Daisy
Sunt pentru a nu știu a câta oară Dumnezeu
Căci iar m-am hotărât s-adopt un cățeluș;
De fapt o cățelușă mică și firavă, derbedeu,
Un rebut printre vreo cinci născuți pe-un derdeluș.
Sunt toți acasă acum la adăpost de frig
Cu mama, o cățea atât de slabă, mică
Și cresc pe zi ce trece, vin fără să-i strig...
Doar cea mai mică, Daisy o protejez cu frică.
E veșnic dominată la mâncare, ades mușcată,
Piciorușele-i sunt roșii, tot o carne-n rană
De gerul ce nu stă, de fulgi... și-i alb bălțată.
Așa c-am luat-o-n casă să-i dau cald și hrană.
Este cât palma, adoarme des, mai plânge,
Se mișc-așa nesigur, cade, se ridică iară
Și-i cercetașă sigur... inima mi-o frânge;
Bot umezit ridică, mă privește-n ochi, umil să pară.
Și-acum o văd pe piciorușe mici pășind firav
Cu fundu-i rotund și mișcând din codiță
Și scoate-un sunet ascuțit crezând că-i grav
S-ar zice un lătrat... Îmi spune că-i un slujitor, fetiță.
Așa-m păstrat pe lume ce lui Dumnezeu i-a fost o schiță!...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (5 februarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre câini
- poezii despre ger
- poezii despre superlative
- poezii despre sunet
- poezii despre somn
- poezii despre roșu
- poezii despre religie
- poezii despre protejare
- poezii despre protecție
Citate similare
Cățelușii
Cum bine tot se știe că orice acuplare
La câini e de durată, cu parteneri mai mulți,
Nu e surpriza mare că cinci masculi inculți,
Chiar gemeni de produc, au toți din exemplare.
Așa sunt azi victima de-un rezultat probat
Că m-am îmbogățit cu cinci micuți căței
Și albi și gri, negruți, pătați, toți derbedei
La fel, chiar de-s doar fete și unul doar bărbat.
Sunt toți o molfăială de țâțe, chiar lătrând,
De o cățea străină vagabondând pe câmp,
Ce-am acceptat-o-n curte cu mintea mea de tâmp,
S-o-ntrem pe ea, pe ei, cu lapte... cumpărând.
Sunt trei, mult alb cu pete, un altul roșcat negru
Iar cea mai dolofană e-o cățelușă gri
Dar și cu alb pe burtă și pete negre vii...
O bulă păr de pluș, rotundă pe de-a-ntregu.
Și-i ger năprasnic iar și-s mici și răbdători,
Le-am pus hăinuțe multe să aibă cald un pic
Și plâng des zi și noapte; că unu-i rău de mic
Și sufletul mă doare... Le sunt îngrijitor.
Răul de-acum începe că-i am pe toți ai mei
Și am dulău de curte, libertin sufletist
Ce i-a a adoptat pe toți... da-s zilnic tot mai trist
Că nu-i acceptă nimeni să-i dau nici pe doi lei.
E-o mică tragedie din bucurii născânde
Să poți oferi suflet, nu unul, multe, dulci,
Dar lumea-i egoistă; nu poți iubiri să smulgi
Și micii mei prieteni vor pieri pe niciunde...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (27 ianuarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi și următoarele:
- poezii despre suflet
- poezii despre negru
- poezii despre alb
- poezii despre bine și rău
- poezii despre tristețe
- poezii despre tragedie
- poezii despre timp
- poezii despre sâni
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Darul de V'day
Mă tot gândesc: se-apropie V'day,
Cadou, ce să-i mai cumpăr, Dumneaei?
Că-i mofturoasă, mofturoasă tare
Și nu știu ce să-i iau problemă mare!
Să-i dau cercei? Păi, de-ăștia i-am tot dat
Și, sunt convins, demult s-a săturat.
O floare? Are, de la pacienți,
Că-s unii, după mine, prea atenți.
Păi, ce să fie? Dacă-i dau mănuși,
Îmi zice, ca alt'dată: "Mi-o făcuși!"
O ia de apropo că, zice ea,
Cu mine știe cum a se purta.
Și-atunci, ce-i dau? S-o duc la un spectacol?
S-ar închina și-ar zice că-i miracol,
Că n-am mai fost de când un bard local
Mi-a-mbogățit bagajul cultural.
A, știu! am la parter o librărie,
Îi iau ceva să-mi folosească mie,
Căci fără dar nu cred că se mai poate:
Îi dau, ca dar, o carte... de bucate.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre cadouri, poezii despre pacienți, poezii despre mâncare, poezii despre mofturi, poezii despre flori, poezii despre cărți, poezii despre cultură sau poezii despre cercei
Anișorii mei
(nepoatei mele, Maria Elaine)
Nu mai sunt așa de mică,
Sunt fetiță cumințică,
Eu în orice dimineață
Mă îngrijesc de mâini și față.
Mă îmbrac frumos, cuminte,
Mama-mi zice dulci cuvinte,
Nu mai spune că sunt mică,
Am șapte ani și sunt voinică.
poezie pentru copii de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre mâini, poezii despre frumusețe, poezii despre fete, poezii despre dimineață, poezii despre cuvinte sau poezii despre Maria
Iad
Cererea este uriașă, deci sunt foarte mulți pe un loc,
locul unde se arde... fiecare
într-o smoliciune de trupuri cu limbile lungi,
mai ales cu cât sunt mai negri...
toți păziți de-alții cu furci,
ca să-i prindă pe cei ce sar rândul, de zboară
din dansul ce tot ține într-o horă, într-una, un fel de erotic de joc
pe parale murdare
și unde-i tot o frecare între toți, dezgoliți, de sar fulgi...
Toți cu afișe pe frunți, unde scrie c-au tot... Sunt "integri"!...
... iar muzica-i tot drăcescul de ritm, un fel de rap
mai mult vorbă goală,
cu povestea cu capra... să moară, o manel... iadă
și-i coadă la înfipt...
din sărut se înmulțesc,
că-i un lins reciproc printre fese, în spate, sau față... nu scap
nici eu, ce doar am ajuns, că e liber să intre cu tot, cu coada cea lungă, poznașă
și chiar de plâng toți de durere... de toi, să nu scadă...
sunt tot mângâiat să-i mai las tot mai fript
și în genunchi dive scumpe, în scris sau oral, mulțumesc...
... când, se strigă, cu toții se știu, se cunosc, s-ar cunoaște,
c-au brațe deschise să ia... să cuprindă
își dau tot, suflet vând...
că nu e, nu se vede, nu costă
și femei și le lasă, le dau după un timp, plictisiți,
se ciocnesc în orice zi între ouă, ca-n Paște,
întind mâna s-apuce, că știu doar să prindă
ce e nou, doar stau rând,
își împrumută ce-a... fostă...
și tot, ce-au mai luat -de se dă- să țin, eu, loc, la... iubiți.
Fugi satană, că lasă, n-o să-i las... neplătiți!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (12 noiembrie 2013)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cunoaștere, poezii despre zbor, poezii despre trup și suflet, poezii despre sărut, poezii despre ritm sau poezii despre reciprocitate
Ilustrată de gând
Sunt iar cu mama, strâns de mână,
La bloc, pe aleea din Laval,
Venită un pic la Montreal,
Să ne vedem, doar o fărâmă...
O văd atât de fericită,
Zâmbind la micul cățeluș
De-o palmă și păros, de pluș,
Dar știind să-i ceară apă, pită.
Și tata, e din nou cu mine,
În parcul verde, Lafontaine,
Cu păr un pic și alb; la ten
Un pic color, de soare, bine...
... Stă aplecat ținând o alună
Și-o veveriță dă s-o prindă,
Iar el zâmbește; "Știi, cu ghindă,
La noi, Dănuț, ele se adună!..."
Lacrimi, din gât, 'mi dau nod uscat,
Calde, se urcă în ochi ce dor;
Că i-am iubit, nespus amor,
Ascuns, în loc de declarat...
Parcă- i de ieri la ce mă închin,
Că nu mai sunt de amar de timp...
Până și eu, pierdut mă plimb,
Îmi rămânând, tot mai puțin...
... Da-s tot în ieri... și nu-mi revin!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (26 martie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păr, poezii despre zâmbet, poezii despre veverițe, poezii despre verde, poezii despre trecut, poezii despre tată, poezii despre pâine sau poezii despre plimbare
De vorbă cu mine
Mă tot uit ca-n vis la el
Ferit de-ale lumilor cuvinte
Și-l strig mereu ca pe-un rebel
Ce nu mai vrea să mă alinte.
Încerc cu teamă-a-i asculta
Impertinenta-i gângurire
Crezând că poate va-nceta
Să se scalde-n tânguire.
Îl caut prin miile de "mine"
Un's-ascund suspinele
Căci zadarmic iarăși vine
Să-arunce-van rușinile
Ca s-alung a sa sfială,
Îl așez la masa mică
Cu fața ruptă, din croială
C-un taburet ce se ridică.
Cuprinde-ncet cu mâinile-amândouă
Cana neagră de cafea
Să nu îi văd ochii plini de rouă
Sau cum soarbe vechi din ea.
Asurzit de ticăitul rece
Al clipei ce moare renăscând,
Zboară-mi iară vorba dulce
Spre cel ce tace ca-n mormânt.
Deodată, printr-o tresărire
Își varsă cana de cafea
Văzând o mică licărire
Sperând, în inima mea.
Licărirea ceea mică
Se transformă pâlpâind,
Spulberând orișice frică,
Într-un foc, de viaț-arzând.
Noi, scăldați doar în lumină
Ne cunoastem, în sfârșit
El e eul meu de vină
Eu sunt el, ce n-a murit.
poezie de Bogdan Romanescu din volumul "Ceas gemând" (decembrie 2019)
Adăugat de lbdus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre vinovăție, poezii despre tăcere, poezii despre sfârșit, poezii despre rușine, poezii despre rouă, poezii despre ochi sau poezii despre moarte
Ruga copilei
Privesc, în tăcere, figura senină
A unei copile ce nalță o rugă
Afară, în ploaie și frig. Mă subjugă,
Și-mi pare că-i toată scăldată-n lumină.
E mică, slăbuță, iar vocea-i firavă
Îmi pare o șoaptă ce-ascunde durerea
Ce-o văd doar în ochii ce au doar puterea
Să treacă de ploaie și nori, înspre slavă.
Un tremur mă-ncearcă iar pieptul îmi crește,
Pe față am dâre de lacrimi și ploaie,
Credințele vechi se zbârcesc, se înmoaie,
O nouă-ndoială în minte-ncolțește,
Căci fata, desculță, se roagă-n noroaie
Să-i vină, din ceruri, cea care-o iubește.
sonet de Daniel Vișan-Dimitriu din Oare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre copilărie, poezii despre ploaie, poezii despre nori, poezii despre lumină, poezii despre iubire sau poezii despre durere
Urechiușă?
Am luat o lecție de la un câine,
O cățea, în fond o umanitate-
Despre credința oarbă, de sinceritate
Fără de margini, peste orice mâine.
Am cunoscut-o suflet de gigant
Într-un sublim de-nțelepciune, stoic
Nespus nicicând, doar demonstrat eroic
Zilnic fără recompense, fără epatant.
În veci nu o să știu c-avea dorințe;
De pentru câine e cumva vreo fericire?!?...
Nu mi s-a spus nicicând de câinii au iubire
Sau e o simplă chestie de preferințe.
Am chipu-i de urs alb cu priviri calde
Din doi ochi bruni și c-un năsuc maro;
Parcă eram eu însumi credincios, un alter ego
Și mă vedeam culcat iubitei 'n lanț de salbe.
I-am fost la rându-mi bunul curator
Și-am întremat-o-n nou dintr-o epavă;
Știa de-atunci că i-a fost soarta gravă
Și-n veci nu m-a mai părăsit... Un slujitor.
Mi-a arătat copii ce și-i făcea-n ascuns,
Venea să mă invite să-i văd, mândră...
Au fost și morți deja când se uita-ntrebândă
De sunt frumoși și i-a-ngrijit 'ndeajuns.
În fond fusese veșnic o hoinară
Ce supraviețuia în mii de circumstanțe;
Era o enciclopedie d-experiențe, relevanțe
Și mă ierta de câte ori plecam... O-ntreagă vară...
Nu știu precis de doar a îmbătrânit
Sau brusc a dovedit-o suferința
Căci niciodată nu și-a exprimat voința
De-a vrea mai mult... decât stăpânul prorocit.
Oh câte rugi am înălțat la cer
Să vină primăvara cum ne promisese
Căci tremura din noapte-n zi printre accese
Cu ochii duși, mai duși, suflet stingher.
Ne-am separat o seară oarecare
Crezând că i-am tratat și suflet și angoase,
Dar dimineața crudă o-nghețase...
Murise Urechiușă, ca o binecuvântare...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (16 martie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor, poezii despre urși polari, poezii despre urși, poezii despre urechi sau lecții de engleză
Melcul
Sunt supărat pe mine rău,
Chiar de n-a fost premeditat;
Am simțit scrâșnetul călcat
Prin iarba-naltă-n herăstrău.
Am zvâcnet surd în piept, durere
Și să privesc sub talpă am frică,
Căci știu că lumea e mai mică
Din lipsa mea de prevedere.
Stau în genunchi, mai mult m-aplec
Și-n mână prind un boț de ființă
Chircită, necerând căință...
Fusese-o casă, un suflet melc...
Și-acum am gând terorizat
De zile-ntregi, că-s un nedrept,
Doar un pretins că-s înțelept...
Călcând pe vieți, fără vreun "dat".
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (25 iunie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre înțelepciune, poezii despre viață, poezii despre teroare, poezii despre supărare, poezii despre prudență, poezii despre gânduri sau poezii despre frică
O furnică
O furnică lucrătoare
Cât mai duce în spinare!
Când o vezi cât e de mică,
Pe spinare te furnică.
Fă, de vrei, o încercare,
Că, doar ești atât de mare
Și de-n spate nu te strică,
Tot de-atâtea ori ridică!
Mai călca-vei sub picioare
Vreo furnică, orișicare?
Hai, încearcă, fără frică!
N-o respecți, ia și ridică!
poezie pentru copii de Ioan Ciprian Moroșanu
Adăugat de Ioan Morosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre picioare sau poezii despre furnici
Soacra lui Ștefan Cel Mare
Pe o strada îngustă
Într-un bloc decent
Unde bate vântu și-i pe jos curent
Tânăra soție
Plânge și suspină
Că-i oprită apa și nu e lumină
Și că la serviciu soțul ei iubit
A plecat la 10 și n-a mai venit
Orologii sună noaptea jumătate
Jos în bloc la ușă, oare cine bate?
Eu sunt mama soacră, sunt făcut covrig
Vin de la serviciu și sunt mort de frig,
Tânăra nevastă fuge să-i deschidă
Dusă în balcon, mama soacră strigă
Ora e târzie ești un derbedeu
Unde ți-e chenzina?
Nu-ți sunt soacră eu
Ce sunt eu de vină
Dacă soarta-i crudă
Și-am muncit ca boul cu 50%
Am venit acasă să mă încălzesc
Și să fac o baie, să mă odihnesc
Ai venit degeaba îi răspunde soacra
Fiindcă nu-i căldură și-i oprită apa
Du-te la serviciu și de-o fi să mori
Vine sindicatul c-un buchet de flori
parodie de Autor necunoscut
Adăugat de A. Stan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre căsătorie, poezii despre soție, poezii despre soacre, poezii despre Ștefan cel Mare, poezii despre tinerețe sau poezii despre soț
Domestice relații
O pisicuță mică, neagră cu pieptarul alb și cu ghetuțe albe
Se-ncântă pentru prima dată-n viață în gerul așternut manta afară
Și-și scutură din piciorușe, iar boticul alb își afundă să și-l scalde
În puf care-i răcește alb-guleraș... cu papion de mire în blănița bizară.
Și scoate-un mic crâmpei de miorlăit cu mârâit firav, subțire, de uimire,
Se avântând apoi în salturi strâmbe după care pică într-un alunecuș.
Se-oprește să-ți întoarcă un căpuț cu ochii-n cerc de galben, oglindire
Din felinele savanei, urechiușele-și ciuțind din blănița un luciu, toată pluș.
Neri, o strig, hai vino... și căpuț întoarce doar de o clipită, scurt
Își reia periplul, gheruțe-și ascute pe-un prun, griul gard din curte,
Când în salturi mari și Bobiță apare, uriașul câine, cu un os din furt,
Ce-l așează blând pe zăpada caldă invitând colega în scheunaturi scurte...
Oare noi cei mari om învăța o zi de la ființe mult, cu mult mai mărunte?
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (25 ianuarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură, poezii despre zăpadă, poezii despre pisici sau poezii despre nuntă
Geriatric
E ascuns subtil călăul și zilnic mutilează,
Ca parașuta-n salt, ce cade nedeschisă,
Cu corzile încâlcite. E dușman ce veghează,
O avalanșa albă; măturând tot, neprezisă.
Firul nu mai mlădie și-i tot mai rar, caduc,
Se șifonează pielea și mușchii pierd din moale
În zgârci fileu și-n gheme, din efilați, se duc...
Din piept se lasă sfârcuri, se mai lărgind din poale.
Abrazivi, albi tulei, îs în palma cercetașă
Și gestu-i pocnituri de oase aparente
Din ce în ce, să spună că finiș e în fașă
Și tot e doar carcasă, de țevi... preponderente.
Văd ochii totul, crud și nu găsesc remediu,
Nu mai e nici stăpân, își face de cap haos,
Pe sinele iubit, ce se topește-n mediu,
Se răzbunând să ia, ce-a dat... așteptă naos.
Doar minte-și ține gând, trezit parcă mai mult,
Să-și vadă cuib știut, pe cale să destrame...
Și inimos parcurs devine un bun de cult
De frumuseți, trecute, țesute-n fin... cu scame.
E sigur -pentru lanțul încolăcit catene
În cifrul său ermetic- o cheie, cât de mică,
Să schimbe sensul bandei, spiralei, toată gene...
Să-i fie remontor, de-un ceas ce nu se strică...
Și știința știe tot, deja... Doar "eul" abdică!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (8 iunie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre știință sau poezii despre schimbare
Facultativii
La facultatea în Stat, a minților pierdute,
Nu poți intra, sunt foarte mulți pe-un loc,
Nefiind vreun studiu necesar, e ad-hoc...
Cel mai pierdut, e pus pe neînvățat... pe rupte.
Și dă-i și dă-i, că-i greu să stai degeaba,
Gura s-o caști pân' la refuz, cu mâna-n nas
Doar te holbând la ce fac alții, că-i pe ras
De oricine-i c-o idee... cum s-ar face treaba.
Și profesorii îs fruntea, cei mai goi,
Se întrecând unii pe alții în nulitate,
Că-i cea mai tare, azi, "in"facultate...
Ce nu pe individ îl face... grupuri, minim doi.
Cursuri sunt râuri de scăldat mizerii,
Iar ore sunt Guiness de cleveteală,
Cu premieri în banderole de beteală
Pe umeri, de umflați făloși... Să te tot sperii!
Sfârșesc în hoarde nesfârșite, anuale,
C-așa se asigură și pentru mâine "schimbe",
De alții și alții noi, tot dornici să se plimbe...
Nul să cultive, în flecărerile lor... goale.
Într-un final, însă, cu toți vor trece bacul,
Că nu știu pod, să treacă apa, un pârleaz,
Dar cum sunt mulți, ei dorm pe rând și stau de treaz,
C-altfel s-ar duce parlament, guvern... Săracul!
E grabă-n sat și orașu-i dornic să-i aleagă,
Că Goii, așa chiar mulți, sunt raritate
Și țara vrea să fie întreagă, o nulitate...
Că poate așa ia locu-ntâi... De cea mai bleagă!!!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (23 mai 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre țări, poezii despre sperieturi, poezii despre sat sau poezii despre râuri
Roșu sau Negru...
umbra se așază peste mine
nu-i mică și nici mare
mi se potrivește ca o mănușă
(oricum lângă mine
nu mai încape nicio viață
fiecare crește în jurul alteia)
și pentru că nu mai pot
privi îndărăt
o să aștept
înăuntru
e cald atât de cald încât
îmi ies aburi prin pori
din spatele umbrei vine un zgomot
închid ochii și aștept
văd multe imagini și pe Dumnezeu
pășind printre lucrurile mele
pare îngândurat
amorțeala îmi intră în degete
inima bate orizontal
nu e frică
ci mai degrabă un gest
care se fixează în mine
nu doare deloc
tot ce vreau acum e
să ies din noapte și să-mi
împreunez mâinile
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre noapte, poezii despre inimă sau poezii despre imagine
Suprema mreajă
... tocmai am stat cu Dumnezeu de vorbă, așa la o șuetă
și m-a-ntrebat cum mă mai simt, ce vânt m-aduce, de mai e planetă,
cu de-alde ai mei; dacă se mai ocupă cu onoare, cinste, cu iubirea
de semeni, de alții... altfel, dacă mai dau fără să ceară, mai crează fericirea,
iar bunătatea, ce-au primit-o-n dar, dacă o răspândesc, OM mai există
și gândul nu-i doar scop de-a fi mai mult de sine... de suflet mai persistă,
să nască pururi puri urmași... să-i îngrijească precum șoimul mesager,
să ducă crez că LUMEA-i mică rău de tot, ca să-și mai facă rău, e-un punct pe cer...
că-i este greu și lui, cu atât neant, să ne mai poarte atâta grijă, deja ne-am făcut mari
și nici pericol nu ne Paște, căci ne-a dat El un fiu martir, să n-avem adversari...
și-ntr-un final mi-a spus că pot să-l cred, să nu mă îndoiesc că ne vrea bine
sincer, nerăstălmăcit, iar dacă ură vrem, ne lasă-n plata sa și nu mai intervine,
fiindcă așa se spune; "nu poți lumina ce-i clar, căci nu se vede raza, doar se simte
de o lași să treacă, să dezghețe frost, că întunericul se învinge doar cu... minte!"...
... așa că i-am răspuns că-i totul precum vrea, că-s numai eu greșeala,
că nu credeam de fel c-ar fi totul perfect, mă închinând numai doar când boala,
sau nenorocul meu, în egoismul de-a fi cel ce reușește, cere, chiar cerșește,
uitând că spirit spune; "dacă vrei să ai, nu cere, lasă-te pe tine, dăruiește!"...
... și-am rămas singur, pe neașteptate, în noaptea lunei pline, stând pe plajă
cu ochi lucind spre apa ce se varsă-n cer... ce i se spune orizont... A fost o vrajă!...
... iară pe lanțul de la gât, în loc de cruciuliță am un cuvânt, lucind ca diamantul... "mreajă"!...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (29 noiembrie 2012)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre vânt, poezii despre victorie, poezii despre sinceritate sau poezii despre plată
Încropescu
Trage Încropescu poarta
Mai să-i rupă o țâțână;
Poarta cam face pe moarta...
- Încuiată să rămână!
Sau nu crede că se poate
Sprinten peste ea să sar.
Blestemata se socoate
Că-mi va fi acum hotar.
Hotărât de-a-ncălecatul,
Șuierând vreo trei "zicale",
Sigur că nu-l vede satul,
Porții îi dădea târcoale.
- Aburca-m-aș eu pe tine
Tropotindu-te-n picioare...
De nădragi-mi cad în vine
O să pic mai la strâmtoare!
Hotărât, intră de-a dreptul
În ograda lui cea mare,
Că, așa ca înțeleptul
Avea gardul... trecătoare.
Asudat până sub piele,
Cu năduful strâns grămadă,
Rogojina de nuiele
Iute o lungi să șadă.
- Gata-i, măi femeie, ciorba
Și vreo două-trei plăcinte?
strigă irosindu-și vorba...
Aș propti ceva pe-un dinte!
De femeie-i plină casa
Și în pod și-n bătătură
Și cu zor i-așterne masa -
Ba nu e, că-i băutură!
Adormi într-o clipită
Rătăcindu-se-n visare:
Cina îi era servită,
Vinul ochi sta în ulcioare...
Bâzâie țânțarii-ntruna
Zdruncinându-i tihna nopții ;
Se holbează din cer luna
Cum stă vinu-n calea sorții...
Strâmtorat de frig și rouă,
Încropescu se ridică:
- M-am mutat în casă nouă,
Așa carevasăzică...
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (26 august 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vin, poezii despre proverbe sau poezii despre poduri
Fabulești
Asurzit sunt de-o găină
Ce tot cântă pentr-un ou
Pe-un cuibar, de prin grădină;
Parcă-i vacă... ce-ar da bou!?
... Și de porc, sunt tot sătul,
De guiț, iz de rahat;
C-are coteț și pătul,
De-ale lui, pân' la... ignat.
... Miorlăieli îs lingușitoare,
De neavut cu burta plină
Și de somn, întins la soare,
Cotoind vecin, vecină...
... Și lătrat nebun, la lună,
Că-i de pază fără odihnă,
Să-și ia el bucata bună...
Câine... își linge bot în tihnă!
Nu mai trage car, la jug,
Bou... îi fruntea gânditoare;
De zăpezi să-și facă plug...
Bolovan; banu să-i... sare!?
Iepuroaica-i una neagră;
Laia, Rroma, cu mulți pui,
Stând acasă ziua întreagă,
Să ia bani... "Bogetul nu-i!".
Taur, îngâmfat de prost,
Un curcan, mai comun... al
De pus coarne, își fac ei rost
De trofee mici... local!
Oaia neagră, blond vopsită,
Miel, să sugă, ar vrea să aibă
Și cu lâna-i dărăcită
Vrea berbeci... Să-i dea la șaibă!
Lelea, ce fu și-are grijă
'n dorul lelii, ea, de toate,
Zici c-a lovit-o vreo schijă;
Tot ce-i rău... la ea-i pe roate?!?...
... Stă pe banca de la stradă
Și privește cirezi, turme,
Fabulând de-a ei ogradă;
C-o să aibe și ea... urme!?
Toți și toate-au calități,
Se zbătând s-ajungă... oase,
Pentru ros, c-au facultăți;
Umaniste... fabuloase!?!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (3 iunie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre oi, poezii despre vecini, poezii despre vaci, poezii despre umanism sau poezii despre tauri
Trepte
Mă uit la niște pui din coșul de nuiele
Și-i văd plăpânzi, nevinovați, pe toți cei patru;
Mici, blană diferită, încă orbi cu roză piele,
Toți puf, motani ce dorm îngrămădiți un' peste altu'.
O fi la fel la scara universală, oare,
Din când în când în gând un colț de ochi fugar
Și cu priviri de asemenea întrebătoare;
Ce va fi mâine om, sistemul planetar?
Căci știu, la rându-mi curs pot da de vreau,
Pentru că văd, stau și admir și-s protector...
Deci sunt destinul eu și întâmplătorul pot să dau...
În fond, sunt dintr-o scară un decident, decis de-un Creator!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (11 mai 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trandafiri, poezii despre roz, poezii despre planete sau poezii despre nevinovăție
Mereu nefiind
Tot copil sunt, tot un pui
Într-o inimă și-o minte;
Ce le am la fel, pe-un cui,
M-așteptând să mor cuminte.
La-nceput visam să fiu
Altfel decât ce eram;
Curios ce-o să deviu...
N-aveam timp, nu-l suportam!
Într-un timp, am fost ce-am vrut,
Sau s-a vrut ce-a fost să fie;
Ce părea neîntrerupt...
Doar etern, filozofie.
Și-ncet nu mai vreau să fiu
El, în care stau schimbat;
Mă revăd ades iar fiu,
Cu părinți, amorezat!
Tot mai des îs de unul singur,
Ca un figurant de-al meu
Și din vise mă prefigur;
Cel știut, de derbedeu...
... Un ștrengar, jucând cu viața
Făr-a ști că-i alta-ntr-una
Și-ntr-o zi din ani, fac piața
Cu ce-am zilele, cu luna...
Sunt o notă-n "eu", pe struna...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (23 mai 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile sau poezii despre filozofie