Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Valeriu Cercel

Chitanța (parodie după Topîrceanu)

Despre domnișoara Tanța
Nu mai e niciun mister,
Știm cu toții că nurlia,
Stând lângă calorifer,
Își usca, mă rog, chitanța,
Într-o zi de iarnă grea,
După ce-a plătit chiria,
Goală, cu nimic pe ea...

Și cum, George o descrie,
"Cap superb, ochi mari, adânci,
Piciorușe lungi și pline"...
Mi-ar fi dat inima brânci,
Numai că, săracu', mie,
Gând nu mi-e la nebunii,
Când, la noi în bloc, vecine
Am doar babe nașparlii!

Însă, de proprietar...
Că-și primea natur chiria
De la Tanța, regulat...
Domnilor... jos pălăria!
Pentru un bărbat e clar:
Dacă el, fără alt scop,
Nicidecum n-a abuzat,
Era, cert... un filantrop...

De-aia zic... duduia Tanța,
De trăia astăzi, nurlia,
Mă-ntrebam cuprins de milă,
După ce plătea chiria:
Oare... cât va sta chitanța,
Ca pe vremuri, la uscat,
Chiriașă într-o vilă,
Sau apartament de stat?!

parodie de , după George Topîrceanu
Adăugat de Valeriu CercelSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Valeriu Cercel

Idilă estivală

Cum sunt rău de frig, ninsoare,
Cât aveam leafa de mică,
An de an, în veri, la mare,
O frigeam cu o gacică,

Și ce zile la Mamaia!
Ce nopți albe-n Eforie!
trata gagica aia,
Cu ce-mi da prin scăfârlie,

Sprițuri, dans, antren, friptane,
ținea pe palme Tanța,
(La hotel, de milioane,
Îmi plătea chiar și chitanța!)

Băi de soare, băi de mare,
Și când m-aprindeam, băi vere!
stingea dintr-o suflare
Cu vreo trei halbe de bere,

Noaptea-n schimb, fata nurlie,
(Viță pură, românească)
nu pic la datorie,
M-alinta doar cu Fetească,

Iar în zori, la cafeneaua
A' din colț, ca pe nimica,
Până achita cafeaua,
sorbea din ochi Tănțica,

Unde-apoi, pe îndelete,
Visători, plini de speranțe,
Printre ultraviolete,
Pe nisip scriam romanțe...

..............................

Și acum am leafa mică,
Iar în veri caniculare,
De mi-ar fi Tanța gagică,
N-aș mai frige-o pe la mare,

Că doar fui iar... la Constanța,
Ce Mamaia, Eforie!
La o vară de-a lu' Tanța,
Într-o bombă, cu chirie,

Nu friptane, beri la gheață,
Nu tu dans, antren, visare,
Prima dată când în viață
M-am simțit prăjit la mare,

Fi'ndcă... după cununie,
Nu c-a dispărut romanța...
Am ajuns la ananghie,
Tot plătind VISA lu' Tanța!

poezie satirică de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valeriu Cercel

Caz penal

Domnule judecător,
Asta e discriminare,
Plus ... suntem un popor
Cu tradiții milenare,

Iar apoi, de-o l'om legal,
E și-o mare nedreptate,
Cum bărbatul e egal
Cu muierea azi în toate,

Astfel rog să ia instanța,
Fapta, în considerare,
Abuzat fiind de Tanța,
Ca "legitimă-apărare"

Căci, v-o jur, de-un car de ani,
Vai și-amar de capul meu!
Pentr-un fleac, rahaturi, bani,
M-a bătut la cap mereu,

Și acum, de pușcărie,
iertați, aș vrea să scap,
Doar o dat', fir-ar să fie,
O bătui și io la cap!

poezie satirică de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Un rău platnic

A mai zburat un an ca vântul
Și n-a plătit cota, chiria.
Ți-ai dat de zece ori cuvântul
Și niciodată... datoria!

epigramă de din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ignoranții

Ei își poartă ignoranța
Cum își poartă fusta Tanța,
Nu doar că nu se-ngrozesc,
Dar se mai și... fudulesc!

epigramă de din Epigrame (2011)
Adăugat de George BudoiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Valeriu Cercel

Discriminare divină (cu sarcasm și voie bună)

De s-ar vinde-n târg prostia,
Sau la mall în vr'un butic,
N-aș plăti la bloc chiria
Și-aș lua și eu un pic ;

Doar un gram și-ar fi de-ajuns,
Chiar inspector prin Pașcani,
După câtfi de uns,
N-aș mai scârțâi de bani,

Iar cu două, fac prinsori
-ntr-o zi m-aș procopsi,
Aș vota de patru ori
Și-aș scăpa de datorii...

Dar cu cinci, pe cinstea mea!
fi sculă-n minister,
Plus am și-o pilă grea...
Văru' Lică... e șofer,

Și... de n-aș avea eu minteee,
La vr'un kil, n-ar trece-un an
Și-aș fi, sigur, președinte,
Sau prin U. E., din cioban,

Însă, cu atâtea rele,
Nu se vinde-n galantar,
, la fel ca toate cele
Și prostia e un dar,

Bâzâind, ca toți deștepții
Amărâți și ofticați,
Că doar proștii și inepții
Au fost binecuvântați.

poezie de
Adăugat de Valeriu CercelSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valeriu Cercel

Vremuri noi

S-au schimbat atâtea-n lume, oamenii, la fel, și ei,
Mi-amintesc, și nu sunt glume, când eram noi tinerei,
Un flăcău, un oarecare, când la vatră s-a lăsat,
Era copt, om pe picioare... cemai! era bărbat ;

Prima toamnă cum găta de cules la razachie,
Omul se căpătuia cu vreo Leană sau Mărie,
Ca apoi, bun amorez, în micuțul lor cătun,
Era gata de botez chiar în postul de Crăciun,

Și cu Leana, ori Măria, făcea casă și copii,
N-avea treabă cu chiria, sau, la Visa, datorii,
Ajungând la patruș'cinci, vârsta când aproape toți
Cumpărau din târg opinci la nepoate și nepoți....

S-au schimbat atâtea-n lume, oamenii, și ei, la fel
Un flăcău, și nu dau nume, fiind mulți astăzi ca el,
Nu știe ce-i căsnicie, de copii numai spui,
Când, o zi, la cătănie, nu a fost în viața lui,

În schimb, șade cu chirie, singurel, ani după ani,
Având doar o datorie... dar, nu pomenim de bani,
Nici de Leni, nici Mărioare, căci o frază e destul,
Un flăcău la vârstă mare nu-i bărbat, dar e mascul,

Și de-abia când e sătul de spălat, gătit, călcat,
Și prin casă, de fudul, zi de zi făcând curat,
Socotind că nu e drept slugă-n casa lui să fie,
Se decide, înțelept, să-și găsească o soție,

Însă după cununie, pân' să se acomodeze,
I se scoală pe chelie, sictirit, să divorțeze,
Căutând la disperare ca să scape de năpastă,
Și tot din motive care... l-au făcut să-și ia nevastă.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sonet bohem

Tovarășului meu întru mansardă

Aseară mi-a venit proprietara,
Madame Ecaterine Bobnăut,
Punându-mi în vedere să mut,
Că n-am plătit chiria toată vara.

Am opinat timpul nu-i trecut,
dacă scriu romanul "Donna Clara",
O să proslăvească toată țara
Din Dorohoi și până la Sascut.

I-am spus, apoi, noaptea-i aurită,
m-a trădat o damă din elită
Și a fugit c-un prinț din Slobozia;

Și-am plâns pe-altarul dragostei defuncte,
Și m-a îmbrățișat și... puncte... puncte...
Și m-a convins că mi-am plătit chiria.

sonet epigramatic de din Picante
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

distincțieAceastă poezie a fost selectată Poezia zilei pe 28 martie 2016.
Distribuie

Bunicul

Avea bunicul o pălărie frumoasă
mi-a dăruit și mie una la fel
mergea la muncă în gradină ori pe câmp
își așeza pălăria josnu o murdăreasca
eram mereu împreună, îl imitam
îi plăcea să îmbrace la fel cu el
fapt care s-a și întâmplat
copil cum eram, nu știam -i bolnav
și într-o zi a murit
nici asta nu am priceput dintr-o dată
așa îmi tot așezam pălăria pe cap
și întrebam unde-i bunicul?

De atunci am rămas doar cu pălăria
în ea se ascunde bunicul
astăzi ca să fim împreună
nu numai în amintire,
o port la muncă în gradină
o așez jos lângă flori
și sap.

poezie de (5 mai 2010)
Adăugat de Llelu Nicolae VălăreanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mi-am dat seama locuiesc într-un cartier rău famat abia când mi-am plătit chiria la timp, iar a doua zi mi-a bătut poliția la ușă să întrebe de unde am banii...

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Veronica ȘerbănoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mircea Dinescu

Am stat și eu în tinerețe la Casa de creație de la Palatul Mogoșoaia. Eram poet sărac, n-aveam casă în Bucu­rești, dar aveam acolo o cămăruță la mansardă și era superb. Iar chiria era foarte mică. Mi-a plăcut atunci, eram emoționat în preajma marilor scriitori. Dar văzută dinăuntru, lumea scriitorilor e o lume mică, invidioasă și plină de ranchiună. M-am rupt de ea în 1990, după ce mi-am dat demisia de la Uni­unea Scriitorilor. M-am ener­vat atât de tare am fost acuzat pe nedrept, m-am certat cu toți și am plecat. Și până la urmă, a fost șansa mea.

citat din
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Intoarcerea barbarilor" de Mircea Dinescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -28.80- 10.99 lei.
Cornelia Georgescu

În gândul lui Lucian revenise chinuitor un singur amănunt, care nu-i dădea pace în acel moment: Anume, el era comandantul misiunii, iar în curând acest lucru va fi cunoscut de foarte multă lume, după oficializarea televizată din acea seară. O responsabilitate cam mare și grea care să apese pe umerii lui, un tânăr de numai 21 de ani. Oare cum ar fi corect să se comporte în această situație? Va reuși să se descurce sau nu? El spera da! Mai ales dacă se va comporta, după cum își pusese în gând, ca și cum nu s-ar fi schimbat nimic, deci, nu i se va urca șefia la cap.

în romanul Proxima
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valeriu Cercel

Gânduri de pomană

gândesc pe zi ce trece,
Oare ce s-ar fi-ntâmplat,
Cum, tot frec menta la rece,
fi fost eu șef de stat(?!)

Am aliură, am prestanță,
Am și priză la popor,
Iar la stat sunt bun de clanță
Mai mult ca un senator,

Apoi, cu idei dotat,
Și talente la gargară,
M-ar vota, la ochi legat,
Orișicare pierde-vară,

După care, imediat,
Chiar a doua zi mi-aș pune,
Pentru toți ce m-au votat,
Planurile-n acțiune:

Prima dat', o să declar
Ilegal statu-n picioare,
Astfel, va primi ȋn dar
Un fotoliu fiecare,

Și... să meargă ca pe roate
Lucrul bun, fără de fițe,
Cei ce stau la compensate,
Vor primi și cu rotițe,

Deasemeni, ideale
Când primesc degeaba hrană
La cantine sociale
Pentru statul de pomană!

Altora, fără-ndoială,
Le dau de-alea-automate,
Când sunt rupți de plictiseală
Și adorm, să-i dea pe spate,

Iar acelora ce stau
Pe-a părinților spinare,
Doar printr-un decret le dau
Și un praz pentru frecare,

Sau ridiche, fi'ndcă, logic,
După cât gaz ard, se pare,
Frecangii, ecologic,
Vor muri de poluare,

Iară popilor, ȋn dar,
Babele să nu se rupă,
Câte-un scaun-nalt, de bar,
Poala popii când o pupă,

Și-n sărmanul parlament,
Unde are fiecare
Doar un scaun, evident,
Din motiv de constipare,

Pentru-o bună performanță,
Le-aș da paturi fără scârț,
Când clocesc vreo ordonanță,
S-o voteze doar c-un pârț

Și, fără discriminare,
Un șezlong sau un hamac,
Le-aș da celor ce, sub soare,
Nici măcar umbră nu fac...

De-aia zic, pe zi ce trece,
Cum pierd vremea fără rost,
Tot frecând menta la rece,
Șef de stat eu să fi fost!

poezie de
Adăugat de Valeriu CercelSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

De 8 Martie

Soției mele astăzi vin
Și-i dau cu toată importanța:
Un ruj nebănuit de fin...
Rămas pe buze de la Tanța.

epigramă de din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Untaru

Doar nebunii mai aleargă

Viața doamnă nu-i așa cum vrei
Să mergi cu sacul la umplut
Un obuz ca un abuz
Va cădea mâine la trei
Și-ai să vezi din tot vraful
Se alege numai praful
Și pe nimeni n-a durut
Și-o s-o luăm de la început;
Viața doamnă e o luptă
Fără milă, fără legi
Și nu știi cu ce te alegi
Că e zilnic mai abruptă:
Fiecare pentru sine
Lasă în urma lui cadavre
Și frumoasele palavre
Numai cât să-i fie bine;
Poți să suferi, poți să speri
Jinduind la primăveri

Doar nebunii fără scuturi
Mai aleargă după fluturi
Cât mai poate fiecare
Și se îmbată de culoare!

poezie de
Adăugat de Ion UntaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
George Topîrceanu

Proprietarului meu, negustorul Arsay Măgârdician

Ce vorbă pot spune eu, oare,
Cu greutate la cântar?
Să-ți crească clientela mare,
Iubitul meu proprietar.
Copiii veseli să-ți trăiască
Cu sănătate și noroc,
Și prețul mărfii să sporească!
Chiria mea... să stea pe loc!

poligramă de
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Balade vesele si triste" de George Topîrceanu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -13.39- 8.97 lei.
Valeriu Cercel

Necazuri familiare

Ați văzut ce rău e când
Un bărbat nu vine-acas'
Și-l găsiți la crâșmă bând
Înspre ziuă plin de fas?!

Și de mai ai și noroc
De-ăl mai bun din ăi mai răi,
Dimineața, pe cojoc,
Te scoli și cu vânătăi,

Dar să fie și curvar,
Câte-o lună să nu-l vezi,
Ți se pare chiar bizar
Măritată să te crezi,

Nu mai zic de bani, halal!
Cât ți-ar fi soțul de drag,
Și cafteală și scandal,
Toate de la ei se trag,

Doar Lenuța, mândră-n sat,
Cu ochi negri, diafani,
Nu s-a plâns de-al ei bărbat
Niciodat' în șapte ani,

N-a avut vorbe, scandal,
Ion, cum am dedus,
Era soțul ideal
Și chiar foarte bine pus,

N-a sosit o noapte beat,
Fără bani, și-apoi, atins,
Ca oricare urecheat,
S-o mai ia și la încins,

Nici pe zi, el umblăreț,
Nu s-a agățat, haihui,
De vreo fustă prin județ,
Stând în pătrățica lui,

Până ieri, să vezi necaz!
Calculând după venit,
A făcut Lenuța caz
Cât de scump a devenit,

C-a sărit, tot de la bani (!)
Leana,-n sus, aproape-un ceas...
Știți cum fac, la șapte ani,
Ale noastre... parastas!

poezie de
Adăugat de Valeriu CercelSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Aniversară - soției mele

Iubit-o, iată, astăzi, vin
Să-ți dau, cu toată importanța,
Un ruj, nebănuit de fin,
Rămas, pe buze, de la Tanța!...

epigramă de din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2004)
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valeriu Cercel

8 Martie

De ziua ta femeie, de ești mamă sau fică,
Ori metamorfozată în soacră mare, mică,
Doresc la fiecare un cer fără de nori,
Lângă acela care v-aduce astăzi flori,

Și mulți ani, fericire, căci fără voi n-am ști
Ce-i patima-n iubire, sau ce-i a pătimi,
Ce simte un bărbat, călcându-i neuronii
În fiecare zi, mai des ca pantalonii,

Cum flacăra-i dogoare, și cât de exaltată
E inima ce-i sare când soacra se arată,
Și sângele-i cum fierbe, și tot e numai ape
De-a voastră gură dulce când caută să scape ;

, cine-n lume oare, când nu face prezență,
Îl cată-n disperare la morgă sau urgență (?!)
Ca-n zori, fără de ghete, palton sau fără bască,
S-apară cu buchete de Panciu sau Fetească (!)

Și cin' l-ar mai păzi, de n-ați fi voi de strajă,
Să cadă,-n noapte, zi, la altele în mreajă,
Sau cin' l-ar îmbrăca, frumos, la patru ace,
Când el e programat doar ca să se dezbrace (?!)

Căci de-aia lui, săracul, scurtat și de o coastă,
I-a dat Domnul, cu sacul, noroc de o nevastă
Făcută să apară, în prag, de soare plină,
Chiar și când plouă-afară, în ziua de chenzină,

Iar seara, la culcare, ca-n clipa cea dintâi,
Să-l scoată, iubitoare, un ceas de sub călcâi,
Și-n gingașe cuvinte, în toi când e amorul,
Să dea, i-aduce-aminte, în zori cu-aspiratorul,

Prin piață-apoi o tură, lista-i pe hârtie,
Și-n drum, pe scurtătură, și pe la florărie....
Da' nu cumva să uite, să ia niște Cotnar'
Să-nchine, cu băieții, la cină un pahar,

Fi'nd ziua când femeia, cât viața e de grea,
I-aduce lui aminte, are-o zi și ea,
Căci altfel, el confuz, cum e de obicei,
Ar crede, cum se vede, toate-s ale ei!

poezie de
Adăugat de Valeriu CercelSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Cilibi Moise

Un om bogat nu primea în casă niciun prieten, nu lăsa să se apropie de ușa sa niciun sărac, trăia singur; sărăciei făcându-i-se milă de dânsul că n-are cu cine să petreacă, intră într-o noapte pe coș și-i ținu de urât în toată viața sa.

aforism de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Antologia aforismului românesc contemporan
cumpărăturiAntologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!

A fost, n-a fost, unii zic c-a fost. Într-o colibă, la malul mării, trăia bătrânul Cadâr. Era un bătrân de treabă, dar veșnic amărât. Și cumnu fie, dacă baba îi murise și nu-i lăsase urmași? Cadâr era tot mai gârbov și, pe seară, când se așeza cu picioarele încrucișate sub el, nu avea pe nimeni să-l ajute să se scoale, sprijinindu-l de subsuori. Greu îi venea lui Cadâr să se ridice de jos și trist își fuma luleaua, privind jocul valurilor.

în povestirea Povestea fericirii (1958)
Adăugat de Dan CostinașSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Basmele omului. Ed. ilustrata" de Vladimir Colin este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -8.00- 4.96 lei.
Cineva are nevoie de răspunsul tău: Ce să scriu într-un eseu despre dorul meu de școală? Fii primul care răspunde!

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Direcționează
2%
către Asociația Culturală Citatepedia!

Citește detalii »

Votează pagina

Dacă îți place această pagină, o poți vota cu un clic, pentru a-i ajuta pe alții să o găsească mai ușor.

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!