9 martie
Multe valuri furiose năvăliră peste mine,
Multe inimi prea iubite în pămînt s'au prefăcut,
De când pentru prima oră te-am văzut printre suspine,
Zi funestă, zi fatală, întru care m'am născut!
Cu tote că pretutindeni un destin cumplit mă duce,
Din ruină în ruină în secret a lăcrăma;
Cu tote că nouă rele stau pe capu-mi să s'arunce,
Precum vulturii p'o pradă eu nu te voiu blestema.
Nu, căci am simțit viața, deși-am încercat durerea;
Nu, căci pentru a combate, n'am pierdut încă puterea;
Nu, căci jalnicul meu suflet e tăcut, dar nu învins.
Nu, căci de-am pierdut speranța viselor copilăriei,
Mintea mea și-a luat sborul p'aripele veciniciei,
Și de ziua cea din urmă pieptul meu este coprins.
poezie de Nicolae Nicoleanu din Poezii și proză (1906)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vulturi
- poezii despre visare
- poezii despre viață
- poezii despre tăcere
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre secrete
- poezii despre ore
- poezii despre naștere
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Nu mai am timp
Nu mai am timp, iubite,
Să mai plâng pe umărul tău,
Căci a secat de mult
Lacrima din ochiul meu.
Nu mai am timp, iubite,
Să mai alerg după iluzii bizare
Și după o dragoste care încet dispare,
Nu mai am timp, iubite,
Să-ți mai spun că te iubesc,
Căci eu în altă lume trăiesc,
Te-am așteptat și adorat
Ca pe un zeu!
Dar de acum nu mai am timp
Pentru tine, iubitul meu.
poezie de Vladimir Potlog (2 august 2013)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- citate de Vladimir Potlog despre iubire
- citate de Vladimir Potlog despre viață
- citate de Vladimir Potlog despre timp
- poezii despre plâns
- citate de Vladimir Potlog despre plâns
- poezii despre ochi
- citate de Vladimir Potlog despre ochi
Trenul
Cândva, demult, la început de vară,
tu te-ntorceai cu-n tren necunoscut,
te așteptam, dar nu te-am revăzut,
căci trenul tău nu mai oprea în gară,
se îndrepta către un alt ținut.
Ploua și noaptea se lăsa afară,
iar eu călcam peronul abătut,
din zări venea un cântec de fanfară
în urma trenului, deja pierdut.
Și ani de-a rândul, așteptând în gară,
fără să cred, deodată te-am văzut
am tresărit și te-am privit tăcut,
venea din zări un cântec de fanfară,
tu mă-nrobeai c-un zâmbet absolut,
iar eu, rămas în urma ta afară,
am plâns până târziu și m-am zbătut
căci trenul a rămas pe veci în gară,
dar tu erai doar visul meu pierdut.
poezie de Corneliu Neagu din Cunoașterea de sine (2017)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre trenuri, poezii despre gări, poezii despre început, poezii despre zâmbet sau poezii despre ploaie
Dedicație oilor lui Iisus
Te-am stropit cu mir de nard
Și pe brațe de finic ți-am purtat gândurile...
L-am slăvit pe Mântuitor
Și ne-am închinat Lui,
Spre a trăi în El
Și a muri odată cu El.
Căci trează de ne-ar fii conștiința
Nu ne-am cunoaște morți.
Nu este decât un păstor
Ce ne cunoaște plânsul din suflet
Și ne șterge lacrima din adâncuri.
Lui urmează-i dar,
Pruncul meu înjunghiat
De viermele diavolului!
Căci doar El îți va vindeca rana...
Nici eu nu pot face lucrul acesta,
Căci rana ta sângerează în sufletul meu.
Ajută-ne, Doamne!
Căci în Tine este speranța și învierea...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre moarte, poezii despre viermi, poezii despre oi, poezii despre mântuire, poezii despre gânduri sau poezii despre draci
Eminescu e cu noi
De ar fi pământul pustiit de vânt
Sau inundat de ploi,
Și soarele s-ar ascunde pe veci după nori
Să nu ne temem de întuneric
Căci Eminescu e cu noi.
De-ar fi să ne scoată plopii din rădăcină
Sau de ni s-ar parea viața o ruină,
Să nu cedăm, să nu dăm inapoi
Căci Eminescu e cu noi.
De-ar fi să ne omoare tot cea mai rămas sfânt în noi
Cum se omoară soldații în război!
Să nu ne temem de dânșii
Căci Eminescu e cu noi.
Căci versul lui e o lumină lină
Care din cer a coborât
E ca o mană divină
Pentru cei care l-au iubit și îl iubesc la infinit.
poezie de Vladimir Potlog (25 ianuarie 2011)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre vânt, poezii despre versuri, poezii despre superlative, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie sau poezii despre război
Isuse
Isuse, bunul meu păstor,
Dă-mi mângâierea palmei tale,
Căci am greșit și sunt dator
Să stau acum în închisoarea
Mă rog la tine,
Doamne sfinte,
Să-mi dai puterea
Ca să lupt,
Căci aici doar tu-mi ești părinte
În întuneric tăcut
Când seama nopții mă cuprinde,
Glasul dulce eu tot ascult,
Căci tu ești cu mine oriunde,
Chiar și aicea deținut
Eu tot mă rog și aștept clipa
Când eu voi fi eliberat
Din lanțu' ce mi-a frânt aripa,
Că prea am plâns într-un oftat
rugăciune de Wilhelm Valentin Morariu (9 septembrie 2014)
Adăugat de Wilhelm Valentin Morariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre noapte, poezii despre greșeli sau poezii despre aripi
Iubire și pământ
Orice om poate a scrie,
Un cuvânt, un gând, un fapt,
Orice simț uitat în zile,
Fără inima și leac.
Eu sunt unul, tu esti toate,
Toate cele ce trecură,
Pe lângă a mea gândire,
Peste urma mea flamandă,
Orice om poate a scrie
Când iubirea te frământă,
Și te leagă în neștire,
De-a iei inimă blândă,
Tu călăuză, pierdut mă simt,
Pierdut de toți și toate,
Căci pe al meu pământ,
Se oglindesc păsări călătoare,
Și nu-mi lasă iubirea,
Să mă m-ai bucur de ea,
Căci iubirea e doar viața
Căci iubirea e doar ea
poezie de Andrei Zamfir din Umanitate, 1
Adăugat de Andrei Zamfir
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre inimă, poezii despre zile, poezii despre uitare, poezii despre păsările călătoare sau poezii despre păsări
Sonetul 136
Când al tău suflet sfânt te va mustra,
Tu să îi juri că-n tine Will a fost,
Căci bărbăția mea poate intra;
Eu din iubire mi-am făcut un rost.
Și Will te va pătrunde negreșit,
Câți te-ar avea, eu tot te mai doresc,
Un lucru este însă dovedit,
Când sunt prea mulți, nu mă deosebesc.
Și stau pierdut prin aste bărbății,
Deși-ți dorești pe listă să fiu scris;
Dar dacă-n mână vrei ca să o ții
Dulceața e a ta, cum ți-am promis.
Tu al meu nume mult să îl iubești,
Căci eu sunt Will și-ți dau ce îți dorești.
poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre promisiuni, citate de William Shakespeare despre promisiuni, citate de William Shakespeare despre iubire, poezii despre dorințe, citate de William Shakespeare despre dorințe, citate de William Shakespeare despre suflet, citate de William Shakespeare despre sfinți, citate de William Shakespeare despre sfințenie, poezii despre bărbați sau citate de William Shakespeare despre bărbați
Lasă- mă iubite
Lasă-mă iubite să adimir toamna de la geam,
Când alturi pe tine te am.
Lasă-mă iubite să mă joc cu frunza care a căzut în palma ta,
Căci toamna a venit în sufletul meu și în inima mea.
Lasă- mă iubite să chem toamna în casă,
Căci e așa de gingașă, dulce și frumoasă,
Lasă-mă iubite să alerg prin ploaia aceasta de toamnă,
Căci mi-a fost dor de ea, cum este puiului de a lui mamă.
Lasă-mă iubite să vorbesc cu toamna la fereastră,
Să-i spun să aibă grijă de iubirea noastră.
poezie de Vladimir Potlog (14 septembrie 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă, poezii despre vorbire, poezii despre mamă, poezii despre jocuri sau poezii despre frunze
Pe-ntinsa mea planetă
Pe-ntinsa mea planetă
Îmi cânt mereu aceeași iubită...
Nu stau la soare sau la umbră
Dar vreau să fie veșnic fericită.
Nu știu de ce mă iubește... nu...!
Sau poate a fost un vis aievea.
Pe-ntinsa mea planetă
Te vreau iubită-ntre iubite.
Un nor în depărtare
Se-arată printre stele
Iubito tu!... acuma unde ești
Să îmi citești o mare de povești?
Sărmanul "eu-l" din mine
Și-a dus speranța până la sfârșit
Dar în sufletul tăcut fără de urme
Își găsise inima străpunsă de un cuțit...
O...! Viața mea fără de tine
Nicicând nu va sta ascunsă
Căci am găsit atâta dor în mine
Pentru un foc aprins de viitor.
poezie de Lucian Drând Luce din O petală de iubire
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor, poezii despre stele, poezii despre sfârșit sau poezii despre planete
Tu, Iisuse, ești speranța mea
Lacrima din ochii tăi, Iisuse,
În palma mea a căzut.
Sângele tău sfânt
În apă limpede s-a prefăcut.
Rănile tale și pe mine m-au durut.
Știu că-ai fost vândut cu un sărut
De un ucenic pe care l-ai iubit mult,
Căci așa a fost scris de la început.
Iisuse, într-o zi din nou ai să vii,
Căci tu ești cel de pe urmă și cel din întâi.
Eu la tine mereu mă voi ruga
Tu, Iisuse, ești speranța mea.
poezie de Vladimir Potlog (6 noiembrie 2016)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărut, poezii despre sânge sau poezii despre apă
Sonetul 125
Și ce folos c-o lectică am dus
Și c-am cinstit un trup cu trupul meu,
Că temelie trainică am pus
Și de ruină am fugit mereu?
N-am văzut mulți care se ploconesc
Cum dările-și plătesc împovărați
Uitând ce-i simplu, căci compus doresc,
Bieți amărâți cu aer de bogați?
Nu; eu în suflet vreau să mă închin
Acesta e obolul meu curat
Nu e viclean, n-am pus în el venin,
Pe tine-n schimbul meu te-am preferat.
Să piei de-aici, denunțător mișel!
Că n-ai control când sufletu-i fidel.
poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trup și suflet, poezii despre plată, poezii despre fidelitate, poezii despre curățenie, poezii despre bogăție sau poezii despre aer
Ruina
A mai trecut o iarnă fără nea,
A mai trecut o vară fără soare,
Tiptil mă trec și eu, deși n-aș vrea,
Dispar ca un izvor pierdut în mare.
Nu mă-ntreba de ce-n ruină zac,
Nu-mi spune: vai, ce rău îmi pare,
Căci și-o ruină bine de-o îmbrac
Își află peste veacuri căutare.
poezie de Mihail Mataringa (9 martie 2010)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trecut, poezii despre iarnă, poezii despre bine și rău sau poezii despre Soare
Îmi pare rău
Îmi plânge inima în piept
Și sufletu-mi suspină,
Căci m-ai iubit...
Dar nu te-am vrut,
Și sunt atât de vină.
Că n-am simțit suflarea Ta
Și inima cum bate.
N-am chibzuit
Că apoi, cândva,
V-oi regreta prin fapte.
Îmi pare rău,
N-am vrut să aud,
Chemarea sinceră din suflet,
N-am prețuit iubirea Ta,
Curată, ca și lacrimile multe.
Mă ierți, te rog,
Căci am greșit,
Apatic fiind față de Tine,
Te-am supărat, te-am chinuit,
Când mă iubeai pe mine.
poezie de Petru Plătică
Adăugat de Petru Plătică
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre supărare, poezii despre sinceritate sau poezii despre iertare
Glasul chipului cioplit
Mă caută, iubite, de vrei să mă găsești,
Dar nu pe altă lume-n lumea asta,
De dai de mine nu o să regreți
De hotărât vei fi să-ți fiu aleasa.
Voi rătăci atunci cu drag, iubite,
Lăsând doar glasul să mi se audă,
Să nu te sperii și să te alung
Cu chipul meu de lut sau de nălucă.
Aș vrea, iubite, să mai știi
Căci te-am iubit 'nainte de-a m-alege,
Nu m-ai iubit, eram un chip cioplit
În mare grabă pentru-a nu te pierde.
Mă așteptai tăcut la prima întâlnire,
Doreai să vin, credeam că n-am să pot,
Căci chipul meu neterminat și hâd, iubite,
Zăcea în atelier pe-un calapod.
M-am pregătit atunci în mare grabă,
Ițindu-mă eu nu m-am arătat,
Căci sufletului îi era rușine
Cu chipul meu cioplit, hidos, neterminat.
M-am rușinat atunci la chip, iubite,
Și am lăsat doar sufletul să te-ntâlnească,
Știam, dar multumit-am fost c-ai să-ți dorești
Doar de departe să îți fiu miresă.
Nu-s vinovată, ești nevinovat,
Căci vălul depărtării ne-a ținut departe
Nici pân-acum, iubite, tu încă n-ai aflat,
Ani nu mai sunt, ci clipe reci și seci
Spre-a ne vedea sau pentru-a ne desparte.
Pe veci, iubite, eu nu am să te las,
Voi reveni din când în când la tine,
N-am să m-arăt, dar vlăguită-n glas
Am să te-ndemn să vii cu drag spre mine.
Drumul nu-i scurt, e lung și-anevoios
Și cumpeni multe-așteptă să le-ntâmpini,
Te liniștesc, iubite, nu-i un chip frumos,
E ieftin și e la-ndemână de vrei să îl răscumperi.
De dragul tău, iubite, eu nu o să m-arăt,
Cuminte te voi mângâia în juru-ți
Să mă strecor ușor în viața ta
N-am să doresc aievea doar în gându-ți.
poezie de Angela Mihai
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rușine sau poezii despre sperieturi
Aniversare
S-a întâmplat atunci, acolo
Iubita mea, tu să răsari,
Era într-o zi când s-a-ntâmplat să vi,
Ca o rază de lumină și de soare,
Era într-o zi când s-a-ntâmplat să fi,
Scumpul meu luceafăr, veșnic între stele.
De ziua ta, iubita mea, îți dăruiesc,
Fericirea ce-n cuvinte nu pot să-ți spun,
De ziua ta, iubita mea, îți dăruiesc,
Cuvântul bun și cald și sincer
Și te doresc, înger ce-n suflet îmi trăiești.
Și ești parfumul meu de vis
Și adierea caldă ce-n mine port
Și mai presus de tot și toate,
A mea iubirea adevărată.
Să te sărut aș vrea mereu,
Dar știu că eu... și știu că-i greu,
Dar cred că ai să mă ierți,
Căci inima îmi ești pe veci.
Sperantă-mi ești și paradis
Si doar tu poți să mă-ncălzești,
Căci iarnă îmi e în fiecare zi,
Când alăturea nu-mi ești.
Nebunesc mă doare-n suflet
Și n-aș vrea ca să te pierd,
Căci te iubesc,
Adevărat și fără alinare.
Și te-ai născut atunci, acolo,
Ai răsărit cu primii ghiocei
Și-aș fi putut să jur că am simțit,
... o adiere.
De-aș fi știut,
Ce iubire minunată o să apară,
Cerul supus l-aș fi privit
Și i-aș fi mulțumit,
Că te-ai născut.
poezie de Dan Coblis din Nuanțe de alb
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cuvinte, poezii despre adevăr sau poezii despre îngeri
Cum calci in scrum
Ascultă glasul iernii, cum mi-a-nghețat în vers,
Privește golul nopții, când ziua nu s-a șters,
Și simte-mi neputința, dar nu te-opri din drum,
Ci calcă-mi peste suflet, așa cum calci în scrum!
Iar dacă se mai zbate și mâna ți-o întinde,
Ucide-n el speranța, căci numai ea îl minte,
Și du-te înainte, și nu privi în urmă,
Căci va găsi un altul ce viața tot i-o curmă!
poezie de Carmen Petraru
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre mâini sau poezii despre cenușă
Jurnal de revoluționar
Mă iartă, mamă, c-am murit,
Așa pe fugă si ascuns
Și rușinat și neajuns
Având în suflet chipul tău
Și ochii tăi, cuprinși de roua
Cuvintelor ce nu ți-am spus.
Dar știi... atunci când m-ai născut,
Dintr-o eroare prea divină
Sau vreo minciună sanguină,
Sau slăbiciune... neputință,
Dumnezeiască consecință,
Ai plămădit doar o ruină.
Un suflet... neobișnuit,
Ieșit din orișice tipar,
Ce înșelat de propriul har
Și-ndrăgostit de plaiul drag,
Și-a pus azi viața, rămășag,
Acestui neam parazitar.
Aș plânge mamă, dar sunt mort,
Și nu mai am nici glas, nici lacrimi
Si-alăturea de-atâtea inimi
Povara țării-ntregi o port
Ca o coroană pentru mort
Pe pieptul meu, croit din patimi.
poezie de Andrei Cucerzan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rouă, poezii despre revoluție sau poezii despre prezent
Scriu ca în ziua când nu voi mai fi
Scriu ca în ziua când nu voi mai fi
Să se știe cât mi-au fost dragi văzduhul, plăcerea,
Iar cartea mea să-arate mulțimilor de mâine
Ce mult iubit-am viața, natura fericită.
La mincile de câmp veghind și-asupra casei
Zilnic pe-al anotimpurilor chip mi-am pus pecetea
Căci apa, lutul și flacăra mereu mai naltă
Ca-n al meu suflet nicăieri nu-s mândre.
Am spus doar ce-am văzut, doar ce-am simțit ci inimă curată
Și pentru care adevărul n-a fost nicicând prea îndrăzneț,
Căci am avut atâta-nflăcărare de dragoste stârnită
Vrând ca și după moarte să fiu iubită.
Și ca un tânăr ce va citi cândva ce-am scris
Simțindu-mă cu tulburare, emoție, surpriză,
Cu totul dând uitării iubitele agreste
Să mă primească-n suflet, mai dragă ca aceste...
poezie de Anna Brâncoveanu de Noilles din Umbra zilelor (1902), traducere de Virgil Bulat
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tinerețe, poezii despre surprize sau poezii despre plăcere
Nu acum
ar fi trebuit să plâng
dar nu acum
căci nu am lacrimi
ar fi trebuit să beau
dar nu acum
căci n-am de unde
ar fi trebui s-aștep
dar nu acum
căci nu am loc
ar fi trebuit să-ți fiu
dar nu acum
căci nu sunt eu
ar fi trebuit mai mult
dar nu acum
căci e puțin
ar fi trebuit un zâmbet
dar nu acum
căci sunt doar ploi
ar fi trebuit o zi
dar nu acum
căci este noapte
ar fi trebuit să stai
dar nu acum
căci ai plecat
ar fi trebuit să plec
dar nu acum
căci stau pe loc
ar fi trebuit odihnă
dar nu acum
căci sunt grăbit
ar fi trebuit ceva
dar nu acum
căci n-am nimic.
poezie de Valentin Chircă
Adăugat de Cucuiul
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre odihnă
Niciodată
Știi câte zări am numărat tot căutând cocorii care plâng și mor tăcând?
Te căutam în mine murind a mia oară și nu știam ce porți se-nchid în univers
Și pentru cine pustiul înseamnă-acasă și iar mă văd aicea pe pamânt plângând,
De nu mai știu nici eu pe unde încă să te caut și unde-i fericirea mai ales.
Niciodată cuvintele nu-mi sunt de-ajuns când nu ma regăsesc în mine
Un cerc de foc în jurul meu mi-a ars cărările spre țărmul căutat
Degeaba plouă-n alte zări, degeaba jumătatea mea o porți cu tine,
Căci stele cad lăsând în urmă, un cer pustiu și-atât de-ndepărtat.
Îmi crește-n suflet dorința de a mă regăsi tot cautându-te pe tine,
Și să rămâi al meu oricăt de greu ar fi luptându-ne cu disperarea,
Eu sunt văzduhul și întunericul și raza de lumină ce către tine vine,
Căci te doresc să vii, să numeri stelele, și te aștept odată cu-nserarea.
Trec ca o umbră pe trotuare pline de-ntunericul bolnav și de tăceri,
Ecou sălbatec lasă-n urmă pașii mei, ca un suspin scăpat întâmplător
Și mult prea mult te vreau iubite pe țărmul viselor cu nestatornice păreri, Ca Ca să-mi răpești singurătatea și să mă pierzi printre cuvintele ce dor.
Niciodată cuvintele nu-mi sunt de-ajuns când nu mă regăsesc în mine,
Un cerc de foc în jurul meu mi-a ars cărările spre țărmul căutat
Degeaba plouă-n alte zări, degeaba jumătatea mea o porți cu tine,
Căci stele cad lăsând în urmă, un cer pustiu și-atât de-ndepărtat.
poezie de Florentina Crăciun Fabyola (februarie 2009)
Adăugat de Florentina Crăciun Fabyola
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre singurătate