Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Panait Cerna

Primăvara

Cu făptura ei de floare
Și cu daruri noi,
Veșnica biruitoare
A sosit la noi.

Trandafirii aurorii
Sunt obrajii ei,
Văl de argint ea are norii
Albi și subțirei.

Naltă, mândră, stă-n picioare
În rădvan domnesc...
Gingaș chip de fată are
Brațul voinicesc.

Viu strunește-n aer zâna
Roibi hrăniți cu jar;
Cai de vânt, scăpați din mâna
Cruntului Ghenar.

Bubuind înaintează
Pe un pod de nori,
Până iese-n drum de rază
Străjuit de flori...

La rădvanul ei, în soare,
Să privești nu poți!
Ard la osii pietre rare
Fulgere la roți.

Ferecați de caru-i de-aur
Vin, în pas zorit,
Crivăț cel nebun și Faur
Cel neisprăvit.

Ea-și privește cu mândrie
Prinșii de război
Chiuie de bucurie
Roibilor apoi...

Și rădvanul de lumină
Trece scăpărând
Brazi și palteni i se-nchină,
Freamătă pe rând;

Apele i-aruncă perle,
Când o simt trecând;
Grauri se rotesc, și mierle
O petrec cântând.

Fulgeră din zbor...
Sub roate Ia ce-i slab sau mort:
Sfarmă crengile uscate,
Rupe-al iernii tort.

Năruie pe unde trece
Cuiburile vechi
Și cu sufletul petrece
Tinere perechi.

Peste ochii lor adie
Văluri de colori;
De la sânul ei, zglobie,
Le aruncă flori...

Flori de rug, flori de zăpadă,
Zboară-n lunci mereu
Ah, și una fu să cadă
Drept la pieptul meu!

Semn zeița face-n pripă
Roibilor să stea
Ah, și ei opresc o clipă
Drept la poarta mea!

Fii la noi binevenită
Tu, regina mea!
Mâi, de-acu, la noi, iubită,
Nu te depărta!

Ea mă mângâie, c-o mână...
Țineți-o, voi, sorți!
Mult nu poate să rămână:
Sunt și alte porți!

Dus cu sufletul aiure,
O petrec în văi,
Peste vârfuri de pădure,
Pe cotite căi...

Dintr-un timp se-nalță tare,
Urcă în tării...
După ea se iau în zare
Stol de ciocârlii.

Dar și zborul lor se curmă,
Și cântarea lor
Codrii verzi rămân în urmă,
Flori jelesc de dor...

Printre raze mii, nebuna
Se topește-n zbor
Păru-i fâlfâie totuna
Cu mătasea lor.

poezie celebră de din Convorbiri literare (aprilie 1910)
Adăugat de Dan CostinașSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Flori...

Peste tot dai doar de flori...
Peste dealuri și câmpii,
În buchete la copii,
În ghiveci, pe rămurele
Dar și-n locuri strâmturele;
Mai găsești flori și pe piept
Și pe cap când ești deștept,
Flori poți prinde la stomac,
Sunt și-acelea cu caimac;
Flori se scot și prin viu grai,
Sunt și flori de mucigai,
Nu mai zic, les fleurs du mal
Recitate gutural....
Iar primordiala floare
Cea trimisă de la soare...

poezie de (11 mai 2016)
Adăugat de Vasile ZamolxeanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marin Moscu

Miros de flori

Miros ninsorile de flori,
Imperiul veșniciei poartă obiceiul
De-a pune în icoane sărbători
Și-n poezia vieții înveșmântează teiul.

Harul rotunjit de pomenire
Deschide clanța vâltorilor în zbor,
Se rotesc domniile în mine,
Istoria renaște în popor.

Încalec roibul desenat cu smoală
În povești cu tonomate reci,
Îndepărtarea-și pierde din picioare,
Se-nalță tronuri vechi pe noi poteci.

Mătasea ceții trece-n cimitire
Și haosul rămâne ne-ntrerupt
Când cerul sorții-și pune sânul
La gura nemuririi ca fie supt.

Miroase a petale în iarna care vine,
Păsări se înalță peste nori,
Ești garoafa crescută din zăpadă
Și-n jurul tău buchete, miile de flori!

poezie de
Adăugat de Marin MoscuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Clepsidra vartejului negru" de Marin Moscu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -26.97- 15.99 lei.
Dana Ene

Cântec dalb

stele cad pe rând, pomii-și schimbă haina,
dalbe flori la geam, dalbe flori de cânt.
hai deslușim care este taina
născătoarei ierni de prunci pe pământ!

hornul scuipă fum, adormiți coșarii
rătăcesc în vis ca niște nomazi,
stol după alt stol, numai mătăsarii
trag fuioarele ceții peste brazi.

de argint îmi e răsuflarea caldă,
printr-un ochi de geam deschis între nori
cade-n palma mea fulgul de zăpadă,
lacrimă de mir, cântul dalbei flori.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marin Moscu

Trece un semn...

Clipește senzual, clipește,
Ambițiilor puse-n zbor,
Cu fericiri înalță stilul
Plăcerii unui nou amor.

Zâmbetul ei este mirific,
Un trandafir rotat în piept,
O muzică de preamărire
Pe care pururi o aștept.

Pământul se topește-n sânge
Când printre flori e singurea,
Aprind în cer roua de vise
ard o clipă doar cu ea.

Trece un semn prin veșnicia
Iubirii ce nebun i-o port
Când mătură zăpada vieții
C-o lumânarea pusă-n tort.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihai Eminescu

Frumoasă-i...

În lacul cel verde și lin
Răsfrânge-se cerul senin,
Cu norii cei albi de argint,
Cu soarele nori sfâșâind.
Dumbrava cea verde pe mal
S-oglindă in umedul val,
O stâncă stârpită de ger
Înalț-a ei frunte spre cer.
Pe stânca sfărmată sui,
Gândirilor aripi le pui;
De-acolo cu ochiul uimit
Eu caut colo-n răsărit
Și caut cu sufletul dus
La cerul pierdut în apus.
Cobor apoi stânca în jos,
Mă culc între flori cu miros,
Ascult la a valului cânt,
La gemătul dulce din vânt.
Natura de jur, împrejur.
Pe sus e o boltă de-azur,
Pe jos e un verde covor,
Țesut cu mii tinere flori.
Văd apa ce tremură lin
Cum vântul o-ncruntă-n suspin
Simt zefiri cu-aripi de fiori
Muiate în miros de flori,
Văd lebede, barcă de vânt,
Prin unde din aripe dând,
Văd fluturi albaștri, ușori,
Roind și bând miere din flori.
De ce nu am aripi să zbor,
M-aș face un flutur ușor,
Un flutur ușor și gentil
Cu suflet voios de copil,
M-aș pune pe-o floare de crin
Să-i beau suflețelul din sân,
Căci am eu pe-o floare necaz,
Frumoasă-i ca ziua de azi!

poezie celebră de (1866)
Adăugat de Ion UntaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Calin" de Mihai Eminescu este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la doar -38.44- 15.99 lei.

Flori, flori, flori

Când vremea se încălzește
Toate plantele-nfloresc.
Atunci natura ne zâmbește
Cum oare să n-o iubesc?
Prima floare ce-nflorește
Este ghiocelul.
Când zăpada se topește
Își arată clopoțelul.
În culoarea cerului senin,
Viorelele-nfloresc.
E semn că păsările vin
Din nou pe plaiul românesc.
Apoi, zambila albastră
Cu laleaua se întrece,
Care, cum să stea în glastră
Și să bea din apa rece.
Când mijește soarele
Regina nopții se închide.
Desfăcând petalele
Altă floare se deschide.
Trandafirul dă în floare
În alb, roșu sau gălbui.
Te-ndeamnă rupi o floare
La ureche să o pui.
Crinii-s ultimi din toate
Florile care-nfloresc.
Fără ei, zău, nu se poate,
Doar sunt din neamul regesc.
Cu gladiola împreună
Și crizantema de toamnă
Într-un covor se adună
Și la viață te îndeamnă.
În straturi multicolore,
Cu parfumuri diferite,
Toate cu nume sonore,
La femei sunt oferite.
Și copacii înfloresc,
Unul câte unul.
Liliacul cel domnesc
Este totdeauna primul.
Apoi ceilalți pe rând,
Flori frumoase își desfac.
Printre ei te plimbi cântând
Cu omul care ți-e drag.
Ultimul este salcâmul,
Pomul care înflorește.
Zboară în văzduh lăstunul,
Vara lungă o vestește.

poezie de (martie 2010)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Vivian Ryan Danielescu

Cade gheață peste flori

Ziua cerul se-norează
Într -o galaxie mare
Soarele doarme visează
Printre stele lucitoare

Pletele sunt așezate
Sub un nor pufos
A lăsat vântul bată
Vântul aprig furios

Norii negrii se adună
Vântul suflă rece
În nori fulgeră și tună
Ziua fără soare trece

Pică lacrimi înghețate
Plânge norul cel rebel
Fie-i greșelile iertate
Se va-împrăștiea și el

Eu îl rog pe soare iară
Să se uite printre nori
Amintind că vine vara
Iarba-i verde în zăvoi

Timpul e să se trezească
Avem nevoie de ploi
Aerul -l încălzească
Cade gheață peste flori

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Rochia

Aș aduna în palme petalele de floare,
Din crini și lăcrămioare o rochie -ți fac
I-aș pune și paiete din razele de soare,
La poale aș tivi-o cu flori de liliac

Și-n loc de cingătoare pe talie s-o țină,
Ți-aș împleti albastre flori de nu mă uita,
Ți-aș așeza pe frunte cunună de lumină
Și nu din astrul zilei, ci din privirea ta.

O rochie ți-aș face din florile pădurii
Și ți-ar veni turnată, mai bine decât crezi
În degrade-mbinate, culorile naturii
Ți-ar scoate-n evidență frumoșii tăi ochi verzi.

Și astfel înflorită fii o veșnicie
Rivala primăverii, regină peste flori
Și pe covorul roșu când vei păși mlădie
Umili, ți se-încline cohorte-ntregi de sori,

-ți cadă la picioare neplânse ploi de stele
Și vântul să te poarte în zbor până la nori,
Când nopțile-ți vor țese senine, lungi perdele
le desfacă luna, iar tu să te strecori.

O rochie-ți voi coase, cu ea să ți se-mbrace
Și sufletul, și trupul în blânde, vii culori
Din galaxii pierdute atunci mă voi întoarce
În fruntea unei armii de îngeri păzitori
Din zori și până-n noapte, din noapte până-n zori,
-ți fim gardă regală, regină peste flori!

poezie de
Adăugat de BăștinașulSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ninge în colind străbun

Vin să vă colind străbun
Flori de măr și Leru-i ler
În Ajunul de Crăciun
Florile dalbe

Ninge cu argint din cer
Flori de măr și Leru-i ler
Ninge Dor, peste Muscel
Florile dalbe

Ninge cu argint în vatră
Florea Soarelui, raza Soarelui
Peste Țara minunată
Florile dalbe

Ninge până-n Orăștie
Leru-i ler și flori de iie
Peste Lupi și peste Glie
Florile dalbe

Ninge aspru peste noapte
Flori de măr și diamante
La Blidaru, pe Cetate
Florile dalbe

Ninge-n rânduri, ca o salbă
Floarea Soarelui, raza Soarelui
Sarmisegetuza-i albă
Florile dalbe

Ninge slava, an de an
Leru-i ler și cânt de-alean
Sfânt, pe Crucea Caraiman
Florile dalbe

Ninge, fiindc-așa vrea Domnu'
Flori de măr și Leru-i ler
Pe Bucegi și peste Omu'
Florile dalbe

Ninge-albastru, ca în vis
Floarea Soarelui nestins
Ninge viscolind pe Sfinx
Florile dalbe

Ninge burnițat, mărunt
Flori de măr, zburate-n vânt
Trezind Dacii din pământ
Florile dalbe

Ninge tare, vine ger
Flori de măr și leru-i ler
Peste sufletul stinger
Florile dalbe

Ninge-n cugetul curat
Flori de măr, Ler argintat
De Dragoste însetat
Florile dalbe

Ninge-n Suflet de nomad
Floarea cetinii de brad
De ninsori, Carpații ard
Florile dalbe

Ninge alb, pe Țara mea
Flori de măr și flori de nea
Ninge sfânt, în Dacia
Florile dalbe

poezie de (24 decembrie 2016)
Adăugat de dory58Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Flori

pe fereastra deschisa
a intrat primavara
a dat buzna in inima mea
aruncand cu flori peste noi
un soare rosu se revarsa
pe cer
cu buze rosii ne saruta
pe obraji
ochii tai sunt doua flori
caprui
deschise in inima mea
a venit primavara
aruncand cu flori peste noi.

poezie de
Adăugat de Stela CiobanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Corina Mihaela Soare

Ne despart pe noi de flori

Nisipul ridicat de vânt
Ne-a astupat din ochi
Și n-am mai văzut
Cât de curând, cât de curând,
Suflarea lui din când în când
Aruncă depărtarea lată,
țină clipă la distanță...
Atâtea depărtări și zări
Azi ne despart pe noi de flori,
Azi sub același cer plăpând
Când ne e soare, când e vânt,
Când e noroiul peste noi,
Când ne mai spală ochii ploi
Și fiecare cu-a lui noapte
Vorbește și se ceartă poate
Și fiecare cu privirea mută
Privește dimineața slută
Însingurată, bând cafea,
Gândindu-se la vremea rea
Ce trebuie să o străbată,
Cu ochii ce nu văd prin ceață.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Doina Bonescu

Albine și flori

Păstrez încă în mine vis
Tulburător de trist
Și-adânc ca un abis

Privesc pe geam înfrigurată
Afară încă e zăpadă
Și norii sunt gata să cadă

Timid un liliac ar vrea
-mi șteargă cumva lacrima
Ce pe obraz îmi tremură

A reușit, mâna întind
Prind primăvara ce-a venit
Cu muguri verzi și chip iubit

Speranța zilei care vine
Alungă iarna ce-i în mine
Aștept văd în flori albine.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihaela Banu

Deja mi-e dor de fluturi ...

Din văzduh plouă cu fluturi.
Le-aș pune pe-aripi săruturi,
Dar își văd de drumul lor,
Înspre Raiul florilor.

De când cântă pitpalacii,
Ard de dor, în flăcări, macii,
Ce-i așteaptă-n lanuri coapte,
De cu zori până în noapte.

Pe albastrul de cicoare
Poposesc pe timp cu soare,
Iar de-i cerul plin de nori,
Se iubesc cu mii de flori.

Pe răzorul cu lavandă
Aduc dragostei ofrandă,
După ce o noapte albă
S-au iubit cu flori de nalbă.

Iar când vântul bate-n pale
Leagăn au în flori de cale,
Până-i cheamă, în nou zbor,
Alte vorbe dulci de-amor.

Doar cu-o biată zi, avere,
Sunt ființe efemere...
Mâine, se vor scurge-n luturi.
Ah, deja mi-e dor de fluturi!...

poezie de din Te rătăcesc în gânduri, ca să te regăsesc (2020)
Adăugat de Mihaela BanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Auzi, iubito...

auzi, iubito, florile pe câmp
cântă cu iarba și pământul,
cântă și pomii rând pe rând,
în frunza lor cântă și vântul

pe cer aleargă printre nori
un stol de păsărele,
se prind de aripi, se cobor
și urcă iar spre stele

dar cerul n-are nici o stea,
doar ele știu unde sunt ele,
la noapte noi le vom vedea
împresurate de inele

auzi iubito, greierii,
orchestră fac de dimineață,
dorințele cu unduiri
ni se citesc, în ochi, pe față

ești mai frumoasă ca oricând,
iubita mea cu buze coapte,
dă-mi mâna să cântăm râzând,
aceste clipe ale noastre

când te întinzi peste pământ
ești floarea cea mai înflorită,
parfumul tău îl simt prin vânt,
vreau -ți respir clipa dorință

întinși pe iarbă printre flori
îți simt căldura, o chemare,
am amețit de-atâtea ori
sub trupul tău ușor de floare.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Zbor spre sufletul tău

Un zbor spre sufletul tău iar,
Mi-aduce gânduri în pahar,
Iar tu când bei e o plăcere
Și pentru mine-o mângâiere.

Un zbor spre sufletul tău iar,
Cel mai frumos cadou mi-aduce-n dar,
Iar soarele-mi luminează chipul
Și fuge de la noi sfârșitul.

Un zbor spre sufletul tău iar,
Îmi duce gândul meu hoinar,
În grădina ta cu soare și flori
Și unde timpul nu-l măsori.

poezie de (10 mai 2019)
Adăugat de Eugenia CalanceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ți-am adus regina nopții...

iubito, flori în jurul tău
și toate poartă oful meu,
atât de multe, albe, roșii,
eu ți-am adus regina nopții

zâmbești, îți place, săruți
și ochii tăi îmi sunt plăcuți,
văd dragostea jucând în ei,
m-ai așteptat sub flori de tei

pe bancă stăm și mai vorbim,
pe rând în ochi furiș privim,
te strig încet și-același nume,
iubire suntem printre glume

te-aud râzând, apoi râd eu
în palme ai prins dorul meu,
îți caut obrajii ți-i sărut,
mă simt iubit și-al tău drăguț

ne prinde luna împreună,
îmbracă noaptea în lumină,
sunt razele atât de calde
și vor în ele ne scalde

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
George Ceaușu

A sosit primăvara! Au apărut și florile... de gheață!

Numai gerul le dă viață
Și pe geamuri le răsfață,
Parc-ar fi niște vitralii,
Sunt tot flori, dar nu sunt dalii.

Dar buchetul lor frumos
Nu are niciun miros,
Cum au celelalte flori...
Adiere și culori.

Acestea sunt flori de gheață,
Ce se săvârșesc din viață,
Cu prima rază de soare...
Uneori și c-o suflare!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Iulia Hasdeu

România

Câmpia ne zâmbește, de flori împestrițată
Ca un chilim ce-l țese natura-n fețe vii;
Și iarba cea subțire, de vânturi aplecată,
Ascunde mii de fluturi cu aripi argintii.

Când florile mișcate de-o blândă adiere
Se-mbată de lumină sub soarele cel cald,
Din sânul lor albina cu poftă soarbe miere
Notând din floare-n floare pe marea de smarald.

Deodat' un nor năpraznic astupă mândrul soare,
Un văl ursuz și rece se-ntinde peste flori;
Se-ntunecă pământul de-o noapte-ngrozitoare;
Și fluturi și albine-s cuprinse de flori.

Dar iată că pe ceruri, spărgând nemila ceții
Un înger se ivește, trimis de Domnul sfânt:
Împrăștie toți norii, cu raza dimineții,
S-așterne iar voioasa lumină pe pământ.

Câmpia cea bogată e dulcea Românie
Cu fluturi, flori și-albine; iar norul cel cumplit
E dușmanul ce tinde s-o ducă la robie
Lățind o neagră umbră pe ceru-i umilit.

Luceafărul ce vine ca ne dea dreptate,
Gonind întunecimea prin falnicul său zbor,
În lume acel înger se cheamă Libertate;
El trage după dânsul lumină peste nor!

poezie celebră de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Deneuve, de dragoste

Un chip închipuit, dintr-un dulce vis,
Poate-ntâlnit într-un café din Paris
Sau poate-ntr-o crêperie în Montmartre?
Sau poate lângă mormântul lui Sartre?
Chipul tău urmărește în métro,
Pe străzi, îmi zâmbește din vitrine, o
Imagine-nsorită de părul blond
Îmi încălzește sufletul vagabond...
În cafenea stau la masă, la soare,
Sunt asediat de vrăbii cerșetoare,
Oriunde-ntorc privirea, văd ochii tăi
Mereu, printre căzătoare flori de tei,
Printre raze de soare, umbre, printre,
Oameni, printre gânduri, printre cuvinte...

poezie de din Sanctuar sufletului cu aripi frânte (2016)
Adăugat de Adrian NiculaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Camelia

A ieșit în zori o fată, având rochia brodată
și încinsă la mijloc cu un fluture de in
când pe frunze mai era lacul cerului senin.
Cum din fire-i râzătoare,
se opri să stea de vorbă
în grădină cu o floare:
unele în cuib de rouă, alte nalte cât un munte.
Însă una-i prea cochetă: are guler de satin,
împlinit cu fagur roșu.
Mai văzu așa minune altădată la bunici
când pe gard cânta cocosu' -
ea făcea căsuțe-n șir printre ierburi la furnici.
Dar cum mâna mică îi scapă,
se-nțepă pe negândite într-un mugure de spin...
Vai, ce chin!
- își zise-n sine.
Poate vrea un strop de apă,
de mă-mpunse așa tare firul greu de mărăcine.

Pe o frunză de cleștar un gândac abia-și ridică
silueta de cărbune,
o furnică
se opri ca să-și șteargă fruntea udă, ochii tulburi de tăciune.
Soarele adânc se scaldă într-o tufă violetă;
ce e drept e prea măruntă, dar din fire e cochetă.
Se ridică în lucire evantaiele de nalbă,
rochii roșii de zorele
rotesc salbă peste iarbă.
Ca o floare printre ele,
fata-și potrivește gheata. Visătoare, ea întreabă:
- Dar ce floare este, mamă?
Am trecut și ieri pe aici, însă n-am băgat de seamă.
E camelia cea albă...
- Dar Camelia sunt eu... Cum fiu eu, mamă, floare?!
N-am nici frunze,
n-am petale.
Și trecu prin alte rânduri,
coborâtă printre gânduri...

Ceasul bate miezu-nopții și Camelia tresare,
respirând adânc - visează
cum furtuna s-a iscat și din soare
smulse o rază;
ciorile înfruntă cerul.
Câte flori avea cu dânsa,
vântul îi goli panerul.
Dar cum mama era trează,
îi cuprinse fruntea albă și în gânduri se ruga,
visul nopții i-l veghea să nu-i frângă ramura
vântul cel întunecat ce din basme a scăpat.
Telegarul cât o stâncă,
fruntea naltă îi asudă;
numai sta cât audă,
în noaptea cea adâncă
zmeul este la hotar.
Și porni ca -l adune sub copitele-i de jar.

Nalță-te de zor spre stele,
urcând podul de aramă!...
Păzitorii se rotesc, vântu-n cuiburi îl lovesc;
praf și pulbere s-alege de necazuri și de rele.
Mama-n șoaptă o îndemnă:
- Urcă, fata mea, mai urcă până treci de nouă stele,
unde e copilărie, unde îngerii adie
lirele în cântecele...
Dar deodată-n sânul nopții se ivi palat de soare.
Și vibrând în cântec vine o ileană-cosânzeană
cu năftamă de cicoare
și condurii de sulfină,
- Hai, copilă, și te prinde de o rază de lumină!
Oi ruga un șir de fluturi
visul negru ți-l spele.
Nemurirea să te cânte,
floare mândră a nopții mele...

poezie de din Planeta poveștilor, Ed. Universitară, București - 2021, Antologie de literatură pentru copii (19 ianuarie 2018)
Adăugat de Camelia Sava - MărgeanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook