Îți aduci aminte de niște grindină pe pervaz?
Îți aduci aminte de niște grindină pe pervaz?
Ne-a salvat de noaptea
în care ne-am contopit coșmarurile.
Dimineața am făcut dragoste fără să ne privim în ochi
pentru a nu descoperi groaza ce-a rămas în urmă.
"A fost o zi deosebită, mi-ai spus în ușă
am învățat să nu iubim."
Am tăcut și m-am uitat la tine în timp ce coborai scările
și trântirea ușii a fost ca o împușcătură în inimă.
Și-atunci mi-aș fi dorit să alerg după tine și să te îmbrățișez prelung,
am vrut să-ți spun că aș vrea să te țin în viață
când această teribilă moarte, care se repetă
precum cometele în august,
ca mareea zilnică pe țărmurile noastre,
va trece.
poezie de Menotti Lerro din Poeme alese, Genesi, Torino, (2013), traducere de Simona Sămulescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre iubire
- poezii despre învățătură
- poezii despre viață
- poezii despre tăcere
- poezii despre salvare
- poezii despre noapte
- poezii despre moarte
- poezii despre inimă
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Ai uitat
Ai uitat să privești cerul,
Să vezi dimineața-n zori,
Cum dispare tot misterul
Nopților cu șezători.
Ai uitat trandafiriul
Zorilor în dimineață.
Ai uitat să scoți chipiul,
Cu rouă să-ți dai pe față.
Ai uitat să privești soare
Când este deasupra ta.
Să stai în amiaza mare
La umbră cu dragostea.
Ai uitat chiar și apusul
Când e ziua în amurg.
Mie mi-ai uitat surâsul.
În zadar lacrimi îți curg.
Ai uitat să-mi dai iubirea
După care eu tânjeam.
Ai uitat că fericirea
Era tot ce îmi doream.
Acum e târziu băiete
De mine să-ți amintești.
În zadar exprimi regrete.
La inimă nu-mi mai ești.
Ai uitat că viața trece,
Că ce-a fost numai revine.
Lumea tot așa petrece
Când rămâne fără tine.
Trebuia să știi că viața
E făcută s-o trăiești,
Ziua, noaptea, dimineața,
Cât timp pe pământ mai ești.
poezie de Dumitru Delcă (aprilie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre dimineață, poezii despre uitare, poezii despre rouă sau poezii despre miezul zilei
Îți mai aduci aminte?
Îți mai aduci aminte de prima întâlnire
Când inima în piept bătea fără oprire?
Îți mai aduci aminte de prima sărutare
Și cum ne-mbrățișam în noaptea-mbietoare?
Îți mai aduci aminte când ne plimbam pe plajă
Și visurile noastre erau precum o vrajă?
Îți mai aduci aminte ce bine ne simțeam
Când tu m-aveai pe mine și eu pe tin' te-aveam?
Îți mai aduci aminte ce mult vorbeam și tare
Când mână-n mână alături ieșeam la o plimbare?
Îți mai aduci aminte cum zilele treceau
Chiar dacă era soare ori ploile veneau?
Îți mai aduci aminte c-aveam doar o dorință
Ca focul să-l aprindem în trup și în ființă?
Îți mai aduci aminte cum inima ofta
Și cum de-atâta poftă cu totul se topea?
Îți mai aduci aminte ce tandru mă priveai
Fiindcă vedeai în mine ființa ce-o iubeai?
Îți mai aduci aminte cum mâna mi-ai întins
Știind că soarta-n suflet văpaia ne-a aprins?
Îți mai aduci aminte iubirea ce-am simțit
Și ziua-n care-am spus un "da" ce ne-a unit?
Îți mai aduci aminte la drum cum am plecat
Cu o iubire pură și sufletul curat?
Îți mai aduci aminte că ne-am promis mereu
Să ne iubim întruna la bine și la greu?
Îți mai aduci aminte promisiunea sfântă
Că fericiți vom fi, tristețea va fi-nfrântă?
Îți mai aduci aminte copilul cum țineai
Și cum îl legănam atunci când oboseai?
Îți mai aduci aminte ce viață bună aveam
Și cum în armonie familie eram?
Îți mai aduci aminte cât ne iubeam de tare
Și cum râdeam întruna cu lumea la picioare?
Îți mai aduci aminte ce mult am suferit
Când vremea a fost dură, cuvântul nerostit?
Îți mai aduci aminte cum am jelit de-aprins
Că ne-au plecat părinții și-al nostru foc s-a stins?
Îți mai aduci aminte ce chin am îndurat
Atunci când lumea noastră pe dos s-a răsturnat?
Ce s-a ales de viața ce-am dus-o amândoi?
Ce a pățit iubirea cea sfântă dintre noi?
Unde s-a dus sărutul duios de noapte bună
Și îmbrățișarea caldă din nopțile cu lună?
Mă-ntreb, a fost aievea? Putem face ceva?
Că vreau la tine-n brațe, eu simt în sinea mea.
Și de la capăt oare putem ca să o luăm
Să stăm alături iarăși, iubirea s-o gustăm?
poezie de Marcia A. Newton, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre sărut, poezii despre suflet, poezii despre promisiuni, poezii despre foc sau poezii despre trup și suflet
Ne-am fost...
Mi-ai fost și muză, dar și scuză
De-a-mi lăsa sufletul pătruns...
Ai fost și râset, dar și plâns,
Ți-am fost "mușcat de buză".
Mi-ai fost și lună, dar și soare,
Mi-ai luminat întreaga nebunie...
Ai fost tristețe, dar și bucurie,
Ți-am fost ce ai vrut la picioare...
Mi-ai fost și înger, dar și necurat,
M-ai luminat, dar și întunecat...
Ai fost bordei, dar și palat...
Ți-am fost ce am, ce ai visat.
Mi-ai fost gând negru, dar și alb,
Mi-ai fost și ploi, și curcubeu...
Ai fost și "noi", și "tu", și "eu",
Ți-am fost ce ai avut mai dalb.
Mi-ai fost și minus, dar și plus,
Ne-am înmulțit, ne-am împărțit...
Ai fost și nou, dar și-nvechit,
Ți-am fost ajuns și neajuns.
Mi-ai fost și-ntreg, dar și pustiu,
Complici ne-am fost în toate...
Ai fost și viață, dar și moarte,
Ți-am fost ce nu o să-ți mai fiu...
poezie de Andrei Ș.L. Evelin din Începuturi (7 septembrie 2019)
Adăugat de Andrei Ș.L. Evelin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre alb, poezii despre întuneric, poezii despre îngeri, poezii despre visare, poezii despre tristețe sau poezii despre râs
M-am vindecat
Îți spun cu durere in suflet
Ce-a fost real rămas doar vis
E ziua in care m-ai dezamăgit
S-a scuturat o lacrimă din iris
Ai daramat ce am construit
Iubirea tu ai dat o la o parte
Tu ai uitat tot ce-am vorbit
În iubire ta să ai dreptate
O liniste cu vorbe frumoase
Tu n-ai crezut tot ce ai spus
Si m-ai făcut să uit de mine
Nepăsarea ta iubire a răpus
Acum tu râzi te joci cu vorbe
Si sufletul tu mi-ai marcat
Jocuri false orizonturi slabe
Iubire de tine m-am vindecat
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre jocuri, poezii despre vorbire, poezii despre frumusețe, poezii despre durere sau poezii despre dreptate
Arwen: Îți amintești când ne-am cunoscut prima dată?
Aragorn: Credeam că rătăcesc într-un vis.
Arwen: A trecut mult timp de atunci. Nu aveai aceleași griji pe care le ai acum. Îți mai aduci aminte ce ți-am spus?
Aragorn: Mi-ai spus că vei râmâne alături de mine, renunțând la nemurire.
Arwen: Și nu am renunțat la acest gând. Prefer să împărtășesc o singură viață cu tine decât să îndur eternitatea de una singură.
replici din filmul artistic Stăpânul inelelor: Frăția inelului, scenariu de Fran Walsh, după J.R.R. Tolkien
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre visare, citate despre viață, citate de Fran Walsh despre viață, citate despre trecut, citate despre timp, citate de Fran Walsh despre timp sau citate despre gânduri
Sala armelor
m-am așezat jos lângă patul tău ce dintr-o dată îmi părea uriaș,
mâna ta dreaptă atârna însângerată iar stropii de viață desenau cercuri,
multe cercuri.
am stat cu spatele la tine până când ai închis ochii pentru veșnicie,
nu am dorit să îți văd convulsiile schizoide de dinaintea ultimului zbor.
ca o băutură amară, moartea m-a chemat lângă trupul tău din care durerea absenta motivat,
te-am stropit cu picături de apa neîncepută și ți-am povestit ceva ce între timp am uitat.
două nopți am stat îmbrățișați între moarte și moarte.
Thanatos a fost răbdător și a stat departe de întrebările noastre copilărești.
apoi, într-o zi ai început să miroși a pământ amestecat cu uitare.
dintr-o lume întunecată, mi-ai cerut să te strig în toate zilele ce vor urma,
cu numele unei femei necunoscute.
când dimineața a venit să îți ardă scrisorile de dragoste,
paharul era gol,
lumânarea stinsă...
poezie de Eduard Dorneanu (16 august 2011)
Adăugat de Eduard Dorneanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre început, poezii despre zile, poezii despre sânge, poezii despre scrisori sau Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Egor: Ce vrei să-ți spun, Christina?... Ce vrei să-ți spun? (repetă el privind-o în ochi). Ești moartă sau ești numai în vis? Dar acum te iubesc... N-am vrut să te iubesc la început, mi-a fost frică de tine! Dar acum te iubesc! Ce mi-ai dat să beau, Christina? Ce mătrăgună rodește din buzele tale?!... Aș vrea să te sărut!
replică celebră din romanul Domnișoara Christina de Mircea Eliade
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre început
- citate de Mircea Eliade despre început
- citate de Mircea Eliade despre visare
- citate despre sărut
- citate despre moarte
- citate de Mircea Eliade despre moarte
- citate despre iubire
- citate de Mircea Eliade despre iubire
- citate despre frică
- citate de Mircea Eliade despre frică
- citate despre declarații de dragoste
Andie: M-am culcat cu un alt băiat acum șase luni! Știam că nu era bine când am făcut asta. Tot încerc să-ți spun asta și să te fac să înțelegi. De câte ori trebuie să-ți spun asta?
Pacey: Andie, dacă ai vrut să te culci cu el, dacă doar pentru o secundă ai vrut asta, atunci poate că nu a fost o greșeală.
Andie: A fost...
Pacey: Poate. Poate că a fost doar modul prin care inima ta îți spunea că eu nu sunt persoana potrivită pentru tine. Pentru că asta îmi spune inima mea acum... că nu ești persoana potrivită pentru mine.
replici din filmul serial Cei mai frumoși ani
Adăugat de Moț Mădălina
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre secunde, citate despre inimă sau citate despre greșeli
Am spus
Am spus mi-e dor când mi-a fost dor
Și-am spus te rog când am dorit,
Am spus nu vreau și-am vrut să mor,
Atunci când nu m-ai mai iubit.
Am spus că știu când n-am știut
Și-atunci când n-am avut am dat,
Am plâns atunci când m-a durut
Și-am spus nu pot, dar am răbdat.
Am spus că am când n-am avut
Și nu ți-am spus cât te doream,
M-am întristat când te-am pierdut
Și-am spus sunt prost, fiindcă eram.
Am spus că pot când n-am putut
Și că-i ușor când mi-a fost greu,
M-am supărat, dar mi-a trecut
Și-am fost întotdeauna eu.
Am spus mereu ce-aveam de spus
Și-am scris să știi că te iubesc
Și-atuncea când voi fi apus
Și n-o să pot să mai vorbesc.
Doar un cuvânt am să mai spun
La modul cel mai serios,
Mi-e drag de tine cea de-acum
Și tot ce-am spus e de prisos.
poezie de Ovidiu Vasile din Damen-Tango
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dorințe, poezii despre trecut, poezii despre supărare, poezii despre superlative, poezii despre prostie sau poezii despre plâns
Bebe ștrumf
Bebe ștrumf, micuț, modest
Am să-ți spun de ce zâmbesc
Căci vreau s-auzi tot ce gândesc,
Când pe tine te privesc.
N-am să mint, îți spun de bine...
Da, drag ștrumf, e despre tine.
Știu că acum citești atent,
Chiar dacă eu sunt absent.
Tu mă-nțelegi, nu ești oricine,
Ești un ștrumf, iar tu știi bine,
Tot ce-i scris e de la mine,
Din inimă pentru tine.
Întâi de toate, îți mulțumesc,
Iar acum eu nu glumesc.
Îți mulțumesc că știi s-ajuți,
Mulțumesc că mă asculți.
E greu, când spun ce simt cuiva,
Devin nesigur, și nu aș vrea,
Dar vreau să știi de ce zâmbesc,
Vreau să știi tot ce gândesc.
Te admir că mă-nțelegi,
N-am crezut că vrei să-ncerci,
Sunt dificil, ciudat în toate,
Dar tu mi-ai spus că nu se poate.
Mi-ai zis direct că sunt special,
Nu ciudat, și nici normal,
Aveai dreptate, ai zis bine,
... special, căci te cunosc pe tine.
Din nou, repet: îți mulțumesc,
M-ai învațat ceva firesc,
Mi-ai amintit ce am uitat:
Că ești un ștrumf adevărat.
Ți-am scris ce simt, nu am mințit,
M-am deschis, m-am străduit,
Am vrut să știi de ce zâmbesc,
Am vrut să știi tot ce gândesc.
Si să știi destul de bine,
C-am scris numai pentru tine.
Iar ca mesaj de încheiere,
Hai pa-pa, la revedere.
poezie satirică de Dacian Nemeș
Adăugat de Dacian Nemeș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre umor, poezii despre sfârșit, poezii despre mulțumire, poezii despre modestie, poezii despre minciună sau poezii despre lectură
Rugă pentru ziua Schimbării la Față
Doamne!...
Lasă-mă să stau de vorbă cu Tine,
Nu fi Tată vitreg cu copilul Tău,
Care n-a făcut în viață decât bine
Și n-a fost plătit în schimb decât cu rău...
Lasă-mă să-Ți spun că nu se poate
Să rămâi mereu așa cum ești,
Când puterea Ta se-ntinde peste toate
Și când toate sunt așa precum voiești...
Lasă-mă să-Ți spun c-alcătuirea
Celor ce le crezi fără prihană
A-nceput să răzvrătească omenirea,
Dornică de-o viață mai umană...
Fă să fie-așa precum se spune
C-ai fi vrut să fii cu lumea toată -
Rău cu cele rele,
Bun cu cele bune -
Fii măcar acum ce n-ai fost niciodată...
Fă să fie bine pentru bine
Și, la fel, frumos pentru frumos
Și să fim și noi la fel cu Tine -
Cel de Sus la fel cu cei de jos.
rugăciune de Ion Minulescu din Gândirea, VII, nr. 9 (septembrie 1927)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre schimbare, citate de Ion Minulescu despre schimbare, citate de Ion Minulescu despre viață, poezii despre tată, poezii despre plată, citate de Ion Minulescu despre frumusețe, poezii despre copilărie, citate de Ion Minulescu despre copilărie, poezii despre bine și rău sau citate de Ion Minulescu despre bine și rău
Dragoste fără punct...
La ceas târziu, crepuscular, vin șoapte
Ce mi-aș dori cumva să uit
În noapte...
Să nu visez iar despre tine, și...
Să-ncep o nouă viață... a trăi.
Și tot ce fac e să mă lupt să uit,
Pe inima care te strigă, să n-ascult.
Tu m-ai respins când te iubeam mai mult,
M-ai evitat, fugind laș și mut!
De ce mi te-ai ascuns după tăcere?
Și te-ai retras fără vreun cuvânt...
Nu știai că provoci durere,
Când în urmă nu lași vreun rând?...
La ceas crepuscular vin iar himere,
Ce mă îmbată de amintiri nebune...
Destinul meu alambicat te cere,
Ca sufletele noastre să se-adune...
Nu pot să cred că n-ai iubit ce-a fost,
Nu pot să cred într-o indiferență!
Tot ce mi-ai dat, a avut un rost
Ce îl analizez în a ta absență.
Cred că te lupți și cu tine, dar altfel...
Cred că alungi intenționat iubirea,
Precum și sentimente fel de fel,
Și îți impui să-mi strivești amintirea!
De ce atâtea jocuri de respins?
De ce nu îți accepți ce simți real?
Valul de tristețe m-a cuprins,
Când ai decis să pui un punct final.
Și până la urmă, care-i scopul?
Ce-a fost de fapt adevărat...?
Atât a fost? Doar ți-ai jucat rolul,
Îndrăgostindu-mă pe mine infernal?...
Nu ai lăsat vreo explicație convinsă!
Nu ai avut curaj nici să-mi vorbești...
Durerea e prea mare, când respinsă
Fost-am, fără să lămurești!
A fost un joc și-atât și-un rol jucat?
A fost de la-nceput numai minciună?!...
Cum altfel să-mi explic de ce-ai plecat,
Când peste tot ți-am fost atât de bună...?
Nu are sens, nici logică, nici drept
Să năruiești o viață dintr-o joacă!
Să te uit, sau să te mai aștept?
Ca viața ce-ai distrus să-ți dea o plată!
În viață nu se iau decizii singulare,
Când noi povestea am trăit-o amândoi,
Nu știi măcar atâta lucru oare?
Că explicații se împărțeau la doi?...
De ce nu ai putut să mă privești în față,
Când ți-ai luat decizia să lași
În urmă și cuprinsul și prefață,
De ce nu mi-ai vorbit în loc să taci?...
Ce-aș mai putea să spun acum, tardiv...
Când faptele vorbit-au pentru tine,
Prea multe lacrimi s-au scurs pe portativ
Și inima a rămas la tine...
Și multe eu aș spune despre noi...!
Despre-o poveste de dragoste curată...
Unde-am trăit și soare, dar și ploi,
Și ce-am trăit... vreau să mai fie o dată!
Dar de acum, să fie fără punct!
Să nu existe dor și despărțire!
În brațele tale să m-arunc,
Și să gustăm din plin din fericire...!
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre amintiri
M-am vindecat
Îți spun cu durere în suflet
Ce a fost real, a rămas doar vis
E ziua în care m-ai dezamăgit
S-a scuturat o lacrimă din iris
Ai dărâmat ce-am construit
Iubirea tu ai dat-o la o parte
Tu ai uitat tot ce am vorbit
În iubire ta să ai dreptate
O liniște cu vorbe frumoase
Tu n-ai crezut tot ce ai spus
Și m-ai făcut să uit de mine
Nepăsarea ta iubire a răpus
Acum tu râzi, te joci cu vorbe
Și sufletul tu mi-ai marcat
Jocuri false, orizonturi slabe
Iubire, de tine m-am vindecat
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Neiubită...
Nici sufletu-mi nu l-ai iubit, sau doar un pic...
Pe mine? N-ai avut răbdare să mă fi descoperit...!
Dintr-un scenariu mare, se-arată unul mic,
Și uite așa, se scrie destin neîmplinit.
Și tot ce-am vrut a fost iarăși IUBIRE...
Și n-am știut să dau decât ce vine tot din ea...
Și iarăși m-am ales cu o dezamăgire,
Ce n-aș fi vrut să fie, să fi fost... Ah, mă durea!
Și m-ai ținut în jocuri de-așteptare...
Tot ce-ai dorit a fost mereu la fel...!
Aș fi zâmbit și de la o plimbare...
De mi-ai fi dăruit cu suflet... un inel...
În a mea viață... cuvântul nu există...
Decât atunci când fapta îl urmează și-au tangență!...
Fără dragoste, nimic nu-i trainic și rezistă,
Ne ofilim fără iubire și dăm o repetență!
N-am cunoscut pe cineva ca tine... vreau să știi!
M-ai preschimbat din ce uram... acum iubesc!
Doar dragostea transformă... și-acum îți sunt... Să-mi fii!
Este o dragoste peste un plai lumesc!
Aș vrea să cred că sunt totuși iubită; că n-ai mințit și doar atât!
O oră mi se pare veacul ce să treacă...
Iar faptele-ți să se transpună din cuvânt!
Plânge o inimă tăcut... pe zi, tot devenind mai seacă.
Neiubită...? Poate! Sau, nu știu...
Am vrut eu a le ști pe toate...!
Dar... n-aș mai fi ce sunt să fiu...
Și nici surprinsă n-aș mai fi fost... poate!
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cuvinte, poezii despre plimbare sau poezii despre ore
Ce mai faci, mamă?
Nici eu nu mai știu ce am făcut cu timpul
Mi-e dor să îți mai văd odată chipul
În nopțile când sunt atât de trist
Și doar din amintirea-ți mai exist
Doresc ca uneori să mă mai cerți
Pe urmă, cu blândețe, să mă ierți
O zi de aș putea să îți vorbesc
Dacă ar vrea Mai Marele ceresc
Mai vino iar, acum, când îmi e dor,
Când gândurile mele toate dor
Mai mângâie-mi odată fruntea încrețită,
Atige-o cu iubirea-ți infinită.
Mai spune-mi despre tine, dragă mamă,
Am timp să te ascult, fii fără teamă,
Au fost atâtea zile, au trecut,
N-am reușit să-ți spun cât te-am iubit.
Acolo unde ești, mai poți să mă privești?
Îmi este dor de tine și știu că mă iubești
Tu mi-ai rămas în inimă și-n gânduri
Și păsările pe deasupra, rânduri, rânduri.
Ți-am mai vorbit din când în când de mine
Să nu te temi, aici e totul bine,
Aș vrea să îmi răspunzi, de bună seamă,
Acolo, sus, în ceruri, ce faci, mamă...
poezie de Dan Duțescu din Orașul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gânduri, poezii despre frică sau poezii despre păsări
Cândva...
Cândva am fost copil și eu.
Am fost copil ca tine.
Pământu-întreg era al meu,
N-aveam lipsă de bine.
Cândva am fost tânăr și eu.
Am fost tânăr ca tine.
Mi se părea că sunt un zmeu,
Că stăpânesc o lume.
Cândva am fost bărbat și eu.
Am fost bărbat ca tine.
Am dus pe umeri ce-a fost greu,
Când am unit destine.
Acuma,
Am uitat copilăria,
Tinerețea mi-a trecut,
Am uitat și bărbăția...
Puterile mi-au scăzut.
Nostalgia-acelor vremuri
Mă cufundă în tristețe.
Numai aștept alte trenuri.
Sunt răpus de bătrânețe.
Pe prispa casei stau cuminte
Și aștept să vină noaptea.
Noaptea cu tainele sfinte,
Care se numește moartea.
poezie de Dumitru Delcă (iulie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre tinerețe, poezii despre bărbați, poezii despre vinovăție, poezii despre trenuri sau poezii despre sfinți
Confesiune
Am să-ți spun de ce zâmbesc,
Că vreau s-auzi tot ce gândesc,
N-am să mint, îți spun de bine...
Da, drag prieten, e despre tine.
Știu că acum citești atent,
Chiar dacă sunt absent,
Căci mă-nțelegi, nu ești oricine,
Iar tot ce-i scris e scris de mine.
Întâi de toate, îți mulțumesc,
Am mâncat, deci nu glumesc,
Îți mulțumesc că știi s-ajuți,
Mulțumesc că mă asculți.
E greu, când spun ce simt cuiva,
Devin nesigur, și nu aș vrea,
Dar vreau să știi de ce zâmbesc,
Vreau să știi tot ce gândesc.
Te admir că mă-nțelegi,
N-am crezut că vrei să-ncerci,
Sunt dificil, ciudat în toate
Dar tu mi-ai spus că nu se poate.
Mi-ai zis direct că sunt special...
Nu ciudat, și nici normal,
Aveai dreptate, ai zis bine,
... special, căci te cunosc pe tine.
Din nou, repet: îți mulțumesc,
M-ai învațat ceva firesc,
Mi-ai amintit ce am uitat:
Că am un prieten adevărat.
Ți-am scris ce simt, nu am mințit,
M-am deschis, m-am străduit,
Am vrut să știi de ce zâmbesc,
Am vrut să știi tot ce gândesc.
poezie de Andrei Tudora
Adăugat de Andrei Tudora
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre prietenie adevărată, poezii despre prietenie sau poezii despre mâncare
Dacă am înțelege că suntem nisip
Dacă am înțelege că suntem nisip
am fereca ferestrele și ușile
să-mpiedicăm vântul să ne descompună.
Și-atunci ne-am plimba pe plajă
în zilele cu soare
pentru a acoperi golurile pe care le avem în corp;
ne-am contopi bucuroși cu orice recipient
pentru a-i putea fura forma și mirosul.
poezie de Menotti Lerro din Poeme alese, Genesi, Torino, (2013), traducere de Simona Sămulescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre plajă, poezii despre nisip, poezii despre corp, poezii despre bucurie sau poezii despre Soare
Intimă
Îți mai aduci aminte, doamnă?
Era târziu și era toamnă,
Și frunzele se-nfioreau,
Și tremurau în vântul serii
Ca niște fluturi chinuiți,
Ca niște fluturi rătăciți
Din țările durerii.
Ți-aduci aminte iar de seara
Și-amurgu-acela violet,
Când toamna și-acorda încet,
Pe frunza galbenă chitara?
Pe lac, ce-n lună s-argintase,
Încet o lebădă trecea,
Și pata-i albă se pierdea
În seara care se lăsase...
Și-atunci, doar inimă și vise,
Ne-am dus ca lebăda și noi,
Călcând nisipul plin de foi
Sub ceața care-l umezise.
Așa născut, în plină toamnă,
Amorul meu ce-nmugurea
Sub foi ce toamna-ngălbenea...
Îți mai aduci aminte, doamnă?
poezie celebră de Cincinat Pavelescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă, poezii despre seară, poezii despre lebede, poezii despre frunze sau poezii despre țări
Mi-e dor...
Mi-e dor să nu mai știu nimic
Și să iubesc în nopțile târzii
Acei ochi verzi, poemul meu demonic
Ce gândul mi-au furat în clipele pustii.
Mi-e dor să vii în nopțile cu Lună
Să ne iubim ca doi nebuni râzând
Dacă ți-aș fi a inimii nebună
Ai mai fugi de mine suspinând?
Mi-e dor de noi în clipele lui Marte
Când ne plimbam prin ploaie liniștit
Tu mi-ai rămas, cu un parfum aparte
Și te păstrez în tâmple, ca pe-un mit.
Mi-e dor să vii cu primăvara la rever
În păr să-mi prinzi un ghiocel plăpând
De vei pleca în tine am să pier
Un strigăt mut, un înger lăcrimând.
Mi-e dor să nu-mi mai fie dor
De tine și ochii tăi cei verzi
Mi-e dor, și-n tine vreau să mor
Iubindu-te, de ce nu vrei să crezi?
Ție îți este dor vreodată
De mine și doru-mi de copilă?
Îți mai aduci aminte că odată
Ți-am fost păcatul fără vină?
Nu îmi răspunde căci mă porți
În piept de când au înflorit castanii
Ești tu pribeagul ce la porți
Mai bați și-acum deși trecut-au anii?
Voi înflori și eu precum salcâmii
În fiecare an în gândurile tale
Să-ți amintești că noi am fost nebunii
Ce inima și-au îngropat-o-n mare.
poezie de Mirela Crâșmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nebunie, poezii despre flori sau poezii despre verde