Închipuire de primăvară

Înserarea mă pândeşte
Ca pe-o floare de cireş
Vântul, care îşi urzeşte
Din petale, firav preş.

Noaptea mă va spulbera
Sub copite nevăzute;
Un cioban va fluiera
Pilda unei oi pierdute.

Zori de zi, mai zăboviţi!
Vreau să ţin în clar-obscur
Ochii veşnic istoviţi,
Care mă pândesc să-i fur.

poezie de Marius Robu din Aproape alb (16 martie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ziua ta

De ziua ta ţi-aş dărui o floare
Crescută din lumină şi ninsoare
Pe cea mai albă şi mai caldă stea
Din ochii mei şi din iubirea mea.

În viscolitul vieţii mele drum
Şi ghioceii se năşteau pe-acum
O, floarea mea, prin câte am trecut
Ca să te văd şi ca să te sărut!
Sfios îngenunchez ca la un sfeşnic
La cea mai dalbă floare dintre stele
Şi nu ştiu dacă să te rup, sau veşnic
Să te păstrez în visurile mele.

poezie de Marius Robu din Pacoste de dragoste (21 ianuarie 2010)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bătrâneţe

A-nflorit salcâmul mai tarziu,
Muguri au plesnit cu viers de liră,
Noaptea, timpul ghemul şi-l deşiră,
Bate vânt din penele ce scriu.

Rădăcini se-nfig cu sete-n sol,
Ramuri săgetează nalta boltă
Florile-ntr-o horă dezinvoltă
Cad sinucigaşe către sol

Picuri cad din ceruri suspinând,
Lacrimi pentru clipele pierdute,
Ploaia vine tainic să sărute,
Floarea sa mai albă ca oricând.

Numărând petalele ce cad,
Văd că-n orice floare care pică,
Se ascunde-un zbor târziu, de clipă,
Răscolindu-mi sufletul nomad.

Cad petale din salcâm mereu,
Aburi albi învăluie suflarea,
Din înalt coboară înserarea...
E bătrîn salcâmul... poate-s eu?

poezie de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De pe mal

Lacurile cele mai cuminţi
Se visează râuri în cascade,
Vânturi, ca ieşitele din minţi
Îşi doresc, noian din cer să cadă...

Apa mea e cel mai liniştit
Iaz, cu nuferi albi, fără talaz,
Cu pescari pe margini, aţipiţi
De frumos, de tihnă, de răgaz...

Vântul bălţii mele vreau să fiu
Şi să mă transform în uragan,
După care să-i arăt că ştiu
Cât este de mare, de ocean,

De potop, iar eu ce Noe sunt
Şi ce arcă mi-am făcut pe mal,
Ascunzându-i, însă, că-s cărunt,
Iar pe faţa ei... nici semn de val.

poezie de Marius Robu din Luceafărul de dimineaţă (22 mai 2015)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zâmbet - floare trecătoare

Pentru femeie nu-i o bucurie
Mai mare decât zâmbetul de prunc.
Iubita mea, scriind o poezie,
Veşmintele bărbatului le-arunc.

Devin copil în fiecare slovă
Şi zâmbet fac din fiecare vers,
Un liliac mă simt, cu floare movă
Care din ochii mei, în timp, s-a şters,

Punând în loc un zâmbet de copil,
Doi ochi bătrâni ce scriu doar pentru tine,
Lăsând pe foi albastrul de metil
Al unei tot mai consumate(-n) mine.

poezie de Marius Robu din Luceafărul de dimineaţă (7 mai 2015)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toate pildele Domnului: pilda fecioarelor, pilda năvodului, pilda seminţei căzute între spini, pilda pomului care n-a facut roade, cer virtutea arătată prin fapte.

Sfântul Ioan Gură de Aur în Omilii la Matei
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îţi datorez o zi din viaţa mea. Cea în care am fost veşnic.

aforism de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unei începătoare care zice că–şi distruge sănătatea scriind noaptea

Cu lung geamăt vântul trece.
Luna-şi urcă silueta
Pe al norilor balcon
Şi priveşte cum poeta
Îşi distruge-n noaptea rece
Bunătate de... creion.

epigramă de Mihai Condali din Voivodina, Banatul Sârbesc (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Potop de zori

Potop de zori, potop de rai
Înghite noaptea de pe plai
Când al cocoşilor cântat
Goneşte noaptea de prin sat.

Potop de vis, potop de dor
Mă ia pe mine cel ce mor
Mă lasă liber să plutesc
Pe mine, cel ce te iubesc.

poezie de Marius Robu din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-aş fi ...

De-aş fi picur mic de ploaie
Să sărut iarba văpaie,
S-aduc înapoi la viaţă
Ce pândea arşiţa hoaţă.

De-aş fi bob firav de rouă,
Aş privi la luna nouă,
Cum îşi leapădă cămaşa,
Dispărând în zori, trufaşa.

De-as fi mugurul în floare
M-aş îmbăta de culoare,
Până când zefiru-n pale
M-ar troieni în petale.

De-aş fi munte, eu, reperul
Mi-aş lua înaltul, cerul
Şi-apoi străpungând albastrul
Mi-aş bate-n zenit pilastrul.

De-aş fi râu, printre ponoare,
M-aş rostogoli în mare
Şi de-acolo mai departe,
Din oceane aş fi parte.

Dar sunt o biată fiinţă,-
Ce vreau, e cu neputinţă...

poezie de Mihaela Banu din Din volumul Paşi peste margine de timp (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oglinda oarbă

Firul de sânge care îmi iese din buzunar
firul de lână care îmi iese din ochi
firul de tutun care îmi iese din urechi
firul de flăcări care îmi iese din nări

Tu poţi crede că urechile mele fumează
dar oamenii au rămas ţintuiţi în mijlocul străzii
pentru că în noaptea asta se vor vopsi în negru toate statuile
şi va fi insomnia mea aceea pe care o vei cunoaşte
o insomnie oarecare de cretă şi de argilă
o insomnie ca o sobă sau ca o uşă
sau mai bine ca golul unei uşi
şi în dosul acestei uşi vreau să vorbim despre memorie

vreau să mă miroşi ca pe-o fereastră
vreau să mă auzi ca pe un arbore
vreau să mă pipăi ca pe o scară
vreau să mă vezi ca pe un turn

poezie de Gellu Naum din Culoarul somnului (1944)
Adăugat de Adelina V
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reveillé

Azi ne spânzură-n puşcăria de lângă calea ferată.
Fluiera locomotivele de te trec fiori
Şi gem roţile trenurilor noaptea toată
Pentru oamenii care mor în zori.

poezie de A.E. Housman din Un flăcău din Shropshire, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colţul iubirii

Bate vântul visurile mele,
Fluierând o doină-n orice os,
Chiar dacă sunt ude şi sunt grele,
Oasele de vise plâng duios.

Zori de zori îmi scapătă credinţa,
Despre ce nu ştiu ce să mai scriu
Şi m-acomodez cu nefiinţa
De parc-aş fi fost vreodată viu.

Reacţionez la nepăsare
Tot mai rar şi parcă tot mai stins;
Prea puţin iubirea mă mai doare,
Peste rănile-i de când a nins.

Bate vântul, primăvara vine
Şi bandajul alb se va-nverzi,
Greieri leneşi, harnice albine
Laolaltă mă vor asurzi.

Iarba va creşte fără s-o aud,
Şi-n ochii mei va fi doar verde crud.

poezie de Marius Robu din Aproape alb (24 februarie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu ochii în pământ...

Mi s-au uscat cuvintele-n cerneală
Şi versu-mi stă neputincios la pândă,
De când greşeala asta infernală
Mi l-a trimis pe NIKY la osândă,

Osânda noastră, nu a lui, fireşte,
La care toţi în van îi dăm cu flit,
Că stă pe undeva şi ne pândeşte
Cu al fatalităţii sale rit,

Când frazele pe rând mi se destramă
În păpădii suflate în neant,
Să se-ntâlnească-apoi în epigramă,
Ca ei să-i fiu, că vreau nu vreau, amant,

Într-un amor de strictă complezenţă,
În aşternutul strict imaculat,
Pe care mulţi, mânjiţi de indecenţă,
Îşi poartă paşii cu... în ce-au călcat!

poezie de Alexandru Hanganu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Turma speranţelor

degeaba mai încearcă Făt-Frumos să iasă din somnul raţiunii cu paloşul curat şi Ileana Cosânzeana pe umeri
degeaba a cântat toată noaptea la stână ca un cioban de oameni cu fluierul înlăcrimat de Mioriţa imanentă
cioban de oameni cu faţă de supererou sau de hipererou sau de megastare
cioban de oameni căzut în dureri de nebănuit care priveşte tremurând şi năduşind focul în noapte
degeaba negeneraţia barbară şopteşte prin stână din negură ca o iluzie din adânc
degeaba vor aduce prea frumosul lor sens de izbândă în faţa urâţăniei şi a minciunii
până în zori din turma de oameni vor cădea multe poezii

poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochi larg închişi

E toamnă, să nu mor de dor,
Ignor căderea frunzelor,
Închişi ţinând şi foarte strânşi
Ochii, de teama iernii plânşi.

E prima dimineaţă-n care,
Din prea sărate-n mai amare
Decât pelinul s-au schimbat,
De lacrimi zic, şi-au îngheţat.

Oricât îi ţin închişi, n-au cum,
De ochii mei vorbesc acum,
Să vadă visul care-i ţine:
Că vara ce s-a dus, revine.

poezie de Marius Robu (7 noiembrie 2015)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii mei, stele-nviate

De-acum nu voi mai scrie despre stele,
Că sunt şi ele nişte muritoare,
Se ghemuiesc până se sting în ele,
După ce ard cu multă-nflăcărare.

În ani, peste vreo zece triliarde,
Vor fi cu toate veri în pragul iernii,
Aceste flori de noapte nu pot arde
Cât dragostea din ochii mei, eternii,

De care, când ai dat întâia oară,
Ca şi acum, când nu ai ochi să-i vezi,
Mă plâng, ştiind că poţi să-i faci să moară
Şi râd, ştiind că poţi să-i înviezi.

poezie de Marius Robu din Luceafărul de dimineaţă (12 aprilie 2015)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

TREIMEA LUI ANAXIMENE

Ca o floare de văzduh,
Barza mea dusă de vânt
Se va-ntoarce pe pământ
Cu Iisus, Cu Sfântul Duh
Şi cu Tatăl,
Vântul bată-L!
Şi cu Sfântul,
Bată-L vântul!

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cireş aş fi

Sufletul meu e vinovat
Că n-a iubit cât a uitat
Şi-a mers mai mult decât a stat
Şi ce-a găsit n-a căutat.

Sufletul meu de n-ar mai fi
Când anotimpul mi-ar veni
Cu trupul tot aş înflori
Cireş aş fi de n-aş iubi.

poezie de Marius Robu din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dezbuimăcire

Lumina zorilor albastră
Şi roşiatică puţin
Mă mângâie printr-o fereastră
Cu braţul său firav şi lin.

Retina care s-a trezit
Buimacă dintr-un vis ciudat
E mângâiată şi subit
Se vindecă de ce-a visat.

La fel te-ai vindecat, se pare
Iubire de iubirea mea,
La mângâierea trecătoare
A unei raze dintr-o stea.

poezie de Marius Robu din Carte de bucăţi (11 septembrie 2007)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dezbumăcire

Lumina zorilor albastră
Şi roşiatică puţin
Mă mângâie printr-o fereastră
Cu braţul său firav şi lin.

Retina care s-a trezit
Buimacă dintr-un vis ciudat
E mângâiată şi subit
Se vindecă de ce-a visat.

La fel te-ai vindecat, se pare
Iubire de iubirea mea,
La mângâierea trecătoare
A unei raze dintr-o stea.

poezie de Marius Robu din Carte de bucăţi (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!