Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Dimensiuni paralele

Toate treptele le-am urcat
Cu inima-n palme,
Nestăvilit urcam,
Te cereai în uitare
Dar...
Nu auzeam.

Urcam
Cumpănind toamna în plete,
În jos, spre a pietrelor sete,
Urcam
Curgând în sus
Sfidare,
În oglinda cuvintelor săpând
Întrebare

Și urcam...
Te cereai în uitare
Dar,
Nu auzeam!

poezie de (1984)
Adăugat de Virginia Radu GavrilăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Constantin Păun

Reflux

Mi se părea că nu mergeam
Și mai aveam de mai urcam,
Loveam cu milă în copită,
Mi-se-părând nepotcovită,
duceamPloua imens, ploua abrupt
Și calul prins pe dedesubt,
Pe drumul neurcat, rămas...
Și eu la pas și el la pas!
Pusesem umărul la roată,
Săltând pe cer, mergând pe zloată,
Privind pe murg, cum răsărea
Și tot urcam și se părea,
Că-s țintuit, că-s prins în unde,
Într-un vârtej, ca la Bermude,
Țineam de frâu, țineam de roată,
În zloata vieții încordată,
Dar avansam cât un cuprins...
Toate cadranele s-au stins!
Dar îmi părea că nu mergeam
Și mai urcam și mai aveam
Și mai aveam de mai urcam
Fiindcă veneam când mă duceam
Strigam la cal când împingeam,
Venind în mine ne-ntrerupt
Cu pasul lacom și nerupt.

poezie de din Poligonul de echilibru (1963)
Adăugat de Constantin PăunSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Te purtam pretutindeni

Te purtam pretutindeni,
ca pe o comoară
viață de rouă,
viață de vis;
înfloream odată cu tine
și urcam pe creste mereu,
și mereu
nimic nu-mi stătea în cale: nici marea
cea mare,
nici fruntea îngândurată a unui zeu
*
te purtam pretutindeni,
ca pe un dar cuvenit,
doar al meu...
viață de roze, viață de gând
însorit
lăcrimam odată cu tine și cântam
în furtună, și cântam:
odată tu, odată eu...

te-am purtat pretutindeni:
prin soare și vânt, prin viscol
și ploi,
dar niciodată nu te-am întrebat
de ce sîngerai –
când eu urcam, și tot urcam
fără să mai privesc înapoi
viață duioasă - uneori, dulce,
alteori amară -,
cu zâmbet încrustat
în statui...

8 iulie 2018

poezie de (8 iulie 2018)
Adăugat de Valery BecartSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Dorina Omota

Otrava minciunii

urcam
treptele iertării

am alunecat

de jos vedeam
zâmbetul șarpelui

îndoiala
arsura trădării
cupa cu venin
torentul
minciunii

sufletul mort

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Visul sangelui

treceam cândva, moleculă cu moleculă
prin aripile tale amputate de timp
chiar înainte de a-ți auzi foșnind
ultima zbatere

îmi spuneam că am ajuns în rai
și voiam să plec în căutarea Sa
dar se făcea că plângeam...
curgeam din capilare
drept în inima pământului

eram atât de roșu...
răni învinețite abia scăpau
câte un bob rubiniu
pe care mi-l priveam
bucăți chipul amurgului
pâinea sărată a trupului meu

apoi urcam verde
răscolitor de verde
într-un copac de fapt
urcam incolor însă
oglinda ramurilor mă întrupa
cu veșminte de frunze
până când mîna ta de copil
s-a ridicat să mă reculeagă
roșu, zemos, somnoros
sădindu-mă dintr-o mușcătură
înapoi în inimă...

poezie de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Uneia cu minijupă

Pe-al tău ciorap cu firul dus,
Urcam cu ochii tot mai sus,
Curând ciorapul se cam duse,
Dar fusta încă nu-ncepuse!

epigramă de din Antologia epigramei românești (2007)
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Urcam muntele
gura mea era plină de rouă
toate cântările preamăreau
pe Cel ce Este
Veșnic

gogyohka de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
G.M. Zamfirescu

Ne apăsam palmele pe inimă, să-i cumințim zvâcnirile, și urcam spre barieră, în fugă, râzând ca să înșelăm întunericul, singurătatea și frigul.

în Maidanul cu dragoste
Adăugat de MarinaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Maidanul cu dragoste. Carte pentru toti. Vol.13" de G.M. Zamfirescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -19.90- 10.99 lei.
Marian Vanghelie

De când mă știu eu copil, mă urcam în pom și mâncam corcoduși.

perlă de
Adăugat de Carmen SisaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 15 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Bătrânețea

Demult, ca tânăr pe Rarău,
Urcam precum cocoru-n zbor,
Dar azi îmi vine tare rău,
De urc în pat, ori mă cobor.

epigramă de din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2005)
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Urcam o scară fără trepte, dar încărcată de neasemuite valori și acolo, în muntele de aur, căruia nu-i zăream încă piscul, eram revoltător de fericită.

în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
David Boia

Ubicuitate

Urmam
umbra
urmelor
umbream
urma
umbrelor
urcam
uneori
universuri
unduind
ușor
umbrele.

poezie de (30 mai 2016)
Adăugat de David BoiaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

ÎN SĂTUCUL MEU NATAL AM FOST PURTAT DE REVERIE
În sătucul meu natal am fost purtat de reverie,
Cu bunicul meu ș-un cal urcam pe deal, la vechea vie
Ca să văd în toamna asta cum strugurii se pârguiesc,
Dar văzut-am stol, de grauri ce rotund, zburau în vrie.

rubaiat de (2020)
Adăugat de Ioan FriciuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Strivită între Zoe și Antoine - puțin cam sufocant cu parfumul lui Vetiver - mi-am zărit fugitiv chipul în oglindă, în timp ce urcam. Arătam la fel de părăginită ca liftul acela care gemea din toate încheieturile.

citat din romanul Se numea Sarah de
Adăugat de SSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Se numea Sarah" de Tatiana de Rosnay este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -29.90- 11.99 lei.
George Ceaușu

UNDE EȘTI, COPILĂRIE?

Eram iute ca spârnelul
Când urcam cu cercul, dealul!
Și-mi spunea râzând bunelul...
Dă-i bice, că-ți moare calul!

epigramă de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Refluxul memoriei

Adevăr...
Sau poate sub fruntea trează
Îndoiala s-a iscat,

Iubire...
Sau poate tot ce-a fost
Doar am visat,

Uitare...
Dar nici nu-mi pare rău
Că ai uitat!

poezie de (1978)
Adăugat de Virginia Radu GavrilăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Sorin George Vidoe

Întoarcerea spre casă

Stau în mijlocul unei întinderi de apă
privesc în față
nu zăresc pământul,
privesc în spate,
la dreapta, la stânga
pământ nu zăresc.
Am vrut să-mi strig disperarea
și am privit în sus.
Am zărit o scară
ce șerpuia printre stele.
Am început să urc.
Fiecare treaptă era o oră,
fiecare treaptă era o zi,
un an, un secol...
sus, mai sus urcam,
la celălalt capăt
mă aștepta mama
cu brațele deschise.
Să nu râdeți, prieteni,
am vrut să cuceresc universul.

poezie de din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Sibiana Mirela Antoche

M-am întâlnit cu mine...

m-am întâlnit cu mine
în buzunarul necăptușit al zenitului
îi urcam treptele anevoiase
cu mâinile descălțate de ridul văzduhului
încremenit în Crivățul sălbatic

butonierele le scămoșasem
când m-am decis să le probez intimitatea
fluturându-le nasturii
pe tunica nepieptănată matinal

căutam infinitul în tunelul timpului
ca un șarpe de apă încolăcit pe-o salcie
boldindu-mi privirea în oglinda mătuită de aporie

la "Masa tăcerii" rămăsesem singură
despicând clipa cu linia orizontului
împletind din lumină lampadar pentru orbi
iar din cânepă, măști pentru "Cumințenia pământului"...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Vivat proza și româneștii ei grafomani

Dat în Paște-am fost, rebel notoriu
– rătăcind rocambolești itinerare –
când toți luau cabina spre înalturi
eu muntele-l urcam prin cățărare

la sfaturile dimprejuru-mi, surd,
(ca Beethoven în Simfonia-a noua)
belelei care-s, refuz mâna să-i întind,
desfid tot ce-i acvatic(minus roua)

cohortele de slove la luptă le-am urnit
consolidând Imperiul Romanesc
eșafodaj de intrigi plăsmuiesc, cum
voluntar, vecinii, muierea mi-o pârăsc

în dragoste rateuri. Doar câte-o noutate
trezea un lanț de cromozomi umani,
o noapte absolutul îl hărțuiam în van...
vivat proza și romaneștii grafomani!

lângă frapiere pline, prietenii ciorchine
"Ia, neamule, la fericire!" E ieftină, ehei,
doar jazz-ul la trombon umil ținea isonul,
ca o femeie reflexivă, gravidă cu idei

am spart oglinda – cum să fie doi ca mine? –
tineri impertinenți mi-au aruncat măscări,
nu-mi păsa de mersul banal și rectiliniu,
când eu, cu plete-n vânt, urcam pe scări

astăzi vorbesc răstit, replic mereu pe contre,
mă depărtez de șoapte, devin și mai ursuz,
urs mormăind spre ultim anotimp-bârlog,
și vectori de demult se arcuiesc confuz

încerc să sar lungimi, descrieri inutile,
să fac din viață-mi roman de buzunar,
dar nu mă-ndur să iau comori cu mine
de care-n veci ceilalți nu vor avea habar

dat în Paște-am fost, rebel notoriu,
am defilat cu frondă printre grandomani
– culegeți din grădina Ioanid răsaduri rare –
vivat proza și romaneștii grafomani!

parodie de , după Ioanid Romanescu
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marin Moscu

Baladă

Eram tânăr, viguros,
Urcam dealurile pe jos,
Străbăteam la pas poteci
Chiar și în clipele reci.

Ascultam păsări cum cântă,
Izvoare cu apa sfântă,
Ochii-mi alergau în zare
În fulger de căprioare.

Întindeam mâna spre cer,
Codrul nu era stingher,
Dealul mi se părea mic,
Ori eu eram mai voinic!

Acum dealul s-a mărit,
Îl privesc din asfințit,
Pasul nu-l mai prea străbate,
Gândurile adună șoapte.

În curând voi fi sub deal,
Iarbă verde pentru cal,
El să mai fie fugar
Pe tărâmul legendar.

Că mi-a fost să-mi fie drag
Dealu-ncoronat cu fag,
Cu stejari și tei din tei
Unde am iubit femei.

Totul însă va rămâne
Un lătrat prelung de câine,
O cruce-n cădelnițare
Și-o baladă în uitare!

poezie de
Adăugat de Marin MoscuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Clepsidra vartejului negru" de Marin Moscu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -26.97- 15.99 lei.
Alin Ghiorghieș

urcam într-o barcă și tot lacul rânjea sub mine din vâsle din vâsle rânjea și mă ducea...

aforism de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Antologia aforismului românesc contemporan
cumpărăturiAntologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook