Ascultă-mă, femeie...

Eu n-am să-ţi spun că te iubesc,
E prea banal şi prea firesc,
Dar am să-ţi pun un câmp cu flori,
Iar la sărut îi pun fiori.

În fiecare zi o floare
Ţi-o voi aduce la picioare.
Voi sta de veghe nopţi întregi
Şi-ai să-ntelegi...

Eu n-am să spun că te ador,
Dar visu'-am să ţi-l fac uşor,
Pe braţe-am să te port la cină,
Te-oi duce seara în gradină,

Pe mân-am să te culc în noapte
Şi vorbe dulci ţi-oi spune-n şoapte,
Ţi-oi umple casa de copii
Şi tu vei ştii...

Eu n-am să-ţi spun nici vorbe mari
Precum vestiţii cărturari.
Dar când vom fi pe-acelaşi drum,
Întotdeauna... ca şi-acum,

Vor trece zile rând pe rând
Şi-om împărţii acelaşi gând
Şi-o curte plină de nepoţi,
Ai să socoţi...

poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te peţesc femeie

Să nu pleci aşa departe,
Nu ştiu cum să fac, să-ţi spun?
Îţi pot dărui o carte,
Dar nu pot acelaşi drum.

Am de dăruit cuvinte,
Poate par a fii puţine,
Dar, te rog, tu, ţine minte
E cam tot ce am la mine.

Nu pot ca să îţi promit,
Luna, stele de pe cer,
Aş minţi, nu vreau să mint
Şi apoi iertări să-mi cer.

Aş putea să spun nevrute
Şi apoi să fug cu tine,
Nici cuvinte n-am prea multe,
Şi tu ştii c-aşa-i mai bine.

Pot să îţi dau mii de flori
Să-ţi pun lumea la picioare
Şi să te ridic la nori,
Dar să nu-ţi iau ce te doare.

Nici măcar o veşnicie
N-am să pot să îţi ofer
Dacă tot îmi e să-mi fie,
Să nu-ţi dau, dar să îţi cer.

Îţi pot da a' mele mâini
Să te mângâie în noapte,
Capul să mi-l culci pe sâni
Şi să te dezmierd în şoapte.

Să m-abandonez cu totul
Tu, să faci ce vrei cu mine,
Să-mi plimb inima cu cortul,
Să o-adăpostesc în tine.

Mai pot face-o nebunie,
Numai eu aş fii in stare,
Să te cer, să-mi fii tu mie,
Uite aşa, o să vrei oare?

Vreau să te peţesc femeie
Cu ce am şi ce-mi rămâne,
Pune-mi inima sub cheie,
Nu pot astăzi, vreau de mâine.

Astăzi încă sunt hoinar,
Şi mă simt aşa de bine,
Port o zi în buzunar,
Şi-o petrec în ochi la tine.

Mă inundă a ta privire,
Nu ştiu ce să mă mai fac,
Lasă lumea, dă-mi de ştire,
Dacă ai liber un pat.

Nu cred c-ai inima rece,
Să mă laşi să dorm afară,
Nu ştii cine poate trece,
Şi mă fura, a câta oară?

Nu te las să pleci departe
Poate n-am să te găsesc,
Vreau să-ţi dăruiesc o parte,
Din preamultul te iubesc!

poezie de Mihail Coandă (12 octombrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Două vorbe

Ţi-am spus, de dimineaţă, "Te iubesc!"?
Nu-mi amintesc, dar nu-i nimic, tu ştii,
Aşa cum ştii că pomii înfloresc
Sub mângâieri de raze aurii.

Dar n-am uitat să-ţi spun, ţi-am spus şi ieri
Şi îţi voi spune încă multă vreme,
Privindu-te sau, poate, prin tăceri
În care ochii mei vor fi poeme.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flori de iasomie

– Ia să-mi spui, să-mi spui tu mie,
Albe flori de iasomie,
Pot să-ţi împletesc cunună
Şi pe cap să-ţi pun sub lună?

– Iată-ţi spun, îţi spun eu ţie,
Albe flori de iasomie,
Cu parfum îmbătător,
Poţi să-mi împleteşti cu dor.

Sub a lunii blândă rază,
Tu atunci mă-ncoronează;
Plină de înfiorare,
Eu ţi-oi da o sărutare.

poezie de George Budoi din Elogii florilor (20 iulie 2016)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-am sa va spun...

N-am sa va spun pe cine-am iubit, dar am iubit,
N-am sa va spun pe cine iubesc, dar iubesc.
Cand bate vantul peste delta, trestiile
Lin se leagana, vii se leagana, vii fosnesc.

N-am sa va spun pe cine astept, dar astept.
Inima n-are aripi, dar deseori zboara.
Toate cantecele lumii, toate, s-o stiti,
Incap intr-un flaut, intr-o vioara.

Cerul n-are margini, stelele au,
Miez si margini de foc are si soarele.
Vantul de seara mi-a spus c-o sa moara
Dac-o sa-i rupeti in drum picioarele.

Ce sa fac, dudule? Incotro s-o apuc?
Ma striga din patru parti zarile.
Muntii cu paduri cu tot mor sufocati
Si-n curand o sa moara sufocate si marile.

N-am sa va spun pe cine-am iubit, dar am iubit,
N-am sa va spun pe cine iubesc, dar iubesc,
Crangurile sunt pline de flori si de iarba
Si de arbori plapanzi care cresc.

poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe centură

"Eşti cea mai tare din parcare"
Şi n-am nimica să-ţi mai spun,
Decât să-ţi pun o întrebare:
Să ţi-o pun?

epigramă de Vasile Iuşan din Europarlamentare (2009)
Adăugat de Vasile Iuşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uite-aşa şi pe dincolo

Trup de pasăre măiastră,
Te-oi iubi pe ici pe colo,
Şi te-oi aşeza în glastră,
Uite-aşa şi pe dincolo.

Şi ţi-oi cânta la vioară,
Într-un ritm suav, tremolo,
Te-oi pupa pe inimioară,
Uite-aşa şi pe dincolo.

Ţi-oi mângâia sânii copţi
Şi ţi-oi tricota scampolo,
Vom petrece multe nopţi,
Uite-aşa şi pe dincolo.

Vom căuta Infinitul,
Lungă-i calea pân' acolo,
Te-oi iubi ca Stan Păţitul,
Uite-aşa şi pe dincolo.

Doamnă cu ochii de mură,
Te-oi iubi precum Apolo
Şi ţi-oi cere să-mi dai gură,
Uite-aşa şi pe dincolo.

Ne-om iubi în Marea Neagră,
Vom juca cu sânii polo,
Statuetă de tanagră,
Uite-aşa şi pe dincolo.

De nu vei fi de acord,
Voi rămâne, doamnă, solo,
Şi voi plânge monocord,
Uite-aşa şi pe dincolo

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-am să-ţi spun

N-am să-ţi spun, pădure,
cum m-au încălzit ramurile tale,
în iernile de piatră îngheţată
când luna-n oglinda nopţii
îmi aşeza pietrele pe suflet şi râdea.
Am vrut să le rostogolesc pe drumuri
dar nu purtau nici un nume.

N-am să-ţi spun, iubire,
cum ţi-am verificat polii magnetici
lipiţi pe inima cuvâtului.
Am să incep să-mi sculptez dorul
pe porţile templelor.

N-am să-ţi spun, moarte,
bucuria pământului în care prefaci totul
şi-mi opreşti inima la clipa
în care o pasăre vine la geam
şi-mi fură singurătatea.

Numai tu, viaţă smintită,
cu ghimpi şi flori,
faci în fântâni ziduri,
construieşti cetăţi
pe care vrei să-ţi rămână însemnele,
şi ele se vor dărâma.

N-ai putea să mă păstrezi
cu certificat de războinic ne-nvins?
Nu în cuvinte scrise pe undeva,
necunoscute ori şterse,
ci uitat pe pământ, într-un timp
pe care acele ceasurilor
îl măsoară rotindu-se invers.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (22 ianuarie 2012)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Revedere

Nu, n-am să-ţi spun la revedere
Nici lacrimat nu am să-ţi fiu
Chiar de e ultima şedere
Am să renasc într-un târziu

Cu tine gânduri se vor duce
Intr-un abis al nimănui
Bătuţi de vânturi la răscruce
Să nu ai teama cui s-o spui

În preajma inimelor noastre
Gradini cu flori tu să rasai
Şi să dispari apoi spre astre
Pe muzica acestui grai

Nu, n-am să-ti rătăcesc dorinţa
Prea bine ştii ăst drum ales
Chiar de ascundu-mi neputinţa
Visez să te visez mai des

Şi de la mine pân la tine
Nu e nimic, nici loc nici drum
Rămân aceste serpentine
Cu doru-mi presărat de fum

poezie de Emanuel Ciprian (mai 2018)
Adăugat de ciprian san
Comentează! | Votează! | Copiază!

Egor: Ce vrei să-ţi spun, Christina?... Ce vrei să-ţi spun? (repetă el privind-o în ochi). Eşti moartă sau eşti numai în vis? Dar acum te iubesc... N-am vrut să te iubesc la început, mi-a fost frică de tine! Dar acum te iubesc! Ce mi-ai dat să beau, Christina? Ce mătrăgună rodeşte din buzele tale?!... Aş vrea să te sărut!

replică celebră din romanul Domnişoara Christina de Mircea Eliade
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un final neterminat

N-am apucat să-ţi spun nici bun rămas,
Iar vorba mea s-a-nchis într-o tăcere
Ce doar un om ce nu mai are glas
Mai ştie s-o înece în durere...

Şi nici privirea mea de la sfârşit
N-am apucat să-ţi las în amintire,
Iar ochii mei au plâns un plâns mocnit
Ce doar un orb îl vede în simţire...

N-am apucat să-ţi mai ating obrazul
Şi nici măcar o buză să-ţi sărut,
Dar în urechi am auzit curajul
Să te iubesc şi orb, şi surd, şi mut...

Şi nu mai e nevoie să mă mint,
Oricum eşti dispărută-n depărtare,
Pentru că am rămas cu tot ce simt
Şi-mi place cum iubirea ta mă doare...

poezie de Florin Răileanu (13 mai 2020)
Adăugat de M
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu te iubesc cu trupul meu de umbră

Eu nu doresc să-ţi intru pe moşie,
Nici graniţa s-o trec, ca un tâlhar,
Doar să mă laşi să vin pe la chindie,
Să îţi aduc iubirea mea în dar.

Să te privesc, aşa, de la distanţă,
Să nu te sperii, nu vreau să te-ating!
Mă lasă, să-ţi pătrund în ambianţă,
Să pot, iubita mea, să te mai ning.

Te voi ciopli din trunchiul de mesteacăn,
Mai albă decât neaua de Crăciun
Şi doar cu gândul voi atinge-un cearcăn
Şi nu voi îndrăzni nimic să-ţi spun.

Te voi iubi cu umbra-mi, la amiază,
Cu umbra-ţi să te-apropii de-un sărut,
O vară indiană-ţi pun de pază
Iar, dacă ai nevoie de un scut,

Doar îţi trimit cu vântul mângâiere,
Căldura mâinii-n palmă s-o primeşti,
Să ne iubim în cuibul de tăcere,
Cum n-am iubit şi n-ai să mai iubeşti.

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voi scrie

Voi scrie şi voi scrie şi voi scrie,
iar pana mea nicicând n-am să tocesc,
şi-am să-ţi tot spun cât mi-eşti de dragă mie,
şi-am să-ţi repet întruna: te iubesc!

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te iubesc

Te iubesc, în fiecare cuvânt pe care n-am apucat să ţi-l spun...
Pentru fiecare lacrimă născută de dorul tău,
Nu pot decât să te iubesc în gând, de departe,
Cu sufletul pe jumătate fericit, pe jumătate pierdut...
Te iubesc pentru că am uitat ce am fost înainte de a te iubi pe tine.
Te iubesc, chiar şi când nu ar trebui să te iubesc.
Te -am iubit şi nu voi înceta să te iubesc, dacă -mi vei şi permite.
Te iubesc şi mă bucur ca un copil de acadeaua lui primită în dar,
Ştiu, sunt naivul ce încă mai crede că există cineva pentru fiecare în lume...
Acel cineva de care doar moartea te va despărţi.
Dacă te iubesc nu înseamnă ca eu sunt acel romantic, cu suflet bun şi mare,
Ci pentru ca eşti tu cel mai bun lucru ce există şi a prins rădăcini ţn mine, femeie fără chip!
Te iubesc şi-mi este teamă că atunci când te voi găsi,
Voi fi prea... bătrân să te mai pot iubi...
Dar m-aş mulţumi decât cu şansa oferită,
Doar să te iau de mână şi să te plimb prin parcul sufletului meu
Să-ţi citesc toate poemele scrise în cinstea şi de dorul tău,
femeie minunată!

poezie de Diodor Firulescu din Viaţa într-o călimară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să ştii că te iubesc

Să ştii că te iubesc mai mult decât ţi-o spun
Te simt aici fără să am nevoie de cuvinte,
Să nu te prefaci că nu mă ai şi tu în minte,
Căci sunt jurământul florilor cu acelaşi parfum

În visul tău tresar când tu nici nu-ţi doreşti,
Să nu crezi că mă pierzi printr-o uitare
Sunt clipa sufletului ascunsă într-o floare
Lăsând iubirea mea sinceră s-o primeşti

Să ştii că te iubesc, chiar de nu ţi-o spun
Sărutul ce ţi-l dau în somn să-ţi aducă aminte
Că te iubesc fără să folosesc mii de cuvinte,
Că sunt şi rămân parfumul vieţii pe-al tău drum.

poezie de Amelia Florentina Glava din Ochii tăi (2016)
Adăugat de AMelia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vorbe si iar vorbe...

( ce să fie oare?... decât vorbe goale...)

Dacă doresc ceva, 'ţi voi spune,
Aşa sunt eu şi chiar mi-e bine,
Te vreau întreg plin de iubire
Deşii sunt prea tăcută-n fire

Aştept să treacă ziua-ntreagă
Şi-apoi ne spunem tot ce vrem
Trecut-au vorbele prin faţa
Luminilor din locul gol.

Îmi place să te simt uşor,
Ca un proscris în ţara largă
A sufletului părăsit
Lângă cuvintele grămadă.

Dacă a rămas ceva să-ţi spun
Aleg o altă ţară acum
Poate şi alte vorbe bune,
Să ţi le spun mai mult în şoapte.

poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te iubesc fără cuvinte

Când nu îţi spun că te iubesc să ştii că te iubesc mai mult
Eşti un parfum sublim ce-l simt, fără cuvinte...
E uneori prea greu de spus, prefer să tac şi să ascult
Când număr printre picături vechi jurăminte

Când uit să-ţi spun că te iubesc, să nu tresari în visul tău
Şi să nu crezi că te-am pierdut printr-o uitare…
Secundă-ţi sunt într-un abis, eşti clipa sufletului meu
Prin întunericul prea dens te-mbrac în soare

Când nu ţi-am spus că te iubesc, te-am mai iubit încă odată
Şi neştiind că te ador, mi-ai plâns în braţe
Smaraldul trist din ochii tăi m-a tot strigat ca altadată
Lăsând durerea ce-o simţeai să mă agaţe

Când nu-ţi voi spune te iubesc, să ştii că te iubesc din nou
Şi-ţi scriu pe buze un sărut ce nu te minte
Nu mă-nvăţa cum să te chem în noapte cu al meu ecou!
Eu ştiu să-ţi spun că te iubesc fără cuvinte…

poezie de Mariana Eftimie Kabbout
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum?

Cum să-ţi spun că te iubesc,
Când inima nu poate,
O ascund, o îngrămădesc
De teamă bate-n spate

Cum să-ţi spun că te iubesc,
Când fizica nu ştie
De ce legile pământeşti
Spun că inima nu-i vie

Cum să-ţi spun că te iubesc,
Când muzica nu poate
Să transmită ce gândesc
Şi inima dă din coate

Cum să-ţi spun că te iubesc,
Când plouă şi e noapte
Şi ploile nu se sfârşesc
Şi inima e în toate

Cum să-ţi spun că te iubesc,
Când sufăr în surdină,
Şi plâng şi nu gândesc
Că inima mea-i de vină.

poezie de Amelia Florentina Glava
Adăugat de AMelia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când mă duc seara la culcare

Când mă duc seara la culcare
Îmi pun o mână sub obraz,
Mă gândesc la fiecare...
Dar cine s-a gândit la mine azi?

Şi îmi las gândul trist să plece
În locurile-n care n-am ajuns,
Şi lacrimile încep să mă încerce...
Dorul de tine m-a străpuns.

Din drumul lui mereu se-ntoarce,
Îl rog în noapte să dispară,
Dar nu vrea să mă lase-n pace
Şi amintirea-ţi începe să mă doară.

Când mă duc seara la culcare...
Nu mai încerc să mă opun,
Las gândul ca să plece-n zare
Şi vorbe dulci, în vis, îţi spun!

poezie de Elena Bulancea (2015)
Adăugat de AČ›unel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rostogolire spre cer

Tu
niciodată nu ştii
cât mi-e de greu în fiecare noapte
cât de banal
ca un scrum de ţigară

niciodată nu vei şti
cât de mult mi-am dorit să-ţi pot scrie
măcar un vers
despre frunzele care au rămas din ultima
toamnă

aş fi vrut să am timp
să pun coperţi iubirii noastre
să-ţi vorbesc despre ploi
dar ştiu că versurile şi mâinile acestea reci
nu vor putea niciodată să te mângâie

am să cobor peste ape şi undeva
aproape de liniştea zăpezilor
am să mă rostogolesc spre cer
peste tăcere

acum
îmi vine să râd
e ca şi cum te-aş invita să-mi vezi
un pic din moarte
nu e simplu
am să plâng într-una de frig
n-am să ştiu ce să fac cu umbrele mele
cu răbdarea şi credinţa mea
n-am să ştiu să umblu
hai-hui
prin gândurile tale

îmi va fi sete
am să stau pe marginea drumului
n-am să înţeleg nimic
am să-mi asfixiez pe rând toate visele
de frică să nu mi le ia cineva
am să le ucid
voi desena cu fum
un sfârşit
peste o mie de gânduri, o mie de ape

voi muri frumos
fără să ştiu de ce
pe noi
Dumnezeu ne-a adunat
greşit

poezie de Mădălina Maroga
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoare pentru răni

Scrisoarea mea e de ulei, femeie,
ulei din candele, ulei din căni,
ţi-o scriu ca să-ţi mai treacă întristarea
ţi-o pun pe amintire şi pe răni.

Sunt preotul care oficiază
întemeierea unui nou balsam,
scrsoarea mea să-ţi risipească noaptea
şi să-ţi arate astăzi cum eram.

Vei asfinţi şi tu că prea te mistui,
ţi-o spun uşor, dar mă topesc întreg,
ulei scrisoarea mea pe răni să-ţi fie
şi să citeşti în ea că înţeleg.

Cu tine printre candele să iei
scrisoarea mea de rană şi ulei.

poezie celebră de Adrian Păunescu din Rezervaţia de zimbri (1982)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!