Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Montale

Montale provine de la sentimentale,
El este amator de saturnalii regale,
Unii ieșim din mantaua lui Montale,
Alții ex nihilo, ocaziile-s multe,
Oase de sepie lasă în urmă,
Matale ce spui? Îmi place mentalul feminin.
Princesse lointaine, fără intenții spun,
Aproape că zbor, roțile săriră din drum,
Așa cum viața fuge de eternul senin.
Primăvara se fac copii, nu știi?
Vara se maturizează oricine,
Toamna se scufundă în sângele frunzelor,
Iarna ne potolim ca statuile.
La capătul drumului o bătrână cu mintea dusă
Îmi cere bani, îi dărui inima.
Va cădea soarele ca un câine la drum lung?
Ca Zarathustra, ca lustra, moartea își pierde ochiul verde,
Pușcăriașii –uriașii își lasă lanțurile-n șanțuri.
Acesta e omul nou, un ou.
Nici mugetul de val rănit nu se aude,
Alge-n tremur, privesc în ceață răsărind
Astrul solar strivit de vremuri.
Dar peste turle și livezi,
Ghirlande de aur, oarbe,
Închipuire, cum să vezi,
Iubirea cum încet ne soarbe.

poezie de
Adăugat de Boris Marian MehrSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Citate similare

Peisaj de primăvară

Un tablou al primăverii
Este-acum întreg pământul.
Anotimpul reînvierii
Își spune din nou cuvântul.

Am văzut cum respiră pământul
În primăvara care-a început.
Am văzut cum mângâie vântul
Tot ce-n natură a renăscut.

Am văzut cum se-mbracă pământul
Cu haină în verde culoare.
Am văzut cum se-acoperă câmpul
Cu grâu semănat pe ogoare.

Am văzut ciocârlia cum lasă pământul
Și-n zbor se avântă spre soare.
Aud cucul că-și strigă cuvântul,
Undeva, departe, în zare.

Am văzut oameni cum lucră pământul,
Cum vitele-i ajută la muncă.
Îmi place că viața-și sporește avântul
În satul din vale și-n luncă.

Am văzut cum primăvara, pământul,
De povara iernii își scutură amarul.
Aud cum își potrivește iar cântul,
La hora din sat lăutarul.

Înregul tablou pictat de primăvară
Pe șevaletul întins al naturii,
Aduce lumină, pentru a câta oară,
În verdele crud al pădurii.

poezie de (12 ianuarie 2012)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Eșarfa rubinie

Eșarfa rubinie de peste drum mă absoarbe,
Privești persoana și nu vezi eșarfa,
Ce este bun într-un om? O grădină.
Mase, mese, messa de dimineață.
Vrei viitor sau prăjitor? Sau Vrăjitor?
Confucius, adesea mă gândesc cu jale.
Ce ne-am face fără cuvinte? Punct.
Urmașilor ce le lași? O peșteră?
O amărâtă turturea? Vorbeam degeaba,
Dă-i cu roaba. Lasă zburătorul, n-are el motorul.
Cine bea din Dâmbovița, nu cunoaște șlibovița.
Lumea se-mparte în boi și viței, asta mi-a spus însuși Corneille.
Noi mergem ce mergem, unde-i eșarfa?
Pe o stâncă neagră, gata să se spargă.
Spui ce spui, dar tristă-i lumea, ca după chef.
A pune lucruri în rondel, dar pierde părul că nu-i chel.
Cheia a inspirat cea mai frumoasă romanță- dar lacătul?
Din ceas dedus mai bea un must.
"Dimineața își freacă sânii tari de fereastră".
Înger boschetar, suflet de amnar.
Eșarfa lui Mopete are acum pete.
Cum uit eu "leoaică tânără, iubirea"?

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Fisură

Fii atent cum bate soare:
Peste case,
Peste oase.
Își ia toamna la plimbare
Și se-ntinde
Și se-aprinde
Printre frunze,
Nepătrunse -
În visare.

Fii atent cum suflă vânt:
Peste dom,
Peste om.
Se ascute din pământ
Și se plimbă
Și se schimbă
Printre buze
Mai obtuze -
‘n legământ.

Fii atent cum strânge nori:
Peste câini,
Peste mâini.
Își vând ploile din zori
Și se-ajută
Și se mută
Printre ochi
De deochi -
Amatori.

Fii atent cum cântă gură:
Peste limb,
Peste timp
Se alintă și se jură,
Și se-ascultă,
În acută,
Printre tremur
Și cutremur -
În fisură.

poezie de (7 noiembrie 2012)
Adăugat de Gabriela ChișcariSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vladimir Potlog

Afară ninge ca în vis

Afară ninge ca într-un vis efemer cu fulgi albi și moi,
Care cad din cer peste mine, peste noi.

Tu cânți la pian și în sobă să aude focul cum trosnește.
Eu privesc la geam și lumea îmi pare toată o poveste.
Noaptea să lasă ca un tăciune peste mine, peste noi.
Viața îmi pare un vis, o minune în care trăim noi doi.

Dar soarele răsare de după nori cu raza lui fierbinte
Și topește fulgii cei albi și moi, care pe noi au vrut să ne alinte.

poezie de (14 decembrie 2016)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Poem ingenuu - II -

Cum apari așa din senin
din lună verde și piatră seacă
din te miri ce
apă fără de nume revărsându-te
peste maluri uscate,
slalom făcând printre arborii desfrunziți,
printre veșminte uzate de sfinți,
printre chipuri cuprinse de ger
încât nu mai știu ce să zic,
ce să mai sper!
Cum îmi adormi gândurile
cum îmi trezești cuvintele
lăsându-mă pradă rostirii
când semnele se risipesc
prin aerul dintre anotimpuri!
Cum îmi depopulezi ochiul
sădind ierburi de leac
- leacuri amare –
contopindu-te apoi
cu apa de mare
stea, plămădind luminișul retinei.

poezie de din Risipiri în retină
Adăugat de CodySemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Lucian Blaga

Fetița mea își vede țara

Frunzuliță ram de laur,
Ană, umbra mea de aur -

drum pe jos și drum pe sus
din apusuri te-am adus.
Sub pleoape, rosturi - țară -
le culegi întâia oară.

Și te uiți, și vezi, și vezi
anul tânăr prin livezi.

Celor pomi și-acestor mume
le surâzi, le dărui nume.

Vrei pipăi snopii, sapa,
te uimește graiul, apa.

Frunza-i alta-n lume nouă.
Fluturi, om, poveste, rouă,

zarea albă-n cerc fierbinte,
șerpii prin amurguri sfinte -

to te miri cum toate, toate
altfel sunt. Ah, cum se poate?

Numai luna, rea ori bună,
ți se pare-aceeași lună.

poezie de din Nebănuitele trepte (1943)
Adăugat de Veronica ȘerbănoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Viorel Muha

Drum de viață alb

nu-mi vreau tăcerile închise într-o firindă
nici lacrimi neuscate, stând mereu în beznă
ci vreau ascult cum lin pe-o stâncă
apa cum susură și muntele, din pământ, încet cum urcă

nu vreau ca inima să-mi fie-n beznă moartă
nici suflletul și gândul îngropat sub o fereastră
ci vreau văd cum crește-n glastră
din viața mea, o mică picătură înaltă-albă

nu vreau nici strada, asfaltul, colțul sau bordura
nici gardul de metal cel văd, căci îmi strâmbă gura
ci vreau un colț de cer în zare unde-mi este luna
și-o floare ce-n roșu înveșmântată îmi zice bună ziua

nu vreau pantof scălâmb ce-n degete el bate
dureri și neputințe de modă ce se zbate
ci vreau desculț pe drumuri simt țărână moale
și mirosul fânului prin vânt cum el tresare

nu vreau ecrane, chipuri vechi, burți goale
nici fumul greu din viață de motoare
ci vreau ascult senin și fericit, târziu spre noapte
cum o clopotniță își cheamă suflete de maici curate

poezie de (iunie 2009)
Adăugat de Viorel MuhaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valeriu Barbu

chem

Vine toamna
e vremea -mi chem ursitoarele
le fac unghiile
le voi tăia din carne, cu lac sidefiu le voi da,
le fac părul în două cozi groase
transfuzii viole-aurii le fie sângele nou
le voi cere primele zăpezi dedicate exclusiv
mie
iarna vină cu drum pentru că nu mă tem
nu mă mai tem de înzăpeziri

vine toamna și mă simt de parcă ar fi
și un al cincilea anotimp undeva aproape
iminent

Chem chemările înțelenite, mirările deja
locuiesc aici precum fricile
care și ele își caută
înnoirea

poezie de
Adăugat de Mariana FulgerSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Maldoror

Spre Lucia pe care noi urcam,
O treaptă fiecare, scara,
Iar zilele, pun preț, un ban,
Ne ceartă-n valuri neagră, marea.
Cum timpul curge neostenit,
Din turn se prăbușește ceasul,
Din lamentări în infinit
În dragoste respecți păcatul.
Eu mă opresc, se-apropie-un hău,
Un monstru fără noimă, nume,
Când bine redevine rău,
Iar răul nu creează-o lume.

Vremelnici prieteni, vremelnici oameni,
În rest vârcolacii, raci răniți,
Scoici în valuri, ce rost mai are
Să murim, dacă-nviem din nou, din nou?
Omnia fluunt, omnia mutantur,
Un marș forțat de ani-lumină.
În limba noastră, Dumnezeu este Cel Care Este.
Ce am putea adăuga?
O mie de nume,
Este Cel Care Nu Se schimbă,
El este cel care ne poartă
Ca o mamă pruncul său,
Fără știm, în somn adânc.

Privesc asfaltul, firimituri de pâine,
Pete de sânge, pene de corb,
Un cadavru imens s-a dizolvat în smoală,
Exală mirosuri cotropitoare,
Acesta este dragul nostru oraș,
În care se mai râde, se cântă, se dansează,
Deasupra sau în adânc, pe dedesubt.

Așa cum plouă în inima mea,
Așa plânge și câinele-Dumnezeu,
Maldoror umbla pe șapte cărări,
Ca pe cele șapte coline ale Romei,
Circulate de cocote,
Smârcuri pustii în inima lui Maldoror,
Otravă grea, în vinele sale, sângele este verde,
El nu are oase, doar crengi îngălbenite,
Tulpini de brândușe, sfielnic pătrunde
În Istoria Universală, alături
De Don Quijote Coțcariul,
Am văzut de curând un pui de corb rănit,
Nu zbura, croncănea fără ură, adânc umilit,
Poate-mpăcat cu o înfrângere apoteotică.

poezie de
Adăugat de Boris Marian MehrSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

distincțieAceastă poezie a fost selectată Poezia zilei pe 18 septembrie 2017.
Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Toamna

Îmi place toamna...
Cu struguri mari, frumoși din vii
Cu pere, nuci, gutui și mere aurii.
Îmi place toamna c-ăi bogată
În multe nunți, în cumătrii.
Când văd tinerii se însoară
Și vor avea și ei copii
Îmi place toamna...

Îmi plac fetele și horele din sat
Mă simt mai tânăr, mai bărbat
De vreau cânt, joc, strig
Îmi place toamna...
Când văd oamenii în câmp
Muncesc, zâmbesc, vorbesc de bine
Mai uit de frig, de vânt, de ploi...
Îmi place toamna.

poezie de (septembrie 2016)
Adăugat de Mihalachi VeaceslavSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Iubirea este altceva decât îndrăgostirea. Iubirea nu este pentru oricine pentru că nu oricine poate dăruiască fără să spere la răsplată. Însă oricine își poate descoperi și dezvolta capacitatea de a iubi. Există un punct comun între îndrăgostire și iubire și asta e una din cele mai frumoase și încurajatoare lucruri. Poți iubești pe cineva de care ești îndrăgostit, deși mulți oameni se îndrăgostesc, au relații și se despart, fără să se fi iubit vreodată. Când vezi oamenii cum se comportă la despărțire, cu câtă furie, ură și agresivitate se acuză, își fac reproșuri și ridică pumnul amenințător în aer, și câinele meu Jaggermeister își dă seama acolo nu există nici urmă de iubire și probabil nici nu a fost. Pe aceștia i-a păcălit Cupidon o vreme. Iubirea este cheia.

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Eu nu ți-am cerut să mă iubești

Eu nu ți-am cerut mă iubești
Cum aș fi putut cere iubire,
Când ea este peste tot ca și aerul,
Dar noi nu știm respirăm,
Mai mult gâfâim, ne opintim,
Gândurile își întind din ape mâinile,
Ai impresia strigă după ajutor,
Dar știm noi ce gândește sângele?
Omu-și face loc oriunde,
Taie un pom, dărâmă un munte,
Iartă-ne Gea, iartă-ne Tea,
Fiul rătăcit va reveni în pământ,
Uneori mă simt prins ca de o stâncă,
Precum Prometeu, alteori mă apasă
Pământul, ca pe Atlas, halucinații,
Lasă impresiile, ia o țigară și taci.
Citesc un poem cu ochii închiși
În aula Academiei de Surzi.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

La poarta mea

A bătut ușor la poarta mea
În amurg de seară fericirea
Îmi era pe-atunci inima grea
Întâlnisem doar dezamăgirea.
N-am deschis, nu înțeleg de ce
Și a dispărut ca o nălucă,
Scriau de ea atâtea cântece,
Cum de-am lăsat-o să se ducă?
A venit apoi la poarta mea
Cu trandafiri de dor iubirea,
Printre petale îmi surâdea
Dar m-am ferit -i văd privirea.
Și m-am ascuns după un geam
Deși doream nespus s-o întâlnesc
Plângea o pasăre pe ram
Spunându-mi că din nou greșesc.
A revenit atunci la poarta mea
Într-un amurg dezamăgirea
Din cerul negru fără nici o stea
Ea își vesti din nou sosirea...
Plângeam cum n-am plâns niciodată.
Durerea ei prea bine o știam.
Dar visul s-a sfârșit si deodată
Lumina soarelui intră pe geam.
***
De ce să plângi o viață-ntreagă
Când fericirea e aproape
Și-oricine poate aleagă
Între drum lin sau tulburi ape....

(25 februarie 2017)
Adăugat de Dorina OmotaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Ex nihilo

Ex nihilo nihil, nimic nu are rost,
Îmi spune nihilistul pe numele său Trost,
Când nu mai ai ce spune încearcă, bre, taci,
Prea multe sunt în viață pe care nu le placi,
Bătătorite căi ai străbătut, copile,
Te naști și mori zadarnic, ești doar la mâna milei?
Îmi plac trufașii, răii, înfumurații zei,
Deși-mi trezesc un zâmbet, mai vesel e cu ei,
Nu-mi place lumânarea ce pâlpâie plângând,
Dar de-i ating doar flama, îi mulțumesc sunt.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Dezgust

Regurgitus sunt astăzi, jălbar cu multe ținte,
"On target" denumite, în snob de nou model,
De așcoliți ce adună diplome-n crez, ce minte;
E-o clonă din furat și bou e-ou... din vițel!

Și-i multă mult minciuna, tupeul cu hoția,
Că-s devenite merit, cu titluri de noblețe,
Ne păcălind și țara, pe cel ce dă simbria...
Și moare un neam... odată, predestinat -nvețe?!

Mă jur pe toți strămoșii s-audă, -i trezesc
Din os sfințit străjeri, din cultul rusticism
Să curme redundantul, pe cei ce săvârșesc
Rușinea dezlânată... școliții-n empirism!

Estomacabil simț 'n icterice sechele
Îmi lasă gust amar, îmi sparge voal-timpane...
Și-s depășit că-s mulți, sus-pușii de lichele,
Ce etnia îmi conduc... aleși din proști, cotloane!

Nici moartea nu-i îndeajuns la reprodușii-n copii,
Mai sadice-n pervers, cu spirit mai japcan;
Inculți cu școli plătite, cu mers ca interlopii,
Ce-și fac adepți din leneși... tipare, după șan!

Și mor de-atât necaz, dacă-mi pierd și limbă
Nu am cum să mai spun și n-o să am nici cui...
Mă rog la Dumnezeu, poate lume schimbă
Cu alții noi, din vechii... Lui, ce-are îndestui!?!...

Cum Doamne, pe Pământ, alții-s altfel? Să-mi spui!

PS
Nu-s sigur Eminescu, dar mă-ntreb c-o povață;
Ai noștri tineri, oare, tot la Paris învață???

poezie de (24 iunie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Repetabila iubire

Nici urmă de durere în pântecul meu, nici urmă de tremur, te iubesc la fel
ca pescărușii în zbor pe sub poduri, aripi întinse țin vântul în loc,
cât sa fie ora când îmi înfrunzește iar mâna dreaptă, măslinii își scutură în plase
rodul mărunt, alte vise, de la capăt, iar ploi, oh, Doamne!

Nici urmă de poteci în poienile arse, nici urmă de miere în faguri, doar inima mea
dezbrăcată, inima mea ca o viespe de noapte, ca o lăută ascunsă sub pat,
hai sa jucăm jocul acesta, înfășură-ți gleznele-n carpe, șterge-mi cu buzele genunchii ierbați, opintește-te-n poartă, în colțul gurii infloresc macii, hai, râzi!

Nici urmă de îngâmfare în coapsa rotundă, nici urmă de mustrare sub sâni, pune-ți trupul pe șine, tramvaiul e gata de drum, cercuri zimțate pictează copiii pe geam și ferigi, știi camăruțele toate-s curate, intră și vezi, acum și aici strigăt suntem, sărutul se sparge în sărut și palma se înfășură în palmă, vino, iubește-mă toată!

poezie de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Între nebunie și platitudine

Îmi plac nebunii, este unul pe strada mea,
Îmi reproșează soției mele eu îi spun nevastă,
Ce multă-nțelepciune are, e nebun, dar sufletul
Este mai pur decât o rouă, în rest, ce să mai spun,
Mă mai ciocnesc de unul, altul, mormăim pardon,
Unul e academician în largi papuci, altul profesor
La catedra plictiselii, altul se crede mare actor,
Dar cine nu se crede? Trăim cu toții din iluzii și aluzii
La ce nu vom putea fim nicicând,
Mai rău este când mai încerci urci un munte
Care încet, încet se tot scufundă în adânc.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Risipiți

Risipiți pot fi oamenii, firele de iarbă,
Mărgelele, cuvintele,
Tu le aduni, vrăjitorule, artistule, vagabondule,
Spui, viața mea, dar cine are viața sa?
Ne împletim pașii cu pașii îngerilor,
Tu unde umbli? Nu știi că timpul te va risipi
și pe tine? Mai întâi a fost o copaie,
apoi strigătul disperat/ victorios?
Unii se grăbeau la cimitir, ALȚII SE ÎNTORCEAU,
Iarna și vara se alergau în curte,
Aprinde lumânarea vină Sfântul,
Un prim sărut ca la Facerea Lumii,
Să faci ceva ce n-a văzut Parisul,
Un muzeu cu meduze vorbitoare,
Dar a venit un pistolar, i-a scos ochiul,
E un se mn de moarte, a spus baba Crina,
Din neștiință se nasc basmele,
Adică din întuneric – lumina,
Unde e oaza salvării? Rătăcim.
Sus, pe Muntele Sfânt, se împart Legile.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Ipostaze

Poetul nu este profet,
Nu este un sfânt în pustiu,
Doar un om ce pierde hârtii prin casă,
Uită coduri, pinuri,
se-mpacă, uneori, cu vecinii,
fluieră câinii pe stradă,
numără păsările în parc,
așteaptă primăvara,
visează seraiul lui Harun Al Rașid,
călătorește cu Sindbad
și, în final, moare în somn.

Te-am invitat la masă, deși nu meritai,
Îmi spune tovarășul Ciu En Lai,
Din cauza ta au plecat mesenii,
Îmi șuieră între dinți tovarășul Lenin,
Nici unul nu-mi spune ce are cu mine,
Eu sunt iubit între canine,
Chiar și pisicile mi se uită în ochi,
Dar nu mă suportă
Fam Van Dong,
Am eu ceva de vechi refractar,
De când eram un obraznic școlar.

Secretă nuntă cu fluturi,
Uneori înfloresc statuile,
Poți ai zona Zoster în inimă,
Nu se vede, dar sub un copac
Am găsit șapca liceanului îndrăgostit,
Ce-ncet plutește peștele- Timp?
Ce adânc se scufundă prima iubire?
Câinii au uitat mai latre,
Se uită la ceas și ascultă ultimele știri,
În curând vor înflori statuile fără mâini,
Numai buze.

poezie de
Adăugat de Boris Marian MehrSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Cei din... "Cizmă"

Ne urăsc, românașii
se descurcă, așa cum pot,
dar o să-și găsească nașii
pân-la urmă, așa socot.

Unii latră să nu tacă,
îi privești, apoi înjuri,
te privesc, rânjesc și pleacă,
dând din cap, parcă-s mahmuri.

Alții își urăsc și neamul,
uită de unde-s plecați,
scriu prostii, să-și umple tomul,
cum au fost ei blasfemați.

Doamne fă-i înțeleagă,
Că zânzania din ei,
Îi despart în multe cete
De zănateci și de mișei.

Peste tot sunt buni și rele,
nimeni nu-i zeu pe pământ,
când visez cu niște Iele
mă consider cel mai sfânt.

Oare? Sfinți mai sunt?
Poate în Ceruri,
Dar... Nu se știe, nici acolo.

poezie de din Freamăt de gânduri, lacrimi de dor (15 mai 2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-NireșeanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Votează pagina

Dacă îți place această pagină, o poți vota cu un clic, pentru a-i ajuta pe alții să o găsească mai ușor.

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!