Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Mă tem de petale...

primăverile vin
din adâncuri de ierni
din gânduri pe care începi să le cerni
din zăpezi colorate
mult cântate de om
crescute-n miracolul vieții din pom
preschimbate-n petale
în fir de iubire
în scrieri de dor... într-o altă simțire
și curg peste noi
peste viu și culoare
căderea lor lasă priviri temătoare
de curgerea lumii
de fructul rămas
zămislit peste timp să mai fac'-un popas
mă tem de petale
de cântul lor mut
mă tem că nicicând n-am să-nvăț să le-ascult
de urma lăsată în gând
de unicul lor adevăr
mă tem doar de cele rămase prin păr

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Adam și Eva

În brațele tale, ca în brațele lumii de început
Trăiesc din nou creația
În pacea suflării lui Dumnezeu
Peste lutul și iubirea din care sunt făcut

Ești EA, dar de păcat nu mă mai tem
Din pom fructul cules
Demult a fost mușcat
Adam și Eva, de la început, suntem

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Milton Berle

Iată cum stau lucrurile azi: Profesorii se tem de directori. Directorii se tem de inspectori. Inspectorii se tem de Ministerul Educației. Ministerului îi e teamă de părinți. Părinții se tem de copiii lor. Copiilor nu le e teamă de nimic!

citat din
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

De prin vorbe, Eminescu, este a sufletului hrană...

Sfiicioși cătăm prin rugă, ca-n atâtea dăți, iertare.
Deolaltă punem gândul și tăcerea în chemare.
Vechiu' grai tăcut ne-adapă prin cuvânt fără prihană.
De prin vorbe, Eminescu, este a sufletului hrană.

Multe gânduri așezate în veșmintele vorbirii,
Ce-au trecut prin pana-i sfântă, stau sortite nemuririi.
Azi, poeți cuprinși de vorbă și de dulcele-i blestem,
Rime nu mai încondeie, de veșmântul lor se tem.

Versul lor, e doar o umbră, ostenit, fără foșnire,
Lepădat de limba sfântă, de cuvânt și de simțire.
Stihuiri suferitoare... prea tăcute, prea vulgare,
Chiar și stâncelor din piatră le sunt rău mirositoare.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Milioane de oameni se tem de trecut, de viitor, de bătrânețe, de nebunie, de moarte. Frica este o stare de spirit dominantă; unii dintre noi se tem chiar și de propriile lor gânduri.

în Puterea Extraordinară a subconștientului tău
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "The Miracle Power of Your Mind: The Joseph Murphy Treasury Paperback" de Joseph Murphy este disponibilă pentru comandă online cu o mare reducere de preț, la -121.99- 63.99 lei.

În lumea lor

Există dincolo de orice vizor,
O lume frumoasă, doar a lor
Unde se poate dormi în zbor,
O lume a păsărilor.

E dat de îngeri darul lor,
Un dar ce-l au până când mor
Mereu cu gândul printre nori,
Cântându-i soarelui în zori.

Si vine câte-un anotimp,
Uneori, mult prea din timp
De le alungă-n alte țări,
Peste oceane, peste mări.

Își lasă-n urmă munca lor,
Luând cu ele lumea lor
Și pleacă, cu gândul la noi,
Plângând uitându-se înapoi.

Se duc cu soarele de vară,
În alt tărâm, cu primăvară
Păstrând cu ele amintiri,
Inegalabile trăiri.

Vom fi și noi în gândul lor,
Rămași ascunși, în lumea lor
Purtați prin crânguri neștiute,
În sufletele lor mărunte.

Și vor veni din nou la noi,
Să-și vadă al lor tăcut zăvoi
În stol neîncetat zburând,
Murind pe drum, cu noi in gând.

poezie de
Adăugat de Alin OjogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Acolo unde timpul îngroapă amintiri

Nu stă-n puterea noastră -i aruncăm tăcerii
Cuvinte temătoare... pe rostul ei divin.
Se-așterne fără margini, când vine timpul serii
Și-ascunde-n ea trecutul, puțin câte puțin.

Puterea ei destramă, căci totu-i trecător.
Purtând chemări tăcute prin spații siderale
Din nemișcata geană mai pică câte-un dor,
Și tot ce mai rămâne se scutură-n petale.

Prin vise ne mai umblă speranțe rătăcite.
Frânturi de timp adună ce-a mai rămas din noi
Îngemănând puterea în clipe neclintite
Dorinței nesfârșite de-a fi mereu în doi.

E prea departe locul și calea mult prea lungă,
S-au dus prin poarta vieții temutele iubiri.
Doar neumblate gânduri ar mai putea s-ajungă
Acolo unde timpul îngroapă amintiri.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Și de sus, dintre luceferi...

Sfiicioși cătăm prin rugă, ca-n atâtea dăți, iertare,
Deolaltă punem gândul și tăcerea în chemare.
Vechiu' grai tăcut ne-adapă, prin cuvânt fără prihană.
De prin vorbe, Eminescu, este a sufletului hrană.

Multe gânduri așezate în veșmintele vorbirii,
Ce-au trecut prin pana-i sfântă, stau sortite nemuririi.

Și de sus, dintre luceferi... raza lui lumină încă,
Iar cuvintele-i de aur, neclintite, ca o stâncă,
Mai hrănesc dureri de suflet și dorințe mai hrănesc,
Prin esența lor de leacuri strânsă-n graiul românesc.

Azi, poeți cuprinși de vorbă și de dulcele-i blestem,
Rime nu mai încondeie, de veșmântul lor se tem.

Versul lor... e doar o umbră, ostenit, fără foșnire,
Lepădat de limba sfântă, de cuvânt și de simțire.
Stihuiri suferitoare... prea tăcute, prea vulgare,
Chiar și stâncelor din piatră le sunt rău mirositoare.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Septembrie, din toamna mea

Peste umăr, cu privirea,
numar toamnele
trecute,
Vieți, venite din Septembrii
și din zodii
de fecioară,
Au fost vis la timpul lor
însă astăzi
sunt pierdute.
Peste timp, orice urcuș,
are-o vreme
când coboară.

M-am născut cu toamna-n zi,
astăzi, toamnă
sunt și eu.
Toamnă, doar în toamna vieții,
fără rod,
fără bucate,
Ca lași în urmă frunze,
e frumos...
dar este greu,
Nu poți fi și om și toamnă,
nu-i prea mult
dar nu se poate.

Din Septembrie, fecioara,
care-i doar...
o zodie,
Despre care umblă vorbe,
c-ar fi bună,
c-ar fi rea,
E un mit pierdut prin vreme...
un parfum
de rodie.
Doar Septembrie mai vine
se-ascundă,
-n toamna mea.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Teamă

tem de uitarea dureros de amară
Ce-și înfige în mine dinții de fiară.
tem de tăcere,
De-ntuneric mă tem,
De noapte și tunet,
De furtuni și blestem...
tem de tiranii cu sânge de șarpe,
tem de armele ce seamănă moarte.
mai tem... și mă-nchin Dumnezeului meu,
Că-mi cunoate tristețe
Și m-ajută la greu...

poezie de din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Corneliu Neagu

Ora potrivită

Se lasă peste plopi o altă seară,
mai obosită și mai stoarsă de puteri,
parcă și vântul care bate-afară
aduce-n pragul casei ce-a fost ieri.
Sunt dorurile care vin pe gânduri,
plutind ca frunzele căzute din copaci
peste izvoarele urcând din prunduri,
când vor te audă dar tu taci.

Plecată ești, se simte depărtarea,
și umbre de uitări se-adună peste noi,
se zbate la apusul toamnei marea,
iar la răscruci copacii sunt mai goi.
Revine iarna-n suflet, este-aproape,
cuvintele rămân tăcute tot mai mult,
doar dragostea mai poate ne scape,
când șoaptele vrăjite ți le-ascult.

Te-aștept acum – e ora potrivit㠖
din necuprins de zări aș vrea te ivești,
-ți sorb din trup licoarea mult dorită,
pe când minți cu-aceleași vechi povești.

poezie de din Cunoașterea de sine
Adăugat de Corneliu NeaguSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adi Conțu

Pe urmele iubirii

Atâția oameni care-s singuri, pierduți în încleștarea lor,
Ce doar visează o iubire de care mult le este dor,
Atâtea inimi abătute care oftează la apus,
Cu ochii triști, pierduți în zare, nemaiavând nimic de spus

Furtuni iscate sufletește peste oceane de trăiri,
Care îneacă sentimente și sting lumina din priviri,
O încruntare le ia locul și parcă scrâșnete de dinți,
Degeaba te ascunzi în tine, tu tot le vezi și tot le simți

Din când în când, câte-o minune... apar și doi îndrăgostiți,
În jurul lor lumea dispare, ei sunt cumva blagosloviți,
Pe unde trec, ninge petale, țâșnește-o rază dintre nori
Și tot ce-i gri parcă renaște în miliarde de culori

Eu le tot caut pe jos pașii, fur din timpul lor secunde,
le adun, storc din ele, iubirea care îi pătrunde
stropesc cu ea pe față, în lumea lor să mă retrag,
Acolo -mi găsesc cuvântul și să îl scriu iubind cu drag

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Untaru

Un nod pe care nimeni nu-l desface

Doi pisoi naivi, îmi stau în poală
Și torc un fir de calm imperturbabil
Înțelepciunea care e, probabil,
O scurgere tăcută și domoală

Meditează ei, meditez și eu
Cocorii lumii zboară peste ape
În care vin să se îngroape
Fiecare soclu cu un zeu

Absent, răscolitor, un duh de pace
Cu uimire peste noi se varsă
Parcă mi-ar spune: - Asta-i doar o farsă,
Un nod pe care nimeni nu-l desface;

Sorb din cafeaua mea molcum
Un ambient de liniște senilă
Și dintr-odată mi se face milă:
Care din noi, mai mult noroc avum?!

Și-atâta-nțelepciune vag respiră
Pedanteria lor subțire
Felinele ingenui peste fire
Ca un descânt suav de hetairă;

Cunoscători secretelor ce trec
În lume peste caste, peste plebe
Și parcă ar voi să mă întrebe:
- Ce ne privești ' ca un zevzec?!

poezie de din manuscris
Adăugat de Ion UntaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marius Robu

Exercițiu de dor

Ești frumoasă ca un zbor
Peste satul copilăriei mele,
De care mi-e dor și în care
tem să mă cobor din amintire;
Să nu-mi văd genunchii zdreliți,
Mărăcinii din tălpi, visurile...

Fă-mi loc aterizez în viața ta,
Sau, mai bine, lasă-mă să zbor
Peste visurile tale, frumoase ca tine!
Să nu-ți văd sufletul zdrelit,
Nici spinii din amintiri.
Ține- sus, ca pe icoană!

Vei fi frumoasă ca un zbor veșnic,
Peste o clipă.

poezie de din Aproape alb (1 mai 2013)
Adăugat de Marius RobuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Untaru

Un nod pe care nimeni nu-l desface

Doi pisoi naivi, îmi stau în poală
Și torc un fir de calm imperturbabil
Înțelepciunea care e, probabil,
O scurgere tăcută și domoală

Meditează ei, meditez și eu
Cocorii lumii zboară peste ape
În care vin să se îngroape
Fiecare soclu cu un zeu

Absent, răscolitor, un duh de pace
Cu uimire peste noi se varsă
Parcă mi-ar spune: - Asta-i doar o farsă,
Un nod pe care nimeni nu-l desface;

Sorb din cafeaua mea molcum
Un ambient de liniște senilă
Și dintr-odată mi se face milă:
Care din noi, mai mult noroc avum?!

Și-atâta-nțelepciune vag respiră
Pedanteria lor subțire
Felinele ingenui peste fire
Ca un descânt suav de hetairă,

De parcă știu secretele ce trec
În lume peste caste, peste plebe
Și ar voi cumva să mă întrebe:
- Ce ne privești ', parc-ai fi zevzec?!

poezie de din manuscris
Adăugat de Ion UntaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Aș fi vrut să te scriu...

Când îmi țipă tăcerea prin dor
Și-ntre liniști... durerea m-adie,
Numai tu poți trece ușor,
Și-aș fi vrut... te scriu, poezie.

Te-am văzut la un poale de munte
Clipocind picături de izvor,
Se săltau ciocârlii asculte
Cântul tău, din cuvânt, 'nălțător.

Te-am zărit, peste lumea uitată
In iubiri, de perechi, pe alei
Intr-un picur de vânt, agățată,
Peste ramul cu florea de tei.

In demultul cuvintelor tale...
Unde floarea plăpândă, de mac.
Adunase tot roșu'-n petale
Să trezească iubiri, care tac.

Te-am văzut străbătând primăveri
Prin parfumul din fânul cosit,
Ori tăcerea din dorul de ieri,
Sau al mâinelui gând, neîmplinit.

Dar se pare ca nu mi-i menirea,
Aș fi vrut te-adun de prin tot,
De prin câte te-a dus risipirea,
Aș fi vrut te scriu... dar nu pot.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mi-e dor de voi...

Îmi mai târăsc un an din bătrânețe...
Atâtea gânduri și nevoi s-au strâns.
Înconjurat de clipe de tristețe
Mereu mai ai o lacrimă de plans.

Și nu le plângi, pâine n-ai pe masă
Sau bolul de făină s-a golit.
Sunt lacrimi pentru liniștea din casă
Și pentru glasul porții împietrit.

Mie dor de voi, va mai văd odată
În jurul mesei puse peste ani.
Mă doare c-am să mor de voi uitată
Și nu de grija nu știu căror bani.

tem de ziua-n care o să pier
Și n-o să fiti si voi alăturea.
Doamne, dacă mai ești acolo-n cer,
Trimite-le spre suflet vorba mea.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Peste sufletu-mi cărunt

Sunt aici
și mai tresar,
când se-nchid, pe umbre, stele,
mă mai leg
de câte pot...
printre gândurile mele.
Tot mai duc
și tot mai car,
viața-n firul ei subțire,
și ca sprijin,
drept toiag,
folosesc o amintire.

Au trecut
prea multe veri
peste iernile din toamne,
m-a durut
pustiul lor
și mă rog la tine, Doamne,
vreau copiii
-i mai văd,
cât îmi este incă bine.
Pune-un gând
în gândul lor
să mai treacă pe la mine.

Timpul mult
prea nemilos,
când îi ia și când îi lasă,
n-am o vorbă
cui -i spun,
bolul singur de pe masă
îmi vorbește
fără grai,
fără grai se-aude-n toate,
tot încerc,
încerc uit,
mamă sunt și nu se poate.

Mai aud
curgând prin ploi
câte-o lacrimă tăcută,
dorul ei
de dorul lor,
când obrazul îmi sărută.
Mai aud
cum nu mai sunt.
poarta, veșnic, încuiată,
peste
sufletu-mi cărunt
s-a uscat tăcerea toată.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Psalmul 353 (după numărul unei celule din închisoare)

Doamne,
Cei care vor din cer te răstoarne
Ne-au rupt din oase și ne-au smuls din carne
Ne-au pus obloane grele la fereastră
Să nu vedem zidirea Ta măiastră.

Flămânzi și goi ne-au aruncat în hrube
Încovoiați de boală, roși de bube
Și zilnic scurmă în acest gunoi
Să vadă, câți au mai rămas din noi.

Dar noi, din fund de iad și de pe brânci
Ne aplecăm pe tainele adânci
Cu sufletul călcăm pe legi și fire
Și ne-mbătăm c-un strop de nemurire.

Iar când groparii vin în țintirim
Noi din morminte le strigăm: "- Trăim"
Fiindcă aici nu ne hrănim cu pâine,
Ci cu nădejdea zilelor de mâine.

Și-asupra lor apasă un blestem:
Ne au în mână și, tot ei, de noi se tem.
Să tremure! Că noi, cei din morminte,
Vom trece peste ei! Vom merge înainte!

poezie celebră de
Adăugat de Avramescu Norvegia ElenaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Decență

Ai ascultat tăcerea cu care frunza pică?
Podoabă nelipsită a verdelui din pom...
Căderea ei e moarte, căci nu se mai ridică,
De multe ori căderea e-aceeași și la om.

Căderea ei lipsită de orice tevatură...
Ar trebui în suflet simți o despărțire
Ea, în oceanul vieții a pus o picătură,
Din care viața ta poată respire.

poezie de
Adăugat de Marin BungetSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

În cânt de ploi pe flori de liliac

E primăvară verde, din pământ,
Prin firul ierbii, viața urcă-n cer.
Umbre de nori... pe adieri de vânt,
Mai lasă câte-o lacrimă de cânt
Peste cenușa iernii... din eter.

În mugur, vezi, tăcerea din zăpezi.
Bobocul vieții stă iasă iar.
A mai trecut o zi către amiezi,
Privirea ei... îndeamnă, te crezi
Un călător, prin foi de calendar.

Povara florii, este iar... miros.
Blândețea din petale s-a desprins,
Din când în când se leagănă spre jos,
Frumos ca un balsam... dar dureros,
E semn timpul iarăși a învins.

Un flutur se hrănește din culori,
Mantaua lui o spune grăitor.
Trecut, prin cine știe câte flori...
Dar -l lăsăm, oricum destui fiori
Ne calcă pe privire, izbitor,,,

Parcă s-a scurs un colț de paradis.
De-atât frumos și gândurile tac,
Ferestrele din ceruri s-au deschis,
Curg rătăciri pe margine de vis
Și cânt de ploi,,, pe flori de liliac.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook