Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Închisori cu ferestre spre cer

Rătăciți printre vremi
Mereu triști, obosiți
Încărcați de nevoi,
Suferințe și boli -
Suntem prinși în hățiș.
Prizonieri pe pamânt
Plini de ură și-n gând,
În vârtej ne rotim
Într-un cerc vicios.
Nu mai știm ce e jos
Nu dorim decât sus.
Suntem tot mai flamânzi
De putere și bani,
Nu mai știm de cuvânt
Am uitat ce e sfânt.
Ne ucidem părinți
Și ne vindem copii,
Pe bâtrani îi lăsăm
În azile zălog.
Nu privim către cer
Doar spre ce-i efemer
Și datori pe la bănci
Ani am pus amanet
Pentru câțiva bănuți.
Traiul nostru-i acum
O ruletă de joc
De pariuri, noroc,
Unde vieți azi jucăm.
.......................
Nu trăim ci suntem
Prizoneri de închisori
Cu ferestre spre cer.

poezie de (20 februarie 2013)
Adăugat de Angelina NădejdeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Suntem lumină din lumină

Motto:
"Suntem făptura lui Dumnezeu, după chipul și asemănarea Lui, suntem copii Lui care greșim pentru că haina pământească a sufletului nostru etern, e prea greoaie și nevrednica de cer, dar cu avânturile noastre spre frumos și adevăr, suntem lumină din Lumină."
V. Pîrvan

Suntem lumină din Lumină
Copiii Domnului ne știm
Cu haina de pământ, de tină
Ca și copii noi mai greșim

Cu chipul Lui, față creștină
Din lut un înger noi zidim
Suntem lumină din Lumină
Copii Domnului ne știm

În viața ce-o avem puțină
Nevrednici pentru cer ne știm
Având însă la fel tulpină
Venim la El și ne smerim
Suntem lumină din Lumină

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Urcușul lui Sisif

Suntem parcă de veacuri obosiți
Ne naștem triști trăim cu disperare,
De clipe dragi fugim mereu cerniți
Cu griji mărunte-n aspră izolare.

Ne stăpânesc orgolii, ambiție și ură
Uităm să dăruim, nu știm nici a primi,
Iubirii ca ofrandă îi punem azi cenzură
Și preț dacă se poate în uși să o reprimi!

Pierdut e sensul vieții chiar și valoarea ei
Plătim tribut mereu cu sănatatea noastră,
Grămezile de vise făcute-s pentru zei,
A noastre, triste stele văzute prin fereastră.

Iluzii de tot felul ne facem neîncetat,
Clădim castelul vieții pe dune de nisip
Ne-atârnă slăbiciuni, iar sufletu-i uitat
În buruieni de gânduri, urcușul lui Sisif.

Și rătăciți pe cale în calcule și planuri
Uităm de Dumnezeu în simpla adunare
Cu nulul rezultat n-ajungem la limanuri
Pierdută-i mântuirea în viața viitoare.

poezie de (18 aprilie 2013)
Adăugat de Angelina NădejdeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Joia Mare

Suntem mereu în Joia Mare,
Trădările de țară se țin lanț.
Trimitem la spânzurătoare
Chiar și Iubirea ce-i ținută-n laț.

Trădăm păduri, trădăm izvoare,
Ne vindem sufletul pe doi bani.
Ochim în tihna blândă-a căprioarei,
Ne perindăm pustiul printre ani.

Ne abandonăm și proprii copii,
Din dragoste făcut-am lupanar.
Cocotele se complac în orgii,
Și sentimentul e pus pe cântar.

Suntem mereu în Joia Mare,
Nu mai iubim, doar ne urâm.
Desfrâul devenit-a șezătoare,
Ne întâlnim uniți la cimitir.

poezie de (5 aprilie 2018)
Adăugat de Tamara Tomiris GorincioiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Raiul românilor

Să fim copii? Am fost copii!
Și vom mai fi pe-acest pământ
Cât unul din părinți trăiește
Purtând spre cer sufletul sfânt.

Cum tata a plecat demult
Spre-adâncul liniștii divine,
Pun pâine pe mormânt și flori,
Cu lacrimi ud ziua de mâine.

Să fim copii? Suntem copii
În fața crucilor ce cresc
Sub iadeșul de porumbei,
Pe-aripi cu steagul românesc.

Că, Doamne, țara ni-i tot mamă,
Pământul ei ni-i trup domnesc,
Suntem copii dintotdeauna
Și pentru asta o iubesc!

E sfântă dragostea-ntre noi:
Copii, părinți, apoi bunici,
de la mare până-n munți
Raiul românilor e-aici!

poezie de
Adăugat de Marin MoscuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Clepsidra vartejului negru" de Marin Moscu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -26.97- 15.99 lei.
Vladimir Potlog

Suntem doi visători

Suntem doi visători, iubito,
Care rătăcim printre stele,
Tu ești ca o regină
Cum e luna printre ele.

Suntem, iubito, doi fulgi de nea,
Care cad din cer
Și se topesc în palma ta,
Ca într-un vis efemer.

Suntem două frunze purtate de vânt,
Și dragostea noastră
E un sfânt legămân,
Ca dintre cer și pământ.

Suntem două flori ce înfloresc
Sub același soare,
Sunt un visător, iubito, ești o visătoare
În lume asta atât de mică și atât de mare.

poezie de (12 decembrie 2012)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sărbători... în cuvânt

Când ne vin sărbători, între treceri de ani,
Aruncăm de pe noi haina grea de păcat,
Într-un gând încăpem și bogați și sărmani,
Suntem suflet și om... precum El ne-a lăsat.

Retrăim bucurii... alungate-n uitări,
Din greșeli adunăm, învățări, spre folos,
Steaua Lui, de pe cer, ne lumină cărări,
Încercăm să trăim doar ce-i sfânt și frumos.

Între două iubiri... a aproapelui tău,
Dărnicie și gând tolerant, de mai bun,
Încercăm un cuvânt al părerii de rău
O iertare dorită-ntr-un prag de ajun.

Un cuvânt iertător, scris în nașteri de Domn,
Peste albul din fulg... peste floarea de ger
Pusă-n geamul pierdut între noapte și somn,
Sărbători... în cuvânt și colinde cu ler.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nichita Stănescu

Basorelief cu îndrăgostiți

Iar nu mai suntem noi înșine,
nu mai știm de unde să începem și unde
ne sfârșim, în spațiul dat,
rezemat pe coloana acestor secunde.
Iar ne sunt trupurile basoreliefuri
existând din noi, anume,
numai jumătățile-n mișcare
cele întoarse spre lume.
Iar se concentrează totul numai în ochi,
numai în sprancene, numai în bărbie,
numai în brațul întins și atât,
restul încetând să mai fie.
Iar suntem înscriși într-un cerc,
și nu mai știm de unde începem și unde
ne sfârșim, în spațiul dat
rezemat pe coloana acestor secunde.

poezie de
Adăugat de DanielaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Tristețe

Ne-am adunat în curtea casei părintești,
cei cinci frați împrăștiați prin lume,
satul ni se pare, acum, străin,
nu mai știm pe nimeni după nume...

Casa părintească este tristă,
numai Luna-n cer o luminează,
singura ce-i este credinciosă
și de zeci de ani o tot veghează...

Dadeșul ne spune iar povești,
nu mai regăsim copilăria,
fără mama și fără de tata,
nu este completă bucuria...

Nucul își mai flutură câteva frunze,
prunii din livadă s-au uscat,
numai dudul negru de la poartă,
ne dă dude bune de mâncat...

Suntem toți la margine de viață,
cum putem să fim mai optimiști?
Azi plecăm, închidem iarăși poarta
și în suflet suntem tot mai triști...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Un strop de vesnicie" de Titina Nica Țene este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -11.56- 8.99 lei.

Glossă de viață și de anotimpuri

Ne naștem primăvară,-nmugurim
Iubire de părinți și de Iisus.
Din prima clipă plângem, ori zâmbim,
Ne înălțăm copaci spre cer, mai sus.
Rătăcitori prin micile plăceri,
Vise firave frământând pământul,
Nu știm că vor veni amare seri,
Când ca o clipă vom zbura, ca vântul.

Ne naștem primăvară,-nmugurim
Și suntem fluturi albii de ninsoare.
Vezi?! Fiecare clipă ce-o trăim,
E-o neasemuită sărbătoare.
Sub flori de cais, sub plângere de tei,
Prin iarba încolțită, fluturi vii,
Vom trece-n zbor, o floare pentru-acei
Ce timpul li-i de a încărunți.

Iubire de părinți și de Iisus –
Înțelepciunea apei de izvor,
O vor primi acei ce s-au ascuns
La sânul mamei cald și protector.
Ce zâmbet cald! Prin râu de miere trec
Căutători de stele și istorii...
Se strânge tot mai tare-l vieții cerc.
Vlăstari de-acum, tăcuți, așteaptă zorii.

Din prima clipă plângem ori zâmbim...
Și-așteaptă vara rodul de lumină
Și lan de grâne învățăm să fim,
Părinți și fii, aceeași rădăcină.
Dar prinși în joc de raze aurii,
Zburând sub soare puf de păpădie,
Rodind, vom pierde rostul de a mai fi copii,
Ne vom 'nălța în viață în zmee de hârtie.

Ne înălțăm copaci spre cer, mai sus,
Avem adolescența la picioare,
Copilăria noastră a apus
Dar suntem zbor de păsări călătoare.
Fără a știi, deschidem altui timp
O poartă sângerie,-amăgitoare,
Ne înățăm spre muntele Olimp,
Spre a putea fii stele căzătoare.

Rătăcitori prin micile plăceri,
Urziți de fulger, tunet deopotrivă,
Uităm de vraja cipelor de ieri
Și-n noi o altă lume se-nfiripă.
Suntem părinți și gândul ni-i matur,
Dar suflă vânturi reci dinspre amonte,
Suntem un fruct ce-a dat în pârg de-acum,
Însă în față ne așteaptă-o noapte.

Vise firave frământând pământul,
De-acum o altă lume plămădesc,
Am plâns tăcut și-am discuit cuvântul
Întinăciunii lutului lumesc.
Și cute-adânci mi-au coborât la tâmplă,
Pe brațe ramuri goale. Descarnat,
Un gol adânc, un anotimp. O stâncă,
De boală și de griji m-am cocoșat.

Nu știm că vor veni amare seri,
Amurguri triste, ger și lacrimi multe,
Nu ne vom mai întoarce-n primăveri,
Doar ierni de viețne vor albi la tâmple.
Se stinge-n noapte candela... Mi-e somn,
Un son care aduce a uitare,
Iar timpul trece, trece uniform
Și clipa doare, doare, doare, doare...

Când ca o clipă vo zbura, ca vântul,
O barcă rătăcind pe un ocean,
O flamură pierind în întuneric,
O lacrimă pierzându-te în val,
Cu moartea, într-un vals, spre nesfârșire,
Născându-ne a doua oară poate,
Atunci ne vom încrede în iubire,
Uitând de viață și uitând de noapte.

Când ca o clipă vom zbura, ca vântul,
Nu știm că vor veni amare seri –
Vise firave frământând pământul.
Rătăcitori prin micile plăceri,
Ne înălțăm copaci spr cer, mai sus.
Din prima clipă plângem sau zâmbim,
Iubire de părinți și de Iisus,
Ne naștem primăvară,-nmugurim...

poezie de din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Acum

Acum – e bine. Iar suntem străini.
Nimic din mine nu-i al tău. Nimica.
Tăceri, și-atât, trecând prin brazi și pini,
s-au dus de mult nesomnu-n doi, și frica.

Și, ca-nainte de-a ne fi știut,
redevenim persoane singulare.
Avem un cer și-o noapte fiecare,
acum e bine – nopțile-au tăcut.

De-atâtea ne-mpliniri suntem prea plini,
nici așteptarea n-o mai știm, nici frica.
Suntem și-n noi și între noi străini.
Din tine nu-i nimic al tău. Nimica.

poezie clasică de din Versuri noi
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

The cool man

Doar sâmbătă trăim
Și suntem tineri...
Poate și vineri...
Restul nu muncim.

Doar vânăm nururi
Și avem mașini.
Trăim din tunuri,
Nu știm de rușini.

Și-avem "fetițe"
Nu să le iubim;
Le vindem "fițe"
Și le "ocrotim"?!

Suntem în gașcă,
Școli nu prea avem.
Viața-i o "pleașcă"
Timpul ni-l pierdem.

Babacii-au bani
Și-i moștenim.
"Luând" gologani
Card oferim!?

Nu avem milă,
Dăm "recviem".
Muncim din silă...
O țară... suntem!!!

So young we are
We like the fun
Life's like a "Bar"
That's the cool man!...

poezie de (19 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cumpăna dreaptă

În sufletele lor, cresc doar ciulini,
Pierzând total contactul cu pământul,
Ei, pentru noi, sunt doar niște străini,
Căci ne-au ucis și datina, și cântul...
Poporul merge-n jos, treaptă cu treaptă,
Tot așteptând o cumpănă mai dreaptă!

Trăim iar vremea lui Caragea Vodă,
Când patria ni-i scoasă la mezat,
Și-au construit un stat într-un alt stat,
Toți repetenții... Doar ei sunt la modă...
Spre sumbre căi, destinul ni se-ndreaptă,
Tot așteptând o cumpănă mai dreaptă!

Nu mai avem nici Dumnezeu, nici rost,
Grădina Maicii Domnului suspină,
Ne vindem conștiința și votul contra-cost,
Trăiască vinovații, cei ce nu au vreo "vină",
Cântăm un imn ce nu ne mai deșteaptă,
Tot așteptând o cumpănă mai dreaptă!

Ne aliem mereu cu trădătorii,
Suntem mojici și-n veci duplicitari,
Ne-alegem dintre hoți conducătorii,
Ne umilim și suntem miștocari...
Și suferi-vom pân' la Sfîntu' Așteaptă,
Tot așteptând o cumpănă mai dreaptă!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Marea Unire

Suntem născuți pentru durere,
În evul acesta sălbatic,
Conduși de niște hahalere,
Ce-ncalcă legea sistematic.

Din sân am supt gustul dreptății,
Dorul și dragostea de țară,
Azi suntem râsul societății,
Valoarea-n bani ni se măsoară!

La centenaru-aniversar,
Serbăm mult mai mulți ani de chin,
Zâmbetul ne e tot mai rar,
Te uiți cu frică la vecin!

Am uitat ce-i prietenia,
Încrederea-i o amintire,
Însă, trăim în România,
Deci: Trăiască Marea Unire!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nu știm de ce

Nu ști de ce ne treci adesea
prin fier și oțet și fier,
dar știmtot ce nu știm astăzi
vom ști odat-acolo-n cer.
Nu știm de ce suntem adesea
prea slabi, prea reci și prea săraci,
dar știm că Tu vrei mai datornici
și mai puternici să ne faci.

Nu știm de ce ne dai adesea
dureri și lacrimi și amar,
dar știm că-n toate de-orice dată
se-ascunde-un nou și dulce har.

Nu știm de ce ne ceri adesea
slujiri și jertfe și poveri,
dar știm c-o binecuvîntare
ne dai prin tot ce Tu ne ceri.

Nu știm de ce ne duci adesea
în loc de chin ori de noroi,
dar știm că-n orice loc e-o slujbă
pe care Tu o ceri de la noi.

Nu știm de ce ne-oprești adesea
să nu ne ducem unde vrem,
dar știm că drumul fără Tine
ajunge cel mai greu blestem.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Carlo Rubbia

Suntem într-un tren care merge cu viteza de trei sute de kilometri pe oră, nu știm unde ne duce, mai mult decât atât, ne-am dat seama că suntem fără mașinist.

citat din
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Retorica fiilor risipitori (sau cine mai suntem)

nu ziua aceea era potrivită s-o azvârlim pe fereastră
vandalizând aerul cu iminența unei recuperări imposibile
dacă ne-ar fi avertizat cineva că fiecare despărțire va transgresa perdele/ ziduri
inutilă ca un glob de crăciun/ pentru care nu mai există niciun brad
adevărată ca bipolaritatea unui înger/ când nu-și ia medicamentele la timp
dacă ne-ar fi spus cineva că vom scăpa din accidente de avion
de mașină
din accidente vasculare
și nu scăpăm
din trecutul reverberat în maneta ce schimbă vitezele vieții
altfel ar fi fost viața noastră acum

fără transfuzii de ozon
ne tratăm cu electroșocurile întârzierilor de-acasă
aproape rușinați că ne-am iubit cândva
nu putem inventa refugii între două tramvaie spre cer
cu bagajele noastre etichetate cu pantofii noștri ce mușcă din călcâie
noi
cine mai suntem

unde ne-au dispărut mamele
bonele
femeile de serviciu
peste tot fragmente umane/ niciodată întregul
niciodată curat
peste tot maternități din sticlă
călcăm pe cioburi pisate mințind că nu ne ard la tălpi
în timp ce din gură ne scapă cuțitul

liniștea asta e un penitenciar al mincinoșilor/ de unde privim prin crăpăturile gândului
unul spre altul
și nu știm
nu știm să spunem cine mai suntem

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
David Boia

Străini

Străini suntem la noi în țară
În casă curte sau pe stradă
Suntem străini și pe afară
Ca într-un cântec de baladă

Străini suntem și între noi
Prin astă lume anonimi
Suntem străini doi câte doi
Rătăcitori dar și nostimi

Străini suntem debusolați
Pe drumul vieții pe trasee
Suntem străini și printre frați
Aicea prin Calea Lactee

Străini suntem din tată-n fiu
Căci așa ne-ar fi menirea
Suntem străini ca prin pustiu
Și foarte schimbători cu firea

Străini suntem de când ne știm
Aici și-n alte universuri
Suntem străini și când iubim
În rime albe sau în versuri.

poezie de (18 februarie 2016)
Adăugat de anca petruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Suntem oameni, nu mașini. Avem și zile proaste. Avem probleme mintale. Suntem inspirați și totuși dăm greș. Nu suntem unidimensionali. Avem inimi ce se frâng și suflete cu care nu știm ce să facem. Ucidem și distrugem, dar și construim și facem lucrurile posibile. Am fost pe Lună și am inventat computerele. Am delegat majoritatea lucrurilor, dar tot trebuie să trăim cu noi înșine.

citat din
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Tornadele timpului" de Jeanette Winterson este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -34.99- 19.99 lei.

Da, trăim într-o epocă îngrozitoare, știm că toate merg în jos. Peste tot e așa, planeta merge în jos. Dar ce facem în teatru? Ne lamentăm, suntem cinici, morbizi sau dimpotrivă, încercăm prin tot ce putem să găsim o cale spre ceva pozitiv.

citat din
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Doar o iluzie...

De când ne naștem și până dispărem, trăim o viață
de iluzii
Suntem tentați de multe ori să ne complăcem în confuzii
Avem în noi o genă anume, de la strămoși e moștenită
Și încercăm, să evadăm dintr-o perioadă deja trăită

Am vrea să fim artiști de cinema sau poate sportivi
de performanță
Trăim o veșnică iluzie, fără să vrem, cu multă nonșalanță
Privim și admirăm un mare pianist, și ne visăm
cântând cu sala plină
E o iluzie ca multe altele ce am trăit, doar noi suntem
de vina

Ne facem planuri despre cum averi s-acumulăm,
trăim o stare de adicție
Suntem orbiți, suntem confuzi, nu ne mai pasă nici
de dicție
Ne îmbrăcăm ca niște clovni, cu haine în care parcă
suntem goi
Suntem in ton cu moda, o altă stare de iluzie,
ne îmbrăcăm de la gunoi

Ne facem planuri, acumulăm averi pentru nepoți
Cu toate că ce-avem acum, e suficient pentru noi toți
Și am adus în astă lume tot mai puțină hrană spirituală
Suntem preocupați în mod curent prea mult de
partea materială

Dacă am fost săraci, acum cu disperare vrem să fim
bogați
Dacă în foame și întuneric am trăit, acum părinți și frați
Suntem înverșunați să-i depășim pe toți, trăim o altă
stare de confuzie
Nu vreau eu sfaturi să vă dau, dar credeți-mă,
e o iluzie

Tot ce-ai construit, ai disperat, clipe de stres tu ai
acumulat, ai fost neliniștit
Căzut pe gânduri, nici nu mai știi ce a fost bine sau
unde ai greșit
Ai existat ca o clipită ce se zbate între eternități,
fără să ai mai multe vieți
Acum în fața voastră recunosc, că am trăit
Doar o iluzie...

poezie de din Orașul iubirii
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Cineva are nevoie de răspunsul tău: De ce uneori după ce dormim, ne trezim și mai obosiți decât eram înainte de somn? Fii primul care răspunde!

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Votează pagina

Dacă îți place această pagină, o poți vota cu un clic, pentru a-i ajuta pe alții să o găsească mai ușor.

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!