Calătorule uită!
o carte de viață, o masă
o inimă spartă, o ușă
ziduri crăpate, dărâmate, pierdute
dincolo?
zile-n întoarse și mâini care-mi fac semne și strigă!
nu poți să aduni pași, numărând inimi
zdrobite
nu poți să aduni gânduri și buze ucise
nu poți să fi rană care strigă
nu meriți, îmi spune timpul, ascultă!
da, călătorule:
îți spun povestea mea, și-apoi uită
strângeam lumea în mine
chiar și-n drumuri de colb, fără sens
eram amândoi, nebunia toată
încarceram nopți, ne iubeam fericiți
aveam acoperiș, genele lumii
pat raze din stele și greieri, care cântau nențeleși
eram amândoi, un trup și-o singură lume
eram un univers!
și-acum,
nici colții fiarei sălbatice, când urlă frigul
în nopți întunecate
nu pot tăcerea din mine să-nghețe
nici când carnea-i sfâșiată și tunetul arde
firul vieții zdrobind, cărări nu mai sunt
nici dacă cad zile de astăzi spre ieri
chiar dacă a mai rămas un pic de viață
nimic nu mai este
doar chipul ce-mi vede-n oglinda vieții
ochii-mi fără lacrimi, uscați-n deșert
Călătorule, tu timp fără sens!
ascultă finalul, nu pleca
dacă nu voi mai ajunge
și dacă timpul meu se va termina
să mă scrii cu tăcere în veșnicia ta
iar dacă iernile-nghețate vor curge prin lacrimi
iar nopțile se vor frânge-n dimineți cu cerul gol
atunci să spui oamenilor c-am fost
în pustiul vieții, un om fără sens
poezie de Viorel Muha (martie 2013)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre viață
- poezii despre tăcere
- poezii despre noapte
- poezii despre inimă
- poezii despre întuneric
- poezii despre zile
- poezii despre trecut
- poezii despre stele
Citate similare
Pasărea iubirii
ascultă-mă!
atunci când norii nu vor mai fi
și ochii tăi nu vor mai clădi cerul cu mine
iar pădurea va plânge toamne în gândurile tale
voi spune: mai așteaptă-mă
dacă vei ști că am oprit în nopți șoapte
și încă vântul va bate în geamul tău
să știi că le-am sculptat, pe chipul lunii
cu lacrimi
ca să-ți vegheze visele nopții
dacă pădurea va așterne pașii mei
în iarnă, cu frunze de toamnă
și-n primăvară mugurii vor răsări-n flori
iar vântul va tremura crengi pustii
să-ncerci să mă uiți
căci este prea târziu, iar lăstarele ierbii crude
vor sorbi lumina vieții mele
plângând cu lacrimi de rouă
iar
când îți vor dispărea și ultimile gânduri
să nu regreți, să mă alungi
căci nu voi mai fi, nici măcar
amintire
și te rog, dacă vrei
pune pentru o zi o ramă-n fereastră cu mine
și lasă liberă pasărea să plece, pasărea iubirii
poezie de Viorel Muha (februarie 2013)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre toamnă, poezii despre lumină, poezii despre gânduri, poezii despre vânt, poezii despre visare, poezii despre sculptură sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Odată, tot tu vei fi!
odată
...
odată sigur, știu
că, vom ajunge și noi să fim
între răsărituri și apusuri
sau în nopți, târzii
și-acum eu strig, te rog să vii
de-aceea îngenunchez
și plâng, prin melodii
odată vom ajunge, noi
să ne iubim, și știu că vom unii
două inimii pustii
și-un puls de viață
prin trupuri ce-și doresc
seri pline de taine
apoi iubire, prin arzătoare
și fierbinte privire
și vreau să știi
că chiar, dacă, vreodată
vor fi cândva tăceri
sau clipe-n zbucium și-n suspin
de lacrimi
tot amândoi doresc să fim
în mine și-n tine
prin neuitate amintiri
și te rog mult, ascultă, chiar dacă
odată, poate, peste ani
pe străzi din mine, pustii
de tu, nu vei mai fi
să știi, că prin iubire
rouâ pe frunze căzute
că tot, noi doi vom fi
odată, poate, de sufletul tău
va trece fără ca eu să știu
și atunci, tot tu vei fi
în clipe de aduceri aminte
sau săpată-n mine, adânc
în pleope, și-n gânduri, și-n priviri
chiar de-ar fi, să te aștept în gări
de timp, pustii
poezie de Viorel Muha (mai 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre iubire, poezii despre trup și suflet, poezii despre suflet, poezii despre seară, poezii despre puls sau poezii despre plâns
Eu, departe
inimă pustie
gânduri strivite, zdrobite, obosite
timpul cu pierdere de sens
vine peste mine, intră în mine, răscolește
geamuri, întuneric, nopți stinse
creier cu goluri
carcasă goală fără suflet
undeva la capătul lumii plângând
perete alb, obiecte în jur
eu printre ele, uitat
pierdut în mine, nefericire
o lacrimă zdrobită, uitare
adâncurile mele se separă
în singurătăți paralele
amare clipe
jumătate rămas undeva
aici, resturi uitate
cărări, drumuri retezate
speranțe pe nisipuri alunecătoare
timpuri ce nu pot fi întoarse
vise spulberate, tăcere
poezie de Viorel Muha (1998)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre uitare, poezii despre singurătate sau poezii despre promisiuni
Am devenit un gânditor creștin când mi-am dat seama că fără revelație, fără asistență divină, nu pot ști nici cine sunt, nici ce este lumea, nici dacă are vreun sens sau nu, nici dacă eu am vreun sens sau nu. Nu pot ști de unul singur, când mi-am dat seama că fără Dumnezeu nu poți cunoaște sensul existenței umane și universale.
citat celebru din Petre Țuțea
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre religie
- citate de Petre Țuțea despre religie
- citate despre existență
- citate de Petre Țuțea despre existență
- citate despre devenire
- citate de Petre Țuțea despre devenire
- citate despre cunoaștere
- citate despre creștinism
- citate de Petre Țuțea despre creștinism
- citate despre Dumnezeu
- citate de Petre Țuțea despre Dumnezeu
Când
trupul minții încercă-n zadar și-n zbatere de gând să-nfrangă
pământul negru să-l facă-n punct de zi și-n inimă, gând-lumină
iar pe suflet alb, colb ruginit din țărână-n vers amar să pună
știu atunci că, lacrima prin vârf de condei începe încet să curgă
chiar dacă furtuna prin vânturi în vijelii de ploi strigă disperată
și simt în oase frigul dureri iubirii și-n genunchii care nu mă lasă
că apele rescriu linia vieții prin neguri și-n alergare de vis nefastă
știu că papirusuri de timp scot umilițele din inima mea și-a ta prea arsă
de suntem copil sau copilă-n amintiri din viața noastră, fiind mari încă
iar caledarul timpului cu sânge-n îngeri este scris pe ziduri de biserică
chiar dacă plâng albastru și văd că luna rade-n roșu însâgerată
știu atunci că sufletul nu arde, nu devine negru carbune, ci, încet spre cer se-nalță
când în brațe cuprind puternic dor și-l cânt amar sau trist pe-o strună
prin nopți de vis cu parfum de flori ce zboară din pomi de alei de viață
când vreau prin nor alb pe cer să agăț cordă de suflet-om pe corn de lună
gândul meu este atunci al tău și nu mai vreau în mine și-n tine-n veci, să plouă
poezie de Viorel Muha (mai 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ploaie, poezii despre îngeri sau poezii despre zbor
Nu poți părăsi
Nu părăsi, ci uită
Când totul este șters,
Cine mai umple timpul
Ce nu mai are sens,
Neînțelegeri mute
Din vremea care-a fost,
Cine-ntre pereți moare
De gânduri, fără rost,
În inima de soartă,
Nu mai pleci nicicând,
Nu mai pleci niciund'
Nu poți părăsi,
Nu mai poți fugi
Nici de umbra ta
"Ne me quittes pas"
Dă-mi perle de ploaie
Pe-ntinsuri uscate
Să le-ngrop cu mine
Pregătit de moarte,
Corpu-mi va-nveli
Orgile luminii
Din ruga udă-a ploii
La zeul iubirii
Ce va dicta o lege
Numindu-mă al ploii rege.
Dar nu pleci nicicând,
Doar petreci un gând,
Nu poți părăsi,
Nu, nu poți fugi
Nici de umbra ta
"Ne me quittes pas"
Și voi inventa
Vorbe fără sens,
Ce te vor cuprinde
Cât în suflet mi-ești
Și îți voi șopti
Despre-un alt pământ
Despre vechi iubiri
Care s-au trecut.
Dar nu pleci nicicând,
Doar petreci un gând,
Nu poți părăsi,
Nu, nu poți fugi
Nici de umbra ta
"Ne me quittes pas"
Vedem des căderi
De foc, care-a nins
Dintr-un vechi vulcan
Ce se credea stins,
Un pământ arzând
Cenuși printre timpuri,
Șterg rănile lui
Cu noi anotimpuri,
Și când vine seara
Cerul plin de stele
Lucește alb, negru,
Roșu și albastru,
Inepuizabil, în rănile mele
Dar nu pleci nicicând,
Doar petreci un gând,
Nu poți părăsi,
Nu, nu poți fugi
Nici de umbra ta
"Ne me quittes pas"
Nu vei putea plânge
Că nu poți pleca,
Te va urmări
Doar lumina mea,
Voi dansa în focul
Cântecului meu,
Va râde apusul
În umbra-mi de zeu,
Prin ceața de mâine
Poate va lătra
Nemurirea mea
Umbra unui câine...
Dar nu pleci nicicând,
Doar petreci un gând,
Nu poți părăsi,
Nu, nu poți fugi
Nici de umbra ta
"Ne me quittes pas"
cântec, muzica de Jacques Brel, traducere de Luminița Soare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râs, poezii despre moarte, poezii despre foc, poezii despre câini sau poezii despre vulcani
Existăm, atât
o cută se zbate, sălbatecă
sapă cu lumină
brazde de timp în jăratec de trup
se aprind și-n flăcări mă dor
bețe de chibrit prinse-n iriși
ard clipe
te gândesc prin dor
există scântei și-n frunzele mele
toamna arde-n pământ spre primăvară
uitarea mă păcălește-n suspine târzii
copacul există și își plânge fericirea
uitată în amintirea unei priviri
de colț
umbra ta parcă doarme
brațul rezemat arcuit în alb, dezgolit
suspină și lacrimi se preling
într-o firindă de vis când tu citești plutind
atâtea litere nescrise
din pădurea vieții, prin tine un necuprins
sunt trist
frigul în dimineți de toamnă, vorbește
sunete răsucite-n povești
continui să dăruiești scăntei, oare...
da...
ele aprig în mine se zbat
să nu uit, să-mi amintesc
drumuri care au rămas fără pașii mei
liniștea fără existență, mă întrebă
mă zguduie în zbatere de moarte
oare de ce nu ai avea sens în mine
acolo oare cu adevărat exiști?
nu-mi ești oare închipuire
coșmare care mă rostogolesc-n vis?
un fir de păr rebegit încă-mi suspină
adieri de vânt rece și parcă cu sens
totul vine în vârf de sânge
și-n roșu de noapte
zdrențe de viață stau scrise cu raze de asfințit
o pagină de viață-n carte, plânge singură pe-o masă
regretând un fir de paiajen, s-a rupt
din timpul întors în toc de ușă, părăsit
încet
dureros
nu vreau să fie vis...
îmi spun că nu ai fost și sunt
decât un timp ce poate fi întors
ard în nopți degete pe strune de suflet
oțel albastru... mă ard cu durere
sub ferestră de suflet nedeschis
mă dor pe mine
nu, te rog, de ce te-nîntorci în vis
nu uita, despre eu și tu
că existăm, atât
poezie de Viorel Muha (septembrie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre existență, poezii despre durere, poezii despre încălțăminte sau poezii despre vorbire
Al lumii sens e un nonsens
Al lumii sens e un nonsens major
Și nu-i echivalent cu sensul vieții,
Te-nalță, Simm, din roua dimineții
Și zeci de sensuri ai să vezi în zbor!
Pe gheața vieții, omul e-un actor
Și-adesea, e subțire sticla gheții,
Un sens ar fi, după cum spun poeții,
Da-i doar un fum, în spațiu, călător...
Dacă nu-i sens, nici ordine nu este,
Viața-i un nor poemă ce se stinge,
Se stinge-n absolutul din poveste,
Când duhul, lin, în Cer ți se prelinge,
Chiar dacă înainte mult mai este
Tu scrie, Simm, și visul ți-l atinge...
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gheață, poezii despre sensul vieții, poezii despre rouă, poezii despre poezie, poezii despre fum sau poezii despre dimineață
Dacă...
dacă țipătul păsării îl vei auzi
încă-n inimă și vei putea simții săgeta iubirii
iar dacă vei mai vedea oamenii și printre ei, pe mine
înseamnă că exist
când cerul va coborâ în mine
iar pleopele-mi îmi vor fi numai nori
la apusul serii și se vor închide
pentru a nu mai fi
atunci nu voi mai putea spune
că mai sunt
când pământul va fi udat de ploi
de vând, de frig și de nisori
în dimineți devreme
iar pe undeva pe-o hârtie,
numai gândurile mele vor mai fi
înseamnă că am existat!
poezie de Viorel Muha (aprilie 2013)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păsări, poezii despre nori sau poezii despre hârtie
Dintre necitiri
vântul bate-ntr-o fereastră, fără chipuri
zăvorâtă o ușă a înghețat
în așteptare
un hol pustiu nu mai ascultă voci
o oglindă prăfuită și-a uitat chipul
serile înghețate au rămas fără șoapte
diminețile nu se mai pot trezi
apusul tresare și este prea roșu
o noapte-și plimbă fantomele, umbrelor în pași
fără sens
te caut printre crengi prea uscate de timp
nu vreau ca mâine o mână albă să nu mai fie
o lacrimă uscată pe-o amintire și-o foaie
necitită de timp
acum în mână mai am încă cu o carte de viață
nescrisă
poezie de Viorel Muha (februarie 2014)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre voce, poezii despre viitor sau poezii despre roșu
Lumina din viața mea
Întâlnirea noastră a fost doar într-o simplă zi,
Mi-ai apărut în drum ca raza de lumină,
Mi-ai apărut când uitasem ce-nseamnă a iubi
Și cu toată lume eram doar o străină.
Eu mergeam încet pe drumul cel greșit,
Cu ochii împăienjeniți și plini de lacrimi grele...
Pe tine-n cale-atunci te-am întâlnit
Și m-ai îndreptat cu chipul înspre stele.
În viața mea acum nu-i nici o amintire,
Nici un pic de lacrimi în inimă n-am străns,
Căci am greșit, și-am suferit odată din iubire
Și pentru aceea rău am rămas și-am plâns.
Nu eram mai mult decât un om pierdut,
Eram prea disperată, chiar simțiam că mor,
Dar prezența ta arzândă m-a făcut
Să revin privind din nou în viitor.
Și uite azi pășesc cu biruință
Și mă îndrept în viață mai departe,
Dar ție-ți spun că poți avea credință
Sunt gata să te-ajut în orice greutate.
În tine am găsit încrederea deplină
Și orice aș simți îți mărturisesc
Ai apărut în viața mea ca raza de lumină
Pe care am îndrăgit-o și astăzi o iubesc!
poezie de Diana Enachii
Adăugat de Diana Enachii
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prezent, poezii despre încredere sau poezii despre ochi
Din urmă visuri
din pași răsar anotimpuri
și-n urmă se scurge cerneala timpului
prin visuri de cuvinte
urmele tăcutelor drumuri
spun vorbe în mine despre tine
în amurguri
nu mai cad decât urme de toamnă
în pași frunzele caută
trecutul
nu pot să fiu un sens fără lumină
încerc să mă agăț de o greangă de timp
să-mi bandajez rănile sufletului
prin cărări care nu mă mai duc nicăeri
nu mă mai pot amăgi în apusuri răsărituri
nu mai pot fi aripă de pasăre
fără zbor
nu mai pot dormi
decât
în visul unui gând
rătăcit
poezie de Viorel Muha (ianuarie 2014)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre somn
Dacă nu ai fii tu!
Mă dor lacrimile stelelor, ce-n ele tu exiști
Mă îneacă plânsul vieții, ce trece fără sens
Te rog să fii tu noapte și zi lumină-n mine
Te aștept în stânci și-n munte, în clipa care vine
Tu ești minune-n lume, început de univers
Tu legeni aceste zile, în brațe și în vers
Tu-n râul vieții nudă, viață, tu ne dăruiești
Ești pasărea phoenix și sfăntă tu ne ești
poezie de Viorel Muha (martie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre versuri, poezii despre stânci sau poezii despre râuri
Te-am căutat
Te-am căutat atât de mult și am sperat că n-ai să pleci,
Mi-ai lăsat sufletul mut și pe obraz doar lacrimi reci.
Nu mă întreba dacă mai plâng, nu am să-ți spun tot ce mă doare,
Chiar dacă răni în suflet strâng, tot ce-ți ofer azi e UITARE.
Din ziua în care ai plecat, nicicând n-am mai zâmbit,
Și aș vrea să stii că în urma ta, pe nimeni n-am iubit,
Mi-e cerul fără stele, mi-e cerul fără soare,
Și inima din piept, iubito, iar mă doare.
Rămas în urma ta, tot strâng la piept iluzii,
În noaptea fără stele, amintiri, îmi sunt perfuzii,
În toate, doar pe tine mereu te regăsesc,
Stau singur și adorm, în lacrimi mă trezesc.
Te-am așteptat în gară pe un peron pustiu,
Știam că vii la mine, cu tine urma să fiu,
Ți-am pregătit în grabă, un imens buchet de flori,
Când ai sosit, iubito, ne-am sărutat de mii de ori.
N-aș fi crezut că soarta e atât de nemiloasă,
Erai în fața mea, fericită și frumoasă,
Tu îmi zâmbeai continuu, iar timpul tot trecea,
Eram iubitul tău, iar tu prințesa mea.
Te voi iubi o viață, mereu ai fost confuză,
Mai pot simți și acum aroma ta pe buză,
Parfumul tău de firmă și chipul tău angelic,
În camera noastră, dragă, noi ne iubeam feeric.
Mi-e dor de glasul tău și dorul ma doboară,
Dar poate într-o zi te aștept din nou la gară,
Ne așteaptă banca noastră din parcul părăsit,
Eu știu și știi și tu, noi doi chiar ne-am iubit.
poezie de Daniel Scripcaru
Adăugat de Daniel Scripcaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gări, poezii despre dor sau poezii despre sărut
Zarul vieții
spițele mele de viață din roata lumii
erau slăbite și nu mai aveau dioptrii fine
eram la școala de orbi ai vremii
și aveam numai zaruri din destine
de sus nu știam că cerul a început
ploaie de noroc prin clipe să trimită
ceasul timpului nu-l aveam din trecut
cântarul norocului nu era în mine
am rămas numai cu-n sigur zar măsluit
și-al vieții mele suflet de haos împânzit
eram un necunoscut pierdut în mulțime
umblând pe trotuarul meu de viață ca vrăjit
pierdusem cândva totul la masa destinului
respiram timpul numai prin nenoroc și lipsă
nu trăiam în peșteri dar eram claustrofob
dormeam pe viitor și învelitoare aveam trecut
viața mă lovea cu picioroange grele
am fost scos și dat afară din mine
de hazard sunt acum îndreptat spre tine
din mulțime și-ți mulțumesc că ești cu mine
poezie de Viorel Muha (august 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zaruri, poezii despre noroc, poezii despre școală sau poezii despre speologie
Ce mai faci, mamă?
Nici eu nu mai știu ce am făcut cu timpul
Mi-e dor să îți mai văd odată chipul
În nopțile când sunt atât de trist
Și doar din amintirea-ți mai exist
Doresc ca uneori să mă mai cerți
Pe urmă, cu blândețe, să mă ierți
O zi de aș putea să îți vorbesc
Dacă ar vrea Mai Marele ceresc
Mai vino iar, acum, când îmi e dor,
Când gândurile mele toate dor
Mai mângâie-mi odată fruntea încrețită,
Atige-o cu iubirea-ți infinită.
Mai spune-mi despre tine, dragă mamă,
Am timp să te ascult, fii fără teamă,
Au fost atâtea zile, au trecut,
N-am reușit să-ți spun cât te-am iubit.
Acolo unde ești, mai poți să mă privești?
Îmi este dor de tine și știu că mă iubești
Tu mi-ai rămas în inimă și-n gânduri
Și păsările pe deasupra, rânduri, rânduri.
Ți-am mai vorbit din când în când de mine
Să nu te temi, aici e totul bine,
Aș vrea să îmi răspunzi, de bună seamă,
Acolo, sus, în ceruri, ce faci, mamă...
poezie de Dan Duțescu din Orașul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frică sau poezii despre tristețe
Gânduri în noapte
în nopți târzii
pictez singurătatea pe o piatră
într-o lume stranie și pustie
căutând să sfârșesc ceva
ce nu am început
nici azi, nici ieri
gânduri pietrificate în mantia sufletului
de multe ori mă pierd pe nicăieri
alteori trec dintr-o stare în altă stare
dintr-o tăcere în altă tăcere
fulgerele vieții au uscat lacrimile nopții
acum pășesc pe o stradă fără sens, fără capăt
prea grăbit să ajung dincolo de capăt
ce viață nebună
pe un ciot de sperantă obscură
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu din În neliniștea gândului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pictură
Fără visuri mărețe nu ai niciun viitor. Propune-ți lucruri mici și ai șanse mari să le obții. Totul a mers conform planului, ești mulțumit și acum e timpul să crapi. Dacă nu obții nici măcar lucrurile mici pe care ți le-ai propus, nu vreau să îmi imaginez în ce hal te simți la sfârșit, plin de regrete. În schimb, dacă îți propui să obții ceva ce îi face pe alții să te considere nebun, nu ai cum să ratezi. Încercările și misterul aventurii te vor duce în situații incredibile, vei cunoaște oameni nebuni ca tine și vei trăi experiențe de viață care îți vor îmbogăți sufletul. Îți vei da seama că indiferent dacă ai atins sau nu visurile nebune, secretul vieții este evoluția permanentă, să tinzi veșnic spre ceva ce dă sens existenței tale și împlinirea ta va fi maximă în orice punct al vieții tale. Pentru că știi că te poți numi un om curajos și cu inimă mare.
citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre viață, citate despre visare, citate despre nebunie, citate despre viitor, citate despre timp, citate despre suflet, citate despre sfârșit, citate despre secrete sau citate despre schimbare
Promisiuni pe veci...
Și chiar de trece timpul
În minte îți am chipul
Simt că într-adevăr trăiesc
Doar dacă pot să te privesc
Când te-am văzut întâia dată
M-am întrebat dacă ești adevărată
Și ce am făcut în astă viață
Să merit să cunosc așa o fată
Trecut-au clipe și zile în van
Fără să pot în brațe să te am
Să te privesc adânc în ochii-ți triști
Să-ți mulțumesc doar pentru că exiști
Ce pot să fac cu timpul care trece
Când e așa de trist și rece
Aș aduna puterea din întregul univers
Să fac pământul să se-nvârtă în alt sens
Să îl oprim ca-ntr-o fotografie
Iar în fundal de-ai vrea să fie
Doar două siluete-mbrățișate
Noi doi prin timp, către eternitate
Am alergat în viață după mirajuri efemere
Un singur lucru îmi mai dă putere
Un vis ce vrea să fie realitate
Mână în mână să mergem mai departe
De par cam desuet și prea poet...
Că te iubesc este un lucru cert
Nu îți vorbesc în termeni seci
Sunt... promisiuni pe veci...
poezie de Dan Duțescu din Orașul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre realitate
Cum poți...
Cum poți să treci pe lângă mine
Să nu-mi spui un cuvânt măcar
M-ai ridicat din morți la Tine
Și-o viața mi-ai adus ca dar.
Tu știi ca rătăceam întruna
Și știi că nu știam nici eu
Dacă trăiesc sau mor, totuna
Mi-era pe unde-i drumul meu.
Dacă trăiam eram doar vie,
Dacă muream - un mort în plus,
Ce-mi mai pasă de moarte, mie,
Ce-mi mai pasă dacă m-am dus?...
Și dacă-ai socotit că-i bine
Să-mi dai Lumina Ta în dar
Cum poți să treci pe lângă mine,
Să nu-mi spui un cuvânt măcar...
poezie de Adriana Cristea (10 iunie 2003)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cuvinte