Iubire, vine noaptea
Fetișizăm acute dureri imaginare
Dar ni s-a stins lumina din noi, din felinare
Iubește-l pe acela ce trece prin oglinzi
Că-ți dă inima ghes dac-ai putea să-l prinzi
Și lacrimile noastre cotate inutil
Or fi ele curate dar sunt de crocodil
Iubito vine noaptea o să intrăm în beznă
Legați neverosimil cu un inel la gleznă
Se cerne printre nori lumina în cetate
Imperiile lumii le vom purta în spate
Cezarul când se simte în lectică cezar
Privirile spre care să ridicăm mai rar
Dar uite fericirea se vinde la tarabe
În pliculețe albe cu litere arabe
În care se închide o moarte la scadență
Murim de sărăcia numită opulență
Potcoavele-s de aur în rest piele și os
Pierdute prin hățișuri păduri de abanos
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre moarte
- poezii despre lumină
- poezii despre iubire
- poezii despre sărăcie
- poezii despre păduri
- poezii despre nori
- poezii despre noapte
- poezii despre inimă
- poezii despre imaginație
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Zburam legați
zburam legați dar nu de gleznă
spre un mister necunoscut
din care parcă ne-am născut
în niște secole de beznă
lăsam în urmă lumi și astre
nescrise-n nici un catalog
și timpul chiar părea olog
în perimetrul de dezastre
vedeam în toate-un început
ca un ferment de viață nouă
și toate lucrurile nouă
ne pretindeau un alt tribut
planete noi și constelații
se-nfiripau din câte-un nimb
și-acelaș posesiv olimp
năștea la rându-i, filiații
pământul ne părea mai mic
la care iar ne vom întoarce
pe nevăzute bolți și arce
ca pe lumina unui spic
poezie de Ion Untaru din manuscris
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre început
- poezii despre viață
- poezii despre planete
- poezii despre naștere
- poezii despre glezne
- poezii despre constelații
- poezii despre astre
Zburam legați
zburam legați dar nu de gleznă
spre un mister necunoscut
din care parcă ne-m născut
în niște secole de beznă
lăsam în urmă lumi și astre
neprinse-n nici un catalog
și timpul chiar părea olog
în perimetrul de dezastre
vedeam în toate-un început
ca un ferment de viață nouă
de toate lucururile nouă
ni se părea că ne-am umplut
planete noi și constelații
se-nfiripau din câte-un nimb
strălucitor pe care-și plimb'
secolele filiații
pământul ne părea atât de mic
la care-ntr-un târziu ne vom întoarce
pe nevăzute bolți și arce
ca pe lumina unui spic
poezie de Ion Untaru (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Luminile lumii sunt stinse
Luminile lumii se sting,
Mai sclipesc câteva prin cetate,
Armate mondiale înving,
Generații sub spectrul lui Marte.
Aș fi vrut să trăim ca-n trecut,
În lumina Cetății Eterne,
Conjurații conspiră tăcut,
Să ne prindă-n capcane moderne.
Te mai am, te mai vreau, cum să nu?
Dar minunile lumii sunt stinse,
Și le vezi uneori numai tu,
Prin cetăți, cu luminile-aprinse.
Suntem totuși doar doi străini,
Ne strivește apusul ce vine,
Mai aprind împărați bizantini,
Candelabrele gintei latine.
Te mai vreau, te mai pot, te mai simt,
Dar ne sting conspirații mortale,
Reaprindem lumini pe Pământ,
Luceferi în cetăți ancestrale,
Care eu, care tu, care noi,
Mai veghează în noapte ruina?
Au rămas pe Pământ doi strigoi,
Prin cetăți să aprindă lumina.
Mă mai ierți, mă înșeli, te mai iert,
Peste lume se trage cortina,
Așteptăm într-un secol incert,
Un profet să aprindă lumina,
Te iubesc, te iubesc, cum să nu?
Dar luminile lumii sunt stinse,
Și-am rămas pe Pământ eu și tu,
Să veghem candelabrele-aprinse.
Pentru noi se trezește-un apus,
Pe Pământ un apus mai răsare,
Când cocorii luminii s-au dus,
Semănăm prin amurg felinare.
Iar lumea dacă nu ne mai vrea,
Cu lumini condamnate la moarte,
Te invit să plecăm, draga mea,
Luminând pe planeta lui Marte...
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre iertare, poezii despre victorie, poezii despre tăcere, poezii despre strigoi sau poezii despre pedeapsa cu moartea
Libertate cu care...
Ne-am cucerit o libertate
Cu care nu știm ce să facem
De azi putem și noi să dăm sfaturi
Celor care nu nevoie de ele
Copacii pe care se așezau
Acele păsări necunoscute,
Până seara se uscau din rădăcini
Și între noi se isca un război
Ziua e din ce în ce mai tristă
Ziarele se citesc de la dreapta spre stânga
Pâinea e din ce în ce ușoară
Și din ce în ce mai scumpă
Fiecare umblă cu un butoi de pulbere în spate
Toți nebunii au chibritul aprins,
Telefoanele roșii s-au desființat:
Azi primim ordinele prin satelit!
Nu mai avem de ce ne plânge
Ni s-a dat mai mult decât doream:
Toată lumea se închină banului
În spatele căruia se ascunde Iuda
Moartea se vinde la pliculețe
Cine nu bani cumpără și în rate
Armatele noastre se luptă
Cu cei care nu ne-au făcut nici un rău!
Oamenii câștigă din ce în ce mai bine
Iar viața e din ce în ce mai scurtă
Apele poartă luncile la vale
În care fiecare s-a instalat cât mai confortabil!
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre bani, poezii despre văi, poezii despre tristețe, poezii despre telefon, poezii despre sfaturi, poezii despre seară, poezii despre sateliți sau poezii despre război
Un suflet mai curat
Cu sufletul purificat de lumină,
Ne punem trupul ramură
Pe altarul pe care au curs lacrimi amare...
Ne-au înmugurit pe brațe
Ramuri de salcie, pregătite să plângă
Tristețea Mântuitorului.
Faptele noastre, ca plecăciunea mielului spre tăiere,
Au fost căutate.
Biserica ne-a căutat
Cu spaimă prin întunericul morții -
Oi rătăcite,
În timp ce Iisus ne striga
Spre revenirea la viață.
Am fost ramuri frânte,
Dar faptele noastre ne-au înviat
Din al morții păcat...
Cu Lumina vom face legământ
Și vom izvorî râuri de flori,
Spre a-i lumina calea
Celui ce S-a jertfit pentru noi.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suflet, poezii despre creștinism, poezii despre crengi, poezii despre trup și suflet sau poezii despre întuneric
Unor neputincioși
- Cine?
- Se mai citesc?
- Azi se mai simt?
Parcă îi mai aud:
printre pomii din livadă,
în acord cu frunzele înroșite
în lumina diafană a îngerilor
din lumea cealaltă
care nu a încetat...
printre corzile harfei
argintate și prin surdina
chitărilor, lăutelor;
prin frica arcușului pe corzi
care nu se mai opresc...
printre spasmele hârtiei difuzoarelor
și reverberațiile mdf-ului
ce le îmbrățișează...
Dar
lumina vine din interior,
din acel loc unde ții lanterna
neputinței și farul aproapelui,
de acolo de unde
se nasc zeii și monștrii...
lumina vine dinspre felinar
când citești orbecăielile,
când crampa limbii e un eon,
și simplul infinitiv al sufletului
se întâlnește cu marele substantiv
al neputinței noastre cea de toate zilele...
lumina coboară din cer,
în scăfârlii urcate pe trupuri de lene,
căutătoare de instincte emoționante,
eventual pluviale
pentru a-și mai spăla albul ochilor...
ca atunci când era inima albă
și nici țipenie de cerneală
nu ar fi râvnit la parul acestei lumii,
la marele eliberator al clipelor
de la dogoarea istoriei
unor neputincioși
poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lectură, poezii despre alb, poezii despre îngeri, poezii despre zile sau poezii despre substantiv
Timpul absoarbe iubirea?
Timpul absoarbe iubirea pasională
Dar nu o poate elimina
Iubirea- drogul necesar ce nu cuprinde mintea
Ne vom desprinde inimile acestea ancorate în vis?
Sau vom închide clepsidra timpului în bătaia vântului
La răscruce sau la amurgul inimii
Lumina noastră s-a ancorat cu viteza ei
Ne va risipi toate valurile la un țărm liniștit
Când fiecare seară se vrea a fi deosebită
Când principalul spectacol de teatru
Se scrie fără a fi jucat pe o scenă
Fiecare dintre noi e dator cu o moarte albastră sau poate roz.
Privirile ne vor atinge lumina din priviri
Noi vom privi lumina ca pe o risipire de vis.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre viteză, poezii despre visare, poezii despre teatru sau poezii despre roz
Liniștea de la zece
Liniștea de la zece
vine și trece mai departe
prin aerul rece.
Pleacă și vine
prin fereastra nopților albe
care nu se închide prea bine.
E caldă,
tăcută,
cu aripi cusută...
Doar e de la zece
și trebuie să urce, să adulmece,
să se strecoare printre ghivece,
să nu se împiedice, să nu se înece
în marea de gânduri întâlnită în drum
de la începuturi
și până acum...
La mine poposește mai mult
căci știe că mă feresc de tumult.
Mă înconjoară ca un pled de lână pufoasă
mă face să mă simt bine în casă,
aproape că mă copleșește
cu atenția-i insistentă,
așa de mult mă iubește...
De multe ori o trimit la plimbare,
dar nu vrea să plece,
stă cu mine pe margini de suflet
și-mi îngână în tăcere un cântec,
mă atinge din când în când,
vrând parcă răspuns,
mai ales atunci când dau semne de plâns...
O atingere moale, ușoară,
parcă ar fi a unui alt suflet
ce zboară,
căutându-și și el liniștea
și din pură întâmplare,
a ajuns tocmai în casa mea.
Liniștea de la zece
vine și trece,
trece și vine
prin fereastra nopților albe
care nu se închide prea bine.
poezie de Marilena Ion Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre plâns, poezii despre muzică sau poezii despre lână
Lumina vine din spate
Printre noi se strecoară umbra,
lumina vine din spate
scăpată după norul viclean
din partea de apus zilei
pe unde fug ploile vieții,
pământul se deschide cu bucurie
și aleargă de sub pași.
Cerul se-ntunecă și alunecă peste păduri
ca o haină cenușie fără mâneci,
mă-ntunec și eu, te privesc în ochi,
în ei totuși rămân raze sclipitoare
în irisul ca un cerc de foc
din care sar scânteile iubirii
și-mi luminează drumul.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vestimentație, poezii despre ploaie sau poezii despre foc
Tu iartă-mă, iubito
Un gând fugar prin marmura cea rece,
Își face loc, cu teamă, spre tine astăzi trece.
O pânză de păianjen pe ochii mei s-a pus
Și văd obscur, lumina cea stinsă în apus.
O floare răsărită din pură întâmplare
In minte imi aduce lumina-ți sclipitoare!
În candela ce arde la cruce căpătâi,
De dincolo de moarte tu îmi șoptești... rămâi.
-Rămâi să-ți pot a spune prin câte am trecut,
În viața fără moarte și fără început...
Ți-e mâna înghețată și-ncremenită pari,
Nu te speria Iubito, nu e nici Iad, nici Rai.
E altă existență a spiritului viu,
Ce e transmis prin veacuri de Tatăl către Fiu.
Dar nu-nțelegi, că nimeni nu poate înțelege
Ce a creat Divinul prin propria lui lege.
De dincolo de moarte, îți spun că te iubesc
Și te privesc adesea din-naltul cel ceresc.
Tu, iartă-mă Iubito... știu, ai crezut în noi,
Dar timpu-a luat în brațe doar unul din noi doi.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre religie, poezii despre sperieturi, poezii despre rai sau poezii despre păianjeni
Tu iartă-mă, iubito
un gând fugar prin marmura cea rece
își face loc cu teamă, spre tine astăzi trece
o pânză de păianjen pe ochii mei s-a pus
și văd obscur lumina cea stinsă în apus
o floare răsărită din pură întâmplare
în minte îmi aduce privirea-ți sclipitoare
în candela ce arde la cruce căpătâi
de dincolo de moarte, tu îmi șoptești... rămâi
-Rămâi să-ți pot a spune prin câte am trecut
în viața fără moarte și fără început
ți-e mâna ca de gheață și-ncremenită pari
nu te speria iubito, nu e nici iad nici rai
e altă existență a spiritului viu
ce e transmis din veacuri de tatăl către fiu
dar nu-nțelegi că nimeni nu poate înțelege
ce a creeat Divinul prin propria lui lege
de dincolo de moarte îți spun că te iubesc
și te privesc adesea din-naltul cel ceresc
tu iartă-mă, iubito... știu ai crezut în noi
dar timpu-a luat în brațe doar unul din noi doi
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu iartă-mă, iubito
un gând fugar prin marmura cea rece
își face loc cu teamă, spre tine astăzi trece
o pânză de păianjen pe ochii mei s-a pus
și văd obscur lumina cea stinsă în apus
o floare răsărită din pură întâmplare
în minte îmi aduce privirea-ți sclipitoare
în candela ce arde la cruce căpătâi
de dincolo de moarte, tu îmi șoptești... rămâi
-Rămâi să-ți pot a spune prin câte am trecut
în viața fără moarte și fără început
ți-e mâna ca de gheață și-ncremenită pari
nu te speria iubito, nu e nici iad nici rai
e altă existență a spiritului viu
ce e transmis din veacuri de tatăl către fiu
dar nu-nțelegi că nimeni nu poate înțelege
ce a creeat Divinul prin propria lui lege
de dincolo de moarte îți spun că te iubesc
și te privesc adesea din-naltul cel ceresc
tu iartă-mă iubito... știu ai crezut în noi
dar timpu-a luat în brațe doar unul din noi doi
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu noi e Dumnezeu
Azi lumina din lumina
Pamantu-n trupuri ne e greu,
Dar e usor cand se inchina:
Cu noi e Dumnezeu.
Am ostenit de atata noapte
Dar vom iesi din defileu
Pentru lumina sfintei soapte:
Cu noi e Dumnezeu.
Nu suntem niste animale
Cu suflet amanat mereu
In noi e mila si e jale
Cu noi, cu noi e Dumnezeu.
Luati lumina din lumina
Paharuri curg din minereu
Credinta noastra e crestina
Cu noi e Dumnezeu.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zoologie, poezii despre sfinți, poezii despre prezent sau poezii despre minereu
Bacoviană
Privește iubito cum plouă
În munți, printre brazi, pe poteci
Cu boabe și struguri de rouă
Iar mâinile noastre sunt reci
De-o mie de ani plouă-ntruna
Și mările nu s-au umplut
Iar viforul curge ca runa
Prin suflete de împrumut
Și gem cimitire de apă
Iar ploaia ne-nchide prin case
Să nu vedem noaptea cum sapă
Pământul din care ies oase
Privește iubito cum plouă
Ca-n moarte cu somnul de veci
Să nu ne mai plângem, că nouă
De ploaie, ni-s mâinile reci!
poezie de Ion Untaru din Domnul Liszt (1994)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viscol, poezii despre struguri sau poezii despre rouă
Nu vom putea pătrunde în geografia complicată a lumii din text, nu vom deschide acele uși imaginare ale relațiilor, care pentru noi nu sânt simple ficțiuni, dacă nu vom lăsa odată cu paltonul la garderobă, tot ce ne ține legați de tirania tabietului.
Ștefan Ciubotărașu în revista Teatrul, Nr. 3 (anul VI) Martie 1961
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre imaginație sau citate despre geografie
Alergare târzie
Am alergat să prind lumina...
Dar noaptea cobora sub deal,
Să lumineze rădăcina
Pierduților de prin Ardeal,
Era doar noapte și-ntuneric,
Lumina s-a ascuns pe cer,
În stelele care feeric
Sporesc mereu al său mister
Când am atins bolta cu mâna
Secundele s-au dezlegat,
A coborât spre zori lumina
În clipele care-au plecat,
S-au dus să-si caute sorocul
De întuneric au scăpat,
Cărarea lor ardea ca focul
Când nori mergeau la adăpat,
Prin ploile de frunze arse
Lumina încă pâlpâia,
Se poticnea prinsă-n sinapse
Iar negrul nopții-o alunga,
Când noaptea intră în lumină,
Cărările se împletesc
Și clipa fără nici o vină
Se scurge-n timpul pământesc.
poezie de Valer Popean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre stele sau poezii despre secunde
Viața stă mereu
sub semnul iernii dar noi
nu suntem bucuroși
ne pregătim de somn
de hibernare și de moarte
nu ne pasă că mergem
prin întuneric prin noaptea
udă de uitare topiți de băutură
suntem verlaine la puterea n
ajungem pe aleea adevărului
nu intrăm în paradis
dar plonjăm în iarna contradicțiilor noastre
ne dăm pe gheață rănindu-ne
inima învelită în staniol
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iarnă, poezii despre uitare sau poezii despre somn
Replică la poezia "E toamnă iar..." de Gheorghe Gurău
S-a stins lumina într-un mod abrupt
Când soarele s-a plictisit de moarte,
Pe ceruri discul roșu să și-l poarte
Într-un periplu cosmic nentrerupt.
O cucuvea justiția împarte,
Dar când să aresteze vreun corupt,
S-a stins lumina într-un mod abrupt
Că soarele s-a plictisit de moarte...
Am renunțat cu norii să mă lupt,
Cu proștii ce n-au școală și nici carte
Și-observ uimit că după ce am supt
O sticlă, c-o licoare mai aparte,
S-a stins lumina într-un mod abrupt
rondel de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre școală, poezii despre toamnă, poezii despre roșu, poezii despre prostie, poezii despre poezie sau poezii despre justiție
Să fie sâmbătă la prânz
Să fie sâmbătă la prânz
Cu un bagaj cât mai ușor
Când pe pământ sunt nunți
S-o luăm spre munți
De care ni-i atât de dor
Va fi și noapte mai târziu
Și vor veni și zori de zi
Dar prin păduri adânci
Până atunci
Ne vom urî, ne vom iubi
Duminica s-a desființat
Tu ești lumina unui plâns
Și pentru veci aș vrea
Iubirea mea
Să fie sâmbătă la prânz
S-aprindem foc din lemne verzi
Să hohotim ca doi nebuni
Și să uităm și noi
Drumu'-napoi
Să nici nu se mai facă luni
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verde, poezii despre nuntă sau poezii despre nebunie
Lumina și întunericul
liderilor le place să fie aplaudați
dar nu le place să fie bătuți din palme
că una e momentul solemn
și alta e limba de lemn
pământul de smoală
smoala ca întunericul
întunericul ca o parte de vină
prin care ajungi la lumină
liliecii nu au vedere
și zboară numai noaptea
nouă ne-a dat Dumnezeu lumina ochilor
lucrăm de regulă numai ziua
și în nouă cazuri din zece noi ratăm ținta
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ochi, poezii despre lemn sau poezii despre Pământ