Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Perluță (?) mondenă

Înțepături în crusta bej-albă-gri lucind
Subțire ca o tijă de papură din grind,
Cu păr galben-nisip în buclă, peste guler,
În mâna înmănușată ce-are un afiș cu "Shuller"
C-o inimă aprinsă de roșu peste-un "love"...
Stă-n banda dinspre gard la cursa "Green" cu mov...
... Și-n zâmbet exploziv ea încântă ger de crapă
La văz de-un chip de Elvis frumos și fără capă!

poezie de (28 ianuarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

"I love you"

Lași simț să înfioreze piele,
Toată în tuleie, covor, tu
Plutind cu alai de caste iele
La pieptu-mi, te-așteptând, I love you!

Pe mâna întinsă să cuprindă
Din mijlocul de-un da, din nu,
Cu greu țin inimă s-o întindă,
În genunchi să-ți strige, I love you!

Nu mai e stea să strălucească
De-ar pieri cer, un déjà vu
Se explodând iar, să pășească
Pe raza ce-o lași tu, I love you!

Ești dâra, în timpuri indoloră,
Ce lumii-i leac de ieri, acu
Un șip de dragoste, o amforă
De-arome ce-ți reverși, I love you!

poezie de (16 decembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Intușabilă

... Când trece pe stradă în zâmbete-ncântă
Șoferi, trecători, un parfum lasă-n urmă.
C-un gest de uimire se-oprind, se avântă
Și-o muzică-s pașii ce-ntinde și-i curmă...

... Jucându-și pe umeri șuvițele lise
Lucind în bătaia de raze de soare,
Lăsând ca o ramă chip-sursă de vise
Și-o mână trecându-și în păr, ca o floare...

... Când gâtul subțire răsare din guler
De-un alb ca de-omăt din cămașa-n carouri
Și saltă sub geaca cu-nscrisul fin "Muller"
Ce tremură-n salt peste sânii-n trusouri...

... Ce-și lasă o dungă sub fusta mulată;
O linie-n undă cum cheia de sol,
Abia percepută, pe corp ondulată,
Ce iute răsare din stofă-nspre gol...

... Și-n lungi efilări, catifele de jambe
Se scurg în balansul ce mângâie, adie
Și aer și iris... Brusc șiruri de dalbe
Sclipiri dintre buze se varsă, se-mbie...

... Și ochii-i se pierd într-o Porsche argintie...

poezie de (12 ianuarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tomnatic amurg

Se îngână încet, nesigur, canicular sfârșit,
Cu schimbător amurg în toamnă sângerie
Băută-n căni de must din ruginii de vie,
Mânjind pân' la urechi un soare-n asfințit.

În verde sidefat se mișcă frunze-n ramuri
Se desenând pe un cer albastru în ton de mov,
Cu nori, din bulbucați, în pieptănat alcov...
Și picuri se preling pe aburite geamuri.

Adie un pic de umed pe dermul cald de-o vară
În bronz turnat, sub bluza de-un crem de in topit,
Zbătându-se, cum flutur în zbor neobosit...
Și perle se răsfrâng sub ruj lucind, de ceară.

Din acoladă fină, se prelungind pe coapse,
Răsare, să dispară, un ring pe-un inelar,
În palma masculină de-un ins crepuscular...
Și-n doi, pe sub castani, se trec uniți... sinapse!...

poezie de (28 august 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Negru

În ploaia rece de afară
o siluetă se strecoară
în întunericul cărbune,
fără cuvinte, pași să sune...
e doar un abur de respir,
o pâclă stinsă într-un fir
topindu-se s-albească negrul
de-o clipă, răsfirând tenebrul
mocnit, întins în aer, cer
fără de lună, stele, în ger
stând sloi inertul să se crape
de corpul strâns, adus să scape
tăindu-și rar, încet, alene,
drumeag pe aleea de dughene
fără de bec, doar pâlpâiri
de lemne arse și icniri
de spart bușteni la luciul lamei,
cu gând la caldul sobei, zamei
din tuciul negru bolbotind,
aprins de ochi avizi ce-ntind
cu dor nestins de-mbucătură
ce-a și uitat de gust, de gură...
Și doar în zare-o luminiță
răzbate, crește-ncet pestriță,
se împărțind în două lucii
ce cresc, se trec de semnul crucii
de-un chip de tânără-bătrână
sclipind în far cu chip de lună...
Și-i dus și sfârâit de roți
pe drum pustiu pavat de porți
și-n liniștea de-un câmp de țară
se stinge-o muzică, ușoară
și roșu sânge-n dâre piere...
A fost un licăr de-adiere...

O fi la fel la reînviere?

poezie de (6 ianuarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Instantaneu de întâlnire

... în blugi raiați și cu ciocate
cu vârf metalic și carâmbi,
bluzon în "cowboy", scris pe spate
și, nasturi de metal în bumbi,
c-o fină, ca din praf, brățară,
de-aur la încheietura dreaptă
și un ceas, cu mecanism pe afară,
la mâna stângă... stă și așteaptă
cu ochii duși, doar uvertură,
pe chip în colț în bejul ten,
sub scurtul păr cu coafură
în periuță, în gold șaten,
fără să miște, aproape static,
doar un mic tic de maxilar,
probabil de la gumă, apatic
își trage lent, cu calm, fermoar...
când un surâs pe colț de buză
îi dă un aer șic de bine
și, apare, ca din vânt, o muză...
longin fuior, pe tocuri fine...

poezie de (7 februarie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

"Love café"

Pupila excitată în rondul buzei se prelinge
pe labirintul mărunțit, de bob printre arome arse în grunj de-un brun închis
și umed încă,
să deslușească figurine în nume, cifre de un fin drog, ce-atinge
bulgăre de imagini, tom încă de necitit, nescris
nici de la amprenta apăsată în linul luciu, înfigând pelicula adâncă.

Stă în echilibrul piramidei inverse un pumn de atât de multe așteptări, pretinse, de-un siaj, un fel
de călătorie de o turmentată picătură, rătăcită de-un sorbit
tremurător de ezitant, de o fierbinte înfrigurare a dorinței să se adulmece lin, iute,
mai întâi gustată într-o spumă fină, caramel,
în haloul de un abur clar, subțire, aproape intuit,
ce lasă, toate, un parfum răstălmăcit în crez, credințele atât visate, vrute...

în timp ce gândul zboară, dus printre fotolii, la măsuța de la "Love café", frântă... minute.

poezie de (18 decembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ploaie de toamnă

Se picură gri, dând luciu de lac
Și geamul de sticlă se pare a curge...
E timpul, de suflet, ce vara și-o plânge
Și păsări, arar, vor s-ascundă, se tac.

E tot nemișcat, doar crengi griul crapă,
Sau note, de stâlpi, portativ țin de fire.
Doar umbre se ascund sub gluga de capă,
Ori cupluri se strâng, și-umbrelind spovedire.

Se pierde și gând în griul în tonuri,
Cu vise în diluții, uitând început.
E tot un alb-negru, solo-n diapazonuri
Ce nici nu se aud... Un ecran de-un film mut!...

poezie de (6 noiembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Șuvițe blonde

Apare iar pasul în leagăn mlădiu
Din blond filiform, în exod trecător,
Cu aerul proaspăt și zâmbetul viu
Ascuns sub obrazul lucind doritor.

E parcă parfumul din mii de femei
Topite în suavul rămas un mister
Ce curge pe strada ce fără temei
E zilnic aceeași și-n arșiță, în ger.

Se simte tic-tacul de inimă-n dor
Ce lasă în urmă un cânt melancolic,
Ce parcă ar vrea să-și ascundă un zbor
De aripă, în rană, amețită bucolic.

Presimte un iz ca de drog a visare
Pitindu-și din timp, ce va curge, pierdut
Și doar o timidă ocheadă, de floare,
Revarsă căpruiul de-un vrut neștiut.

E atâta sublim câteodată în tăcere
Și atât diafan în timida candoare,
Ce mișc-ades flutur cu vise aptere
Să strângă pe trupul candid, până a-l doare...

E poate speranța, că-n dor nu se moare.

poezie de (23 mai 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sanatoriu

Ochii își țintesc inexpresivi printre carouri reci de gard
Și mâinile și le întind -ai nu știu cui- mai mulți copii;
Mai mici, mai mari, cu palid chip ca din mânjit de-un gros de fard,
Speriați privind în juru-le ca-n curțile de pușcării.

Cer bani puțini, pentru un suc sau fum de vis de o țigară
Și se lovesc din când în când disimulând o dușmănie
Fără a crâcni chiar dacă doare în frigul, cruntul de afară...
Până ce apare-un gardian... "Iată, iar vine sărăcie!"

Din când în când trec se ținând în apatie mână-n mână
Cupluri-femei; una matură-n halatul lung de asistentă
Cu mersul ferm preocupată de rolul ce-are de stăpână
Tăcând sau 'n dialog-mister c-o mică, fină adolescentă.

Și brusc din nevăzut apare din fundul, lungul de alee,
La brațul sigur simulat sub haina-n plușul greu maron
Un chip de-o zână înfiripată în începutul de femeie
Își profilând sublim-suavul ce-i ațintit de-un vârf de pom.

Oh câtă frumusețe-i este se-ncătușând într-o privire
Ce-și pierde perindându-și-o spre-un orizont de neștiut,
Lăsând ce inimă o vede într-un zvâcnit de-o tresărire
Se aninând de corp splendid cu profil fin... Doar ce-a trecut!

Uimire doar rămâne-n urma care se șterge neînțeleasă
Când dup-un timp târziu apare nesigur, parcă același cuplu...
Dar gând nu zboară acum; e cap, ce-i greu de păr ce-o apasă
Înfipt în piept în nemișcarea înspre pământu-i de periplu!...

Cu greu răzbate acuma finu-i; doar amintindu-se făptura
Ce stă în spastică-ncruntare neînțeleasă, fără voie,
Egal pășind în sacadat ritm zdruncinându-și tot, figura
Ca din poem de pe alt tărâm de neuitatul Alan Poe.

Și aer parcă e-n cutremur și sol de atât de mult nedrept
Și mintea sană-i răzvrătită se răzbunând într-un nevrând;
De ce oare-i atâta rău ce doare-n minte, în suflet, piept
Și Dumnezeu de s-a născut... de ce nu s-a născut mai blând?...

poezie de (1 martie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Flash

Așteptă cartea, deschisă-i la semn,
Uitată pe scrinul sculptat, stă de lemn.
E fila ce-atinsă-i de deget din buze
... Un vers rătăcit reușind să te-amuze.

Uitat e și scaun, veioza-i aprinsă
De umbra-ți ce-i caldă-n fuior, neatinsă;
Se simte-o adiere-n parfum pe birou...
Stă ascuns femininu-ntr-un iz de tricou.

Himeric de chip e-n oglinda ovală,
Doar boarea de-un ruj bănuit pe o coală...
Se face o pâclă, nu știu de-unde vine...
Simt cald pe obraz... Ah ce dor mi-e de tine!

poezie de (24 aprilie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Crapă pietrele de ger

Crapă pietrele de ger,
Marii, doar de nesimțire;
Eu mă rog, privesc la cer
Aștept, Doamne, o-mplinire.

Nu vreau mult, atâta cer:
O nouă comenduire;
Crapă pietrele de ger,
Marii, doar de nesimțire;

Mă gândesc, aștept și sper
La televizor o știre:
Că-a plecat acest guvern
Orb... și plin de nesimțire.

Crapă pietrele de ger...

poezie de (2012)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Plin, de lună

... în lumina rece de-un neon
din talerul de argint, bătut să răspândescă în aer plasma
hidrargirului
ce se depune ion cu ion
cum cataplasma vraciului, fachirului,
într-o foiță,
pe basoreliefurile, ce în noapte își iau luciu,
stă, aproape nemișcată,
o palidă, metalică paloare, o pojghiță
de-o zână, peste negrul tuciu',
o fată, savurând pe-o bancă o țigară, calm adulmecată,
c-un melanj de-un fir de fum, cu-o boare,
de monocolor de abur, expirat dintr-un profund,
se topind totul de-un instantaneu,
doar întrerupt de o mișcare ca pentru un miros de floare,
a mâinii arar de buze își căutând
și c-o privire cu suspin de ușurare, din ceva greu,
se înalță un pic spre cerul cu lipite strassuri tremurânde,
ca o pânză de mătase, în cusături,
de un mov închis...
e totul doar o măiestrie de eterne -neștiute, dar plăpânde-
peste al omului parcurs, oricât de mult, mulții albiți din suri
de timp, atât de vechi pân' la abis...
stele, se veșnicind alaiul zânei nopții, Lună,
cu ale sale reveniri, neîncetat, din fir de cupă, luminând iar și iar pe zâna o zi bătrână.

poezie de (20 decembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Intemperie

Îmi tapează picurii, ca ropotu-n surdină
de mii de cai,
pe tabla de mașină...
într-un ploios, de-aproape început de mai.

Se unduiesc crengi brune cu înfrunziri verdatre
pe fondul gri
de-un cer, se revărsând bucate
multe, timpurii.

Asfaltu-i ca o smoală lisă, în multe lucii și penumbre,
întins parcă cu o rolă
șchiopătând în tumbe,
printre rigole în alveolă.

Mai trece, arar, un câtecine, de pe la magazin din colț,
c-o pungă mai mult goală,
sub o pânză, îi lucind bolț,
și c-un copil, ce-a sfârșit școală.

Mi se clătește parcă suflet, se toarnă gând în celuloid
de poze curse râu,
fără vreun rid,
lângă un lan de grâu...

... m-oprisem, după ce alergasem ploaie, să stau, uitat, tranchilizând
c-o liceană, toată fremătând...
pasager ieri, astăzi un gând
și, aud și acum suspin, fin geamăt...

poezie de (24 aprilie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Bătrânul... de noi

Ca umbre, albite în cânepie paloare,
Cu păr un bumbac, rar de secete-n fire,
Mișcând șovăielnic reala amintire,
Pășesc gânditori... cu mirări de stupoare.

Arar de pasaj pe trotuare prea lungi,
Împiedică mers de pasanți, tot grăbiți,
Ce n-au timp, de timp obosit, d-istoviți,
De-atât singuratic... lacrimi tenul în pungi.

Se opresc câteodată pierduți de orar
Și-n firul clepsidrei se anină de-un chip
Scrutind printre pleoape un bob de nisip...
Ce-l lua de pe un trup... pe-o faleză c-un far.

Plecând frunte în jos resemnează visare
Și agale se îndreaptă spre-o bancă din parc,
Ce odată-i fusese elanul, un arc...
Când dragoste, brusc, întrerupse așteptare.

Dar nu mai e banca, ce-o știe de mult
C-avea scrijelire din suflet de-un nume
Și acum pipăit, cu sfială de lume,
Nu-i simțul ce-a fost... lemnu-i plastic ocult.

Un fluier, deodată, în bătaie de-aripe,
E-un gri porumbel, ce se așază privindu-l
Cu cap într-o parte, cum și-l amintindu-l
Din când doi erau... cuplu-n șoapte-ciripe.

O lacrimă grea se prăvale-nspre alee
Și pasărea întinde din cioc, să o soarbă,
Lăsându-se atins în tremurarea, ca oarbă,
De-o palmă... ce-n zâmbet mângâie femeie.

Pe-un pervaz albit chip și-o colombă îs în fee...

poezie de (15 martie 2014)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Diafane reminiscențe

Pe luciu, de oglindă, în două se răsfrânge
Sidefu-n romb de sticlă, inel de-un ruj-baton
Lâng-un gălbui parfum, deux pieces de același ton
Cu piele de toc cui, de pe-un persan ce plânge.

Cercuri, de aur fin, de doi cercei se îmbină
Pe sticla etajerei, cu creme în tuburi mici,
Printre cutii cu înscrisuri în limbi, ce nu-s de-aici
Și aer tot, vapori, se întind de-o boare fină.

Culori vii, joviale, stau rând, balsam, șampon,
Lângă halatul roz, cu alb mai pur ca neaua,
Iar pe măsuța-n colț e-o vază cu laleaua
Frizată-n fixativ, pe-un antic patefon.

În rama-n fir subțire, sub sticla reflectândă,
Ce nu lasă perpetuu privire să răzbată,
Se frânge ochiu-n pâclă, pe gloss de-un chip de fată,
Zâmbind cu cap pe-o parte, sub raza tremurândă...

Și-un luciu păr respiră din nodul dintr-o fundă,
Obrazul mi-atingând... mă retrezind deodată.

poezie de (4 februarie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Salut către necunoscuți

Pășesc agale străzi și, aleile, potecă,
Ecran, pe ziduri îmi sunt școala, bibliotecă,
Voi cunoscuții, ai mei necunoscuți,
Ce mâna vi-o întind, ai mei, cândva pierduți,
Plecați de pe culoare, bănci de clase,
De la adresele, azi numere rămase,
Priviri sub pleoape abia întredeschise,
Scrutind în zare prietenii promise,
Trecute-n gânduri loc de înapoi
Sub teanc de lacrimi, bucurii, nevoi,
Reașternute, iar, cu mâna peste păr,
Cu gest uitat, ascuns de adevăr,
Ce înviorase o clipă cât o viață,
Misterios trecută-n chip, o față...
Ce eram eu, știut de-o altădată,
Lăsat un vis pe aleea, odat' umblată...

Suntem deodată un cadru dintr-o filmotecă,
Staruri o zi, necunoscuții de-azi, pe o potecă...

poezie de (3 ianuarie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Alegător

E tot pregătit, România-i ticsită
Și așteaptă spectacol cu cioara vopsită
În multe culori, imitând papagali
De zise-n șablon... Mincinoșii șacali!

În cârduri de ciori îs afișe pe gard,
Cu roșu, ce negru se întină că ard
Și vrabia prinsă în mână de-o dai
Vei fi și tu cioclu, din roșu, un lai!

E timpul să ieși, nu să stai singur cuc,
Să nu tai, viril și, în slujer eunuc
Să devii fără urme doar că ți se cere
Și limba măcar s-o păstrezi, că nu piere!

E bine în vultur să înveți să alegi
Să stai să păzești efigie de regi,
S-ai șoimul prieten, zăganul, condor,
Ochi ager și mintea înălțate spre zbor!

E-o cruce mereu și drum e... alegător!!!

poezie de (25 mai 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cățeluș

Cățeluș cu păr necreț
Fără mamă și coteț
M-a prins gol pe bătătură
Fără rață, nici untură
Și nici os pentru furat...
Nu mai vine!... S-a jurat;
Mă va ține-ntr-un lătrat!

parodie de (7 februarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Homo glacialis

Am nasul roșu, ca un morcov
Și ochii închiși, de brune gene,
Buze-s piper, din roșu-n mov...
Păru-am ca tabla de lighene.

Mâinile-mi țin în buzunar
Și-o mătură o port lopată;
Să curăț neaua pe trotuar...
Picioare-mi țin sub poala vată.

Am trupul alb din două sfere,
Umflat, de șubă și ițari,
Cu nasturi, putrezite mere
Și brâu, colacul de hornari.

Urechile, au căzut de frig
Și zâmbetul îmi stă să cadă...
Dar să profit, să-l am câștig
O iarnă în plus... îs om, de zăpadă.

poezie de (19 decembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Îmbrăcat suflet

Am sufletul îmbrăcat cu iedera timpului;
Nu mă mai văd dintr-atâta verdeață
Ce se ține de mine fără trecerea anotimpului
Să-mi păstreze o fațadă de nou, de dulceață.

Îmi deschid din oblonu-n fereastra de-oglinzi
Și mă uit să pătrund luciul sticlei de-argint
Cum cometa trecândă vrei cu mintea s-o prinzi,
S-oprești din distrugerea-i, de-alergat se pierind.

În colțul privirii-mi zăresc chip tot la fel
Ce-l transpun peste praf ce din mine-am desprins
Și în ramă l-așez, fostul eu adorat băiețel
Se topind în obrajii de-ado' cu iubirea aprins.

Privesc holograma ce-mi vine prostește s-o plâng
Și-am căldura încă din sticla ce rază-mi trimite;
Mi-ating fața cu mâna și-n inimă simt că mă strâng
Un amar de amintiri, tot mai grele, tot mai multe primite.

Doar iedera casei e la fel, doar de verde-i mai deasă
Și urcă pe mine, mă mângâie, m-atinge pe piele
Și-ncet, încet crește, se strânge, de drag nu mă lasă...
E picul din suflet prelinsu-n afară, mă păzește de rele!

poezie de (1 februarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cineva are nevoie de răspunsul tău: De ce zăpada este albă? Fii primul care răspunde!

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Votează pagina

Dacă îți place această pagină, o poți vota cu un clic, pentru a-i ajuta pe alții să o găsească mai ușor.

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!