El și doar El ne este țintă
Vom intra odată-n cer cu Isus la a Sa nuntă
poezie de Ioan Daniel Bălan (7 aprilie 2018, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață, poezii despre creștinism, poezii despre salvare, poezii despre Iisus Hristos, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre medicină, poezii despre iubire sau poezii despre cuvinte
Cu furie și mânie
Cu furie și mânie acuz demagogul
Și capitalismul lui de vorbe
El ar fi trebuit să știe că pretudindeni cuvântul este sacru
Că a fost adus de foarte foarte departe de un popor
Și că pe el s-a sprijinit sufletul acestuia
De foarte departe și de la începuturi
Omul s-a descoperit pe sine prin cuvinte
Și a dat nume pietrei florii apei
Și toate au ieșit la lumină pentru ca el le-a numit
Cu furie și mânie acuz demagogul
Care se umflă pe sine prin vorbe
Și care-și face din cuvinte puterea și jocurile
Și transformă cuvintele în bani
Așa cum a făcut cu grânele și cu pământul
poezie de Sophia de Mello Breyner Andresen, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suflet, poezii despre lumină, poezii despre jocuri, poezii despre furie, poezii despre demagogie sau poezii despre cereale
Zmeul Zmeilor: Povești, povești... Poveștile acestea n-au nicio logică. Ia să vă spun eu o poveste adevărată! Eram tânăr, vânjos, voinic. Mă îndrăgostisem de o fată de pe tărâmul vostru. Fata lui Smântână Împărat...
Făt-Frumos: Smântână Împărat? Ăăăă! Îl știu. E ăla de la Fabrica de Lapte...
Zmeul Zmeilor: Era o fată frumoasă și fără prejudecăți. Mă iubea, fără să țină seamă că sunt zmeu. M-am dus la Împăratul nostru și i-am cerut dezlegare, să mă însor cu ea. N-a fost chiar încântat, dar a acceptat. Apoi am alergat la Smântână Împărat să-i cer fata de soție. Și ăsta a zis că mi-o dă bucuros, numai să-i duc luna de pe cer.
Făt-Frumos: La ce îi trebuia luna de pe cer?
Zmeul Zmeilor: Zicea că vrea să o pună la el în curte, în chip de felinar. Să nu mai cheltuie atâția bani cu iluminatul...
replici din piesa de teatru Pacea cu zmeii, scenariu de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai mult umor despre lactate, umor despre fete, umor despre tinerețe, umor despre timp, umor despre soție, umor despre prejudecăți, umor despre logică, umor despre frumusețe sau umor despre fete frumoase
Roata
S-a întâmplat demult, nimeni nu știe,
Când prima dat a fost uimită gloata,
Din ginta nu știu cui, o scăfârlie
Descoperi marea minune, roata,
De s-au mirat un secol, două poate,
Privind cum se rotea cu întrebare
Deștepții ce-și dădeau și-atuncea coate:
La ce-ar putea fi ea folositoare?! ;
Târziu de tot, când plugul inventară,
Le-a dat prin cap de-au pus-o la cotigă,
La roabă,-apoi la car, apoi la moară,
Având mai lesne pâine, mămăligă,
Și-au învârtit-o-n cântec la fântână
Și-n lut olarii străchini toate pline,
Făcând în viața lor doar cu o mână
Mai multe și mai iute și mai bine,
Pân-au găsit că-n abur e putere
Și rând pe rând, cetate cu cetate,
Pe drum de fier, urcând prin bariere,
Au cucerit în goană ca pe roate,
Croind apoi cu osiile-i unse
În aur negru supt și de sub mare
Cărări de mintea noastră nepătrunse,
Pe Lună chiar făcând-o călătoare,
De am ajuns, ca noi, astăzi, în toate,
Pe munți, pe mări, prin aer sub aripă,
De roți să fim mânati, că-s mici, dințate,
Și-a lor supuși în orișicare clipă,
Fără să știm de mai avem vreo țintă,
De coborâm, urcăm, cum unii spun,
Care de-o vreme-ncearcă să ne mintă
Că ne-am afla, de fapt, pe drumul bun.
poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pâine, poezii despre negru, poezii despre mămăligă, poezii despre muzică, poezii despre munți sau poezii despre lut
Numele cel mai adevărat, autentic, de la primul descălecat prin Traian este rumân sau romanus, care nume acest popor l-a păstrat întotdeuna între dânșii și îndată după descălecat și după pustiire, cum s-a spus, și după al doilea descălecat, până astăzi, același nume este dat deobște muntenilor și moldovenilor și celor ce locuiesc în țara Transilvaniei. Rumân este un nume schimbat în curgerea anilor din roman; și astăzi când întreb pe cineva dacă știe moldovenește, spun: știi rumânește aproape ca: scis romanice. Un alt nume ei înșiși nu au primit între dânșii niciodată.
în Cronica Țărilor Moldovei și Munteniei (Cronica Polonă) (19 iunie 1673)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre Moldova, citate despre țări, citate despre superlative, citate despre schimbare, citate despre prezent, citate despre adevăr sau citate despre Transilvania
Pe Calvar a trebuit
Cât de scump este Isus
Și cât e de minunat
Căci păcatul nost" a dus
Și El s-a lăsat răpus
Plătind vai greul păcat
A fost prins și judecat
De preoți și farisei
Dat la moarte a fost dat
Noi s-avem duhul curat
Și în ochi lumină-n ei
Și Isus a fost bătut
Și scuipat și biciuit
Deși-un greș El n-a făcut
El a fost necunoscut
Pe pământ când a trăit
Fără pată fără vină
Domnul Isus a umblat
A trăit într-o lumină
Cum nu-i nimeni să o țină
Fără urmă de păcat
Și-a fost prins în Ghetsimani
Domnul după rugăciune
Căci preoții a Lui dușmani
Iudei i-au dat însăși bani
Taina Domnului a spune
Și vândut a fost Isus
El păcatul să ni-l poarte
A fost ca un miel supus
De aprozi când fu adus
Vina noastră să o poarte
Pentru că a vindecat
Multora fiind salvare
Iată a fost condamnat
Socotit ca vinovat
Pentru a omului iertare
Trebuia în veșnicie
Noi ca să fim condamnați
Și doar El putea să fie
Rob plătind pedeapsa vie
Ca noi toți să fim iertați
Nimeni altul nu era
Așa Sfânt ca să plătească
Vina omului cea grea
Doar în Isus se găsea
Natura Dumnezeiască
Și astfel a trebuit
El să sufere amar
Ca păcatul nost" plătit
Să fie desăvârșit
Prin Isus chiar pe Calvar
Și Hristos a suferit
Cea mai groaznică ocară
Pe Calvar când a pășit
Omul Cel neprihănit
Pentru noi dat ca să moară
Singurul ce-a fost în stare
Să ne poarte suferința
Prin El să primim iertare
Prin a Lui chinuri amare
În El de avem credința
Glorie dar Lui Hristos
Slavă cinste și onoare
C-a venit aicea jos
Și-a trăit așa frumos
Nouă să ne dea iertare
Noi Isus îți mulțumim
Pentru tot ce ai răbdat
Când dat morții și în chin
Ai sorbit al nost" venin
Fii în veci glorificat
Ție dar ne închinăm
Și-ți slăvim Isus Ființa
Ne-ai dat ce nu merităm
De aceea te urmăm
Și în Tine avem credința
16 aprilie 2020 mănăștur Cluj
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre religie, poezii despre plată sau poezii despre superlative
În dragoste nu este totul numai lapte și miere. Ci când lapte acru, ci când miere, ci când lapte dulce, ci când... piper.
aforism de Gabriel Petru Băețan
Adăugat de Gabriel Petru Băețan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe aforisme despre miere, aforisme despre iubire sau aforisme despre apicultură
Ajutor umanitar
A venit la domn primar
Ajutor umanitar.
Cu lacăte l-a ferecat
Și la săraci nu l-a dat.
După ce-au zăcut o lună
Au dispărut fără urmă,
Toate câte au venit.
Primarul se jură că-i cinstit.
-Cum ești cinstit frățioare
Când de sub nasul tău dispare.
Iar cei apropiați de tine
Își construiesc multe vile?
Nu-ți mai pune în cap fesul!
Pe noi nu ne duci cu preșul.
Tot vedem că ai chelie
Și vestă portocalie.
poezie de Dumitru Delcă (16 august 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre umanitarism, poezii despre sărăcie, poezii despre nas, poezii despre chelie, poezii despre ajutor umanitar sau poezii despre ajutor
Progresia Sfintei Treimi
Când nu mai am inspirație să scriu,
Ce-ar mai fi de zis?
Mă gândesc la ce nu s-a mai gândit nimeni.
De pildă, când a zis Dumnezeu să fie lumină,
Lumina s-a făcut singură.
Ce, te gândeai c-a scăpărat El?!
I-a lăsat omului să descopere scânteia
În sine.
De fapt, cred că la început
Lumina era dintr-o bucată,
Clară ca bună ziua,
Fără foc întrânsa. Numai pentru ochi;
Reglată bine, tot, treabă, rost...
Curată.
Până a intrat în cârdășie cu focul
Și-a-nceput să ardă, știu fetele cum e...
Mă mai gândesc la faptul că, la început,
Și omul a fost făcut dintr-o bucată,
Căci l-a făcut Dumnezeu bărbat și femeie,
Nu doar una sau doar altul, ce mai una, alta!?
L-a-mpărțit pe om în două, să nu fie singur
La Părinte.
Când a văzut ce prostie a făcut, a zis:
Bă, ăștia sunt ca oile: după una sar toate în baltă!
A deschis poarta staulului și ne-a dat drumul
Pe drumuri, la înmulțire.
Parcă-L văd ținându-se greu după noi,
Ca un păstor bătrân
După miliarde...
Iar Ei,
Doar Trei.
poezie de Marius Robu din Aproape alb (13 februarie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre foc, poezii despre oi, poezii despre fete, poezii despre femei și bărbați sau poezii despre femei
Mintea și vinul
Într-o discuție recentă cu vecinul
Un tip vârstnic destul de înțelept,
Îl întrebam, cum ne domină vinul?
Si mi-a schițat traseul lui ca efect.
De omul bea vin, la primul pahar,
Mintea îl îndeamnă să se oprească,
Si-i spune că dânsul nu are habar,
Ce poate în curând să pătimească.
Când omul încă își mai face plinul
Neștiind că astfel se joacă cu focul,
Spunem că mintea se ceartă cu vinul,
Care, o împinge dorind să-i ia locul.
De la al treilea pahar cu vin, în sus,
Loc, mintea la om deja nu mai are,
Vinul de acum are cuvântul de spus
Si nu-l deosebești pe om între fiare.
Când lui Diogene, un pahar i s-a dat,
A răsturnat vinul fără să-i fie rușine.
Înțeleptul apoi, zâmbind, s-a explicat:
Astfel, nu mă va răsturna el pe mine.
A zis vecinul că și otravă e băutura,
I-am acordat, desigur, totală dreptate,
Despre cele naturale îi era învățătura
Însă, cum or fi oare cele falsificate?
poezie de Constantin Bălășanu (27 decembrie 2007)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înțelepciune, poezii despre vin, poezii despre vecini, poezii despre rușine, poezii despre dreptate sau poezii despre ceartă
Vindecări
Domnul Isus a iubit
într-atâta omenirea
că la noi El a venit
să ne aducă fericirea
ca pe palme ne-a luat
Domnul Isus pe vecie
și viață El ne-a dat
ca să-i fim mireasma vie
Domnul Isus ne-a-nvățat
să trăim neprihănirea
și pe atâți i-a vindecat
căci Hristos este iubirea
multora le-a întins mâna
și de Tatăl le-a vorbit
ca să umble-ntodeauna
într-un duh neprihănit
plin de milă și-ndurare
Domnul nostru a trăit
la oameni El vindecare
tuturor le-a dăruit
celor orbi le-a dat vedere
muților le-a dat cuvânt
căci din Sine o putere
ieșea atunci prin Duhul Sfânt
iar pe cei paralizați
Hristos i-a făcut să umble
de El au fost vindecați
Cuvântu să i-l asculte
pe leproși i-a curățit
iar curați El i-a făcut
pe săraci i-a-mbogățit
căci Cuvântu-au cunoscut
Domnul s-a-ndurat de toți
dând atâtor vindecare
a-nviat chiar și din morți
pentru slava Lui cea mare
când Iair veni la Sine
Domnul nu l-a refuzat
ci-a plecat să-i facă bine
după cum el l-a rugat
acasă când au ajuns
fica lui Iair murise
dar Hristos venit de sus
toate toate le știuse
nu mai plângeți fata doarme
ei vedeau că a murit
însă Domnu a vieții toane
El Însuși le-a deslușit
după ce a scos afară
toți străinii i-a vorbit
fetiței ce era moartă
talita cumi și ea s-a trezit
a-nviat atunci fetița
ba să umble a-nceput
inserând l-ai săi credința
minunea când au văzut
Domnul a făcut doar bine
și pe atâția i-a salvat
din moarte și din ruine
viață iarăși El le-a dat
pe ologi El i-a făcut
iar să fugă să alerge
pe cei care au zăcut
i-a făcut spre-a înțelge
că Mesia a venit
și le-ntinde iată mâna
omului nenorocit
El i-a dăruit lumina
pe când soarele apunea
mulți veneau la vindecare
Domnul Isus să le dea
multora pe veci salvare
peste cei bolnavi a Sale mâini
Domnul Isus le punea
și-adâncit în rugăciuni
El pe toți îi vindeca
din atâția îndrăciți
ieșeau duhurile afară
oamenii iar izbăviți
erau din starea amară
cădeau unii la pământ
duhurile când ieșeau
la al Domnului Cuvânt
căci de Isus ascultau
nimenea nu a mai fost
plin așa de o putere
omenirii să dea rost
și atâta mângâiere
numai Mesia Hristos
Unsul Celui Prea Înalt
din moarte pe om l-a scos
și viață-n veci i-a dat
El e stânca și iubirea
e izvorul de viață
și El dă neprihănirea
celor ce prin El învață
viața cum să-și înnoiască
oameni noi ei devenind
pentru patria cerească
Adevăru doar trăind
glorie dar Lui Mesia
cinste slavă și onoare
căci ne oferă veșnicie
și în veci de veci salvare
Doamne Tată-ți mulțumim
pentru Mesia Hristos
doar prin El noi azi trăim
și avem cerul glorios
poezie de Ioan Daniel Bălan (9 noiembrie 2018, Mănăștur)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mâini sau poezii despre înălțime