Tu, OM (după o idee a Sfântului Ioan Iacob Hozevitul)
Tu, OM, de vremuri muritor
Și fără de-ascultare,
Răspunzi în fața tuturor, de sute de greșale,
Sau cu cât ești mai iertător, mai bun,
Cu luare-aminte,
Te-apropii fără ca s-o știi de Cerurile Sfinte.
Că pilda ta o îndrumă spre Iad sau Rai, nu știi,
Dar pentru ce înfăptuiești în Ceruri vei plăti.
Să iei aminte cât trăiești
Ce gânduri ai, ce fapte!
În Ceruri toate le plătești... Și dincolo de moarte,
Dac-ai să treci nespovedit și plin de răni, creștine,
Degeaba-n lume ai trăit, căci nu ți se cuvine
Nimic din lutul cel lumesc, doar scrum și nepăsare,
Căci n-ai cătat să te închini la Sfintele Icoane.
Pierind în neiertarea ta, ucis de valul sorții,
Îți plângi păcatele lumești
În veșnicia morții.
Cuvântul tău de va-ntrista
Sau fi-va mângâiere, rodind sămânța pusă-n el,
Te va-nalța spre stele,
Sau plin de rod neîmplinit sămânța de neghină,
Vei plâge-n Iad, căci osândit vei fi pentru-a ta vină.
Cuvântul tău din zori de zi e leac sau e otravă,
De-aceea nu te osândi,
Mergi iute și te roagă!
Fii iertător! Fii blând și bun! Iubește adevărul,
Ca Mirele când va veni să nu te-apuce somnul!
Și fapta ta și gândul tău, cărări sunt către mâine,
Căci tu ești haina lui Hristos și colțul Său de pâine.
Tu știi ce-n urmă ai sădit, tu știi ce lași în urmă,
Tu știi ce trup ai osândit și pruncii tăi ce-adună.
Cărarea vieții tale, tu o-nmiresmezi cu fata,
Să știi că doar o cale e... Și-o viață ai... și gata...
Deci, ia aminte cum trăiești! Cu har și cu rușine
Sculptează-ți pașii tăi lumești spre nesfârșitul mâine!
O, OM, ce mari răspunderi ai! Tu ceri neprihănire?!
Iisus prin noi a suferit și s-a jertfit pe Sine.
Și cât de mult a suferit! Cu lacrimă de sânge
A plâns spre Cer și s-a rugat... Și-a spus sfârșit:
"Ajunge! Iartă-i, căci ei sunt muritori! Nu știu ce fac...
Îi iartă! Tu, cel de vremuri iertător,
Bunule, Sfinte Tată!"
Învață, Om și tu să ierți,
Iubește, râzi și cântă,
Să poți păși neprihănit, Înger, în lumea sfântă!
O, om, perpetuum muritor!...
Osană Ție, Tată! Și Ție, Maică Sfântă!
De-om ști să fim mai buni, ori nu,
Tu ruga ne-o ascultă,
Ne-mpodobește cu iertări,
Minunea de-a trăi
Să știm s-o respectăm și noi, în fiecare zi...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Dialog cu fericirea, după Sfântul Ioan Iacob Hozevitul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre sfinți
- poezii despre iertare
- poezii despre creștinism
- poezii despre sfințenie
- poezii despre religie
- poezii despre plâns
- poezii despre plată
- poezii despre moarte
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
O, om!
O, om, ce mari răspunderi ai
De tot ce faci pe lume,
De tot ce spui, în scris sau grai
De pilda ce la alții dai,
Căci ea, mereu, spre iad sau rai
Pe mulți o să îndrume.
Ce grijă trebuie să pui
În viața ta în toată,
Căci gândul care-l scrii sau spui
S-a dus... în veci nu-l mai aduni
Și vei culege roada lui
Ori viu, ori mort, odată.
Ai spus o vorbă, vorba ta,
Mergând din gură-n gură,
Va-nveseli sau va-ntrista,
Va curăți sau va-ntina,
Rodind sămânța pusă-n ea
De dragoste sau ură.
Scrii un cuvânt... cuvântul scris
E-un leac sau o otravă,
Tu vei muri, dar tot ce-ai scris
Rămâne-n urmă drum deschis
Spre moarte sau spre paradis,
Spre-ocară sau spre slavă.
Ai spus un cântec, versul său
Rămâne după tine
Îndemn spre bine sau spre rău,
Spre curăție sau desfrâu,
Lăsând în inimi rodul său
De har sau de rușine.
Arăți o cale, calea ta
În urma ta nu piere,
E calea bună sau e rea,
Va prăbuși sau va-nălța,
Vor merge suflete pe ea
Spre cer sau spre durere.
Trăiești o viață... viața ta
E una, numai una,
Oricum ar fi, tu nu uita
Cum ți-o trăiești vei câștiga
Ori fericire pe vecie,
Ori chin pe totdeauna.
O, om! Ce mari răspunderi ai,
Tu vei pleca din lume,
Dar ce ai spus, prin scris sau grai
Sau lași prin pilda care-o dai
Pe mulți, pe mulți, spre iad sau rai
Mereu o să-i îndrume.
Deci nu uita!... Fii credincios
Cu grijă și cu teamă
Să lași în urmă luminos,
Un semn, un gând, un drum frumos,
Căci pentru toate, neîndoios,
Odată vei da seama.
poezie de Sfântul Ioan Iacob de la Neamț
Adăugat de Laura Stifter
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi poezii despre rai, poezii despre gânduri, poezii despre cuvinte, poezii despre versuri, poezii despre suflet sau poezii despre rușine
Numai Tu Isus ne dai
Cât de scump Isus ne ești
Ca și crinul din grădină
Peste noi când strălucești
Și ne umpli de lumină
Cât de gingaș Tu ne pui
Și astăzi Isus pe stâncă
Ca Tine nimenea nu-i
Nici iubire mai adâncă
Căci și azi Isus ne dai
Și lumină și speranță
Să intrăm cu Tine-n rai
Având dreptul la viață
Tu ne ești dar fericirea
Și viața noastră ești
Căci ne țeși în noi iubirea
Pentru sferele cerești
Doamne Sfinte a Ta față
Pentru veci ne-a cucerit
Și-nspre ceruri ne înalță
Înspre raiul Tău iubit
Numai Tu Isus ne dai
Vrednicia și credința
Tu pereche veșnic n-ai
Îți iubim pe veci Ființa
Căci din ochii Tăi reverși
Numai flăcări de iubire
Pentru fii Tăi aleși
Scăldați în neprihănire
Tu ne ești Isus măsura
De-a-mplini Cuvântul Sfânt
Și ne dărui azi Scriptura
S-avem Noul Legământ
Ochii Tăi mereu veghează
Cu-a lor flacără de foc
Și ne țin ființa trează
Cu Tine să avem loc
Cu Tine și doar prin Tine
Noi Isuse să umblăm
Viața doar cum se cuvine
Numei Ție să ți-o dăm
Trăind harul prin credință
Scăldați în neprihănire
În Tine doar biruință
S-avem până la răpire
Evanghelia cea Sfîntă
Să ne fie îndreptar
Odată cu toți la nuntă
Să primim al milei dar
Ochii ascunși în flăcări vii
Ce străpung orice secret
Să ne soarbă-n veșnicii
Cu-al iubirii Sfânt adept
În a lor lumină sfântă
Noi Isus cu toți ne vrem
Să intrăm în cer la nuntă
Cu Mirele nost" suprem
Flacăra lor veșnic vie
Să le lege-n infinit
Să-ți cântăm Isuse Ție
Căci pe veci ne-ai mântuit
Îți cinstim dar al Tău Nume
Și în flori de mulțumire
Ne-mbrăcăm din astă lume
C-un cadou plin de iubire
Căci Isus ne dăruim
Și viața și ființa
Doar pe Tine te iubim
Ne ești veșnic biruința
Și ne vrem pe aceiași mână
Străpunsă sus pe Calvar
Cu iubirea-n veci stăpână
Și străpunși de-al Vieții har
Soarele cât va mai fi
Și luna prin mii de stele
Și cât Tu vei săpâni
Turnând doar lumină-n ele
Ne-mpletim în floarea sfântă
Și-n mireasma mântuirii
În noi dragostea ne cântă
Prin aroma fericirii
Că-n Hristos doar ni s-a dat
Adevărul și lumina
În veci fie lăudat
Onorat întotdeauna
poezie de Ioan Daniel Bălan (27 ianuarie 2018, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre iubire, poezii despre foc, poezii despre lumină sau poezii despre cadouri
Te roagă, Maică Sfântă!
Te rog, Maică Sfântă, du-n înalt
Rugăciunea mea! M-am săturat
De tristețe, maică și de-amar!
În necaz mi-e traiul în zadar...
Sărăcia din adâncul meu
Vindecă, Maicuță și m-ajută!
Mijlocește-mi către Dumnezeu,
Ruga mea, cu sufletu-o ascultă!
Iartă-mi de-am greșit! Ca unui prunc
Ce greșește, tu, Măicuță, iartă!
La Iisus în ceruri vreau s-ajung
Și la Mult Iubitul nostru Tată.
Candelă de-aș fi m-aș înălța
Cantr-un vis, spre mantia cerească.
Dar cât am greșit, Măicuța mea,
Cu gândul și fapta omenească!
Ia tămâia sufletului meu!
Miluiește-mi, Maică, cu iertare!
Mijlocește-mi către Dumnezeu,
Căci, Măicuță, mila ta e mare!
Arde-mă-n cuptoru-nțelepciunii,
Lutul nou cu mâna ta-l frământă,
Și iubește, Maică, toți românii!
Tu, Măicuța lui Iisus, cea Sfântă...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre greșeli, poezii despre înălțime, poezii despre visare, poezii despre tristețe, poezii despre tată sau poezii despre sărăcie
Tată Sfânt te onorez
Îți aduc cinste onoare Dumnezeule slăvit
Căci ne-ai dat aici viața Chipul Tău ne-ai dăruit
Eu te laud și îți cânt în veci Doamne a Ta Ființă
Căci ne-ai dat lumina sfântă ne-ai dat har și biruință
Mă închin o Doamne Ție și te laud te slăvesc
Veșnic închinare Tată eu o iată-ți dăruiesc
Doar prin Tine în picioare toți stăm pe acest pământ
Tu ești Tată Arhitectul Proiectantul nostru Sfânt
Ne-nchinăm dar astăzi Ție și iată îți mulțumim
De creația Ta amplă noi o Tată te slăvim
Tată drag și scump din ceruri în veci fii glorificat
Căci Însuși Chipul Tău Sfânt omenirii Tu ne-ai dat
Glorie în veșnicie Tată Sfânt te onorez
Căci de-a pururi și-n vecie Doamne-n Tine mă încrez
Și iată a mea ființă Doamne-ți cântă și acum
Că-n Hristos Isus Iubirea ne-ai tăiat o Tată drum
Ia-ne Tu dar mai aproape ca să fim ai Tăi copii
Să-ți cântăm gloria sfântă Doamne chiar în veșnicii
Dumnezeule Prea Înalt eu te laud și îți cânt
Planul Tău și-Nțelepciunea din al Tău veșnic Cuvânt
Prin care ne-ai dat viața și în ochi ne-ai pus lumină
Părtășia și-nchinarea pentru veci Doamne să țină
Slavă Ție și mărire Tată Sfânt și Minunat
Căci prin Fiul Tău Isus viață veșnică ne-ai dat
Îmbrăcați în mulțumire Tată noi te lăudăm
Cinste slavă și mărire ți-aducem te onorăm
Și a noastră ființă Doamne pentru veci noi ți o dăm
Ție dar în veșnicie Sfinte Tată ne-nchinăm
Prin Isus Mântuitorul vrem să fim pururi ai Tăi
Pe veci smulși și-n veșnicie din lumea acelor răi
Slavă Ție slavă Ție căci Tu Tată ne-ai iubit
Și prin Fiul Tău Isus pentru veci ne-ai mântuit
10 sept. 2019 balcon Mănăștur
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Iisus Hristos, poezii despre mântuire, poezii despre muzică sau poezii despre mulțumire
Cum trece iute toate
Cum trece iute toate ce-n lume-acum le vezi
Mai slabe sunt ca umbra, oricât de tari le crezi
Mai mici sunt ca nimica, chiar cei ce par mai tari
Și tu treci ca o umbră, oricât de veșnic pari.
Ca visul scurs sfârșește și viața ta de-acum
Un an dintr-o viață e cât un pas pe-un drum
Știi pașii tăi din urmă, dar nu știi câți mai sunt
Și vine unul care sfârșește-ntr-un mormânt.
O, nu-i urî pe-aceia ce-ți prea tot spun mereu
Că vine grabnic moartea, să vi la Dumnezeu
Ci-mpacă-te cu Domnul acum cât mai trăiești
Căci mâine nu-i nici urmă din tot ce pari că ești.
poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Traian Dorz despre viață, poezii despre viitor, citate de Traian Dorz despre viitor, citate de Traian Dorz despre religie, citate de Traian Dorz despre moarte, poezii despre Dumnezeu sau citate de Traian Dorz despre Dumnezeu
Prinsoare
Tu n-ai să știi că la-nceput
a fost durere, a fost și cânt
tu nu vei știi cât am visat
iar capul mai mereu plecat
a strâns în el zeci de plecări
ce s-au unit în mii de dări.
Tu nu vei știi de ce-am venit
vei vrea doar să te știi dorit
să arzi din candela iubirii
să termini din izvorul firii,
să-mpământezi din viață
lacrimi cerului să faci dulceață.
Noi am strans la piept ogoare
de-a putea și n-a putea și doare,
vrednic timpul blând a curs
din iubire lent s-a scurs
tot ce am visat vreodată,
tot ce n-am știu să fim
tot ce-am vrut fără să știm
tot ce ne unea pe veci...
astăzi ești, mâine te treci.
Omule, trăiește-ți viață
și iubește, sfarmă gheața
sufletului ce a cuprins:
Astăzi, fericirii mă dau prins!
poezie de Sorin Șomandra
Adăugat de Sorin Șomandra
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre timp, poezii despre prezent, poezii despre gheață sau poezii despre fericire
Din ce se hrănește omul cel nou
(După câteva gânduri de T.C. Upham)
Să nu aștepți să vezi putere sfântă în viața-n care "eu" și "mine" mai trăiesc,
Unde-i iubire numai pentru sine, dar ca să sufere sau ca să moară se feresc.
Așa după cum nu aștepți să vezi rodire de la un grâu ce nu l-ai semănat,
Să nu aștepți nici roadă vieții de sfințire, unde viața veche nu ai îngropat.
Zorește deci și dă-o-n grabă morții, prin pironirea eului pe cruce
Și vei găsi comori nebănuite, numai atunci când tu le-ai socotit pierdute.
Căci viața-n care eul și firea lui cea veche n-au fost înjunghiate și puse în mormânt,
Sămânța învierii nu va avea de unde să încolțească, dacă nu-i mortul în pământ.
Să știi: orice durere și-amaruri înghițite nu sunt decât putoarea ființei tale vechi,
E mortu-mbălsămat ce-l strângi cu drag la piept, în loc să-l lași acolo, în groapa lui de veci.
Căci firea ta cea veche și eul tău cel vechi sunt cuiul lui Pepelea, pe care vechiul șarpe,
Când ți-e mai dragă lumea, atunci el își atârnă produsul lui ce-mparte miros și iz de moarte.
Și vrei să știi concret ce-i "eu" și "fire veche"? E timpul tău cel liber pe care-i cheltuiești
Cu lucruri nelegate de cer și de Isus; sunt banii tăi ce-i dai pentru plăceri lumești.
Și este de asemeni și ceea ce nu faci pentru nevoia celor din juru-ți și din lume,
E tot ce faci sau nu faci, pe care Dumnezeu știi bine că n-ar pune însemn cu sfântu-I Nume.
Să nu uiți deci că vine în inocente haine, ba chiar îți va apare că e binevenit.
Dar întrebarea nu e cum este-n aparență, ci: care-i obârșia? De unde a sosit?
Iată deci cheia vieții și-a fericirii tale: viața nouă crește din moartea celeilalte.
Grăbește deci de-ngrașă pământul vieții noi, dând voia ta cea dârză, mereu, mereu la moarte.
poezie de Valdi Herman
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre șerpi, poezii despre vestimentație sau poezii despre plăcere
Vrem Isus a Ta Ființă
Îmbrăcați în sfințenie vrem cu toți Isus să fim
Și în veci de veci o Doamne pe Tine să te iubim
Ia-ne dar Isus pe brațe noi să fim al Tău popor
Să-ți cântăm Doamne Ființa până-n vecii vecilor
Fă-ne dar să fim curați și-n a Ta neprihănire
Să umblăm Isus cântându-ți plini de pace fericire
Căci Tu ne-ai răscumpărat din păcatul nost"cel greu
Și ne ești acum Isuse pe veci Domn și Dumnezeu
Îți aducem dar onoare și noi Numele-ți slăvim
Căci ne-ai prins pe toți de mână și noi vrem să te cinstim
Umple-ne de setea sfântă Ție Isus de-ați sluji
Și-n a Ta neprihănire pururi de azi a trăi
Căci noi vrem a Ta lumină sufletul să ni-l străbată
Să trăim doar pentru Tine viața sfântă și curată
Fă-ne să fim dar izvoare de lumină sfințenie
Ca Duhul Tău o Isuse în noi pururi ca să fie
Căci ne vrem salvați de Tine azi pe treptele credinței
Noi să fim al Tău popor pe aripa biruinței
Luminează-ne prin Duhul prin Cuvântul Tău curat
Căci doar Tu ne ești salvarea Mire scump și minunat
Doar prin Tine avem izbândă și trăim aici prin har
Viața nostră pe pământ ca să nu fie-n zadar
Ci în dragostea Divină pe noi dar să ne zidești
Ca o dată sus în ceruri Însuți Tu să ne primești
Fă-ne dar spre împlinire s-alergăm azi prin Cuvânt
Scăldați în a Ta lumină să fim plini de Duhul Sfânt
Căci ne vrem să fim lumini pe pământ cât vom trăi
Al Tău Nume scump Isuse pururea spre a-l slăvi
Slavă cinste și onoare fii dar veșnic preamărit
Căci prin jertfa Ta pe cruce Doamne Tu ne-ai mântuit
25-10-2019 mănăștur
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre curățenie sau poezii despre salvare
Iisus s-a născut...
Iisus s-a născut în staul... Un sfânt
În vârtej de dureri pământești.
O, Maică Preasfântă, Fecioară și blândă,
Făcută ai fost să iubești!
Aleasă ai fost... și cu har.
Ai născut Împărat... Mult ai plâns!
Din păcat
Pruncul tău ne-a-nălțat,
Mai curați, către Tatăl Ceresc.
De aceea, Marie, cu toți te cinstim!
De aceea-ți aducem rugi aprinse și flori...
Mijlocește iertare, către Sfântul Părinte,
Căci doar tu știi, în rugi,
Să te-apropii de El...
Împărăteasă Marie,
Cu toți te cinstim
Și eu te iubesc!
........................................................
Era ger și în staul
Pat de fân. Glas de aur...
Iar tu, Maică Sfântă, Protectoare și blândă,
Ai spus: "Fiul meu, te iubesc!"
Și în cer glas de trâmbiți, sărbătoare, lumină,
Căci Maria născuse pe Pruncul Iisus. Dumnezeu a rostit:
"În iubire, prin Fiu-mi, cu aleasă iertare
Te-ai născut, Om și Înger,
Peste lumi trecătoare.
Iartă, plângi și lumină
Lasă-n faptele tale,
Tu, ades muritor. Și adu-mi osanale!"
........................................................
Și o stea răsărit-a!
Bucurie și pace,
O, iertare, iubire,
O, divine cântări! Este iarnă... e frig
Și atâta-mpăcare!
Sărbători... sărbători... sărbători... sărbătoare!!!
O, ce sfântă lumină!
Tu, Aleasă Marie, Tu, Mireasă Fecioară,
Ai născut pe Iisus,
Pentru oameni să moară...
Și o stea s-a aprins să vestească minunea
Magi trei, după rază,
Să se-nchine plecară.
Smirnă, tămâie și aur,
La picioare să-i puie,
Sufletul lumii-ntregi,
Către ceruri să suie...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărbători, poezii despre îngeri sau poezii despre virginitate
A fost destul
A fost destul, dar tu nu știi, ce-ar însemna să fii sătul
Și nici cum e să poți iubi, vreodată, cum iubești acum.
Știu, ești mereu un extremist prea mult sau prea puțin. Deloc,
Nu-ți e pe plac că doar exist și-un act din viața ta îl joc.
Ești "speriat și imatur", imprevizibil, sincer, cast,
Însă nimic nu e destul, chiar dacă totul ți-a rămas.
Înghesuită-ntr-un bagaj, e spaima sufletului tău
Și plec cu dânsa la oraș și-am s-o arunc într-un pârău.
Și-ți las în grijă viața mea, iubirea, gândul cel mai pur,
Dar n-ai să mă mai poți avea, căci știi că m-ai avut destul.
Întotdeauna, de copil, te știu profund nemulțumit.
Oh, nu-ți ajunge doar un pic. Și vrei mai mult, nu doar nimic.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sperieturi, poezii despre spaimă, poezii despre sinceritate, poezii despre oraș, poezii despre nemulțumire sau poezii despre jocuri
În dar de Sfintele Paști, tuturor ce cred în divinitate
Noi toți suntem povara care-o duce,
Iar El, prin noi, s-a răstignit pe cruce.
Aici, doar noi, poverile ne-am dus,
Uitând să ne rugăm și la Iisus.
Noi i-am fost răni, durere și povară...
Din Casa Lui, El nu ne-a dat afară.
Ne-a mângâiat când ne-am rugat fierbinte
Și rugii noastre El a luat aminte.
Din trupul Său, noi înșine-am mâncat
Și sângele-I iertare, iar ne-a dat.
Ni-i trupul plin de rană și păcate,
Dar el, Iisus, ne-a adormit în moarte.
Și va veni la dreapta judecată,
Vindecător de rană-njunghiată.
Iar noi, la adăpostul Sfintei Cruci
Vom fii doar vindecate răni adânci.
Coroana Sa de spini va sângera
Și Soare pe pământ va lumina.
Vor bate inimile noastre - clopot...
Un plâns comun... Și morți și vii - un ropot.
Iisus ne va chema pe fiecare
Și lutului va da eliberare.
Atunci vom știi c-al vieții noastre chin
Se va sfârși doar prin Isus. Amin!
Pe pământene căi - dulce lumină...
Iisus ne iartă de păcat și vină.
Tu bun creștin, mergi, roagă-ți de iertare!
Ca-n cea din urmă clipă-a vieții tale,
Să-ți fie plină candela cu mir,
Cu har, iubire și prinos divin.
Acum de Sfântă zi, în împlinire,
În pace, libertate și iubire,
Să trecți pragul plâns al Învierii
Și să uitați de patima durerii!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre durere, poezii despre cruce sau poezii despre vinovăție
Dumnezeu
Ești prezent mereu: în minți, în suflete, în noi.
Nu ești nici bun, nici rău. Ne ajuți dacă vrem binele
Dar dacă facem răul îți îndrepți mâna înspăimântătoare către noi...
Și ne dai răul înapoi. Și iar ne ierți, și ne aștepți să fim mai iubitori.
Ne ierți, dacă greșim, și vrei să ne ridici din nou.
Fără să știm.
Nu uiți nimic neiertător și uiți greșeala când vezi credință într-un om.
Ești peste tot: tu vii dacă te chem. Dar nu îmi zici nimic.
Și nu te arăți pentru că nu sunt pregătit.
Oamenii cred că tu stai undeva în ceruri, dar tu ești zilnic printre noi
Ești înger bun, dar înspăimântător... Ne vrei perfecți, lucizi
Tu dai viață, tu ucizi
Dacă suntem buni ne dai de toate
Dacă suntem răi ne dai durere, boală și chiar moarte.
Îți place să te joci, te înduioșezi dacă iubim.
Ești lângă noi, când plângem.
Ești femeie sau copil?
Tu știi planul bun: ne treci prin rău să fim mai buni,
Tu ești nemuritor, și vrem și noi să fim, căci pentru tine
Moartea nu-i nimic, pe noi ne sperie... un pic.
poezie de Iustinian Cruceanu
Adăugat de Iustinian Cruceanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre bine și rău
Ne vrem Isus ai Tăi
NE VREM ISUS AI TĂI
Cât de scump este Cuvântul
Tău Isus ce ni-l mai dai
Noi să moștenim pământul
Când va fi întreg un rai
Cât de scumpă ți-e Ființa
Ta Isus iubit Hristos
Când trăim deplin credința
Și-ți simțim prezența jos
Și ce adânc se împlinește
Tot ce-ai spus al meu Isus
Inima-mi când te slăvește
Și îți sunt Doamne supus
În Cuvântul Tău Divin
Toate Tu le-ai așezat
Să trăim toți mai deplin
Și cum Tu ne-ai învățat
Doamne Tu ne ești menirea
Când pe palma Ta ne ții
Și ne scalzi doar în iubirea
De-ați sluji în veșnicii
În adâncul voii Tale
Când Isuse ne zidești
Tu ne ești izvor și cale
Căci pe brațe ne primești
Tu ne ești de aici destinul
Lege Viață călăuză
Căci noi îți iubim Cuvântul
Dragostea-ți să ne pătrunză
Ai Tăi ochi Isus de foc
Îi vrem azi în cercetare
Să n-avem în lume loc
Ci în har și-n îndurare
Căci ne vrem Isus ai Tăi
Slava Ta să o vedem
Despărțiți de toți cei răi
Pe Tine să te urmăm
Din lume dar dinafară
Viața nouă s-o trăim
Adevărul piatră rară
Să-l trăim să te cinstim
O Isus Hristos Mesia
Tu ești soarele iubirii
Ce ne oferi azi veșnicia
Hainele neprihănirii
Fie-ți glorie mărire
Oamenii să te cinstească
Sfinți și în neprihănire
Ființa lor să-ți dăruiască
Tu un soare să ne fii
Și aici și-n veșnicie
Să-ți cântăm în simfonii
A Ta omenirea fie
27 martie 2020 mănăștur
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Soare sau poezii despre învățătură
Omule, oricine ai fi
Omule, oricine ai fi,
Vine și la tine o zi.
De ești bogat sau sărac
Și tu vei fi judecat.
Oricâte conturi ai bancare
Să știi: ești numai o suflare
Și acele conturi nu-ți slujesc
De suflet de nu te îngrijești.
Căci sufletul-n viața ta,
Are nevoie de ceva
Ce poate tu nici nu gândești
Sau poate vrei să îl rănești?
El vine de la Dumnezeu
Spre El tânjește tot mereu.
Și atunci când tu te-ai împăcat
Cu Dumnezeu de-a devărat,
Să vezi ce suflet mare ai.
La conturi mari ce le visai
Importanța tu nu le mai dai
Căci sufletul îndrepți spre Rai.
Și-ncepi apoi a te-ntreba
De unde vii
Unde-i pleca
Ce sa-ntâmpla cu viața ta.
Iar sufletul te va-ndrepta
Să mergi și tu la Golgota.
Căci viața cineva și-a dat
Să ai iertare de păcat.
Să vezi sufletul chinuit,
Ce bucurie a primit
Căci nimeni nu ți-o poate da
Doar El, Isus din Golgota.
Ori ești bogat, ori ești sărac
Tu Domnului să-i fii pe plac
Căci banii nu-ți pot garanta
Căci vei ajunge-n Slava Sa.
poezie de Elena Fărăgău (21 ianuarie 2009)
Adăugat de Alexandra
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre bănci sau poezii despre bucurie
Funestă
Oh, ca o lamă rece, de bisturiu, mă arde
Privirea ta, din ceruri, de dincolo de moarte...
De-acum trăiești prin mine și-n mine vântul plânge
Și picură din ceruri, în taină, numai sânge.
În ploaie ți-e mâhnirea și mângâierea-n vânt...
Oh, nu mai ești cu mine! M-așez lângă mormânt...
Îmi plec umil genunchiul și îți șoptesc cuvinte.
Tu, în tăcerea-ți crudă, nu le mai iei aminte...
Și nu-mi răspunzi, iubite, întunecarea ta
E lacrima e curge tăcut, pe fața mea...
Sunt singură și tristă, un jurământ tacit
Te-a luat de-acum în ceruri... Tu știi cât te-am iubit?!
Și lacrima tot curge... Și lacrima tot țese
Și adâncește-n suflet cărările funeste...
M-aștepți! M-aștepți, iubite, spre dincolo de lume...
Voi fi a ta! Aleasă unei iubiri anume...
Mă doare existența inexistentei umbre!
Ceva-n adâncuri stranii de dorul tău se umple...
Tu nu-mi mai ești lumină! Ești înger... Știu că vii
Să-mi protejezi destinul în fiecare zi.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre tăcere, poezii despre sânge sau poezii despre protejare
Dac-ai avea...
De ai la casă lacăte sau pază,
Zadarnic e! Doar Dumnezeu veghează
Și-ți este far în noaptea-ntunecată,
Căci El e-n veșnic calea cea mai dreaptă.
Prin El ești energie și lumină...
Închină-te! Nu ești fără de vină...
Pleacă-ți genunchiul! Roagă de iertare!
Nu rătăci pe-a timpului cărare!
De-acum, în suflet, fă altar de fapte!
Nu rătăci în a ispitei noapte!
Ajută omul în nevoi! Știi bine
Că Domnul te va ajuta pe tine.
Celui ce-i trist, răspunde-i cu-ndurare...
La umărul plecat dă ușurare
O dulce mângâiere, un cuvânt.
Fii om cât vei trăi pe-acest pământ!
Acelui însetat, să potolești
Setea. Măritei Fețe-Mpărătești
Dă apa vie-a sufletului tău.
Așa să te ajute Dumnezeu!
Celui răpus de foame, hrană dă-i!
A fost flămând, lovit de oameni răi...
Coroana Sa de spini se frânge când
Îi ieși în cale când îți e flămând.
De-i frig, rămâi și gându-i încălzește!
Doar Dumnezeu cu-adevărat iubește!
În duh și adevăr urmează-i dar!
Drumul și paza Lui nu-s în zadar!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ajutor, poezii despre superlative sau poezii despre oameni răi
Schimbarea de după '89
Lumea-i o clacă de afaceriști,
Nu-i nici dreptate-n țară, nici lumină...
Românii sunt mereu mai pesimiști
Și triști, căci știu ce vremuri or să vină.
Din '89 totul merge prost!
Minciuni, hoții, ardente idealuri...
Românul, biet sărac, tot ține post,
Dar nu se-alege cu nimic, sărmanul...
Ce iei acum în piață când te duci?!
O chită de verdeață... Și iei seama
Că nu mai știi încotro s-o apuci
Și-ți vine să-ți tai venele cu lama.
Când pleci acasă cu stomacul gol
Și tragi de-ți cântă mațul tricolorul
Și-ai datorii la bancă, nu-i ușor,
Îți pierzi credința, sufletul, umorul.
Îți faci o clipă semnul Sfintei Cruci
Căci știi că votul nu e votul tău,
De-aceea, vezi, îți vine să te duci,
Căci ești scârbit, român, de-atâta rău.
pamflet de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre România, poezii despre votare, poezii despre umor sau poezii despre schimbare
Omule pribeag
Tu, omule pribeag, te uită la soroace
Și amintește-ți că totul se sfârșește,
Întreabă-te mai des: "Cu viața ce voi face?"
Căci niciodată nu știi apusul când sosește.
De vei umbla aiurea prin ceață, fără rost,
Dând lungă amânare la timpul mântuirii,
Vei spune prea târziu: "O, Doamne, prost am fost
Că am pierdut cărarea și ziua izbăvirii!"
Și-atunci te vei ruga, să-ți vină-n ajutor
Toți cei de lângă tine, dar va fi în zadar,
Vei alerga-n genunchi pe drum rătăcitor,
Pierzând pentru-o himeră, cărarea spre altar.
Căci ața cea subțire se strânge pe mosor
Și nu îți lasă vreme s-o mai întinzi odată,
Ajungi pe negândite condus de un sobor,
La locul tău cel veșnic, în cripta-ntunecată.
De-aceea om pribeag, nu amâna unirea
Cu Dumnezeu căci iată, de furi vei fi răpit,
Cu umilință rogă-L să-ți dea din fericirea
De-a fi de-a dreapta Lui curat și mântuit.
poezie de Rodica Constantinescu (24 noiembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre unire sau poezii despre prostie
Ți-așteptăm Isus venirea
Ți-așteptăm Isus venirea
Doamne jos pe acest pământ
Iarăși să ne dai iubirea
Să trăim neprihănirea
Mire drag și Mire Sfânt
.
Te așteptăm Isus să vii
Să schimbi viața asta-n care
Noi privim spre veșnicii
Căci noi Domn te verm să fii
Îmbrăcat în sărbătoare
.
Te așteptăm Tu să domnești
Aici Doamne oripeunde
Pământul să-l stăpânești
Să faci din el ce dorești
Dragostea spre-a ne pătrunde
.
Vino te rugăm Mesia
Și ia-l Tu dar în primire
Să așezi iar bucuria
Peste-ntreagă omenirea
Să trăiască-n fericire
.
Tu Isuse totul știi
Căci doar Tu ești Creatorul
Vino Tu Domn să ne fii
Pe pământul celor vii
Pentru veci Mântuitorul
.
Fă din noi dar slujitori
Și Tu Doamne-mpărățește
Să îți fim ascultători
De Cuvânt împlinitori
Viață Tu ne dăruiește
.
Cât de minunat va fi
În a Ta Împărăție
Isuse când vei domni
Și omul te va slăvi
Cântându-ți cu bucurie
.
Căci Tu Doamne vei schimba
Viața-ntreagă pe pământ
Altă față îi vei da
Și-o vei binecuvânta
Isuse o Mire Sfânt
.
Omul în neprihănire
Aici viața va trăi
Și cu atâta fericire
Înspre Domnu a lui privire
Atunci își va aținti
.
Va fi a Ta Împărăție
Pe mare și pe uscat
Și atâți cu bucurie
Îți vor da ascultare Ție
Căci o Doamne i-ai salvat
.
Și va fi doar o cântare
Munți și ape văi și dealuri
Ploaia va veni din zare
Și-și va face a ei lucrare
În a vieții idealuri
.
Căci Tu Doamne Împărat
Vei fi pe întreg pământul
Omul binecuvântat
Va trăi tot mai curat
Împlinind aici Cuvântul
.
Va trăi în ascultare
De Isus Hristos Mesia
Pe-a vieții vii cărare
Vor umbla dar fiecare
Trăind harul bucuria
08-01-2021 mănăștur
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre văi
Un cuget neîntinat
Evanghelia cea Sfântă cine astăzi o trăiește
E ferice acum de el căci viața o primește
Cine dar azi se hrănește din al Domnului Cuvânt
El trăiește în lumină și merge spre cerul sfânt
Căci se-ncrede-n Dumnezeu și Scriptura o trăiește
În viața lui de aici tot mai mult se curățește
A lui cuget nentinat spre Cuvântul Celui Sfânt
Zi și noapte se îndreaptă de aici de pe pământ
Evanghelia iubirii lui îi este căpătâi
Și aleargă-n sfințenie doar spre dragostea dintâi
Adevărul Sfânt al vieții cine-l caută acum
E pe-a vieții vii cărare și Hristos îi este drum
Căci lumina sfânt-a vieții prin Hristos doar ni se arată
Să trăim neprihănirea o viață fără pată
Numai cine dar veghează să trăiască viu Cuvântul
Are astăzi biruință căci Hristos îi este drumul
Evanghelia cea Sfântă nouă ne e azi destin
De aceea în lumină Domnului eu mă închin
Vreau a Ta împărăție Tu Isuse să domnești
Să ne fii stăpân în viață odată să ne primești
Sus în cerurile sfinte pentru veci noi să-ți slujim
Cei ce astăzi te chemăm vrem mireasă să îți fim
Căci în inimă o Doamne pentru veci noi te dorim
Betania 10-11-2019
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!