Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Preambul la lansarea vol. propriu, "PILULE ILAuRIANTE"

Azi, lansând tipăritura
Ce ridică sus umorul,
Fi'ndcă nu mi-am luat armura
Dați în mine cu toporul.

Dacă observați în carte
Vreun catren făcut aiurea,
Nu doresc să-mi țineți parte,
Dați în mine cu securea.

Fără altă-alternativă
Eu arunc în ring prosopul
Voi, să puneți de-o colivă,
Folosiți chiar târnăcopul.

Și săpați la rădăcină,
Denigrați-mă că scriu
Epigrame de duzină,
Îngropându-mă de viu.

Tăvăliți-mă-n țărână
Aruncați-mă-n cavou
Și așteptați acolo până
Mă voi ridica din nou,

Ca să auziți ecoul
Că-n duel încă o crimă
Am făcut, și-ncarc stiloul
Să mai finisez o rimă.

Și-n trohei s-o pun regină
Fără iambi, că-n clasic mers
Strică metrica la vers
În poetica grădină.

poezie de din Un ficior de plai
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Ilorian Păunoiu

Veniți, energii

Știu sunteți demult
Opriți și la mine,
Ridicați-mă voi,
Din covorul cu rime!

Voi, vibrații adânci,
Ce rost ați avea,
Dacă fibrele mele
Azi nu le-ați mișca!

Vă promit vă dau,
Continente de forme,
Conținuturi să-mi dați
Dar să nu-mi puneți norme!

Pariați pe poet
Și în timp, și-n vecii,
Bucurie dați lumii,
Energii, energii!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

O iubire...

Mi-am propus ajung acolo, sus
mi-am propus o poartă numai a mea spre fericire
și o voi face, chiar fără ajutorul tău
și voi ajunge sus-acolo, numai cu iubire.
O iubire cum nu am mai avut,
o iubire plină, doar de mine
sperând, dacă se poate, chiar către absolut
și voi trăi iubind, dar din iubire
Mi-am propus să-mi las lăstarii timpului crească
chiar dacă nu voi ști de unde-au răsărit
și voi primi o sevă de mană, ce-i cerească
voi contiuna în taină, puțin, ca să mă mint.
Mi-am pus în plete luna, vreau ea să mă iubească
e cel mai simplu lucru și vreau ca te mint.

poezie de
Adăugat de Daria DumitrasSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Plec, dar fără rădăcină...

Te las mare fără mine, mi-o fi dor până la sânge,
Sufletul s-a-nchis în toamne, inima în ierni s-o frânge.
O să-mi fie poezia ca o lacrimă amară,
dă viața, înc-o dată, din grădina ei, afară.

Plec cu ploile pe frunte, rămân amintiri pe stradă,
Un suspin pe un perete, va striga ca să mă vadă.
Îmi voi săruta podeaua, fiecare colț din casă.
Ce-aș rămâne-acasă, Doamne, însă viața nu mă lasă!

Ce să iau din toată viața, ce s-arunc, Doamne, din mine?
'S patruzeci de ani în ziduri, rămân multe, iau puține.
Mult voi bântui lăcașul unde am crescut poveste,
Chiar de voi lăsa în urmă tot ce-a fost și nu mai este.

Și mă duc în lumea mare, să-mi pierd urma, le fie
Lor, dușmanilor, mai bine, fără vers în poezie.
bârfească pe la colțuri, și veninul îl verse,
se-nece în minciuna ce le curge în averse.

Casa mea, ca o grădină, să nu mă încarci cu vină,
te las pe mâini străine. Plec, dar fără rădăcină.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Fără mine

Voi pleca singură,
Fără mine,
Sluga mea cea credincioasă
De-o viață,
Pentru numai eu
M-am însoțit
În drumul anevoios
Spre Eben-Ezer.

Voi pleca singură,
Fără mine,
Către Elyoenai.
Voi arde odată
Cu uleiul de măsline
Al Menorei,
Până la mistuirea
Flăcării albastre
Din al șaptelea braț.

E-adevărat,
În timpul Jertfei de Seară,
După atâta Arderedetot,
Despărțirea asta
Nu mai doare.

Până târziu,
Până departe,
Până la Manahat,
Voi ajunge
În sfârșit...
Singură,
Fără mine.

poezie de din Pași printre pietrele Sionului (martie 2011, București)
Adăugat de Valentin MesianicSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valeriu Cercel

Plagiat!

Cin' mi-a văzut poemele-n vreo carte,
A înțeles sunt om serios,
Dar cine le-a citit, de curajos,
A constatat, din versu-mi fabulous,
sunt, și pe deasupra, încă foarte....

Și nu-mi permit, io care-s consacrat,
La birt recunoscut, în cartier,
De-o lume rafinată și cu fler,
calc pe al meu nobil caracter
Venind, aiurea-n târg, c-un plagiat...

S-o fi-ntâmplat, nu zic, s-or fi lovit,
Vreo frază, vreun catren,-două sau trei,
Căci, muza, când prinde în condei
Și-ajung s-o iau, la rime, pe ulei,
N-am timp copiez vr'un ramolit...

Așa , observați, io-s plagiat!
‘nainte chiar să scriu poemu-acel,
De-un clasic! Ce Rușine! Ce mișel!...
Și mă gândesc să pun mâna pe el
De nu ar fi de-un secol decedat!

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Părinții mei

Vă tot aștept, din nou, stăm sfătoși de vorbă
Despre cum este în rai; de ai totul, ce vrei,
De sunteți împreună și mama face ciorbă...
Și dacă vă iubiți, la fel, părinții mei?!

S-a scurs atâta timp, fără vă revăd
Și n-aș vrea vă uit; din minte-mi pun condei
vă refacă chipuri... La voi nu e prăpăd?
Sau de-i, nu-i bai?... La braț sunteți, părinții mei!?

Pe-acolo ce se spune, cum timp vi-l petreceți
Și cine vă ascultă povețele-n crâmpei
De moarte pentru viață, ce-n șoapte le-ntorceți...
Vă șușotiți și-acum, cu drag, părinții mei?!

pun o întrebare, așa copilărească,
Că încă-mi sunt copil; pe-acolo-s porumbei
Să-mi puneți un mesaj, sau îngeri renască
Suflet... Suflet ce-l am din voi, părinții mei!?

... Și-acolo, e vacanță sau tot munciți într-una
Și cui mai dați bomboane, cui întrebați; "Mai vrei?"...
mai mândriți cu mine? Cine mai sună acuma
De peste mări și țări?... Vă e dor, părinții mei?

Și dacă ați plecat, n-ați luat bilet retur
vă întoarceți, iar, la ce vi-i drag, ca zei?!...
Chiar laici de-ați fi fost, sau sfinți, dați un tur;
O mângâiere doar, s-o simt, părinții mei!

știu, voi n-ați avut atâta timp de voi,
Poate-o să-mi spuneți mie și eu la alor mei
Cum pot doar în voiaj scap de rău, nevoi
Și să ne întoarcem toți, c-am timp, părinții mei?!

Voiam știu și dacă singuri sunteți pe-acolo,
Sau vă aveți cu toții -frați, veri, toți îngerei-
Ca să le spuneți voi -că am vocea în tremolo-
un dor nebun ia, vin, părinții mei!

Să-mi spuneți voi, curat, de viața chiar există
Și trup de e-o himeră, ce mi-o ador?!... Și ce-i
Mai important fac, cât încă pot; o listă,
vă aduc de-aici, din iad, părinții mei?

știți c-am învățat cum pot fac, zbor,
Căci pot pe nori sui, chiar dacă norii-s grei
Și pot iau, datornic, o scară cobor
Plin brațe tot, de daruri; voi doi, părinții mei!

uit pe cer; oh, plouă cu lacrimi, dragii mei!...

poezie de (10 mai 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Lui Marius Robu, la volumul "Degeaba"

De-aș fi găsit în standuri cartea
Eu aș fi ocolit taraba
Scăzându-mi curiozitatea
De vreme ce era DEGEABA.

Dar oferindu-mi-o poetul
Fără vreun preț de librărie
Și pentru -i știam talentul,
DEGEABA, fu o bucurie.

Citind-o, nu de circumstanță,
Chiar de-am lăsat o vreme treaba,
Găsii în versuri cutezață
Deci, Robu nu a scris DEGEABA.

Aprofundând tipăritura
Să-mi satur gustul de confort,
Văd, până chiar și editura
Că nu-i DEGEABA "Contrafort".

Am zis cu toată greutatea
În ritmu-n care mai creez:
Ar fi DEGEABA răutatea
De-aș vrea -l minimalizez.

Și-acum, în zi de Bobotează,
-l laud și să îl admir
Când Domnul nostru se botează,
Eu ung pe Marius cu mir.

Îl las unde îi e menirea
Fiind cu scrisu-n apogeu
își apropie iubirea
Și sufletul de Dumnezeu.

stea acolo zi și noapte
Ca și epava unui vis
Și fără grai și fără șoapte
Pierdut o lună în abis.

Îngrijorat el s-a dus
Prin stele făr' fie sfânt
Mă voi ruga la Cel de Sus
dea cu Robu de pământ.

poezie de din Un ficior de plai
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Singuratate adevarata

eu voi pleca departe
chiar daca nu vii
din doua galaxii
am sa ti scriu o carte

am sa o trimit pe luna
e datoria ta
sa pui mana pe ea
sa afli viata buna

eu voi fi pe marte
te voi privi de acolo
cum tu citesti o carte
e cartea vietii solo

iti voi trimite un sol
sa te aduca la mine
ii voi plati un pol
daca tu vii la mine

apoi noi vom fi doi
in galaxii mai noi
si viata de acolo
nu va mai fi solo

poezie de (29 aprilie 2012)
Adăugat de Mădălin-Ionuț HuchiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pentru Any Drăgoianu, care scrie permanent poezie pentru copii

Eu nu știu dacă îți convine
Părerile să mi le-asculți,
Dar ai putea la fel de bine
te ocupi și de adulți.

Lăsând copiii la o parte
Chiar dacă suntem "mai de ieri"
De-ai scri și pentru noi o carte,
Ne-ai da aceleași mângâieri.

Că de exemplu, n-ar fi crimă,
Întâmplător fiu acel
Ce într-un vers frumos, cu rimă
Să-mi spui sunt un motănel.

Într-o întâlnire pe cărare
Să mă întrebi, chiar de ți-e greu,
Îmbujorată ca o floare:
- Ce face ursulețul meu?

Și nerodat în vreun măcel
O spun că mi-ar fi tare frică,
Dacă m-ai face șoricel
Și-ar da de mine vreo pisică.

Și lup mi-ar place ca fiu
pitulat dup-o crenguță
Într-un amurg, frumos, târziu
vin, prind câte-o mieluță.

Doar veveriță nu aș vrea,
Nu că aș face pe fudulul,
Dar asta are o belea:
În DEX nu i-au găsit masculul.

În loc de morală:
De alintări cam dezvățați
ce fac bune, tot nu fac,
Bărbaților mai scăpătați,
Diminutivele le plac.

poezie satirică de
Adăugat de Any DrăgoianuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Marius Coge

Maestrului Laurian Ionică la volumul "Un ficior de plai"

La anul treișpe din mileniul trei
Când de atâtea rele avurăm parte
Și lumea era-n pană de idei
Veni Laurian cu-o nouă carte;

Își puse câte-o poză pe coperți
-l recunoască orișice vecină
Și demonstră pe bază de experți
are-n plai solidă rădăcină.

Și fi'ndcă printre bunii lui amici
Îmi place a crede -i și subsemnatul,
De carte, grăbesc țin un spici,
Că n-aș vrea să mi-o ia-nainte altul.

- Maestre, optul tău m-a bulversat,
Citindu-l, inundă iar eresuri,
Că-mi vine să mă mut și eu la sat
Și să mă pun pe așternut de versuri;

Să pun în cartea vieții câte-un semn
Cu pasărea cea dulce-a tinereții,
Dar și ventuze pe-un picior de lemn
Cu mult umor, așa cum fac juveții;

Să scriu de porci și chiar despre găini,
De coțofană, vulpe sau de cioară
Și mai ales de câinii din vecini
Ce dau concert în fiecare seară.

Și când idei nu mai sosesc din larg
Și nici de inspirație n-am semne,
ies în fața casei și să sparg
Încă vreo patru metri cubi de lemne;

Iar când ne strângem vinerea la club
Aș da și eu o replică hazlie
Confraților ce au semnat pe sub
Vreun catren marcat de ironie,

Jeanet și Robu, Gigea, Burdușel,
Nelu Vasile, Radu sau Dobreanu,
Ar apărea semeți ca din rastel
Mai nărăvași ca Any Drăgoianu,

M-ar asalta cu poante și idei,
Având cu toții spada ascuțită
Și poate l-aș chema și pe Ursei
Să nu m-aleg cu pielea ciuruită.

Dar, din păcate, viața de oraș,
Cu internet și mall îmi schimbă planul,
ține arestat ca pe-un ocnaș
La fiecare pas smulgându-mi banul.

De-aceea las deoparte acest eres
Cu bogății de liniște și soare
Și plin de plictiseală și de stres
O să mă-ntorc la mine la dosare.

Și n-aș putea, maestre, să-mi închei
Discursul despre carte sau visarea,
Fără să-ți spun c-aștept cu mult teme
ne uimești la fel cu următoarea!

poezie satirică de din revista "Cugetul"
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorel Muha

Te rog, nu mă uita!

zdrobesc în sângele meu
încerc încă o dată să mă sădesc
apuc apusul ca pe o clipă, de ultim rămas bun
pentru speranța unui răsărit, de voi mai fi
să nu mă uiți, în noapte, căci steaua mea tot va mai fi
chiar arsă de mii de ani lumină, în răsărit
știi!

îți promit
tot vei găsi
în răsăritul soarelui, din fiecare zi!

iau din mine și vreau -ți dăruiesc
totul, adunat în clipa din existența mea
nu întrezăresc că-n noaptea zbaterii mele
dacă nu vrei, fie într-o zi, imaginea ta
ca știi!
simplu încă te mai doresc, până dincolo de neființa mea
te rog,
nu mă uita!

arunc de pe mine îmbrăcămitea sufletului, zdrențuită
nu fi obosită!
am dureri, vântul uitării încearcă, dar nu mă vindecă
aștept te mai văd, încă măcar o clipă
simt cum cresc în frunza stejarului
de sus și el se uită
jos, la rădăcina pământului răsărită din mine
prin frunze de toamnă și de iarnă, putrezite,
aduți aminte!
ai crescut ca un alfabet în eul meu, și exiști cu adevărat
oare m-am înșelat?
sau
ești în mine de mult, o istorie scrisă fără cuvinte
a unei iubiri cumplite și apoi,
eu din urnă
prin vânt aruncată de tine, cenușa rispită?

poezie de (mai 2010)
Adăugat de Viorel MuhaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Iubiți-vă cât mai e timp

Arunc în voi cu castane și țip! Iubiți-vă cât mai e timp!
Vă spun că nu degeaba am îmbătrânit!
Cine-ți mai dă înapoi Timpul?
Cine-ți restituie tremurul tinereții din vene pierdut
poți zburda curajos astăzi mimând Iubirea?
Gata! Obrazul e gros și greu de-atâta Viața
Trăită cu regrete și dureri nesfârșite din neiubire.
Arunc în voi cu castane și țip! Iubiți-vă cât mai e timp!
Condeiul e încins de-atâtea stele și versuri în care
Mi-am pus miezul inimii respire până la marginile ei
Pline de o prezență ce silește să scriu în tonul lui ridicat
Și-n degetul arătător întins din mine spre voi cu indemnul;
Eu sunt Octombrie! O bat toți castanii cu vântul și ploile!
O să arunc cu castane în voi și-am să țip cât ține Cerul;
Iubiți-vă cât mai e timp! Iubiți-vă cât stau pe aici!
Iubiți-vă cerniți! Iubiți-vă Timpul! Iubiți-vă sufletul! Iubiți-vă Lumina!
... Mâine poate... Iubiți-vă azi!
Eu vă iubesc Mâine? Nu! Eu vă iubesc azi! Eu vă iubesc reci și amari, tineri și bătrâni, răi și buni, atât cât ține viu Dumnezeul
meu și-al vostru.

poezie de (2 octombrie 2018)
Adăugat de Adelina CojocaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Înainte cu o zi să mor

Are multă muncă de făcut acest cap al meu, plin de probleme foarte!
Scriu în pat acum, pe o foaie format A-4, suport având o carte.
Ceea ce uimește e că voi mâzgăli-n acest fel și-n viitor –
Și că-mi voi scrie, poate, ultimele versuri înainte cu o zi mor.

Multe lucruri bune vin și se tot duc, iar eu care pierd timpul făcând rime,
Bând și iubind (cel mai ades), mi-am risipit anii cu multă ușurime.
Atâtea-s de făcut pe lumea asta încât sunt sigur că nu-mi va fi ușor,
eu voi fi cel care va regreta cel mai mult, înainte cu o zi mor.

Dar, ridică-mi capul, iubito,-s obosit, și lasă-mă să-mi mai gust vinul,
Și apropie-ți obrazul de obrazul meu ridat, acum când a sosit declinul.
Vreau -ți spun te iubesc și că-n iubirea ta mai pot încă să mă înfășor,
Doar foarte, foarte puțin timp, știi tu, înainte cu o zi mor.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Tudor Arghezi

De-o fi să mor

De-o fi mor, de-o fi mor
Să mă lăsăți în vechea haină,
Vor ști doar codrii a mea taină...
La groapa mea dați zor, dați zor.

Cînd voi fi mort, în vreo trei scînduri
m-așezați, n-oi ști de gînduri,
Am fost și gînd, dar am trecut,
Am suspinat, dar am tăcut...

La groapa mea dați zor, dați zor...
De-o fi mor, de-o fi mor...

poezie celebră de din Versuri, 1980
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Pagini Alese - Versuri Proza" de Tudor Arghezi este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -22.00- 13.99 lei.
Violetta Petre

Cuvântul nu-l puteți lua-'napoi

Duc munții în spinare și nu-mi pasă,
umerii mi-s slabi și-nsângerați.
Povara de e mare,-s mai frumoasă
Și-n mine, cu păcate, aștept dați.

Mai fac un pas prin arșiță și câinii
Amușinează-n urma mea, cu jind,
le miroase-a sânge miezul pâinii
Și ultimul cultuc eu le întind.

Vă picură din ochi sămânța urii,
Voi, în grădină, cultivați scaieți.
Gândiți, cumva, că-n lutul bătăturii
V-așteaptă un tărâm cu multe vieți?

Cu ortu-n mână, când veți fi la vamă,
De-o fi o judecată de apoi,
Veți amuți, știindu-vă, de teamă
CUVÂNTUL NU-L PUTEȚI LUA-'NAPOI.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

O să vorbiți de mine

O vorbiți de mine
la timpul trecut.
O vorbiți de mine
că n-am făcut ce-ați vrut.
O vorbiți de mine
c-am fost un om nervos.
O vorbiți de mine
c-am fost un păcătos.
Voi nu aveți dreptate.
Ba chiar mai mult ca mine,
v-adăugați păcate.
Vă faceți de rușine.
Cu minte înțeleaptă,
prin ceea ce-am făcut,
Am mers pe calea dreaptă,
la nimeni n-am cerut.
Am reușit în viață,
simt om împlinit.
Cu mintea mea isteață,
acum sunt fericit.

poezie de (octombrie 2014)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Teodor Dume

Lumea din mine o durere fără moarte

nu datorez nimănui nimic și
nici nu știu dacă
ziua de la capătul săptămânii
e duminică sau luni și că
ar fi existat fără Dumnezeu
știu însă că-n fiecare zi
prin mine
trec Dumnezeii altor lumi
în care
moartea este doar una și
se hrănește din sfârcuri de curcubeie
și câteodată cu resturi de durere

în tot acest timp
eliberez de puținul din mine
și alerg pe călcâiele goale înspre
biserica văruită în alb...

mi-e frică de-atâta liniște

în speranța că o voi revedea pe mama
și pentru că nu mai am timp
mă voi muta în dangătul din clopot

să nu vă îngrijorați
din mine va porni o altă zi

poezie de
Adăugat de Teodor DumeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Teodor Dume

Față în față cu mine

azi stau față în față cu mine
pentru a-mi putea da seama
cât sunt adevăr
cât minciună și
cât sunt eu
ceea ce înseamnă
fac parte din lumea
lucrurilor ce încă respiră

azi voi învăța cât
dau vieții
cât morții și cât
las lui Dumezeu
apoi
mai am de făcut
un singur drum
unul singur

poarta o voi lăsa întredeschisă
intre toți rătăciții pământului
și când moartea
va căuta pe acasă
eu
voi fi departe
departe

departe...

poezie de din Lacrimi de pe altarul trupului
Adăugat de Teodor DumeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Teodor Dume

Față în față cu mine

azi stau față în față cu mine
pentru a-mi putea da seama
cât sunt adevăr
cât minciună și
cât sunt eu
ceea ce înseamnă
fac parte din lumea
lucrurilor ce încă respiră

azi voi învăța cât
dau vieții
cât morții și cât
las lui Dumnezeu
apoi
mai am de făcut
un singur drum
unul singur

poarta o voi lăsa întredeschisă
intre toți rătăciții pământului
și când moartea
va căuta pe acasă
eu
voi fi departe
departe

departe...

poezie de din Cartea: Devoratorul de umbre
Adăugat de Teodor DumeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Cartea

știu c-odată și odată
am să scriu și eu o carte
despre mamă despre tată
despre vitregia soartei

și mai știu că-n cartea ceia
te voi pomeni de bine
am să scriu c-ai fost scânteia
soarelui aprins în mine

ș-oi mai scrie ești mamă
fiului - umple plânsul -
cum nici nu bagă-i în seamă
și era -l pierd pe dânsul

am să scriu că am nepoată
și că de acuma-i mare
și că-i seamănă lui tata
- ruptă ca și el din soare

și-ncă am să mai scriu că-n lume
toate-s vechi și noi sunt toate
- pe copertă -al tău nume
al meu nume- nu se poate...

poezie de (24 octombrie 2017)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook