Primeşte-mă!

Primeşte-mă, aşa cum sunt,
Cum m-a lăsat Domnul pe pământ!...
Primeşte-mă cu bune şi rele,
În zori de zi, cu visurile mele!...

Primeşte-mă cu florile de crin,
Primeşte-mi sufletul – eşarfă de senin,
Şi gândurile mele, prinse-n salbe,
Să-ţi lumineze calea-n lungile nopţi albe...

Sosesc acoperit încă de rouă,
Primeşte-mă să-ncepem viaţă nouă,
Să cucerim, cu trudă, noi redute,
Din visuri, spre trecut, să-ntindem punte!...

poezie de Dumitru Gherghina din Confesiuni de-o clipă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primeşte-mă!...

Primeşte-mă în seara care vine,
sunt un pribeag cu suflet rătăcit,
mânat de doruri sfinte către tine
precum ursitele mi-au prorocit.

Primeşte-mă în casă, nu te teme,
să îmi urezi în prag şi bun venit,
aduc cu mine dalbe crizanteme
să-ţi mângâie surâsul răvăşit.

Am regăsit poveştile uitate,
ţi le voi spune să adormi uşor
cu gândurile toate adunate
sub aripa întinsă-a unui dor.

Când zorii vor ajunge la fereastră
eu voi pleca fără să spun ceva,
vor plânge crizantemele în glastră
de dorul meu şi de uitarea ta.

poezie de Corneliu Neagu din Tăcerea din adâncuri (2018)
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O toamnă-primăvară

Primeşte-mă în flori când sunt pe scuturate
şi când parfumul lor târziu e-atât de dens
de teamă c-ar fi mult prea greu iertate
pentru că-n vară au trăit aşa intens.
.
Primeşte-mă în seri drapate-n ceţuri line,
când cuibăreşti în ochi pădurea întristată,
când razele deasupra ei devin caline
şi în argintul brumei e încătuşată.
.
Primeşte-mă fără verzi haine. Dezbrăcată
ca o rebelă care fuge de rigoare
şi îşi serbează libertatea căpătată
stârnind confetti în vârtejuri, pe trotuare.
.
Primeşte-mă ca pe-un izvor de muguri
ce curge în secret prin crengile pustii
după zdobirea-n teasc a boabelor de struguri
gustate-n pârg de-ndrăgostiţi şi de copii!
.
Primeşte-mă-nserat, pe palma ta deschisă
ca pe un ultim greiere salvat de-afară!
Îţi voi lăsa ca amintire nou înscrisă
ceva nemaivăzut: o " toamnă-primăvară"!

poezie de Cecilia Birca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Isuse-nvaţă-mă

Isuse-nvaţă-mă de-acum
cântarea viitoare,
desprinde-mi ochii de pe drum
să pot privi la soare
şi scapă-mi sufletul, pe rând,
de orişice povară —
ca liber să pot fi intrând
în mult dorita-mi Ţară.
Isuse-ajută-mă să-mi pot
mai larg deschide mintea,
spre Rugul Sfânt, venind, să scot
grăbit încălţămintea —
ca inima să mi-o sfinţesc,
mai blând plecat sub cruce,
ca la intrare să primesc
Sărutul Tău cel dulce...

Primeşte-mă, Isus, zâmbind
cu-o dragoste duioasă,
cu ai primi-un copil venind
de prea departe-acasă —
că prea rănit şi obosit
mă-ntorc din lunga-mi cale,
primeşte-mă, Isus Iubit,
la Inima Ta moale...

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Te ascund
în asfinţitul
inimii
iubindu-ţi Cerul...

Primeşte-mă
să-ţi fiu
zbuciumul
iubirii...

poezie de Mirela Crâşmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamne, primeşte-mă într-o zi în compania săracilor tăi!

citat din Vladimir Ghika
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te chem

Mă-ntorc să te aflu în visele mele
În somn mângâiată de tine să fiu
Din margini de ceruri sub ploaia de stele
Din margini de lume mă-ntorc să Te ştiu.
Te chem pentru omul ce nu vrea să-audă
Cu mâinile-ntinse şi sufletul treaz
Şi-atunci când purta-vei povara cu trudă
O lacrimă caldă să-Ţi fiu pe obraz.

Te chem pentru mine, atinsă de vină
Cu luna în pleoape şi-o sta căpătâi
Te chem îmbrăcată în cer şi lumină
Învaţă-mă, Doamne, cuvântul dintâi!

Primeşte-mă, Doamne, primeşte şi pune
Cununa-nflorită pe creştetul meu
Când cerul va-ncepe prin stele să sune
Să stau printre ele să-Ţi cânt, Dumnezeu...

poezie de Adriana Cristea (6 iunie 2003)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Prietenul meu etern,
îţi dăruiesc viaţa mea.
Primeşte-mă şi fă din mine un
îndrăgostit adevărat.
Salvează-mă din cele două lumi.
Aruncă-mă în foc
dacă inima mea se îndreaptă spre
altcineva decât spre Tine.

poezie clasică de Rumi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frânturi de dor

Din prea tăcut, tăcutu-i încă rece
Ca un fior al vorbelor nespuse,
Acoperit de timpul care trece,
Cu amintiri... uitărilor seduse.

Nu-mi alunga din umbra ta sărutul,
El te adoră fără nici-o vină.
In taina lui se naşte începutul.
E freamătul din zori, de ziuă plină

A doua inimi... ce caută pribege,
Surâsul din tăceri si nemurire,
Durerilor alint, nescrisă lege...
E doar sămânţa, crudă, de iubire.

Primeşte-mă, prin el, acolo unde,
Neocupat, mai este încă locul.
Nu te feri, n-ai sa te poti ascunde,
Iubirea arde, mistuie... ca focul.

poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăminte

Iubita mea frumoasă,
În faţa ta, umil, mă-nchin,
Când mă întorc băut acasă,
Primeşte-mă ca pe-un… vecin.

epigramă de Grigore Puică din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Călugăr

Doamne, fă-mă călugăr
Şi cheamă-mă până la tine
Să-ţi spun adevărul
Despre marele dezastru pământesc.
Doamne, fă-mă călugăr.
Au fost hăituiţi,
Au fost ofensaţi,
Dar călugării au totuşi
O oarecare liberă trecere
La vămile cerului.

Undeva, la Cheia,
Am auzit eu că există
O scară de răşină de brad
Care ajunge până la tine, Doamne,
Lasă-mă să urc şi să-ţi spun.

Voi găsi-o chiar dacă
Nu e în evidenţa primăriei din Mâneciu
O voi găsi-o după miros,
După mirosul morţilor
După mirosul viilor,
După mirosul de tămâie.

O voi găsi-o şi voi veni
Să-ţi spun ce rău e pe pământ
Să-ţi spun că-n luptele pentru dreptate
Dreptatea a ieşit
Atât de zdrobitor victorioasă
Încât a devenit idee,
Nu mai are nici o realitate.

Doamne e nedrept totul,
Copiii nu mai au decât recreaţii şi examene,
Ore de clasă nu mai sunt,
Bătrânii sunt puşi la zid
Sub nişte taloane de pensii
Care sunt trase din tunuri
Ale binevoinţei generale.

În rest muncim până ne cad mâinile din umeri
Şi nu mai ştim pentru cine muncim
Mai ales că ei ne dau să facem
Lucruri pe care tot ei le consideră inutile
Şi ne reproşează nouă
Că facem lucruri inutile.

Dar, în fine Doamne, primeşte-mă în audienţă
Pe mine, călugărul cel mai limbut,
Al mânăstirii tale cu 5 continente.
Hai, Doamne, fii bun şi primeşte-mă
Că, altfel, dacă întârzii,
Nu mai am pe unde urca
Vine omenirea flămândă
Să mănânce scara de răşină
Care duce la tine,
Doamne, fă-mă călugăr,
Fă-mă şi ascultă-mă
La ora când mânăstirea ta
Cu 5 continente
Şi cu 4 miliarde de prăpădiţi
Instalează ultimele arme
În clopotniţă!

poezie celebră de Adrian Păunescu din Poezii (10 decembrie 1983)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciune

Adoptă-mă, Cucernice Părinte,
Primeşte-mă în arealu-ţi sfânt,
Îngāduie-mi sā samăn pe Pământ
Iubirea, precum boabele de linte...

Aşază-mă în tainice cuvinte,
Un trandafir în suflet să-mi împlânt,
Şi lasă-mă, Părinte, să te cânt,
Să te primesc în inimă şi-n minte,
Covoare de petale să aştern,
În calea Ta, în paşii Tăi cu har...
Şi,-apoi, mă lasă, Doamne, ca să cern,
Praful de stele, dulcele de-amar,
Să biruiască Raiul în Infern
Şi soarta să nu mi-o mai joc la zar!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să ne fim...

Tu să-mi rămâi aproape orice-ar fi,
Iar eu, la rându-mi, îţi voi fi cărare
Spre tot ce îţi aduce vindecare.
De dragul tău... în stare-a mă jertfi.

Din cât îţi vei permite să îmi fii, –
Pe cel puţin atât promit să-ţi fiu!
Primeşte-mă – e tot ce vreau să ştiu –
Şi-am să-ţi devin bataie-a inimii.

Permite-mi să îţi fiu o reverie
Şi hai să ne lăsăm purtaţi de val...
Noi nu am fost făcuţi pentru banal,
O ştii, şi-o ştiu – ca pe o poezie.

Şi dacă tot a fost aşa să fie,
Ce-ai zice... poezia – să fim noi?
Întreaga lume s-o-mpărţim la doi
Şi să ne bucurăm o veşnicie...

poezie de Andrei Ş.L. Evelin din Începuturi (9 mai 2020)
Adăugat de Andrei Ş.L. Evelin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa trăită

Mult mă-ndeamnă inima
Către sfârşitul de drum,
Mă frământă patima,
Din văpaie să fac scrum.

Deschide-ţi braţele, Tată,
În curând sosesc la Tine,
Viaţa mea, imaculată,
Vrea culcuş cu stări creştine.

Am drum scurt pe-acest pământ,
Plămădit din bine - rău,
Călăuzit de Duh Sfânt,
Primeşte-mă, sunt al Tău!

Iartă-mi sufletul smerit,
Zvântă-mi lacrimile ude,
Lângă fraţi am suferit
Blasfemii şi bârfe crude.

Dar lumina străluceşte
Iară fraţii mei, de-acum,
Deschid braţele, lumeşte,
Pentru cei lăsaţi în drum.

Ţineţi braţele deschise,
Am nevoie de culcuş,
Tată, vin pe căi promise
În al palmelor căuş.

Binecuvântez norocul
De-a fi trăit ca om bun
Dar mi s-a-mplinit sorocul:
la revedere, drum bun!

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ucenicul

Tu, marele bijutier
Al diademelor cereşti
Tu, care veşnic şlefuieşti
În cosmicul atelier,

Primeşte-mă ca ucenic,
În nopţi de taină să mă-nveţi
Canonul sfintei frumuseţi
Să scot podoabe din nimic.

Şi-aşa trudind la cizelat,
Slăvitul meu stăpân şi domn,
În zori să picotez de somn
Cu praf de stele pe halat.

Tu, care dăscăleşti artişti
Şi-ţi iei la glorie părtaşi
Vizionarii uriaşi
În geniul cărora te mişti,

Cuvinte dă-mi să le-mpreun
Fierbinţi de-ntâiul suflu viu,
Dă-mi să le văd cât nu se scriu
Şi să le-aud cât nu se spun.

Din matca lumii să le chem
Şi-n duhul ei să le trimit
În constelaţii de sonet
Şi-n căi lactee de poem.

poezie celebră de Nichifor Crainic
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un fluturaş

Am fost gonit de Cupidon
Eu fluturaşul din stomac
Sunt prea mic aş fi bufon
Că n-am săgeţi şi sunt sărac

Sunt îngerul iubirii ce dau fiori
Cupidon doar inima înţeapă
Iubirea o transform în flori
În stomac fluturii au treabă

Tu simţi că locu-ţi este gol
Primeşte-mă în corp la tine
În iubire şi în viaţă am un rol
Iubeşte şi mă susţii pe mine

Inimă mare un suflet fericit
Cupidon fiorul unui fluturaşi
Sunt fericit un om îndrăgostit
Un fluturaş suflet de îngeraşi

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În ochii lui

Primeşte-mă, tăticule, să dorm la pieptul tău,
Zâmbeşte pentru mine şi fii liniştea mea,
Tu nu îmi spui prea multe, dar văd că-ţi merge rău,
O să vorbesc cu mama, să văd ce-mi zice ea.

Să nu renunţi la mine, să stai, să mai aştepţi,
Străine-n viaţa mea te rog să nu-mi aduci,
A ta va fi răsplata în lumea celor drepţi,
Între tine şi mama din nou de-o să mă culci.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Torquato tasso

Veni din întuneric spre mine el, poetul,
Poetul de spaimă ratat.
Era foarte frumos. Ca la razele röntgen
I se vedea în trup poezia.
Poezia nescrisă de frică.
“Sunt nebun” - a rostit. De altfel ştiam
Lucrul acesta din prefeţele cărţilor,
Dar el îşi purta nebunia ca pe-o parolă
De intrare în noi, ca şi cum ar fi spus:
“Mă răscumpăr astfel
De lipsa-adevărului din poemele mele.
E preţul imens. Vin spre tine. Primeşte-mă!”
Dar eu am răspuns: Pleacă de-aici!

“Scriam la lumina de autodafeuri - îmi spuse -
Simţindu-mi pe trup
Cămaşa păroasă care se-aprinde uşor.
Odaia mea avea ochi de călugări ferestre
Şi-n loc de uşi, lipite una de alta, urechile lor
Şi şoarecii ieşind din borte erau călugări,
Şi noaptea păsări uriaşe-n sutane-mi cântau.
Tu trebuie să înţelegi…” Şi cu degetu-ntins
Îmi arată în trupul meu poezia,
Poezia nescrisă…
Dar eu am ţipat: Pleacă de-aici!

poezie de Ana Blandiana
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câmp de maci

Desculţă-te când intri, păşeşte-ncet şi taci,
E linişte-n odaie, doar ceasul bate-arar
Minutele-agăţate în vârf de minutar...
Întreabă-mă-n tăcere: "Iubito, ce mai faci?

De ce m-aud, în suflet, căzându-ţi ca în gol
Şi-n vene nu-ţi mai simt fluidele săruturi,
S-au transformat, mai nou, în colivii de fluturi
Prin care, câteodată, doar eu mai dau ocol.

Sau deseori îmi pare că stau în câmp de maci
Prin inima-ţi deschisă, câmpie-n faţa mea,
Petalele prea roşii încep a mă durea
Şi-aleg să plâng cu rouă.... Iubito, de ce taci?

Vorbeşte-mă în şoapte, sărută-mă în gând,
Primeşte-mă să-ţi fiu, să-ţi curg din nou în sânge,
Să-ţi simt privirea iar cum arde şi mă strânge
Şi-n braţe infinite mă-nvăluieşte blând."

Prin inima-mi deschisă păşeşte-ncet şi taci,
E linişte-n adânc şi-a contenit să plouă,
Iubite, să te plimbi, despovărat de rouă,
Ca o iubire veche prin câmpul meu de maci.

poezie de Silvia Risnoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărbătoare polară

fluturi albi roind
peste suflarea ta
cu miros de zăpadă
buzele-ţi ornează cu pruină
în ziua asta bătrână
când se coc doar cozonaci
şi renii trag după ei sănii
în clinchete boreale
deschide-mi poarta iubito
primeşte-mă să te colind
puneţi la uşă coroana de cetini
că-i sărbătoare polară
şi urşii dansează afară...

poezie de George Ioniţă
Adăugat de George Ioniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tars

îmi stăruie în sânge o antică cetate
cu ziduri mari de ambră sub vântul taciturn
şi-n fiecare vară petale de mătase
din trupul tău
iubito
ademenesc în turn

nu ştiu cât drum mai este
când voi pleca spre tine
aceeaşi legănare mi-a zăvorât povara
aud pe stradă valuri
ce le sfărâmă ceaţa
şi vastele ecouri care anunţă seara

dolmene cresc
de mâine
o nouă strălucire îmi luminează calea
o veche-nsingurare
prin labirinturi
unde
azi mă striveşte bolta
cu roţile desprinse
de sus
din carul mare

şi de atunci încoace
mai arde o minune
iar vatra-n care stele uitate sunt la ars
e gura ta
e cerul
e gura mea vecină
eu voi veni
ultima oară
primeşte-mă
bătrâne tars

poezie de Florin I. Cernat
Adăugat de Florin I. Cernat
Comentează! | Votează! | Copiază!