Pastel
Ce zarvă e în lumea porumbilor în zori,
Și câtă bucurie în jurul casei voastre:
Privește, vin păunii cu crestele albastre
Și cozile învoalte ca un ghiveci de flori.
Și-n urma lor, curate și lucii ca zăpada,
Pășind pe cărăruia cu albe romănițe,
Coboar-acum alaiul de mândre păunițe,
Că de-atât alb, deodată s-a-nveselit ograda.
Și s-a trezit măgarul zbierând duios la soare,
Vroind să spună parcă ce vede și-nțelege;
Dar trist își pleacă fruntea ca Midas, vechiul rege,
Văzând albastra-i umbră culcată la picioare.
poezie clasică de Dimitrie Anghel din Fantazii (1906)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre păuni
- poezii despre alb
- poezii despre zăpadă
- poezii despre tristețe
- poezii despre picioare
- poezii despre măgari
- poezii despre mândrie
- poezii despre monarhie
- poezii despre flori
Citate similare
Sub priviri exorcizate
cu blândețe își tremură aripile
banalele mori de vânt nu mai obiectează
de atâta rotire
se prefac în enigme roșii albe galbene mov
în tictacuri târzii
când nu-i privită o creangă
se despovărează brusc
zăpada fuge în spatele casei
trist cugetul tace parcă nimeni fiind
toți se grăbesc
pe ferestre lunecă faruri
lipiți de geam zori
intimidați întârzie dorințele de ieri
strânse cu bucurie avară în iarnă
de visători cu mâinile învelite în
fâșii de lumină
într-o beție de calde atingeri
curgătoare de pe acum ca un preludiu
sub priviri exorcizate și orice s-ar întâmpla
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre zgârcenie, poezii despre vânt, poezii despre visare, poezii despre tăcere, poezii despre trecut, poezii despre roșu sau poezii despre mâini
* * *
O mireasmă dulce mă înfășoară, înfiorându-mă...
... o umbră vie...
Îmi miroase a cald, a soare... a lună și stele...
Îmi ești încâlcit prin suflet... în gânduri și cuvânt..
șoaptele-ți se leagănă pe piele și-n sânge,
Te inspir, uitând să expir,
să-mi rămâi aș vrea...
bătăi de inimă, clopote de moarte și suspine de dor răsucite în zâmbete înghețate...
amestecate cu pași care pleacă,
pleacă înainte să ajungă.
Și-mi arde în lumina ochilor o urmă seacă a visului nevisat...
Da... mă arde năprasnic un vis pictat în noapte... dar risipit în zori.
M-am trezit mirosind a tine...
Pe urmele pașilor îmi cresc flori albe...
purtându-te.
Mi-s ochii de rouă, iar buzele-mi te rostesc...
răsuflu un abur spre o fereastră,
pe care cu degetul conturez chipul tău...
numele tău strig dureros...
sperând o clipă să te mai văd...
Urma ta se pierde însă, alb și trist...
Am mai deschis o dată ușa spre tine
un pic de aer să intre pentru o ultimă răsuflare,
dar te simțeam smulgându-te dureros...
Plecai... uitând să mă înveți să respir fără tine...
Atunci mi-am netezit cu grijă cuvintele și gândurile...
respirând doar răsunetul pașilor tăi prin mine, și-o lacrimă...
Le-am șoptit un început de poveste... și-au adormit, încremenite, murmurându-te...
"ce vis frumos..!.. era doar în trecere însă..."
poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre ochi, poezii despre lumină, poezii despre gânduri, poezii despre cuvinte, poezii despre învățătură, poezii despre început sau poezii despre zâmbet
Aurul unui fulger
Aurul unui fulger pe cer s-a aruncat
Pentru a lumina întreg pământul
Și-n clipa aceea, urma i-am luat
Pășind în universul lui cu gândul.
Lacrimi ascunse calea mi-au tăiat
Și-n întunericul din nori țesut deodată,
Raze de soare dulci au apărut
Și viata mi-a părut mai minunată.
Sub curcubeu încă pășesc și-n suflet
Încă mai simt cum soarele răsare
Mă pierd printre speranțe, flori și cântec
Și de dorință mă trezesc în zare.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeții
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Soare, poezii despre întuneric, poezii despre suflet, poezii despre nori, poezii despre muzică sau poezii despre dorințe
Metamorfoză
Vroind să uit, pe-o seară dulce lăsasem să m-adoarmă crinii...
Și se făcea că fără voie trăiam acum o viață nouă:
Eram și eu un crin ca dânșii, și-n dezmierdările luminii
Îmi întindeam voios potirul să prind o lacrimă de rouă.
Visând, trăiam cu ei acuma, și-atât de alb eram subt lună,
Încât abia scriam o umbră, când m-alinta șagalnic vântul,
Dar tihnă se făcuse-n mine și caldă inima și bună,
Că reveneam subt altă formă, să-mpodobesc și eu pământul.
Când făr' de veste-o mână pală, mișcându-și umbra pe grămadă,
Ca subt imboldul unei forțe necunoscute și fatale,
S-a-ntins vrăjmașă să mă frângă, ș-acuma, alb ca o zăpadă,
Muream tihnit de-a doua oară în liniștea odăii tale.
Muream din nou, dar când trudită făcându-ți brațele cunună,
A fost s-adormi zâmbind la mine cu fața calmă între perne,
Eu ca o pulbere de aur m-am ridicat ușor subt lună
În căutarea altei forme desăvârșite și eterne.
poezie clasică de Dimitrie Anghel
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre crini, poezii despre viață, poezii despre timp, poezii despre seară, poezii despre rouă sau poezii despre perfecțiune
Infernul alb
- Infernul se așterne pe câmpuri și-n livadă
Copacii cu beteală îmi par o piramidă,
S-a-nchis spre orizonturi și ultima posadă,
Iar gheața mă-nconjoară c-un zid de cărămidă.
Își spală cerul fața în spumă de zăpadă,
O toarnă peste coșuri ce scuipă-n valuri fumul,
De frig și luna plină se-ascute ca o spadă
Și bâjbâie cu vârful ne mai găsindu-și drumul.
În fața sobei calde, mă-ntind și torc alene,
Doar flăcările joacă și candela cuminte
Vrea prin fereastră parcă să macine troiene
Să nu mă-nchidă iarna în recile-i morminte.
- Dar mie albul ăsta îmi face-atât de bine,
Mă cheamă-n pragul casei să-mi spună o poveste,
Înham la sănii caii și-alunec pe coline
De-aici până departe... Cărare nu mai este
Cât pot cuprinde ochii, 'ntunericul se-așează
Pe case și-n bordeie bătrânii stau la sfat,
Pe geamurile lumii doar iarna desenează,
Cu degete-nghețate, flori dalbe. Am uitat
S-aprind în sobă focul de teamă că zăpada
Se va topi deodată și voi pleca oftând
Spre poli sau spre niciunde ca să găsesc dovada
Că iarnă-i pretutindeni în trupul meu plăpând.
poezie de Ioan Grigoraș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre foc, poezii despre uitare, poezii despre săniuș, poezii despre sfaturi sau poezii despre religie
Sonet pe treapta viselor
Când primăvara-n muguri părea că se deșteaptă
Și vârfurile ierbii-ncepeau a se-nălța,
Din scara de-anotimpuri, s-a scufundat o treaptă
Și s-a trezit pământul acoperit de nea.
Pe câmpurile albe, abia întorși, cocorii
Ar vrea să-nceapă dansul, dar pașii obosiți
Mai lasă doar în gânduri și-n ochi speranța-n zorii
Cu nori plângându-și soarta, de Soare copleșiți.
O noapte friguroasă, încet-încet, se lasă
Pe lumea cu o treaptă căzută în trecut,
Prin ceruri se mai stinge o lacrimă aleasă
Din miile de stele ce, încă, n-au căzut.
E, totuși, primăvară și-n muguri par să fie
Doar vise care poartă o mare bucurie.
sonet de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stele, poezii despre primăvară, poezii despre noapte, poezii despre muguri, poezii despre inteligență sau poezii despre dans
Flori de tei
curg asemeni gândurilor mele
și se întrec pandind în asfintit
cu nebunia lor îmbata caldaramul
și-adorm pe pleoapa nopții prea grabit.
se-agață uneori în crinoline
și-n salba aurie peste umeri calzi
lasand parfumul lor in stralucirea noptii
sa domine cu cantul de nomazi.
cocheții lorzi cu fracuri de mireasma
cerșesc iubiri, iubire presarand,
cu reverența unei lacrimi se apleaca
și picura încet pe-obrajii moi rosind.
se-aud atat de calde piruete
și-n fald licorile adorm batand
în inimi trei cadente de chitara
bat ritmul florilor de tei dansând.
în dâra lor nocturna-ngenuncheaza
cu tot alaiul nevazut mimand
și-n ton cavaleresc ma cheam-a ma cuprinde
pășind prin flori de tei timid.
poezie de Loredana Nicoleta Vițelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre tei, poezii despre somn, poezii despre ritm, poezii despre nebunie, poezii despre inimă sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Prima ninsoare
A căzut și cea dintâi zăpadă
Peste sufletele noastre reci
Ce alb se vede lumea într-o spadă
Privirea peste care-ai vrea să-ți treci!
Genele ni s-au umplut de brumă
Promoroaca ne-a pătruns în păr
Și dinții noștri parcă sunt din spumă
Ce s-o topi la primul adevăr.
Pământul parcă nici nu mai respiră
Sub stratul alb de puritate dens
Își duce lumea un păcat imens
Și la iertarea cerului aspiră;
S-a oprit ninsoarea ca la un impas
Așteptând s-o-ntine primul nostru pas.
poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ninsoare, poezii despre păr, poezii despre iertare, poezii despre dinți, poezii despre chiciură sau poezii despre brumă
Flori...
Peste tot dai doar de flori...
Peste dealuri și câmpii,
În buchete la copii,
În ghiveci, pe rămurele
Dar și-n locuri strâmturele;
Mai găsești flori și pe piept
Și pe cap când ești deștept,
Flori poți prinde la stomac,
Sunt și-acelea cu caimac;
Flori se scot și prin viu grai,
Sunt și flori de mucigai,
Nu mai zic, les fleurs du mal
Recitate gutural....
Iar primordiala floare
Cea trimisă de la soare...
poezie de Vasile Zamolxeanu (11 mai 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre crengi
Curcubeul
Ce schimbătoare e la munte
Lumina; cât ai scăpăra,
Un curcubeu a-ntins o punte
Din casa mea pânla a ta.
Și-un gând, un gând nebun îmi vine!
- Așa-s poeții uneori
Să mă avânt până la tine
Pe puntea asta de culori.
Cu fruntea de lumini brăzdată
Să urc tăriile cerești
Și, când nici nu te-aștepți, deodată
Să-ți bat cu degetu-n ferești
Dar când să urc, frumoasa punte
S-a dărâmat, - ș-acuma norii
Au tras perdeaua cătră munte:
Nebuni sunt, Doamne, visătorii!
poezie celebră de Dimitrie Anghel
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre curcubeu, poezii despre poezie, poezii despre munți sau poezii despre frumusețe
Zăpada, rămâne în amintire, vis
"Scoală-te, copile
e prima ta zăpadă."
Cu gingășie m-a cuprins în brațe
m-a sărutat, așteptându-mă la geam.
Alb, alb, alb...
Din cer cădeau steluțe albe,
pluteau și parcă se jucau,
cu mâinile întinse
vroiam să le cuprind.
Pe ulițe, cete de copii
se bat cu bulgări de zăpadă.
"Când vei mai crește
te vei juca și tu ca ei."
Și firul visului se rupe
de ritmul sacadat
a unui ceas uitat de timp.
Cu pași înceți și grei
m-apropii de fereastra prăfuită,
un soare blând și iubitor
poftește în odaie.
Cireșii din grădină
s-au îmbrăcat în văluri de mireasă,
logodna lor cu primăvara.
Sfios îmi șterg o lacrimă fierbinte,
se destramă în mine un cântec,
în zăpada copilului uitat,
zăpadă ce rămâne în amintire, vis.
poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre copilărie, poezii despre sărut sau poezii despre nuntă
Zarea
Zarea clipelor albastre
trezește deodată vântul,
peste ploaia fermecată
care își pornește cântul.
Picături de gânduri reci
curg într-una peste flori,
ele ies din visul nopții
și deodată dau fiori.
Ascult frunzele cum cad,
foșnetul de anotimp,
copacii mai rar apar
în veșmântul lor de ghimp.
Așteptările de seară
vin în raze de speranță
și plutesc cum este globul
argintiu și plin de viață.
poezie de Ion Răduț
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ploaie sau poezii despre frunze
Zarea
Zarea clipelor albastre
trezește deodată vântul,
peste ploaia fermecată
care își pornește cântul.
Picături de gânduri reci
curg într-una peste flori,
ele ies din visul nopții
și deodată dau fiori.
Ascult frunzele cum cad,
foșnetul de anotimp,
copacii mai rar apar
în veșmântul lor de ghimp.
Așteptările de seară
vin în raze de speranță
și plutesc cum este globul
argintiu și plin de viață.
poezie de Ion Răduț din Un pod peste timp
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce trist!
Ce trist să-l vezi în lumea ta,
Să-ți zâmbească,
Să te primească așa cum ești,
Să-ți fie alături la bine și la rău,
Să te înțeleagă,
Să te ajute,
Să-ți arate lumea lui,
Să te primească în ea ca pe o regină,
Apoi să plece.
Ce trist când viața ta are lumină,
Când lumea ta și a lui se contopesc,
Totul este zâmbet și căldură,
Toate frumos se împletesc
Și dintr-o dată totul se destramă,
Lumea din basm devine coșmar
Și sufletul plin de iubire
Se îneacă în amar
Căci într-o zi el pleacă.
Ce trist că tu rămâi tăcută,
Plângi cu amar în urma lui
Și nimeni nu te mai ajută,
Nu are cine să ți-l dea înapoi.
Ce trist când lumea visului se pierde
Și realitatea este amară!
Ce trist când pleacă fără urmă
Și îl privești ultima oară!
poezie de Andreea Ion (2008)
Adăugat de Andreea Ion
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ajutor, poezii despre realitate sau poezii despre plâns
Atâtea flori, și nu sunt două să-mbrace la un fel veșminte...
citat celebru din Dimitrie Anghel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre flori sau citate de Dimitrie Anghel despre flori
Rochia
Din lada mirosind a molii și-a parfum
a scos o rochie din tinerețea ei bunica.
Subțire-i și ușoară ca un fum,
de parcă-ar fi țesută din nimica.
Că trist foșnește crinolina de mătase,
volanele i se distramă și se taie,
și-n loc de raze, siluete grațioase,
din alte vremi, dansează prin odaie.
Revede balul cel dintâi bătrâna,
își recunoaște rochia de față
și-i tremura pe-atlasu rece mâna
de-nduioșare multă-nfiorată.
Și cum își pleacă fruntea tot mai tare
i-așa de gârbovă bunica-n vechiul șal...
Ce s-a făcut frumoasă dansatoare
care-a plutit în rochia de bal?
Picioarele ușoare și micuțe,
și ochii, și surâsul strălucit,
în trupul gârbovitei bunicuțe
cum, oare, pe vecie de-au murit?
Și mi-au răspuns mătăsurile moarte,
sau poate chiar bătrâna-n vechiul șal;
nu, n-au murit, dansează mai departe
mereu în alte rochii, primul bal.
poezie de Magda Isanos
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rochii, poezii despre tinerețe, poezii despre moarte sau poezii despre fum
Părinți în alb-negru
Fotografia lor alb-negru
Ca moștenire mi-a rămas,
Ca și-n arhivă, o scrisoare,
Și-n blândă, un fragment de glas.
Și am aflat o veste bună,
Că-n lumea noastră, orice-ar fi,
Există proceduri moderne
De refăcut fotografii.
Și pozele-și găsesc deodată
Culorile ce le-au avut,
Recursul nostru tehnologic
Acționează în trecut.
Aș vrea să-mi colorez părinții,
Blocați în limitele reci,
Să nu rămână, prin uitare,
În alb și negru pentru veci.
Îi duc la doctorul de poze,
Ca să le facă un consult,
Să vadă el dacă rezistă
Acestui înviaj ocult.
Și, când începe colorarea
Eu lăcrimez și mă închin
Și-i smulg pe mama și pe tata
Din cromatismu-acestui chin.
Și poza lor din tinerețe
O rog, privind-o-n amănunt,
Să se întoarcă-n sine însăși,
Cu ei mai bine morți, cum sunt.
Și, Doamne, cât erau de tineri,
Puternic - el, frumoasă - ea,
Se bălăceau în bucurie
Și nu știau ce va urma.
"Zâmbiți", li s-a cerut probabil,
Și ce distins e cuplul lor,
El - ofițer, ea - elegantă,
Spre-a fi zdrobiți, ulterior.
Războaie, pușcării, coșmaruri,
Destin de două ori nedrept,
O viață-ntreagă, alb și negru,
S-o colorez n-am nici un drept.
Ca de o electrocutare,
De cromatism fugind mereu,
Trăiesc blocat, în alb și negru,
Și, vai, din poza lor alb-negru
Eu simt c-am fost născut și eu.
poezie celebră de Adrian Păunescu din Rugă pentru părinți (25 iulie 2007)
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre fotografie, poezii despre culori, poezii despre tată, poezii despre scrisori, poezii despre război sau Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Accident de... măgar
S-a întâmplat un tragic accident,
Banal și pot să zic chiar foarte rar,
Când soacra lu' Ion (și el prezent)
Mortal a fost lovită de măgar,
Și-atâta jale pe bietul Ion
Și plânsete pe țața Maricica
Încât s-a dat în șapte sate zvon:
Măgaru' a ucis-o pe mămica(!)
Așa că, n-a trecut de miezul zilei
Și-atâta lume-n jurul casei lor
S-a adunat, dar, la aflarea știrei
Acestui accident îngrozitor,
Însă Ion avea nedumerire
Văzând puhoiul ce intra-n ogradă,
Că soacră-sa, a dracului din fire,
Avea prieteni mulți și-nc-o grămadă(!?)
"Ioane, înțelegem ce-ai pierdut"
Zise un ins oftând cu tot amarul,
"De soacră uită, ce-a fost a trecut...
Noi am venit s-aflăm... de vinzi măgarul!
poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre soacre, poezii despre Ion, poezii despre tragedie, poezii despre sat, poezii despre prietenie sau poezii despre prezent
Privește în jurul tău. Viața oamenilor e total otrăvită, otrăvită de cap. Ei nu mai simt, nu mai sunt sensibili, nimic nu-i mai emoționează. Soarele răsare, dar în ei nu tresălta nimic; se uită la soare cu ochii pustii. Cerul se umple de stele, dar inima lor rămâne insensibilă la frumusețea nemărginită presărată de stele, niciun cântec nu se înalță din inima lor. Omul a uitat să cânte. Norii vin pe cer și păunii dansează, dar omul nu știe să danseze. A ajuns un infirm. Pomii dau în floare dar omul gândește, niciodată nu simte, și fără simțire înflorirea e cu neputință. Ieși din starea asta! Lasă viața să aibă romantism, puțină aventură. Explorează! Milioane de frumuseți și de splendori te așteaptă. Continui să te miști în cerc, fără să intri în templul vieții. Ușa templului este inima...
citat celebru din Osho
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre viață
- citate despre muzică
- citate despre frumusețe
- citate despre Soare
- citate despre stele
- citate despre romantism
- citate despre păuni
- citate despre ochi
- citate despre nori
Malurile lacului, acoperite cu nisip de aur, se îngemănau cu o fâșie de iarbă tivită cu floricele prin care toată ziua se plimbau fluturând din frumoasele lor cozi păuni și păunițe mândre.
Emilia Plugaru în Împăratul cel bun
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre nisip, citate despre mândrie sau citate despre aur