Viața căpitanului Leclerc
Când soarta lovise cu forța unui tren,
Se retrăsese calm în vechiul sau castel,
Radioul îi cânta același trist refren,
Era tânăr, pe Somme, lupta pentru drapel.
O lume mergea prea rău pentru el,
O lume mergea prea rău pentru toți,
Seara lipseau zeci de mii la apel,
A doua zi trăgeau, iar, viața la sorți.
Dupa un timp, un glonț îl răpuse,
Era aproape un final de Odisee,
Un întreg regiment acolo căzuse,
Doar Dumnezeu l-a scos din tranșee.
Anii au trecut ușor, nici n-a simțit,
Lăsând un rid adânc pe-al tinereții val,
Paradoxal avu și vreme de iubit,
Între-un război stupid și crack-ul mondial.
Într-o seară a zărit o dulce unduire,
Pe malul stâng al Senei, rămase pironit,
Doar apa se-auzea; de-a Ei strălucire
Fu copleșit pe dată, era îndrăgostit.
Îl privea cu ochi calzi și răscolitori,
O fată bălaie cu un chip inocent,
El se simțea cuprins de fiori,
Ea-i spuse simplu: sunt Ella Vincent.
Părea că destinul se revanșează acum,
Se simțea împlinit, în al nouălea cer,
Apucase timid pe-al fericirii drum,
Ș-acum era doar al ei, al ei prizonier.
Ce trup de zeiță, ce femeie stilată,
Împlinit ca acum n-a fost nicicând,
Uitase complet, de război, de armată,
Adormea, se trezea, cu Ella în gând.
Aveau și doi copii, viața-i era plină,
Acum simțea iubirea, cu adevărat,
Însă după anii ăștia, plini de lumină,
La orizont nori negri, pacea n-a durat.
E-a doua oară cand patria îl cheama
Să apere granițele cu mâinile sale,
Prea curând trăiește aceeași dramă,
În timp ce Stukas-uri dau rotocoale.
Avioane și tancuri îl țineau în noroi,
Acas' se gândea, la copii și nevastă,
Blestema printre dinți acest război,
Nu mai era singur în această năpastă.
După Dunkerque a plecat cu Aliații,
Știa, se va-ntoarce într-o bună zi,
Îndelung a exersat Ziua Z cu fârtații,
Dor îi era de țară, de Ella, de copii!
După debarcare cu greu ajunse acasă,
În cale i se puse, oprindu-l un agent:
Îmi pare rău să-ți spun, draga ta nevastă
Și pruncii au fost uciși, în bombardament.
O lume mergea prea rău pentru el,
O lume devenise un hău imens,
Pierduse totul, nu mai avea țel,
Rostea cuvinte fără vreun sens.
Când soarta îl lovise cu forța unui tren,
Moartea înconjura vechiul său castel
La radio asculta același trist refren,
Era tânar pe Somme, lupta pentru drapel.
poezie de Alex Dospian (februarie 2013)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre viață
- poezii despre tinerețe
- poezii despre timp
- poezii despre seară
- poezii despre radio
- poezii despre tristețe
- poezii despre trenuri
- poezii despre trecut
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Acasă la familia Enka era destulă liniște, în limita posibilităților: musafirii plecaseră de câtva timp, iar de puțina gălăgie produsă, doar papagalul Rikky era responsabil. Restul erau tăcuți: tânărul comandant, părinții și bunicii acestuia, chiar și bătrânul dulău Nero. Doar lui Rikky nu-i tăcea pliscul deloc; cum însă era drăgălaș, nu deranja pe nimeni, căci toți îl iubeau și-l răsfățau, chiar și blondul. Își revăzuse în acea zi și vechea familie, de la care plecase de bună-voie; cu domnul și doamna Stoica va mai avea ocazia să se întâlnească, însă pe blondină habar n-avea năstrușnicul papagal că o văzuse pentru ultima oară, iar în curând același lucru se va petrece și-n cazul "șefului". Pentru că nu-și dădea seama de acest lucru, Rikky nu putea fi trist; ceilalți însă... Chiar și Nero părea abătut și nu din cauza vârstei sale. Dulăul negru parcă presimțea că în curând se va schimba ceva, se va întâmpla ceva; nu știa sigur ce, însă orice ar fi fost, se părea că avea legătură cu tânărul său stăpân. Astfel simțea dulăul negru și nu se înșela deloc...
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre tăcere
- citate despre papagali
- citate despre familie
- citate despre șefi
- citate despre vârstă
- citate despre tristețe
- citate despre tinerețe
- citate despre timp
- citate despre schimbare
Se gândi la ceea ce învățase, la ceea ce fusese ea odată și la ce devenise acum. Era o femeie care primise sfaturi de la omul pe care îl iubise, pe care le urmase și încercase din răsputeri să se vindece. Era o femeie care făcuse greșeli, care uneori plângea lunea dimineața sau singura noaptea în pat. Era o femeie care se plictisea adesea de viața ei și care găsea dificil să se dea jos din pat dimineața pentru a merge la serviciu. Era o femeie care avea destul de des zile când era prost dispusă, care se privea în oglindă și se intreba de ce nu se ducea la sala de gimnastică mai des; era o femeie care se întreba uneori care naiba era rostul ei pe această lume. Era o femeie care uneori încurca lucrurile. Pe de altă parte, era o femeie care știa ce înseamnă iubirea adevărată și care era gata să trăiască intens, cu mai multă iubire, și să-și facă amintiri noi. Indiferent dacă asta urma să se întâmple în zece luni sau peste zece ani. Indiferent ce o așteptă mai departe, știa că trebuie să-și deschidă inima și să o urmeze oriunde o ducea. Între timp trebuia doar să trăiască.
Cecelia Ahern în P.S. Te iubesc
Adăugat de Iustina
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi citate despre viață, citate despre iubire, citate despre zile, citate despre sfaturi, citate despre serviciu, citate despre prostie, citate despre noapte sau citate despre inimă
Comandantul misiunii, fără uniforma specifică funcției sale, se afla din nou la distracție; discoteca Institutului era plină de tinere domnișoare frumoase; localul, destul de spațios, părea acum neîncăpător. Ca și seara trecută, îl întâmpinară cum se cuvine pe Don Juan, doar pe el îl așteptau. Fetele încercară totuși să nu fie prea insistente, ca nu cumva să i se pară lui ceva în neregulă și să plece acasă prea devreme; doreau să petreacă împreună cu el cât mai mult timp posibil, sau măcar să-l știe acolo, aproape... Și pentru că fetele nu aveau un comportament care să nu fie pe placul lui, Lucian le recompensă rămânând toată seara la discotecă, miezul nopții găsindu-l tot acolo, iar el nu părea dispus a pleca, deși era târziu. Era conștient că de dimineață va fi nevoit să se trezească devreme, pentru a nu întârzia la bordul navei...
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și citate despre seară, citate despre posibilitate, citate despre miezul nopții, citate despre frumusețe, citate despre fete sau citate despre dorințe
În casă era liniște și în lume era calm
În casă era liniște și în lume era calm.
Cititorul a devenit carte, iar noaptea de vară
Era însăși esența conștientă a cărții.
În casa era liniște și în lume era calm.
Cuvintele au fost rostite ca și cum cartea n-ar fi existat,
Exceptându-l pe cititorul care, aplecat asupra paginii,
Dorea acea aplecare, dorea nespus de mult să fie
Eruditul pentru care cartea era adevărată, pentru care
Noaptea de vară este la fel de perfectă ca gândirea.
În casa era liniște pentru că așa trebuia să fie.
Liniștea era parte a înțelesului, parte a minții:
Accesul perfecțiunii la pagină.
Și în lume era calm. Adevărul într-o lume calmă,
În care nu există alt înțeles, el însuși
Este calm, el însuși este vară și noapte, el însuși
Este cititorul aplecat care citește acolo, târziu în noapte.
poezie de Wallace Stevens, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cărți, poezii despre perfecțiune, poezii despre noapte, poezii despre existență, poezii despre adevăr, poezii despre lectură, poezii despre gânduri, poezii despre dorințe sau poezii despre devenire
Iubirea nu era tocmai iubire
Eu, care te-am iubit pe tine nu eram tocmai eu
Si nici tu nu erai tocmai cea care m-ai iubit pe mine
Iubirea mea nu era tocmai a mea
Iubirea ta nu era tocmai a ta
Si iubirea noastra nu era tocmai a noastra
Pentru ca prima iubire nu e chiar prima si iubirea ce se implineste o vreme nu e tocmai iubire
Floarea ce ti-am dat-o de ziua ta era de fapt de ziua noastra
A mea si a alteia
Si nu puteai fi impotriva ca fetita noastra sa se numeasca prima iubire
Chiar daca nu era chiar prima, dar avea acelasi nume cu ea
Si cand te-am pierdut am fost trist
Pentru ca am pierdut-o si pe prima si pe cea de-a doua si pe cea de a treia
Si abia la urma de tot te pierdusem pe tine...
Altfel, de ce ma simt acum ca la 16 ani,
Nauc si perforat de singuratate ca de acnee?
poezie de Corneliu Neculea
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prima iubire sau poezii despre flori
Așa, pe întuneric, fără s-o vadă, percepându-i doar prezența, Lucian simți cum Lia îl cuprindea ușor cu brațele, pe după gât și pe neșteptate, îl sărută, de data aceasta ea pe el, delicat, să nu-l doară, fiindcă știa că era lovit. Luat prin surprindere de gestul ei, rămase locului, nemișcat, neclintit ca o stâncă. Ce durere să mai fi simțit?! Nici gând de așa ceva! Nici n-avu timp s-o cuprindă în brațe, cum ar fi procedat în mod normal, măcar cu brațul drept, căci cu stângul n-ar fi putut, însă el era prea nedumerit în acele momente, ca să acționeze în vreun fel; se simțea ca paralizat, hipnotizat sau de parcă ar fi fost sub efectul unui anestezic puternic. Se dezmetici de abia când ea îi dădu drumul, îndepărtându-se ușor, în întuneric, trezindu-l parcă din visare.
citat din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre întuneric, citate despre visare, citate despre sărut, citate despre stânci, citate despre gânduri, citate despre durere, citate despre delicatețe sau citate despre anestezie
El nu avea pretenția să dea soluții pentru că prin simplitatea naturii sale, apropiată de cea originală, simțea că soluțiile sunt o iluzie, zero în cotație fixă, pentru că oricare ar fi fost ele, profund chibzuite sau la întâmplare, erau valabile numai pentru cincizeci la sută dintre ființele vii. Sigur, această idee avea mulți dușmani care dădeau bine cu pana sau cu vârful limbii, dar cel înțelept tăcea mut ca peștele asupra acestui subiect, deoarece pentru el nu era greu de observat că absolut orice lucru sau concept după câteva transformări de loc sau de timp este tot atât de bun pe cât de rău și sfârșitul seminței care dă colț în orice primăvara este un lucru imposibil în univers... Soarta minții ajunsă într-o anumită formă era dependentă de alegerea sau judecata unora sau altora, dar soarta vieții, în sens real, nu depindea de nimic.
Constantin Luntraru în Deryzor (2008)
Adăugat de Mihail Florea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre înțelepciune, citate despre sfârșit, citate despre primăvară, citate despre pești, citate despre natură sau citate despre imposibilitate
Era un bărbat fără vârstă definită. Putea să aibă patruzeci, dar și șaizeci. I se simțea însă forța. Umerii vânjoși făceau să-i plesnească bluza neagră, peticită. Fața, cu fruntea îngustă, nu era prea prietenoasă. Unghiul format de gura cu dinți rari și bărbia proeminentă era acoperit cu un plasture murdar.
P. Șestakov în Labirint
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre negru, citate despre gură, citate despre forță, citate despre dinți sau citate despre bărbați
Helen Hirsch: În prima mea zi aici, m-a bătut pentru că am aruncat oasele de la cină. A venit la miezul nopții și m-a întrebat unde sunt. Iar eu l-am întrebat, nu știu cum, nu l-aș putea întreba acum, am spus "De ce mă bați?" El a răspuns: "Motivul pentru care te bat acum este faptul că mă întrebi de ce te lovesc."
Oskar Schindler: Helen, îmi pare rău pentru problemele tale.
Helen Hirsch: Le-am acceptat.
Oskar Schindler: Le-ai acceptat?
Helen Hirsch: Într-o zi mă va împușca.
Oskar Schindler: Nu, nu te va împușca.
Helen Hirsch: O va face. Văd lucruri. Luni eram pe acoperiș cu tânărul Lisiek și l-am văzut pe domnul comandant ieșind din casă în curtea interioară de sub locul unde stăteam noi, scoțându-și arma și împușcând o femeie care trecea pe acolo. Era doar o femeie cu o boccea, pur și simplu a împușcat-o în gât. Era o simplă femeie care se ducea undeva, nu mergea nici prea repede, nici prea încet, nu era nici mai grasă, nici mai slabă decât altcineva și nu-mi puteam da seama ce făcuse. Cu cât îl vezi mai des pe comandat, cu atât îți dai seama că nu există un set de reguli după care să trăiești, nu-ți poți spune "Dacă urmez regulile acestea, voi fi în siguranță."
Oskar Schindler: Nu te va împușca pentru că îi placi prea mult. Te place așa de mult că nici nu te va lăsa să porți steaua. Nu vrea să știe nimeni că este înnebunit de o evreică. A împușcat femeia de la trepte pentru că nu însemna nimic pentru el. Era doar una dintr-o serie care nici nu-l satisfac, nici nu-l jignesc.
replici din filmul artistic Lista lui Schindler
Adăugat de Chermaneanu Stefania-Ana
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre femei, citate despre stele, citate despre siguranță sau citate despre existență
Nu după mult timp, tânărul comandant, cu papagalul său pe umăr, se afla din nou la volanul mașinii albastre; pe bancheta din spate stăteau cei doi body-guarzi. Dar Lucian îndreptă mașina spre ieșirea din oraș; mergea la Institut. De ce? Nu-i era nici lui foarte clar de ce, dar simțea nevoia de a-l vedea pe director, de a-l avea aproape, de a-i vorbi. Steaguri tricolore fluturau în adierea vânticelului cald de vară. Poarta Institutului se deschise imediat pentru mașina albastră, dar înainte de a fi intrat, cei doi body-guarzi coborâră. Lucian opri mașina la locul ei; acesta nu era ocupat. Nu-l anunțase pe director de sosirea lui, dar spera să-l găsească acolo, deși era posibil ca dânsul să fi plecat pe undeva. Dar Lucian nu renunță la ideea de a-l căuta. Se opri doar în fața ușii pe care scria "Director", ciocăni discret și intră fără a mai aștepta vreun răspuns. Directorul era acolo, la biroul său. Își aranjase singur hârțoagele; acum le completa, nu mai avea mult până să le termine. Vru să reproșeze ceva noului sosit, dar când își ridică privirea și-l zări pe favoritul său, îi zâmbi îngăduitor.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre albastru, citate despre zâmbet, citate despre vorbire sau citate despre toleranță
Era vis, era iubire
Singură, pe malul mării,
La iubire eu visam.
Mă pierdeam în largul zării,
Ba eram, ba nu eram.
La marginea depărtării
O nălucă mă vedeam.
Sau eram sirena mării
Și iubitul așteptam.
Ruptă de realitate
Alergam ca o nebună.
Când, pe neașteptate
M-am simțit prinsă de mână.
M-am lăsat ușor pe spate,
Tu m-ai cuprins de mijloc,
Intram în realitate,
Doi într-unul, la un loc.
Iubirea era cu noi,
Dragostea ne-învăluia,
Stele se uitau la noi,
De sus luna ne privea.
Era vis, era iubire,
Era tot ce mi-am dorit.
Nu era doar amăgire.
Era visul împlinit.
poezie de Dumitru Delcă (august 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Dumitru Delcă despre iubire, poezii despre visare, citate de Dumitru Delcă despre visare, citate de Dumitru Delcă despre timp, poezii despre stele, citate de Dumitru Delcă despre stele, poezii despre realitate sau citate de Dumitru Delcă despre dorințe
Cu mult timp în urmă, trăia un rege vestit pentru înțelepciunea sa pe cuprinsul întregului pământ. Nimic nu îi era ascuns și chiar și cele mai mari secrete ale lumii ajungeau la urechile sale, ca și cum i-ar fi fost șoptite de vânt. Avea însă un obicei ciudat. În fiecare zi, la sfârșitul prânzului, după ce masa era strânsă și nu mai era nimeni în preajma lui, un servitor de încredere îi aducea încă o farfurie. Aceasta era acoperită cu un capac, așa că nici servitorul său și nimeni altcineva nu știa ce era în ea, pentru că regele nu o descoperea decât în momentul când rămânea singur cuc.
începutul de la Șarpele alb de Frații Grimm
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre monarhie, citate despre încredere, citate despre vânt, citate despre urechi, citate despre superlative sau citate despre secrete
Uneori, deși Dan era trist, nu-și dădea seama de ce anume, se simțea cuprins de o veselie inexplicabilă, interioară; parcă îi venea să râdă cu poftă, nebunește chiar... Dar nu proceda astfel; se abținea. Cu greu, însă se abținea. Altfel, să înceapă să râdă așa, din senin, fără motiv, chiar ar fi părut nebun. Iar el nu era! Cel puțin, așa spera. Nici nu-și dădea seama cum ar fi trebuit să se manifeste, pentru a se încadra în limitele normalității, a acelei normalități, aflate în afara zidurilor orfelinatului, însă și a normalității din interiorul orfelinatului, care difereau enorm. Avea o dublă misiune, fiecare dintre aceste misiuni fiind la fel de dificilă, pentru un adolescent sensibil și timid ca Dan. Însă se descurca; doar el știa cum; Moț avea aportul său, destul de important în acest sens. Fără acest motan rotofei, viața lui Dan ar fi fost și mai dificilă. Așa însă, era, cât de cât, măcar suportabilă...
Cornelia Georgescu în Destine împletite
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre poftă, citate despre pisici, citate despre nebunie, citate despre limite sau citate despre adolescență
Lumea se întreba
dacă trebuia coborât în pământul
din cimitirul cel nou sau să fie
dus lângă străbuni. nimeni
nu se îndura să scape vreo lacrimă
pentru el. nici nu a trebuit să fie
îmbălsămat cu prea multe chimicale,
de-a lungul vieții avusese grijă
să se stafidească în alcool.
problema lumii era să-l acopere
cu pământ nesfințit, aproape
de cripta crâșmarului și
a crâșmăriței. amândoi au plecat
repede după ce i-au turnat alcool
zeci de ani, zi de zi, seară
de seară îl omorau cu zâmbetul
pus bine pe fețele lor puhave
de lăcomie. lumea se întreba
dacă pământul era bine sa fie sfințit.
lumea se întreba dacă trebuie tras
clopotul bisericii din parohie.
nimeni nu și-a dat seama de ce
era vesel când era vesel și
de ce era trist când era trist. lumea
de astăzi își pune prea multe întrebări.
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre religie, poezii despre prezent, poezii despre creștinism sau poezii despre biserică
Panta rhei
împungea vântul cu vârful pantofilor ei de lac
tocurile roșii se înfigeau sfidător în zăpadă
acum nu mă mai bate nimeni, gândea
nici măcar viscolul
doar purta palton Prada și fond de ten Mac
pe cer, luna se încovoia ca o sirenă cu solzi de aur
hmm, un gând o mai bătea totuși
căci mai văzuse luna asta cu mult timp în urmă
acum însă parcă se zbătea să-și iasă din solzi
și zbaterea asta o simțea dedesubt
de palton dedesubt de machiaj
întreaga lume era la picioarele ei dar
luna avea unica podoabă a cărei strălucire n-o mințea
toate se sting cândva
îi spunea
își amintea acum când a mai văzut-o
când o fetiță cu picioarele goale trecea prin zăpadă
o împungea viscolul cu vârful pantofilor săi de ger
tălpile ei roșii se vârau tremurător în zăpadă
acum o să mă bată toți, gândea
doar nu făcuse nici un bănuț toată ziua
cât își dorea un vrej de zăpadă pe care să se cațere spre lună
s-ar fi urcat până acolo cu ultimele puteri
să-i smulgă măcar un solz de aur
sau mai bine să adoarmă pe leagănul ei
era la picioarele unei lumi întregi
cumva
zăpada îi era unicul prieten dintre dușmani
doar ea o simțea
glasu-i părintește
urechea-i bătea
totul se topește
cândva
poezie de Alexandra Alb Tătar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre încălțăminte, poezii despre zăpadă, poezii despre vânt, poezii despre viscol, poezii despre somn, poezii despre roșu, poezii despre prietenie sau poezii despre prieteni și dușmani
În primele câteva luni după după realizarea mea, nu am avut niciun singur gând. Puteam merge la birou și îndeplini toate sarcinile mele fără a avea vreodată un gând în cap. Era la fel când am mers la Tiruvannamalai. Fie că eram așezat în sală cu Maharishi, mergeam pe jos în jurul muntelui sau la cumpărături în oraș, tot ceea ce făceam era efectuat fără nici un fel de activitate a minții deloc. Era un ocean de liniște interioară care n-a dat niciodată naștere la niciun val de gândire. Nu a durat mult timp pentru a-mi da seama că mintea și gândurile nu sunt necesare pentru a funcționa în lume. Atunci când rămâi ca Sine, o putere divină preia și are grijă de viață. Toate acțiunile au loc apoi în mod spontan, și sunt realizate foarte eficient fără niciun efort sau activitate a minții.
citat din H.W.L. Poonja
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre oraș, citate despre ocean, citate despre naștere, citate despre munți, citate despre eficiență sau citate despre comerț
În bezna tunelului
Demult, am urcat într-un tren, fără vagoane,...
Era pentru prima data când urcam într-un tren
M-am urcat în primul tren din gara vieții mele
Ciudat, nimeni nu știa ce destinație are, nici eu
Mergea încet la început, șinele erau de vină,
Tot timpul, am stat cu ochii pe geam,
Am văzut tot ce se putea vedea...
Sate, comune, orașe, spitale, școli, biserici...
Am văzut mai multe biserici decât școli și spitale,
Și multe umbre cu chipuri de oameni,
Am văzut mai multe orașe decât sate,
De fapt am văzut sate cu pretenții de oraș
Ce bine că luasem trenul, nu erau autostrăzi
De ce? Nu vrem, nu avem nevoie, nu ne trebuie,
Mai bine cu trenul, cine să mai fure?
Am vrut să sar din tren, să o iau pe jos înaintea lui,
Am vrut să împrumut niște aripi, să zbor!
Încotro să mai zbori în zilele de azi?
Nici orizontul nu se mai vede de atâta nepăsare
M-am răzgândit, era prea multă rugină..., pe aripi
După un timp, trenul a intrat într-un tunel,
Oare urma să iasă curând din el?
Mi-a fost teamă, de când am urcat în tren,
Nu știam, cât de lung e tunelul în care intrasem,
Nu se vedea nicio lumină, la capătul lui
Era un tunel în care intrai, dar nu știai când ieși
Și dacă în tunel s-ar fi produs o catastrofă?
Unde am fi mers să ne vindecăm rănile?
Spitale nu avem, la biserică nu mergi să te vindeci
Să mergi toată viața prin tunel? E dezolant!
Mergeam prin tunel de o viață și tot întuneric era,
N-am cunoscut pe nimeni în trenul acesta
Oare care era stația terminus și când avea să fie?
Mai bine aș fi tras semnalul de alarmă!
Nu poți să-nvingi destinul, nu poți să-l deraiezi
Trecuse atâta timp, de când urcasem în tren,
Era înfiorător de întuneric, și trenul, tot mai mergea
Aș fi putut să sar din acest tren, al întunericului,
Mi-era teamă să nu-mi fracturez sufletul
Pierdusem atâta timp mergând prin tunel,
Când am urcat în tren eram tânăr, acum...
Parcă a trecut o veșnicie, este frustrant,
Să te urci într-un tren fără destinație,
Să nu cunoști pe nimeni de care să-ți amintești,
Și să rămâi toată viața... în bezna tunelului...
poezie de Dan Duțescu din Orașul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre întuneric sau poezii despre oraș
Copilăria a fost minunată pentru că orice era o minune. Nu era doar o lume plină de miracole, ci o lume miraculoasă.
citat celebru din G.K. Chesterton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre copilărie sau citate de G.K. Chesterton despre copilărie
O, tempora...
Câtă valoare am cunoscut
Câtă cinste, cultură
Și cât de patriot și eu am fost,
Mai sunt...
Pe timpul când n-a fost numai avut,
Nu se vorbea-n doi bobi pe arătură,
Biserica nu era doar zi de post
Și era vorba... un cuvânt!
Ah, ce rușine aveam,
Roșeam adese
La văz de-o fată ca o floare,
Tot timidă, fină,
Sau pentr-o notă proastă, dacă luam...
Când mama, pentru soră, pregătise zestre
Și vizita la rude era sărbătoare...
Și nici mașina nu era... străină!
Toceam s-ajung mai sus,
C-așa doreau și-ai mei,
Să se mândrească ei și-o-ntreagă țară
C-am ajuns cineva...
Iar titlul, de licență, nu era simplu presupus,
Profesori erau castă, nu niște farisei...
Iar hoți, doar prezumați, nu mai stăteau... pe-afară!
A fost timpul mai sfânt,
Încă demult
Parcă și lumea era mai curată,
Mai cu stil...
Pe timpul când un rege ne iubea pe noi, pământ,
Sau mai-nainte mult,
C-o țară răsculată
De adevărat... nu doar un șpil!
Nu se dansa în pinguin pe stradă
Și respectam bun, rău,
Pe cel ales de noi,
Fără injurii grosolane...
C-aveam o educație bravadă,
De mult bun gust, nu golul, hău,
Motivând false meritat- nevoi...
Munceam... neașteptând plocoane!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (29 septembrie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre educație, poezii despre valoare, poezii despre sărbători, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre rușine sau poezii despre rude
Basm de țară
A fost odată, în țara sfântă ce respecta pe moș și babă,
A fost ce-acum sunt doar povești,
Când se învățau puțin istorii de neam silabă cu silabă
Și crez era doar adevăr de voievozi... cinstiri regești.
Și era mândră țara în toate, în straie albe, toată ii
Își purta cinstea în blazon își onora strămoșii drepți.
Cu frica urii se închina și Dumnezei făcea copii...
Se saluta popor pe uliți... și asculta doar de înțelepți.
Era demult, odat' și odată, cuvânt blajin cu mult domol,
Iar munca grea era onoare, cum castul de nevastă-fată...
Doar aprig se curma la rău și viața se dădea obol
Pentru pământu' între uluce... când neam întreg era o armată.
Era iubire pentru neaoș, primire caldă la străin
Și la biserici închinări, pioase în genunchi, umil,
Feciorii își moșteneau părinți, la fel și bun și, cel hain
Să se îndulcească înspre iubire... c-a fost la fel și el copil.
În bătătură avea loc câine și mielu' pentru Paște sfânt,
Iar cumpăna de la fântână dădea gând bun către dreptate...
Și uite am poposit trecutul să vă las gustul să vă încânt
De țara mea, ce-o vreau iubită din nou de voi... posteritate.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (26 iulie 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înțelepciune, poezii despre patrie sau poezii despre onoare