Întoarce-te la esenţă omule, pentru ca această lume să nu ţi se pară zadarnică! Toate câte ţi se întâmplă dispar, dar esenţa rămâne.

citat clasic din Angelus Silesius
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu lumea te mărgineşte. Tu, chiar tu eşti o lume, care însă poate face atât de uşor din tine un prizonier al tău însuţi.

citat clasic din Angelus Silesius
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trandafirul nu întreabă "de ce?"; el înfloreşte "pentru că înfloreşte", şi nu ţine cont de el însuşi, sau dacă cineva îl priveşte.

citat celebru din Angelus Silesius
Adăugat de Ion Izvor
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă Christos s-ar naşte de o mie de ori în Beethleem, dar nu se naşte şi în tine, atunci tu rămâi pe veci pierdut.

citat clasic din Angelus Silesius
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

O, de-ar fi numai inima ta o iesle a Naşterii Sale! Dumnezeu ar deveni iar Prunc pe pământ.

citat clasic din Angelus Silesius
Adăugat de Adriana Pleşca
Comentează! | Votează! | Copiază!

iubire (vezi şi dragoste)

Iubirea e piatra preţioasă a înţeleptului: transformă în aur ţărâna, nimicului îi dă importanţă, pe om îl face precum Dumnezeu.

definiţie de Angelus Silesius
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare are în mâinile sale propria fericire, precum artistul are materia brută, căreia vrea să îi dea o formă. Dar cu această artă se întâmplă ceea ce se întâmplă cu toate: nu ne-a fost dată decât aptitudinea pentru ea; ne rămâne să învăţăm meşteşugul şi să-l exercităm cu grijă.

Goethe în Anii de ucenicie ai lui Wilhelm Meister
Adăugat de Jenica Ramona Nitu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În această lume

În această lume florile se trec una câte una,
Trilurile păsărilor, dulci, sunt scurte;
Viseaz o vară cu zile luminoase şi plăcute
Întotdeauna.

În această lume buzele ating mai uşor ca norii luna,
Dar din dulceaţa lor nu mai rămâne nimic care s-aline;
Visez un sărut care să stea cu mine
Întotdeauna.

În această lume, după ce a trecut furtuna,
Fiecare-şi plânge prietenia sau iubirea lui pierdută;
Visez îndrăgostiţi neclintiţi-n a legământului redută
Întotdeauna.

poezie clasică de Sully Prudhomme, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O, omule, unde fugi să-L cauţi pe Dumnezeu? El e în tine.

Angelus Silezius în ziarul "Lumina" (1 august 2010)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Esenţa Creaţiei este una singură, iar această esenţă se numeşte Dragoste.

Paulo Coelho în Brida
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

După ce Dumnezeu a creat toate elementele, stelele şi orice alt lucru şi le-a stabilit locul lor după voia Sa, El a trecut, în cele din urmă, la crearea omului. A extras esenţa din cele patru elemente într-o singură substanţă. A extras, de asemenea, esenţa înţelepciunii, a artei şi a raţiunii din astre, iar această dublă esenţă a comprimat-o într-o unică substanţă.

Paracelsus în Ars Alchimica
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorul

Plecai, dar nu ştiai
că privirea mea te urmărea pe alei
şi gândul îţi striga:
Întoarce-te! Întoarce-te!

Tocmai mi-ai dat foc
şi până vii mă voi face scrum.
Voi arde singură în visele mele.
Întoarce-te! Întoarce-te!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde şi albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vreţi un nume pentru această lume? O soluţie pentru toate enigmele sale?... Această lume este voinţa de putere şi nimic altceva.

Friedrich Nietzsche în Voinţa de putere
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frustrări

Mi-a îngheţat iadul
Pentru o clipă
Într-un ieri
Şi oarbă,
Lipsită de durere fiind,
Nu ştiam ce se întâmplă
Cu adevărul minciunilor.
Totuşi,
Cum rămâne cu:
"Hai să ne vindecăm împreună"?
Dar...
Până când vei găsi
Toate drumurile către mine,
Va mai dura un iad şi încă o lume.

poezie de Florinow Maria Luca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doruri

În lume sunt păduri de doruri
Doruri albe, galbene şi mov
Asemeni florilor de micşunele răsărite
În pieptul răbdătorului Pământ.
În lume sunt nemuritoare Primăveri
Ce nu dispar decât în stele
Atunci când pieptul e urcat în nori
De Cel ce a făcut această lume.
Acolo toate florile lumeşti dispar
Toate dorurile mov şi galbene din fire
Acolo toate pădurile de doruri trec
Prin cuptorul Domnului de judecată.
În cuptorul Dreptului merg toate
Nici măcar o floare nu rămâne vie
Nici măcar un dor de păcătos născut
Ce nu a plâns din dor de Dumnezeu şi Fiul.
În lume sunt păduri de doruri
Doruri de bani şi suflete pierdute
Asemeni florilor de micşunele mov
Ce stau tăcute sub lumina Lunii.
Puţine doruri sunt pe lume
Născute ca şi stelele din cer
Să lumineze-n piepturile lumii
Din dor de Mirele ce a murit pe cruce.
Puţine doruri sunt în lume
Să plângă rănile Hristosului iubit
Uitând de tot ce este trecător prin lume
Slăvind cu lacrimi doar două flori divine - ochii Lui Isus.
Puţine doruri sunt în lume
Ce vor intra în dragostea Lui Dumnezeu
Acolo unde veşnic este Primăvară
Iar micşunelele răsar în ochii celor din pădurea stelelor... iertaţi şi plămădiţi din nou.
Puţine doruri vor cunoaşte pântecul pădurii
Din care Domnul scoate prunci şi flori
Cu viaţa veşnică în împărăţia cerului
Pentru un ghem pe nume;Univers.

poezie de Adelina Cojocaru (26 februarie 2019)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa

Câte ierni să isprăvesc
Când pe-a mea n-o pot ascunde?
Câte veri să mai topesc
Furând timpului secunde?

Câte nopţi nesocotesc
Adormind starea de veghe?
Câte haine primenesc
Aruncând-o pe cea veche?

Câte punţi neobosesc
Astupând incert nămeţii?
Câte viscole gonesc
Şi tot vin în prova vieţii?

Câte patimi să îngrop
Într-un bulgăr de uitare?
Câte lacrimi dintr-un snop
S-ancorez spre vindecare?

Câte sunt şi câte-or curge
Toate au un singur nume:
Nu e apă, dar se scurge,
Este viaţa, lume... lume!

poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de SIBIANA
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adevărata esenţă de viaţă

A fost odată un visător
care era cu gandul
în altfel de lume!
El prefera să trăiască
cu cărţile lui Sheakspeare,
ca un copil, căruia îi plăceau
filme clasice şi desene animate,
care i-au rămas în inimă!
Dar acestea sunt vise
aproape toate imposibile.
El a fost şi în căutarea
unor vise, în care banii
nu au importanţă
şi oricum el voia o lume
în care să fie liber,
să-şi urmeze pasiunea sa,
fără frică, fără resentimente.
O lume în care nu există umilinţă,
ci acceptare,
adevărata esenţă.
Cel mai important lucru
pe care se bazează viaţa este
o lume în care oamenii sunt respectuoşi
şi iubitori de mediul înconjurător.
În ziua de azi ar fi existat
mai puţine tipuri de cancer,
prevenirea este mai bună
decât vindecarea,
într-o lume civilizată,
care urmează adevărata esenţă,
şi anume apă, pământ, animale şi plante,
toate naturale fără chimicale.

poezie de Eugenia Calancea (10 iulie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Uneori auzi prin uşă
o voce chemându-te,

aşa cum un peşte
ieşit din apă aude valurile...

Întoarce-te. Întoarce-te.

Această revenire la ceea ce
iubeşti cu adevărat te va salva.

poezie de Rumi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rămâne esenţa

Tăcerea visurilor rămâne în memorie.
Mă descompun în celule îmbrăcate în toamnă,
anxietăţi sunt gravate în tălpi,
scanând o depărtare tot mai mare
de orele ce ne separă.

Rămâne esenţa,
revenită mereu ca o îmbrăţişare,
la început ca o mângâiere decolorată,
dar care recuperează speranţa pierdută.

Abandonul cuvintelor distorsionează prejudecăţi
şi timpul îşi aruncă ţipetele
privindu-ne în ochi.
Printre degetele despletite
curg zorii poticniţi în ploaie.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ciudat lucru este şi preocuparea aceasta pentru perfecţiunea formei. Nu e zadarnică, dar nu e zadarnică decât numai atunci când conţinutul e bun... Trebuie să dai expresie operei artistice pentru ca ea să te emoţioneze. A da unei opere expresie înseamnă a o desăvârşi din punct de vedere artistic.

Lev Tolstoi în Jurnalul său (1890)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

În toate poveştile de dragoste există întotdeauna ceva care ne apropie de eternitate şi de esenţa vieţii, pentru că poveştile de dragoste conţin toate tainele lumii. Ce se întâmplă însă atunci când timiditatea împiedică o dragoste adolescentină să înflorească?

Paulo Coelho în La râul Piedra am şezut şi-am plâns (1994)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!