Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Nina Cassian

Prințul Miorlau

Într-o împărăție cam ploioasă,
trăiau un împărat și-o împărăteasă
ce-aveau, cum se cuvine, și un prinț,
singur la părinți.
Prințul era de șase anișori
și miorlăia din noapte până-n zori.
În loc de "vreau!" spunea "miorlau!"
și tot "miorlau!" pentru "nu vreau!"

(- N-am înțeles! veți spune voi.
Ce-i ăsta, prinț? Sau e pisoi?
Te rugăm să nu-ți urmezi povestea
până nu ne lămurești acestea.
- Răbdare, dragii mei copii,
și singuri vă veți lămuri.)

Deci, cum spuneam, cu prințul miorlăit
deloc nu era lesne de trăit.
Când i se aduceau bomboane –
el miorlăia că vrea baloane;
și-n loc de baloane
voia tromboane,
și-n loc de tromboane
voia bomboane,
dar niște bomboane
cu gust de baloane,
și-n care să sufle
ca-n niște tromboane.

Astfel de dulciuri – vai! Nu se găseau...
Și prințul miorlăia: Miorlau! Miorlau!
Miorlau! – că plouă afară;
Miorlau! – că afară-i soare;
Miorlau! – că-i zi de lucru;
Miorlau! – că-i sărbătoare...
Părinții nu mai știau ce să-i mai facă
- numai să tacă...
Îi aduceau în fiecare zi
o mie o sută una jucării:
căișori de lemn,
puști de tras la semn,
gume și creioane,
rațe dolofane
de celuloid,
și căței și mâțe,
și păpuși semețe,
cu ochi ce se-nchid,
și iar se deschid...

Ah, dar prințul nostru nu tăcea de fel
El voia ceva știut numai de el:
Miorlau! – de ce e luna lună?
Miorlau! – friptura nu e bună!
Miorlau! – vreau să mănânc compot!
Nu vreau compot că nu mai pot!

... Albi și împăratul, albi și-mpărăteasa
De atâta miorlăială, se-mbolnăvise casa.
Canarii asurziră, cățeii leșinară,
iar caii se mutară cu totu-n altă țară.
Bostanii și verzele
părăsiră grădinile.
Fugiră găinile,
Zburară și berzele
Și se făcu – pe câte știu –
în jurul prințului – pustiu.
... Doar mâțele sosiră toate
cu cozile încârligate,
torcând de zor,
la prințișor.
Sfârr... Sfârr...
Ce pisici!
Cu ochi mici!
Ce motani
năzdrăvani!
Și-ncepură să-l ațâțe,
miorlăind motani și mâțe:
"Miau-miorlau!
Hai cu noi!
Nu ești prinț
Ești pisoi –
Nu mai sta! Vino-ncoa!
De-acum, șoareci vei mânca."

Atunci prințișorul, de frică
să nu se prefacă-n pisică,
uită de miorlăitul lui, firește,
și prinse să vorbească omenește
Pisicile-au plecat tiptil, tiptil:
"Acesta nu-i pisoi, ci e copil!"
Și foarte bosumflate fură ele
că au putut astfel să se înșele...

Dragi copii, povestea-i gata,
Să vă duceți imediat
și la mama, și la tata,
să le spuneți răspicat:
"Iubiții mei părinți, nu vreau
să fiu și eu un prinț Miorlau!"

poezie pentru copii de
Adăugat de Doina BumbuțSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 8 comentarii până acum.
Participă la discuție!
cumpărăturiCartea "Poezii" de Nina Cassian este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -8.00- 5.60 lei.

Citate similare

Elena Malec

* * *

spun o poveste veche,
c-o pisică-ntr-o ureche,
ce iubea înveterată,
un motan cam într-o toartă,
dragostea lor bunăoară,
se-arăta mai mult spre seară,
când miorlau el cotoșmanul,
aluneca pe burlanul
casei și mai da o tură,
făcând mare tevatură,
deșteptând pe toți vecinii,
ea, Francesca da Rimini,
ca-n infernul cel dantesc,
ei în iadul pisicesc
pedepsiți vor fi, firește,
că se iubeau pisicește
cam pe unde apucau,
doi amanți din neamul Miau,
când cinau poate-n siloz,
șoricei cu burta roz,
cu muștar, cu hrean, cu-ardei,
maioneză dacă vrei,
ca pe mici în scobitori
și nu doar de sărbători,
încheind c-o savarină
demnă chiar de o felină.
Și așa cei doi amanți,
șoricei mirobolanți,
servesc regulat la cină,
sub o boltă de glicină.
Trei codițe, trei mustăți,
o mie de bunătăți,
despre care nici nu știți,
au motanii-ndrăgostiți.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Hans Christian Andersen

Era odată un prinț și prințul acela voia să se însoare cu o prințesă, dar cu o prințesă adevărată. Și a cutreierat toată lumea ca să găsească una pe placul lui și tot n-a găsit. Prințese erau destule, dar el nu putea știe dacă erau cu adevărat prințese, fiindcă tuturora le lipsea câte ceva. Și prințul s-a întors iar acasă și era foarte necăjit, pentru că tare ar fi vrut găsească o prințesă adevărată.

începutul de la Prințesa și bobul de mazăre de
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba daneză.
cumpărăturiCartea "Classic Fairy Tales by Hans Christian Andersen" de Hans Christian Andersen este disponibilă pentru comandă online cu o mare reducere de preț, la -75.00- 30.99 lei.
Hans Christian Andersen

Era odată un prinț și prințul acela voia să se însoare cu o prințesă, dar cu o prințesă adevărată. Și a cutreierat toată lumea ca să găsească una pe placul lui și tot n-a găsit. Prințese erau destule, dar el nu putea știe dacă erau cu adevărat prințese, fiindcă tuturora le lipsea câte ceva. Și prințul s-a întors iar acasă și era foarte necăjit, pentru că tare ar fi vrut găsească o prințesă adevărată.

în Prințesa și mazărea
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba daneză.

Prințul Leopold: Ai întârziat.
Inspector șef Uhl: Iertare, Alteță. M-am ocupat de câteva nelămuriri cu privre la caz.
Prințul Leopold: Încă mai sunt nelămuriri?
Inspector șef Uhl: Câteva.
Prințul Leopold: A mai făcut iar ceva? (Uhl confirmă dând din cap.) Cum îi reușește?
Inspector șef Uhl: Mi-e teamă încă nu știu.
Prințul Leopold: L-ai întrebat?
Inspector șef Uhl: În acest moment refuză să vorbească.
Prințul Leopold: Sunt convins ai metodele tale pentru astfel de situații. Vreau să-i pui capăt odată. Trebuie să-l poți constrânge cu ceva. Cu ceva din trecutul său?

replici din filmul artistic Iluzionistul
Adăugat de Anamaria LicuriciSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Maria: Văd ai adus mici modificări uniformei tale, Luci. Interesantă tactică! Ai greșit însă îndepărtând doar însemnele comandantului. Dacă doreai pari altfel decât noi, trebuia să nu mai fi îmbrăcat deloc uniforma albastră. Era o soluție mai bună, mult mai practică.
Lucian: Da?! Mersi pentru sugestie. Data viitoare voi ține cont de ea.
Maria: Luci, nu era un sfat pe care să-l urmezi; nu vorbeam serios.
Lucian: În schimb, eu vorbesc foarte serios!
Maria: Ce să înțeleg din atitudinea ta? Mai ești sau nu comandantul nostru?
Lucian: Blondo, te rog... Aș vrea să nu vorbim despre acest subiect!
Maria: Dar trebuie. Aș vrea să știu. E un lucru foarte important. Deci, ești sau nu?
Lucian: Vezi bine că nu mai sunt. Și știi de ce.
Maria: Șase buline mici, aurii sau nu; n-are importanță faptul că le-ai îndepărtat de pe uniformă. E irelevant! Cu sau fără ele, trebuie știi că noi tot pe tine te considerăm și te-am considerat tot timpul comandantul nostru, nu ne-am ales un altul în locul tău, în lipsa ta, nici măcar n-am încercat; pentru noi, tot tu ai rămas, mereu...
Lucian: Blondo, pricepe, te rog, că nu vreau să vorbesc despre asta și gata! Nu mă interesează! Clar? Nu-mi pasă deloc ce anume ați considerat voi în tot timpul ăsta. Ajunge! Nu vreau să mai aud nimic! Absolut nimic.
Maria: Mda, e clar... Nu ți-a trecut deloc de atunci. Ești încă prost dispus.

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dr. Meredith Grey: Ajunge! Numai relație nu este asta. Vreau plimbări sub clar de lună, flori și bomboane. Știți cât de greu este pentru o femeie doctor? M-am epilat, m-am pensat, și port și o bluză curată, iar voi doi uitați unul la celălalt.
Dr. Derek Sheperd: Meredith...
Dr. Meredith Grey: Fantezia mea nu constă în doi bărbați care se privesc.
Finn: Noi nu am...
Dr. Meredith Grey: Nu vreau să aud nimic. Doar atunci când veți reuși pregătiți o întâlnire adevărată. Vreau pasiune! Vreau romantism! La naiba, vreau să mă simt ca o doamnă!

replici din filmul serial Anatomia lui Grey
Adăugat de Raluca PredaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Din lumea apelor

-Tu, care ești din fostele amoruri?
De ce îmi vii și-acum să mă privești?
Cum, ai uitat? Eu nu mai știu de doruri:
Iubiri sunt doar în vechile povești.

-Crăiasa mea, sunt primul dintre-aceia!
Nu vreau să te privesc, vreau să te rog:
Vrăjește-mă, din nou, căci tu ești zeia
Ce poate îmblânzi un inorog.

Tu poți mă prefaci în prințul care
S-a-ndrăgostit de tine în trecut,
Dar te-a trădat –greșeala lui cea mare-
Iar tu l-ai transformat... cum ai știut.

Te-ai răzbunat apoi, și-n lumi de ape
Ai mai trimis atât de mulți iubiți,
Încât acest tărâm nu-i mai încape,
Iar ei se simt prea aspru pedepsiți.

De m-ai iubit, mă iartă și mă scoate,
Puterea de-o mai ai ca altădat',
Din lumea-n care sunt acum și, poate,
vei iubi cum m-ai iubit odat'.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Te vreau Isus pe Tine

Îmi vreau viața doar cu Tine
O Isus pe acest pământ
Prinț al slăvilor Divine
Ce-ai murit și pentru mine
ajung în cerul sfânt

Eu mă vreau pe-a Tale brațe
O Isus în veșnicie
Duhul Tău mă înalțe
Și-a Ta mână mă-nhațe
Să-ți cânt Ființa Ta cea vie

Căci pe Tine eu te vreau
Fiu născut ca nimeni altul
A mea ființă să ți-o dau
Căci eu Domn pe veci te iau
Pentru veci din tot înaltul

Nu vreau Doamne răsplătire
Nu vreau daruri nici comori
Ci eu vreau a Ta iubire
Și a Ta neprihănire
Pe Tine — te vreau din zori

Nu vreau cerul și nici Raiul
Ci te vreau Isus pe Tine
Tu -mi umpli de-acum duhul
Să nu am pe nimeni altul
Prinț al slăvilor Divine

Eu Ființa Ta o vreau
Ochii Tăi Isus de foc
A mea ființă să ți-o dau
Ca în veci cu Tin" stau
Mai aproape -mi faci loc

Ia-mă Tu pe-a Tale mâini
îți văd Isus privirea
Ținta dragostei dintâi
Și cu mine rămâi
îmi înnoiești iubirea
13-11-2021 M.

poezie de
Adăugat de Ioan Daniel BălanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Constantin Anton

COPILUL fără de BOMBOANE, II

Visele mele, visele mele toate
Au miros de bomboane colorate;
Unii le au și nu le-mpart unor
Eu le doresc să le dau dor cu dor...

Fără de mamă, fără de tată
Pe străzile vieții tot singur
Privesc spre vitrina înaltă
Bomboanele-n color contur...

Nimeni nu-mi zice nimic:
Copile, vino și gustă un pic...
Dacă era mama cu mine poate
Gustam vise/ bomboane colorate!
Visele mele, visele mele toate
Au miros de bomboane colorate;
Unii le au și nu le-mpart unor
Eu le doresc să le dau dor cu dor...

Singur, singur fără de frați
La milă vieți/ a celorlalți...
Cum mă întorc "acasă",
Inima mea din vise-i retrasă...

Nu vreau de la viață nimic
(Poate nici să fiu astăzi iubit!)...
Vreau doar o cutie cu bomboane
Să o-mpart Doamne, acum, la fiecare!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Vreau să iubesc pe frații mei

Vreau iubesc pe frații mei,
cu tot ce am în piept mai sfânt.
Vreau doresc tot ceru-n ei,
dar să-i iubesc așa cum sunt.
Vreau iubesc pe frații mei,
Cu care veșnic voi fi sus.
Văzându-L pe Isus în ei,
-L simt în mine pe Isus.

Vreau deopotrivă adun,
și rodu-ntreg și spicul frânt.
Căci și Isus mă vrea mai bun,
dar mă iubește-așa cum sunt.

Când frații mei au răni ce dor,
-mi fie brațul mai sfios,
să nu apăs în rana lor,
căci nu eu vindec, ci Cristos.

Noi prin Isus am fost iertați,
ca să iertăm și noi oricui.
Dar dacă nu iubim pe frați
n-avem în noi iertarea Lui.

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marilena Răghinaru

Săraci anonimi

Nu mai știu sau nu pot în poem te scriu,
Deși vreau să trăiesc inocente povești,
Fascinată s-aud cum iubirea-mi cerșești,
Cum cred că-i devreme când e-atât de târziu?

Mă uimești cum te pierzi prin stupide iluzii
În timp ce strivești tremurând o țigară
Spunându-mi că-i dulce, deși știu că-i amară
Cafeaua ce-o bei rătăcind prin confuzii.

Rotocoale de fum cu nesaț urmăresc,
Le văd cum dispar, plutind în neant,
Mă înec respirând. Un fior sufocant
Îmi spune să fug, uitând iubesc.

Ne zâmbim drăgăstos și apoi ne-amăgim
Că palatul ce azi e de lacrimi surpat
Ridica-se-va iar și va fi luminat
De candide surâsuri, dacă tot ne iubim.

Simt totul e-un rol ce îl joci uneori,
Slab actor, cabotin, lipsit de talent.
aplaud nu pot, nu ai fost excelent.
De ce iar îmi insufli inutile erori?

Și acum vei pleca, am știut, am simțit,
N-ai curaj, n-ai putere, nici voință lupți,
Munți de ură și patimi nu-nțelegi să-i înfrunți
Mai ești încă aici, dar eu știu: te-am pierdut.

Pentru tine nu-i timp, pentru mine nu-i loc,
Basmul nostru nu are epilog fericit,
O prințesă nu sunt, nu ești prințul dorit
Ci săraci anonimi, văduviți de noroc.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Părinții mei

tot aștept, din nou, stăm sfătoși de vorbă
Despre cum este în rai; de ai totul, ce vrei,
De sunteți împreună și mama face ciorbă...
Și dacă iubiți, la fel, părinții mei?!

S-a scurs atâta timp, fără să vă revăd
Și n-aș vrea să vă uit; din minte-mi pun condei
Să vă refacă chipuri... La voi nu e prăpăd?
Sau de-i, nu-i bai?... La braț sunteți, părinții mei!?

Pe-acolo ce se spune, cum timp vi-l petreceți
Și cine ascultă povețele-n crâmpei
De moarte pentru viață, ce-n șoapte le-ntorceți...
Vă șușotiți și-acum, cu drag, părinții mei?!

Vă pun o întrebare, așa copilărească,
Că încă-mi sunt copil; pe-acolo-s porumbei
-mi puneți un mesaj, sau îngeri renască
Suflet... Suflet ce-l am din voi, părinții mei!?

... Și-acolo, e vacanță sau tot munciți într-una
Și cui mai dați bomboane, cui întrebați; "Mai vrei?"...
mai mândriți cu mine? Cine mai sună acuma
De peste mări și țări?... Vă e dor, părinții mei?

Și dacă ați plecat, n-ați luat bilet retur
Să vă întoarceți, iar, la ce vi-i drag, ca zei?!...
Chiar laici de-ați fi fost, sau sfinți, dați un tur;
O mângâiere doar, s-o simt, părinții mei!

știu, voi n-ați avut atâta timp de voi,
Poate-o să-mi spuneți mie și eu la alor mei
Cum pot doar în voiaj scap de rău, nevoi
Și să ne întoarcem toți, c-am timp, părinții mei?!

Voiam să știu și dacă singuri sunteți pe-acolo,
Sau vă aveți cu toții -frați, veri, toți îngerei-
Ca să le spuneți voi -că am vocea în tremolo-
un dor nebun mă ia, vin, părinții mei!

-mi spuneți voi, curat, de viața chiar există
Și trup de e-o himeră, ce mi-o ador?!... Și ce-i
Mai important fac, cât încă pot; o listă,
Să vă aduc de-aici, din iad, părinții mei?

știți c-am învățat cum pot să fac, zbor,
Căci pot pe nori sui, chiar dacă norii-s grei
Și pot să iau, datornic, o scară cobor
Plin brațe tot, de daruri; voi doi, părinții mei!

Mă uit pe cer; oh, plouă cu lacrimi, dragii mei!...

poezie de (10 mai 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Elena Malec

Mirabila pisică

pisicile de pe facebook
te bagă cert în balamuc
cu ochii lor seducători,
ce-adună mii de iubitori
și inimile praf le fac
când tolănite ele zac
cât ziulica e de mare
cu coada-n semn de întrebare,
tu mă iubești sau doar te faci,
vreau inimioara de mă placi
și tot așa în filmulețe
le admirăm cum nătăflețe
ajung intre în bucluc
cu mii de martori de facebook,
toți înrăiți la nostimade,
unii chiar oameni cumsecade,
ce-n loc să doarmă-n miezul nopții
pândesc pisici, mai rău ca hoții
și fură poze în neștire
cu ochi albaștri de safire
și blană albă și pufoasă
de pisicuță drăgăstoasă,
cu zgaibaracele în sus,
dormind din zori pân' la apus
și populând pereții toți,
altceva nici nu mai poți
vezi la bunii tăi amici,
e plin facebookul de pisici,
roșcate, albe sau cu dungi
la știre până să ajungi
dai de vreo șapte opt feline
în pijamale cu buline
sau altele cu priviri hoațe
și părul negru pus pe moațe,
uiți de masă, soț, copii
direct la ele zilnic vii
și te încarci de energie
văzând un mâț cu pălărie
sau în spilhozen înflorat,
cu telefonul stai în pat
când ochii-n gură ți-au căzut,
dar nu vrei te dai bătut
și-n grupuri de pisici de casă,
admiri o poză mai haioasă
cu doi pisoi îmbrățișați
și-n păturici înfășurați,
dormind în patul de păpuși,
iar când de somn cădem răpuși,
în vis apare o pisică,
iar tu ești parcă o furnică
pe care laba ei în joacă
este chiar acul de cojoacă
și o privești hipnotizat
fără știi te lași păpat
și când deșteptătorul zbiară
și păsări cântă pe afară,
te scoli din pat înmărmurit
pân' la urmă n-ai murit,
a fost un vis, nimic mai mult
și te comporți ca un adult,
care se-ntoarce-n iar și iar
privind ca mâța-n calendar
la pozele libidinoase
ale pisicilor pufoase.

poezie de din Trei feline cu buline
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Rugă... pentru moș Nicolae

Moșule... îți scriu și eu,
Ca orice copil cuminte
Cu frică de Dumnezeu.
Nu că mi-aș dori ceva...
Este doar o rugăminte;

Am prea multe jucării
Să mai vreau acuma una,
Cred că ți-au mai scris copii,
Tot cuminți... dar mai săraci,
Care, sigur, n-au niciuna.

Și niciuna nu-i stricată...
Parcă-s luate din reviste.
De prin alte țări... plecată,
Mi-a trimis, destule, mama,
Dar sunt singure... și triste.

Ca -mi faci o bucurie...
Cred că și tu ți-ai dat seama,
Eu nu vreau o jucarie,
Ar fi tot la fel de tristă...
O vreau, înapoi, pe mama!

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Două mâțe și-un cățel (poezie pentru copii)

Două mâțe și-un cățel
Au găsit în fân un miel;
Mielul mic și frumușel
Se mai odihnea nițel.

Mâțele, când l-au văzut
Au zis a fi câine mut:
Și-au chemat și pe cățel
Ca să-l privească și el.

"O fi câine care mușcă:
N-are casă, n-are cușcă"
Au gândit mâțele proaste
Miorlăind ca niște broaște.

Dar săracul mititel
Era simplu... mielușel:
Fătat de mămica lui
De o zi pe lume pui.

Cățelul când l-a văzut
Câine mare l-a crezut
Și-a-nceput lung al lătra
Mieluțul al speria

Mieluțul, s-a speriat
În picioare s-a sculat,
Mâțele când l-au văzut
Au fugit, cât au putut!

Dar mieluțul, nu era...
Și nici câine nu lătra,
Era, me-e-e... un miel
Și se odihnea nițel

- Vai, ce mai sperietură
Pentru astă creatură:
Bine că e mielușel
Și nu e... mare cățel!
***
Pe lume, multe mai vezi
Multe lucruri le mai crezi:
Trebuiesc, doar cercetate
Și apoi, pe loc, "lătrate".

poezie pentru copii de din Cartea mea de poezie, volumul I (2008)
Adăugat de Paul Preda PăvălacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Prințul Leopold: Felicitări.
Eisenheim: Vă mulțumesc ați venit. Sper v-a plăcut.
Prințul Leopold: Plăcut e puțin spus, chiar a creat controverse printre noi, nu-i așa? Cu excepția asistentei tale, Ducesa de Teschen, pe care se pare ai lăsat-o fără cuvinte. Nu cumva ai hipnotizat-o?
Eisenheim: Într-un fel, da.
Prințul Leopold: Mi-ar plăcea învăț și eu acest truc. Reinher e de părere ai avea chiar puteri supranaturale. Susții acest lucru?
Eisenheim: Nu am spus niciodată așa ceva.
Prințul Leopold: Atunci te superi dacă îți pun câteva întrebări?
Sophie: Oh, hai să nu stricăm totul.
Prințul Leopold: Nu voi divulga nimic mai mult decât pot ghici.
Eisenheim: Cum doriți.
Prințul Leopold: Asistentele tale sunt undeva în spatele oglinzilor, îmbrăcate în robe desigur; luminile de pe rame sunt pentru crearea unor efecte pe oglinzile aflate în unghi.
Eisenheim: Acesta ar fi o modalitate.
Prințul Leopold: Cred că am înțeles totul, mai puțin partea cu fantoma. Aceea a fost foarte, foarte reușită.
Josef Fischer: Încă o vizionare, poate?
Prințul Leopold: Trebuie vii la palat data viitoare. Îți vom dedica o seară întreagă.
Eisenheim: Va fi o plăcere pentru mine.
Prințul Leopold: Atunci așa rămâne. Sophie. Data viitoare voi aduce cele mai strălucite minți. Va trebui să le provoci.
Eisenheim: Atunci voi pregăti ceva deosebit. Poate vă voi face dispăreți.

replici din filmul artistic Iluzionistul
Adăugat de Anamaria LicuriciSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valeriu Cercel

1 Iunie (poezie pentru oameni mari)

Câți dintre voi nu ați dori, la vârsta mea, tânăr bunic,
fiți din nou și azi copii, să nu vă pese de nimic?
miorlăiți când vreți ceva, pe jos chiar să vă tăvăliți,
Și cât ar fi viața de grea, pe tavă toate să primiți:

De la păpică, jucării, iar când apar acei sticleți,
La țoale șic de la butic, nu mai vorbesc de marafeți,
Și-apoi scandal că nu aveți Merțan bonbon, decapotat,
Să-ți vezi părinții pe pereți (!) de gustul vostru rafinat!...

Numai că euvrea să fiu copil din nou pe-al vieții drum
Fără nimica fistichiu, să am doar mintea de acum,
Prin greutăți câte-am trecut, având copii, sunt profesór...
Părinții mei n-ar fi știut că aș fi fost în casa lor ;

Din fașă, n-aș fi bâzâit, în nopți, din seară până-n zori,
Iar tatăl meu ar fi dormit, de n-aveam azi patru surori,
Și-apoi lu' mama, măricel, nu i-aș fi zis că eu nu pap
Orice mi-ar pune-n castronel, ca să-și dea ochii peste cap ;

La școală, ar fi fără rost -mi cert părinții, fericit,
Că mi-au făcut lecția prost și profa iar s-a sictirit,
Ca prin liceu, de-aș lua un 3, la vreo lucrare ce n-o știu,
Mai tolerant aș fi cu ei, să nu-i albesc de timpuriu ;

Și-aș fi cuminte și corect, nu vicios, iar de fumat
Nici pomeneală! Din respect, n-aș încerca măcar o dat'
Să-i necăjesc pe-ai mei părinți, -mi pomenească ei, mereu,
Cum i-am tot scos, mă rog, din minți, de Paște și de Dumnezeu.

Doar că pe tata, cordial, ca și pe mama, că nu-i bai,
L-aș respecta-n mod special! Nu c-ar fi vorba de mălai,
Ci pentru cât de mândru-l știu, exagerând, chiar întreit,
Când vine vorba de-al său fiu care îi seamănă leit ;

Și-ades m-aș duce pe la ei. Chiar azi pe tata l-am văzut
(Ai mei copii, de obicei, se-arată doar când să-i ajut)
Și-atât de mult s-a bucurat, cum nimenea mai mult ca el,
Simțindu-se din nou bărbat, cu mine la un păhărel...

Așa că eu, de-aș fi copil din nou cu mintea de acum,
Cu-ai mei părinți aș fi docil... însă aș vrea să mă rezum
La faptul m-am tot gândit, ce fericiți ar fi fost ei...
Tot astfel cum mi-aș fi dorit fie și copiii mei.

poezie de
Adăugat de Valeriu CercelSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

(Naveen și Tiana pregătesc cina)
Prințul Naveen: (tocând legume) Nu prea sunt obișnuit fac asemenea lucruri. Ceea ce vreau să spun este că mai am avut mai mereu servitori care să facă totul în locul meu: mă îmbrăcau, mă spălau pe dinți, chiar mă ajutau mă dau jos din pat!
Prințesa Tiana: (mestecând supa) Sărmanul copil!
Prințul Naveen: Da, făceau totul în locul meu pâna când părinții mei mi-au tăiat porția și acela a fost momentul în care am realizat ... nu știu să fac nimic.

replici din filmul artistic Prințesa și broscoiul
Adăugat de Andreea TanaseSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Andreea Văduva

Ce faci, scumpul meu copil?

Ce faci, scumpul meu copil?
Ești sănătos, îți este bine?
Sunt tot aici, într-un azil,
Sper că n-ai uitat de mine...

N-ai mai trecut de-o veșnicie,
Și așteptându-te am albit,
Din ochi mi-au curs lacrimi o mie,
Dar tu, copile... n-ai venit.

De la voi n-am nicio veste,
Ce fac dragii mei nepoți?
Ce le-aș citi câte-o poveste,
Mi-e dor de ei, mi-e dor de toți.

Moartea parcă-mi dă ocol,
Zi de zi îmi sapă groapa,
Din patul meu, cu greu mă scol,
Mă tem că voi închide pleoapa,

Și nu veți fi în jurul meu,
Chiar de ne desparte-un pas,
Trist, voi pleca la Dumnezeu,
Fără -mi iau bun-rămas.

Nu vreau bani, nu vreau nici pâine,
Vreau doar te strâng la piept...
Poate n-o să mai fiu mâine,
Pe banca asta, te-aștept...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Hans Christian Andersen

Prințul și prințesa au îmbrăcat-o în mătase și în catifea din cap până în picioare; au poftit-o să rămână la palat și să trăiască în belșug, dar ea s-a rugat să-i dea numai o trăsurică cu un cal și o pereche de pantofi, pentru că voia să plece iar în lume și să-l caute pe Karl. I-au dat îndată pantofi și un manșon, au îmbrăcat-o frumos și când plece, la scară era o caleașcă numai de aur și stema prințului și a prințesei strălucea pe ea ca o stea. Vizitiul și valetul aveau coroane de aur pe cap. Prințul și prințesa au ajutat-o pe Gretchen să se urce în caleașcă și i-au urat drum bun. Cioroiul cel din pădure, care acuma era însurat, a însoțit-o cale de trei poște. Ședea lângă ea, fiindcă nu-i plăcea meargă cu spatele. Cioara de la curte stătea în ușă și dădea din aripi; nu putuse vină fiindcă o durea capul de când căpătase o slujbă și mânca prea mult. Caleașca pe dinăuntru era căptușită cu turtă dulce, iar în lada de sub capră erau fructe și covrigi.

în Crăiasa Zăpezii
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba daneză.

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook