Moarte la patruzeci de grade
Etilică mireasmă duhoare în împrejur
Și-un luciu de inox din ochi lichizi răzbate...
Pe-un roșu de fundal de-obraji, cu glasul dur
C-o răgușeală aiurea pășește, dă-nspre spate.
E slab cu burta-i mare sub pulover ca un bol
Și mâini sticloase anină neritmic, în balans...
Vorbește fără noimă se adresând în gol
Și drumu-i labirint, nicicum de vreun avans.
Încearcă tulburat câte o plesanterie
C-un râs ce nu-i al lui, se legănând din cap,
Dar nu-i răspunde nimeni; privit cu dușmănie
Se întoarce iar în drumu-i c-un gest de handicap.
Nici dinții nu-i mai are pe toți, e știrb în față
La locul de pahar și filtrul de țigară
Ce-o ține nesfârșit pe buza-i ruptă, creață,
Se îmbătând din fum și scrumul tras pe nară.
Singurul scop ce are e banul pentru crâșmă
Ce-l face zilier pe câte-o soldă-n sticlă,
De nu își vinde orice; apartamentul, cușmă...
Ce s-au băut deja! Să-l furi nu-i mai e frică?!
Încet scade ștacheta; nu mai ia vodcă scumpă
De patruzeci de grade, ia genocid preț bun,
Iar de un timp ca boala pe-ascuns să nu irumpă
Ia spirt medicinal... în loc și de săpun!?
Era-ntr-o zi trântit pe spate-n spasme scurte
Transfigurat, absent, chircindu-se-ntinzând...
Dup-un timp am aflat; l-au găsit lâng-o curte
Introvertit profund, o sticlă îmbrățișând...
Ciudat destin rescris de-o mână criminală
Asiduu aplecată spre a cere neființă
Fără vreun etalon de clasă sau de școală...
E secta ateistă cu alcoolica credință!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (1 februarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre medicină
- poezii despre școală
- poezii despre vorbire
- poezii despre timp
- poezii despre râs
- poezii despre roșu
- poezii despre moarte
- poezii despre handicap
- poezii despre fum
Citate similare
Reverență
Simt că nu-s vrut, pentru prezență,
Plictisitor, un emul poate,
Pierdut 'ntr-atâta dat din coate...
E timp să fac o reverență!
Nu-i important har, competență,
Că peste tot familii-s, triburi,
Haite feroce; cor de triluri
Se înalță afon... Vreau reverență!
E ca la școală; nu-i absență,
Că nu-i vreun bai, totul se-ascunde
De ai talent de-a nu răspunde,
Ce nici nu știi... Dai, reverență.
Toți, peste tot își dau licență,
Ca-ntr-o prostie aliterată,
Își diplomând titlu-n erată,
Fără vreun gând de... reverență?!
Căci cum poți să nu ai clemență,
Când tot se minte; titluri, nume
D-experți mistificanți, anume
Reciproci toți, în reverență....
Totu-i într-o efervescență;
Potență-n fals, furt de valoare,
Într-o cadență îngrozitoare
Decadență, deci nu reverență!
Speranța-i încă la decență;
Eminența s-aibă iar cătare,
Cum fluorescența-i bob din floare
Și pom dă fruct... cu reverență!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (21 august 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre valoare, poezii despre talent, poezii despre reciprocitate, poezii despre prostie, poezii despre minciună, poezii despre gânduri sau poezii despre fructe
Reflecții
Se gudură de câte ori mă vede
și nu știu, să-l privesc, așa prin sticlă,
fără vreun gând -ce-i pus ca să mă-ntrebe-
sau să-l ador, să îmi fac inima mai mică,
să-i dedic clipa c-un minut de întrerupt,
că oricum nu pierd, chiar și de-ntoarcerea-i unică
și totu-i scurt și nici nu știu de e întâmplare...
Dar bine-i să mai las din mine, din emoția de-un furt.
... Sau să stau singur, un stingher, mereu mai des
profund introvertit, cu crez că-n propriul gând așa mă țes
cu mine însumi, mă pitind de drag ce mă-nconjoară... Mă edific
retras, știind că sunt dorit
să mă scald trup și suflet, ca o boare
în înmuieri de ochi, mirific...
să rămân probă, cum tapetul,
un colant pe sute-mii retine,
să fiu cum lingurița cu șerbetul
dintr-un pahar cu apă de cleștar, se savurând de bine...
Nu știu, după atâta timp trecut,
cum să-l mai trec; așa să-l pierd, risipitor
oricum? Dar parc-ar trebui să rămân un "avut"
măcar, nu-n neștiut, un subiect-decor;
nu doar un gând, un scris... riscat nevăzător!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (24 iulie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre trup și suflet, poezii despre suflet, poezii despre minute, poezii despre inimă, poezii despre dorințe sau poezii despre apă
Logica
Final de semne, în cumul, sau în pierderi, șir făcute,
Cum la mărgele îs adunate, risipite, pân' la a face nod,
Ce nod va fi redeslușit imaginar, de timp 'l va cere, cât mai iute, iute...
E șnuru' împletit în colan, cunună, ori lațul gafei, de la eșafod.
Alegerea supremă-i din mii, de miile, împământate crezuri,
Cum apa face ploaie, oricât de multe ar fi lichidele, soluții.
O lipsă de orice dogmă, pân' și credințele își trădând botezuri...
Deci nu-i alternativă; nu-i ori, ori sau, sau ori și ce... discuții!
E același adevăr ce cosmosul îl deține oriunde, peste tot la fel,
Cum șerpuiește râu pe același săpat curs din timp ateologic
Și sigur un sezon după un altu' urmează, fără un scop, vreun țel...
Așa și cenușiul de-o scoarță în canioane, își țese înțeles în unic... firul logic.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (13 noiembrie 2013)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre logică
- poezii despre spațiul cosmic
- poezii despre sfârșit
- poezii despre râuri
- poezii despre ploaie
- poezii despre imaginație
- poezii despre botez
- poezii despre astronomie
Îndemn de bun... simț
Să nu te pierzi în prea mult dor
Să omori din timp, elan din zbor,
Mărginind lumea într-o speranță
Pe-un individ, sau pe-o vacanță...
Să știi; nu-i unic! E alternanță!
Părtaș să-ți cauți, să te asculte
Senin, din ce-ai adunat, multe,
Să-ți pui pe umăr 'n sprijin capul...
Vei simți straniu; drag ți-e și-altul!
Nu e partaj fără împărțire,
Cum suflet nu-i fără simțire,
Și schimbul nu se cere; dă
Mai mult de cât o zici... doar fă!
Doar crezi, dar cald îl simți, răzbate
Din pur profund... fragilitate
Răsfântă-n vorbe caste, dulci,
Cum iarna... buze topesc fulgi...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (4 noiembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, citate de Daniel Aurelian Rădulescu despre zbor, poezii despre vacanță, citate de Daniel Aurelian Rădulescu despre timp, citate de Daniel Aurelian Rădulescu despre suflet, poezii despre iarnă, poezii despre dor sau citate de Daniel Aurelian Rădulescu despre dor
Bâlci
Din parcul de distracții, cu bâlciul colorat,
Se îngrămădesc la jocuri, fără de vârstă anume,
Bărbați, copii, femei, o așa pestriță lume,
Ce se amețește în lanțuri, în bărci... vâslind uscat.
Se aleargă un raliu mimând coliziuni
Și-un hipodrom se învârte, purtând jockey copii,
Când violenți pușcași țintesc în jucării,
Sau, își încearcă pumn... bătându-și viziuni.
Unii mănâncă vată, a pagubă au țignale,
Alții-și dau oaia albă pe neagra de pe-o masă.
Se bea și vinul fiert... fiertură de pe-acasă.
Câțiva dansează rău... tot ei urlând urale.
Mai mulți sunt gură-cască, uimindu-se de tot,
Sau înghițind mirosuri din sfârâit grătare,
Cel mai ades golind pahar, cu ceva tare...
Și gândul transpirat e-n râs tălâmb... netot.
Un cârd de pierde-vară, ceva mai familiști,
Își tot holbează ochii înspre zgomotul de-o scenă,
De unde se scălâmbă, ca din tăiat de-o venă,
Unu c-un tricolor... către așa-ziși artiști.
Are, pe rându' doi, pe alții ce-i prezintă
De la orașul mare, veniți iar să promită
Că nu-i vor lăsa singuri pe cei ce cresc o vită
Și, se va-nfrupta țara... de ei, că-i reprezintă.
Dar nu-i ascultă nimeni, c-așteaptă un manelist
Ce-a fost promis pe stâlpi, într-un afiș grotesc...
Când iată, toți se scoală și c-un râs larg, prostesc,
Aplaudă un țigan... fără taraf, solist.
În urale-s toți, români, din bâlciul vesel... Trist!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (9 mai 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre promisiuni, poezii despre țări, poezii despre vârstă, poezii despre viziune, poezii despre violență, poezii despre vin, poezii despre tristețe sau poezii despre parcuri
Perimabili organici
De "viul" ca să fie, să "existe" în timp... și spațiul să ocupe,
este cu chinul nesfârșit să-și treacă "eu" de-o zi pe alta,
se consumând în energii doar să se țină a nu se rupe...
deci nu "știe" decât consum și reprodus, cum tren vrea halta...
e clar, sau trebuie să fie, că anorganic, mineral
-ce e de sine stătător... și umple întregul Univers
se trecând doar în propriul "său", pentru a rămâne "imortal",
etern pe veci, din "el" materii- acum... devine ergi ș-invers, revers,
fără a se pierde... e-un răspuns cert că "organism" nu-i nicio culme,
nu-i "el" extremul, nici vreun summum și nu-i niciun evolutiv
-chiar de nu are nici conștiință, nu-și pierde timp să-și ia vreun nume,
să se identifice-n vreun fel-... nu-și are gând, vise, motiv...
... pe când vrutul, de-"a fi", frugalul, își stoarce neîncetat din sine,
se sparge în clone nesfârșite, sau se acuplează să dureze,
își face minți să prelucreze gânduri, să-și aibă ce conține,
făcându-și neîncetat speranțe -ce-s așa scurte- să creeze
un "nesfârșit" ce nu-i oricum, că-i plin neantul de pieire-
ce doar ne pare; în fond doar suntem rău de "scurți" la scara "este"
și ne credem c-o avem credință- că tot ce e, e-o povestire,
ce de n-o scriem noi, ea n-ar fi, doar material... Proaste celeste!!
Organic, fauna, viu fragil, floră, sunt "perisabil"... niște teste!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (9 decembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre trenuri, poezii despre spațiu și timp, poezii despre existență sau poezii despre evoluție
Existență... rutieră
Viața e o autostradă cu multe miliarde de benzi pe care se intră cu echipament furnizat
și se rulează între puncte de control, cu plată pentru privilegiul participării,
iar din loc în loc, fără niciun criteriu de timp sau viteză, se iese, cel mai adesea neavizat
și cu șanse nule de revenire; la fel cum saltul cu parașuta e ireversibil din momentul aterizării!
Odată destinația atinsă, se eliberează culoarul pentru un nou cărăuș
investit cu reluarea experienței în stil absolut personal, pentr-o înscriere în ceva dur
de piatră sau metal, sau lemn, ca semnele de circulație adunate elogiatic de-un fluierat de arcuș
în niște parcuri de staționare pe termene nedefinite, cu iluminări la lumânare și mirosul de pur.
... În timp ce pe sensul opus, total invizibil, doar o bănuială bizară, dogmatică c-ar fi contrasens,
mai curând e o pistă de zbor, doar c-un fum de la scrumul din arderi finite, nevăzutul de mens.
Și șoseaua se-ntinde epocalic; o ștafetă ce n-are jalon de predare căci nu-i nicio cursă, câștig,
e ruloul de smoală întărită ce se are ea însăși și așteaptă bătaia de pas, de elan
de la altul și altul ce-ncearcă să zboare desprins dintr-un bulgăr -profan început în covrig-
și se-ntinde în lat și în lung fără a ști că nu-i loc de mai mult, că-n final smoala îi e și tavan.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (26 februarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre parașutism, poezii despre început, poezii despre șosele, poezii despre viteză, poezii despre viață sau poezii despre reluare
Lângă
E și mai mult decât aproape;
Când simți un iz de adiere
Te-nfiorând în epigastru,
De-apare așa cum bănuiești,
Sau strânsă inima se zbate
'n sincope scurte de tăcere
Rămasă-n trup golaș, sihastru...
Când dacă nu-i, nici tu nu ești.
E somnul ce te ține treaz
Cum nor etern e, de nu-i ploaie.
E binele lângă durere,
E dragostea ce ură alungă
C-un zâmbet galeș la pervaz...
E suferința-n drog ce-nmoaie,
E tot când n-ai nimic, avere.
E "nu mai pot...", când nu e lângă.
Cum spovedania-n priere
În fiecare gând răzleț,
E căutare, întins de mână;
Căci mâine nu-i, de nu-i acu
'n căuș din palmă, în mângâiere
În păr, pe creștetul semeț
Zdrobit pe umăr, cap să-și pună.
E tot neant, de nu ești tu!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (20 iulie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre viitor, poezii despre tăcere, poezii despre somn, poezii despre păr, poezii despre iubire sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
A revela ție
Ce revelație trăiesc în plin lugubru
Deodată păcălit de propriul ego
Încrezător imaginii non stop, placebo
De zi cu zi, visând mizeria-n picaj salubru?
Sunt de-un ceva timp însumi eu cu mine
Atât de strâns că nu remarc schimbare
De suflet nevăzut, simțit, de fizic un atare,
Crezând că zboru-i infinit și tot ce-i roșu sunt rubine!
Nu, timp nu trece de nu-i ceas sau nu e limbă
Să miște sau să-ți strige, sau șoptească
Pe-ascuns, să-ți dezgolească falsa mască
Ce-o porți, o măsluind că nu se schimbă!?
Așa-i o zi când brusc nu ști ce ești
Și răul ți se-nfige-n minte-n cărnuri
Definitiv ș-imunul piere, visu-i fum pe hornuri
Mânjind din negru-n gri spre alb!... Întinerești?
Cum, oare toți au fost la fel deodat' pârâți
De-o fără vină în trecere de timp, neștiind
Și nu dintr-un 'năuntru?... Nu-i "îmbătrânind";
E "în jurul" doar ce-ți fluieră pe margine... Niște amărâți!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (11 decembrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre schimbare, poezii despre încredere, poezii despre vinovăție, poezii despre păcăleli sau poezii despre nevinovăție
Ion
Orfan, nici el nu știe de-a avut vreun tată,
că nu-i trecut pe niciun buletin, o carte de identitate.
Nici maică-sa nu știe, crede, cine-a fost odată,
că l-a uitat și ea, l-a părăsit; i-a spus-o cu sinceritate!
Nu știe nici precis traseul; parcă, ar fi fost adoptat
un timp, dar s-au debarasat, din nou, predat la școală specială...
și culmea nu crede defel; n-ar fi nicicum alienat, handicapat,
că-i bine plin de el, știe de toate, -doar mintea-i deseori o goală,
a meșterit ceva intuitiv- nu vrea decât să supraviețuiască
și din cotloane scoate ce lui îi poate fi, sieși, un avantaj,
chiar dacă minte, păcălește... trage mult, din greu, ca să trăiască
și nu-i fidel; să lase baltă poate fură, câte-un pic, e-un "homo aliaj"!
E stors de mulți, de vlagă, bun la toate; pe tractor, pe câmpuri,
slugă hainului de preot... un bun pentru orice, răsplătit, hm, arar,
cu mâinile tot înnegrite, groase, tăvălit prin gloduri, smârcuri...
și dinții și-a pierdut de nespălați... poate genetic nici nu i-a avut pe inventar!?
Un răzvrătit -probabil în el rău, sau mistuit încet de soartă-
mai ieri un june, fără a ști cum trece timp, se scurge;
este-n doi poli acum și tot, tot, aruncat din poartă-n poartă,
chiar dacă lumea e acum nouă! E tot Ion și nu se plânge...
Cum iaz, ce nu va ști nicicând că urnește piatra grea a morii... doar se curge, curge, curge, curge!...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (11 februarie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tractoare, poezii despre tinerețe, poezii despre tată, poezii despre sinceritate, poezii despre răsplată sau poezii despre religie
Decaloguri comparative...
Nici o floare nu e floare, dacă n-are admiratoare.
Nici o pasăre nu-i rară, fără de cuvântul vară.
Nici vântul nu este vânt, dacă bate doar în gând.
Nici izvorul nu-i izvor, dacă nu-i dorit de dor...
Nici o mare nu e mare, fără valuri vorbitoare.
Nici o noapte nu-i frumoasă, dacă luna nu-i mireasă.
Nici un om nu este om, dacă n-a sădit un pom.
Nici o zi nu e aleasă, fără de iubire în casă.
Nici o casă nu-i frumoasă, fără de copii la masă.
Nici o vorbă nu e vorbă, fără tâlcul scos din tolbă.
Nici o prietenie mare, nu e fără cumpătare.
Nici un gând nu-i măreție, fără a lui împărăție.
Nici un drum cu ocoliș, nu e fără ascunziș...
Nici o fală nu e fală, dacă n-ajunge de-ocară.
Nici o iubire nu-i mare, de nu trece de hotare.
Nici durerea nu-i durere, de nu cere mângâiere.
Nici o dărnicie în lume, nu rămâne fără nume.
Nici credința nu-i credință, dacă n-are stăruință.
Nici o soartă nu e soartă, când bate din poartă în poartă.
Nici viața nu e viață, de nu, îți zâmbește în față.
poezie de Valeria Mahok
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre durere, poezii despre păsări, poezii despre prietenie, poezii despre perseverență sau poezii despre nuntă
Bătrânii pământului
Îi vezi trecând, încet, tot mai încet, agale,
Fac pașii tot mai mici, c-au obosit făcând.
Nici nu privesc, absenți, sunt totul doar un gând...
Se țin într-un toiag, se îndoiesc din șale.
Sunt prea albiți de timp, ierni multe au făcut,
Sunt uscățivi, firavi, că nici nu mai mănâncă.
Nu-i mai salută nimeni, că nu-i cunoaște, încă;
Nici tinerii ce trec... copii ce n-au trecut.
Se țin firavi de mână- de au pe cin' să țină-
Vorbesc șoptit și-adesea înclină cap, să-asculte...
Vorbesc despre nepoți- c-au subiecte multe-
Se întreabă; "Când s- aștepte, c-o fată au, să vină.. ".
Și-au făcut socoteala la banii ce-i mai au,
-Căci pensia nu-i mare, impozite au plătit-...
Ce le-a rămas, e-n casă; copii și-au prevenit
Să vină, să dea strânsul;..."Săracii, că ei n-au".
Se întorc la casa mică, curată, cu pridvor...
E-n plin oraș, cu curte și cu garaj la stradă
Și-i gol; doar amintiri, călătorii, sau treabă...
Mașina-i la fier vechi, căci oricum, mâine mor.
Se așează încet la masă, și scot album să-l vadă,
Sunt poze de-ale lor, din timp nemăsurat.
Au și părinții acolo, le-au ros de-atât uitat...
Se întreabă, cu mult tâlc, de-apucă iar zăpadă.
Căci e ajun de an, înainte de Crăciun
Și sunt tot mai slăbiți, și An Nou e departe...
Sunt împăcați cu gândul... "la toți au făcut parte"!?...
Vor fi și ei, de mâine... o poză de album...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (28 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre fotografie, poezii despre zăpadă, poezii despre uitare sau poezii despre trecut
Floare de gheață
Am sufletul abur suflat pe o sticlă
De geam, oglindind inima-ți de-odăi
Strângându-se-n șoc, explodând ca o aplică
Când becul o arde-n scântei calde, moi.
Mă uit fără șir; nu-i cârlig să m-agațe
Din spațiul fundal, am doar chipu-ți hublou
Ce străpung, curg fluid, mă preling palme, brațe
Și trup mă transfigur, sunt eu-mi ecou.
E cald înăuntru; mă-mbăt somnambulic
De picurii ploii din frigul de-afară
Cruciș stând pe coate ivron melancolic
Visând pe-un pervaz se umbrind înspre seară.
Tresar încordat că e rece; nu-i foc
Ce s-a stins așteptând să-l reînviu până moare
Și sticla e-o coajă de-alb praf doar c-un loc
Din buzele-mi calde, c-o gheață de floare.
M-agăț cu retina prin lupa pupilă
Privind absorbit pata fină de pâclă
Cu-n zâmbet cleștar; capul drag de copilă
Topindu-se-n suflu... cum viața se-ntâmplă.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (20 decembrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre încordare, poezii despre seară sau poezii despre melancolie
Perturbabil
E previzibil 'n tot ce face
Și din drum drept, îl faci o curbă!
Introvertit îl poți desface...
Nelimitat, tot îl perturbă!
Sau poate că nu-i previzibil,
Căci stabilit definitiv
Se schimbă; orice perceptibil
L-influențând fără motiv!
Fragil, nu-i fizic, entitate,
E doar moralul său labil
Ce nu-l are de-ntâietate...
Se lasă dus ca un copil!
E contrafort la hotărâre,
Nu știe sigur da sau nu;
Din fastuos e-o amărâre,
Uitând la început ce vru!?!
Atenție, nu e nebunul,
E inversul de tulburat;
Veșnic balanță, nu doar unul
Îi fiind exemplul de urmat!
E-n fond duplicitar în minte,
Profund în nuanțe, un capabil!
Un plin de stoic; un cu... minte
Plin de fațete!... Perturbabil!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (2 martie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre nebunie, poezii despre limite, poezii despre fățărnicie sau poezii despre copilărie
Petrecerea
Au pus cu toții mână de la mână,
Prietenii mai vechi, la unii e prima oară,
S-au întâlnit așa, pe stradă, într-o doară...
E-un obicei, s-o facă, odată-n săptămână.
E unul cu grătarul, e cel mai important;
Strigă mereu la alții - că nu se deplasează -
Îi place să domine; pe alții exersează...
Și-a dezbrăcat tricoul, să pară epatant.
Dă foc la ce găsește - că a uitat cărbunii -
Încet se încinge jarul; țipă după fripturi.
Apare unul iute și aduce murături
Căci s-a îmbătat deja; el, e cu seva prunii.
Se uită toți cu poftă la hălcile de carne,
Întoarce Gică fleici, cu degetele linse...
Nu-i chestie de igienă, motivele-s pretinse,
Nu țin; "la foc saliva, microbul, tot, se arde!?"...
Fetița unui cuplu c-un cățeluș se joacă
Ce-i tot un păr ce-i cade în plin de năpârlit
Și focul și friptura sunt jos la pârpălit;
"- Ce păr și ce săpun, friptura să se facă..."
Se pun și mici, cârnați, e băutura-n toi,
Mâncarea-i fudulie, la preț este alcoolul.
"Salam" nu-i de la masă, e pe CD, dă tonul...
Petrecerea începe c-un dans de țonțoroi.
Își bagă toți în gură amestec de grătar,
Își ling mereu grăsimea, c-au uitat șervețele...
Bărbați-s separat și beau mai mult ca ele
Și țipă fără rost, idee n-au măcar.
Femeile-n ascuns - ce se cunosc mai bine -
Discută de serviciu, de șeful, că e fin...
"- Mi-a dat un telefon, să ieșim la un vin..."
"- Să ducă", i-a spus alta, "că-i bun, te întreține...!"
Târziu, năuci de cap și schimb de experiențe
Se suie la volane - cei care au mașini -
Vorbesc și-și aranjează și sâmbete ce vin,
Iar fetele-și fac ochi... că le-au ieșit "pasențe"!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (28 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mâncare, poezii despre foc, poezii despre șefi, poezii despre telefon, poezii despre săptămâni sau poezii despre serviciu
Adus de spate
bătrânul sprijină un toiag cu mâna
dreaptă strânsă să rupă lemnul
dat cu lac peste fibra sănătoasă
înclinat merge peste moarte
pășește calculat fără frică
se gândește să-i scrie o scrisoare
de amor și inima-i bate necontrolat
fără medicamente își face de cap
închide ochii pentru un exercițiu
de imaginație are parte din belșug
își spune că nimeni nu-i mai fericit
decât el și poate îndura și-un sărut
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărut, poezii despre sănătate, poezii despre scrisori, poezii despre ochi, poezii despre mâini, poezii despre medicamente, poezii despre lemn sau Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Imigrant
E devenit aproape o rasă
Făr' de culoare definită.
"Exterior" îi este ispită...
S-a săturat, de viață "trasă".
Visează sigur motivat,
Câștigu-i doar mulțumitor.
Își face plan de viitor...
De unde e, s-a săturat!
Nimic nu vrea, nu mai îl leagă.
Renunță fără să clipească
La neam, la țara strămoșească;
Nu o mai vrea, nu-i mai e dragă.
Își vinde tot și pleacă-n lume
Căci fiu de neam, este hulit.
N-are nimic, chiar de-a muncit...
Nu-i dintre fortunați, nu-i nume.
Ajuns "aiurea" nu-i ușor,
Muncește mult, de se spetește.
Adună un pic, dar reușește...
Nu-i fericit, dar are spor.
Îi e dor de țară, sau de-o rudă,
Dar timpul trece, uită-ncet.
E drept, trăiește sobru, ascet,
Ban se câștigă greu, cu trudă.
Vine pe-acasă tot mai rar,
Pentru cutume, ce-a lăsat.
Prietenii l-au și uitat,
E ruda, ce aduce dar.
Are mâini roase de la muncă,
Dar are casă și mașină;
Putea să stea, el n-are vină...
Acasă-s hoți, știu doar poruncă.
De ce-i mai bine în altă parte?
De ce, noroc, au numai curve
Și n-are cine să-i perturbe!?
Ne pierdem neam... ne dorim moarte!?!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (30 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rude, poezii despre muncă sau poezii despre noroc
Timp interzis
Pe sub nori osândiți să se scurgă-n potop
Pe-un Pământ vinovat de-o rotire în plus,
Trec în stoluri zvâcniri cu priviri spre apus,
Ca un dor necântat la o frunză de plop.
Sunt doar aripi de gând și secvențe de vis
Îngropate în zori cu o lună în crai
Ce-adunase în ea, de dorințe, alai,
Și lucirea din ochi vinovați de ce-au scris.
E freneticul zbor într-o lume ce nu-i,
Dar atrage-n pustiu, iar pustiul e viu
Ca o inimă-n brațele de bisturiu
C-un tăiș ce o vrea doar în visele lui.
Și mai trece o zi, și apare un gol
De un gând reîntors la o noapte de frig
A osândei în care-am intrat și îmi strig
Valuri noi, răstignite-n pereți de atol.
Se mai văd printre nori urme vagi de apus
De un roșu pierdut în fărâma de vis
C-un Pământ vinovat de un timp interzis
Și de dor când mă caut în mine și nu-s.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nori, poezii despre noapte sau poezii despre interdicții
Foot... ball
Nu facem, categoric, parte din primul bol,
Deși tot cu picioare, gândim la fel, mereu
Și doar arar lovim cu capul... tot mai greu!
Oricum suntem de plâns sau râs și la "football"
Poate tocmai de-aceea avem cuvânt "halal",
Că știm că nici piciorul, nici bila nu le-avem;
Și-am transformat din fotă, "fot" un cuvânt de lemn
Și-n râs, cutumă veche, de horă, sârbă, în... "bal"?!?
Și-atunci, ca-n toate, avem la "prost"... joc, explicație;
Că nu-nțelegem tot, ce-n lume-i lexical,
Că "foot" nu-i mascul-fotă... nici actul sexual,
Iar "ball", nu-i nici de supă, nici la cămin... "dansație".
Din joc al minții, șah, ce-aproape-i o sosie,
Atacu-i apărare, înspre-a nu se trezi "gol";
Cuvânt ce-l adorăm, cum buzunar c-un pol
Scuipând gazon, băloși, să crească, într-o prostie!?!
Mereu, oriunde, oricine, mai bun este, mai tare,
Speriați de bombe trase de masai, de englezi;
Toți sunt mai mulți în joc... echipe de chinezi!?!...
Și-n lene, alcool, femei, ne pregătim... picioare!
Nici cel puțin n-avem rușine sau mândrie
Să vrem respect, cântări, să fim mai buni... eroi;
Desumflăm "neînțepați", din "preumflați" cimpoi...
Oricum, la cât efort, luăm bani... fie ce-o fie!?
Din Țepeș suntem draci, mâine ne-i horoscop;
"Înainte", pentru-ai noștrii de azi, este "înapoi",
Cum n-am fi toți sătui de "Stat" și de nevoi...
Cu aleși ne pedepsind în joc... și joaca-i scop!
Ne-așternem toți cu jind; pop corn, pastile, bere,
Plini de speranțe, vise, spre ecrane, tremurând.
Acasă ni i-am lua, murind de-ai adorând,
Mândrie să ne dea... Demult inima o cere!
Speranțe prăbușim, din start facem final,
Mult prematur murim, de vii, tot mai devreme...
Nu știu ce-am mai putea, să dăm, să se întreme
Un vis ce-l vrem real; măcar buni la... "fotbal"!...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (17 iunie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre picioare, poezii despre șah, poezii despre sperieturi sau poezii despre sex
Moș Crăci... un
Fără vreo vârstă, în hainele color,
Neras de mult, cu glasul hohoit,
C-un fes pe cap cu ciucur, stă pitit
Să nu-i descoperi glas de... vorbitor.
Promite multe, vrute și nevrute,
Ce dă de-un sac, ce și l-a încropit
-De e avut- și-un brad împodobit
Îi ține lângă, hang... cu zilele pierdute.
Nu știe nimeni de-i venit cu reni,
Nici de pe coș -că fața-i n-are coșuri-
Dar nu e bai, nu-s plânsete, reproșuri...
Sunt toți voioși; moși, babele, meseni.
A pus o fată, de vreo șaișpe anișori,
Să se așeze bine pe genunchiul stâng,
Uitând de daruri, de copii ce plâng
Că ea-i stă-n brațele... ce-i strâng din sânișori.
S-a făcut roșu moșul, dar la față,
Că haine nu-s de cald s-a dezbrăcat-
Căci și-a propus și lui, a fi bărbat...
De nou Crăciun și moșii au drept la viață!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (18 noiembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vestimentație, poezii despre zile, poezii despre plâns sau poezii despre culori