Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Doar tu

Ca o pleoapă obosită se închidea
gândul tău. Ca un ochi de apă se
adumbrea, sub o geană de nor.
Printre lacrimi și flori, zâmbetul tău

devenea doar tristețe și dor. Doar
tu erai îmbrățișarea și numai iubire
erai tu. Între mine și Iisus deveneai
depărtarea, pe drumul iubirii și pentru

iubire. De jos în sus, ploua cu durere.
De sus în jos, ploua cu lumină. Chiar
am reușit să te văd doar pentru o
secundă. Doamne, cât erai de frumos!

poezie de din Poeme
Adăugat de Marieta MăglașSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Crâmpeie de taifas...

... erai spectrală nu știu cum așa
flux de lumină
erai astrală sus pe undeva
pe sub retină

și mai erai pe pajiște cu flori
o simplă floare
și mai erai fior printre fiori
fior ce doare

erai un fulg printre nămeți
un fulg cuminte
și strop de rouă-n dimineți
pe ierburi sfinte

din câte-ai fost a mai rămas
doar o himeră
cu care leg crâmpeie de taifas
la colț de eră...

poezie de (15 septembrie 2018)
Adăugat de Iurie OsoianuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

De nu erai...să mă alini

De nu erai... mă alini
Când seri stinghere mă loveau
Și-n taină vise-mi sfâșâiau
Prin lacrimi și cuvinte-spini

Prea-spintecat de ochi străini
Răstălmăceam a lunii corn
Ca în uitare mă-ntorn...
De nu erai... mă alini

De nu erai... Dar nu erai
Decât a gândurilor rază
Ce-n așteptare stă de pază
Scurgând a clipelor alai.

Și-un văl-tăcere fluturai
Din "tu și eu" mijea un "nu"
Cu înveliș de-un "el și tu".
Tu nu erai... doar mă uitai.

poezie de (8 septembrie 2009)
Adăugat de Eugen LovinSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorel Birtu Pîrăianu

Surâsul

am văzut orizontul
prin cioburi de gânduri
de veghe în lanul de grâu
ce s-a copt într-o vară
curgea un râu între noi
erai floare
floarea soarelui te numeai
singură
în marea singurătate
nu știam
tăcearea zăcea goală între noi
un timp
un cuvânt nerostit
durere
o clipă eternă
în arșita dorului nespus
uneori ploua
când plângeai
paharul s-a revărsat peste coala murdară de gånduri
mâna a întâlnit trupul
ai țipat
picurau lacrimi pe coapsa sufletului
te-am scris
pe țărm
goală de păcate
știam
erai departe
eu
în altă parte
m-ai primit în lacrima ta
iubire
între buze și brațe neastâmpărate
te-am ales pe tine
la prima întâlnire
ploua
doi nebuni pe țărm
erai fierbinte și pură
și ai surâs în doi

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pe vremea când umblai pe jos

Pe vremea când umblai pe jos,
(D-atâta mers n-aveai pingele)
La muieruști făceai bezele
Pân' le cădea textila jos,
Căci erai tânăr și frumos,
Pe vremea când umblai pe jos.

Pe vremea când umblai pe jos,
Înghesuiai după tejghele
Ospătărițe subțirele
Și te-nfruptai chiar copios
Din vin și... fructul lor cărnos,
Pe vremea când umblai pe jos.

Pe vremea când umblai pe jos,
La blugi purtai numai bretele,
Pe-un colț de bar scriai rondele;
Erai ușchit, erai pontos,
Un zurbagiu cu... braț vânjos,
Pe vremea când umblai pe jos.

Azi, pe-al tău Pegas ești un boss,
Dar... nu mai rătăcești prin stele
Cu nebunatice rebele
Iubirii -i aduci prinos
Ca tânărul... cel voluptos,
Din vremea când umplai pe jos.

Ca-n vremea când umblai pe jos,
Întârzii și-azi prin cafenele
Privind cu jind la madmoazele
Cu ochi de jad, spirit focos
Și trup mlădiu; dar... ce folos!
Pe-un colț de bar, pe servețele,
Tu, încă, le mai scrii rondele,
Ca-n vremea când umblai pe jos.

parodie de , după Rodica Botan (29 martie 2014)
Adăugat de EliGlodeanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Adi Conțu

Metamorfoză

Îmi e atât de milă, Fericire,
Mă uit la tine astăzi ce-ai ajuns,
Tu nu mai ești deloc ce-ai fost... iubire,
Ci doar arginți ce-n portofel s-au strâns.

Mă uit la chipul tău, e numai teamă,
Ca nu cumva pierzi tot ce-ai trudit,
Ai vrea pleci, dar frica te îndeamnă,
Să nu te-ntorci de unde ai venit.

Acolo nu aveai, erai săracă,
Dar tu mereu frumoasă te știai,
Acuma ai, dar de ce simți că parcă,
Pe vremuri erai vie și trăiai.

Mă uit la tine astăzi, Fericire,
Și-mi pare rău dar nu te recunosc,
Erai atât de simplă, doar iubire,
Acum ești doar ceva ce nu cunosc.

poezie de din Dansul emoției
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Silvia Goteanschii

Licoare de alint

Noaptea asta am stocat toate datele
tale în sistemul meu cerebral,
pînă la asta nu aveam vise,
trăiam pe un continent declamatoriu.

Doi soldați devotați mi te scoteau
încet din drojdia de bere și erai
atât de arogant și spumos, și erai
atât de funerar și aerospațial, și erai

Doamne, nu erai om, erai un fel de apă,
râsul tău arunca șerpi în toate
mizeriile, deveneai ceea ce trebuia
devii - instrumentul meu moratoriu

și te-am băut, și am chemat martori
oculari, repetai într-una, just to be safe,
martorii oculari se cruceau pe furiș -
știu, știu, noaptea asta a fost o minciună,
dar avea un gust! și atâta dichis...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Rai

raiul era peste tot
de sus până jos

oriunde m-aș fi uitat
erai doar
tu

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Luna

Motto:
Te-am luat în palmă, ca pe porumbiță
Și spre cerul albastru încet te-am ridicat.
Nemaivrând să pleci, de iubire plină,
Te-am luat cu mine, jos, la horă în sat.

Știu, ești obosită, Luna mea frumoasă,
Tu de veacuri bune bolta ai colindat
Doar o dată în viață, tare însetată,
Ai venit din ceruri jos la baltă-n sat!

Ai pășit cu teamă printre trestii înalte,
Rochia de raze blând ai dat-o jos,
Apa din băltoacă plină de uimire
Savura parfumul fin și armonios.

Când buzele-nsetate încet se liniștiră
Chipul tău mirific s-a înviorat.
Balta de iubire e în ochi la mine,
Doar în apa asta tu vii la scăldat!

poezie de (21 iunie 2009)
Adăugat de Nicolae RoleaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Petru Daniel Văcăreanu

Frunză catharsis

De nu erai tu...
Pentru cine existam
De nu erai tu... izvor heruvim
De unde setea mi-o ostoiam
De nu erai tu... munte Sinai de pe Venus
Unde focul-l șimțeam
De nu erai tu... șotron de Univers
Unde mă prăbușeam ca un astru in vers
De nu erai tu... nur de Golgotă
Unde-mi răstigneam chinurile
De nu erai tu... vitraliu de Notre-Dame
Unde aș putut cu ochii vede
De nu erai tu... coapsă de curcubeu
Unde curgeam in sudoare eu
De nu erai tu... sărut de Magdalenă
Unde tălpile mi le odihneam..

De nu erai tu... frunză catharsis
De unde respiram...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Timpul evocării

erai ca singurătatea
ucideai clipele
atât de încet
erai atât de rară
încât n-aș fi lăsat niciodată
zorii mai apară

erai ca liniștea
auzeam doar norii
prin gând
erai atât de neasemuită
încât nu te-aș fi lăsat vreodată
taci pe pământ

erai mai frumoasă ca o evocare
timpul te oprea
între țărm și mare

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorel Birtu Pîrăianu

Îngerul iubirii

ce știi tu femeie
astăzi plouă în lume
este toamnă în mine
noi am fost odată înveșmântați în sfinți

noi înseamnă doi
nu vorbi, ascultă
valurile mării, vaietul durerii
glasul tău din noi

rătăciți prin parc
ne plimbăm aiurea
mă strigai de mâine
frunza iar cădea

risipiți în lume
pe cărări ce dor
cad frunze în lume
noi plângeam în doi

mai venea o ploaie
cad stele șiroaie
eu cântam balade
la fereastra ta

deschideam o clipă
cu trupul, cu gândul
așteptam o toamnă, toamna nu venea
căutam femeia, regăseam o mare

te iubeam odată
pe covorul gol
dezbrăcam iubirea
risipind un foc

te deschizi în noapte
când vei fi a mea
tu erai iubita
eu eram un dor

mă vroiai de mire
eu, tragicul rapsod
erai existența
unui veac nărod

erai floarea mea
stea lucind în ea
mă înalț la tine
a te săruta

mă întorc la tine
și în astă noapte
te dezbraci de toate
a mă întreba

erai iar iubita
rătăcită-n brațe
și-ai tăcut suavă
a ultim suspin

sărutam femeia
și ploua mereu
te iubeam în noapte
printre valuri, șoapte

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorica Iliescu

Podul

erai frumoasă
așa cum zăceai
cu fruntea lipită de cer
și coama adâncită în ape
ca o icoană nedeslușită erai
în gâtul pescărușului
ce nu te vroia în preajma lui
nu-ți tulbure visul
în așteptarea dimineții
doar felinarele de sus ardeau
ce taină ce mister
din cei rămași pe pod
câțiva se retrăgeau în alge
alții în ochiul viu al sării
tu erai nefiresc de frumoasă
cu talpa prinsă-n nisip
și gâtul fluid asemeni sinucigașilor
secundă a mea

de undeva din vaier de timp
se auzea o ambulanță

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Avem nevoie de iubire, ca de aer

Avem nevoie de iubire, ca se aer,
Căci n-am fost învățați
Cum iubim frumos,
Crescut-am ca florile între spini,
Printre suspine adânci
Si aplicați cu capetele in jos.

Avem nevoie de iubire ca de aer,
De îmbrățișarea ei divină,
Eternă floare vie, fără de pereche,
Azi în cotidian aproape o străină, bezmetică după noi senzuri...
Mergând prin ploi confuze,
acide si fără de lumină.

Avem nevoie de iubire, ca de aer,
De toate esențele ei înălțătoare,
Minuni cu vectori in valori mărețe;
Azi flămânzi după diverse, needucati cum suntem,
Orbecăim aiurea în marea-i căutare.

Avem nevoie de iubire, ca de aer,
Doar ea dă frumusețe vieții cu adevărat,
Să curgă din ochii lumii
Doar lacrimi de fericire,
Când ocolim marea sensurilor false,
Moartă mare, ce firea iubirii a denaturat.

Avem nevoie de iubire, ca se aer,
Iubind, spiritul iubirii îl vom înălța,
Si Veșnicia fericirii va semna
În cer si pe pământ
Pacea în lume si armonia,
nemurirea.

poezie de (7 august 2019)
Adăugat de Valeria MahokSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Sonetul zeiței călătoare

Erai desculță, tu, acolo, sus,
pe muchia de stâncă ce-mi părea
durerea prăvălită dintr-o stea
pe-un munte, de povara ei, răpus.

Pășeai cu grija razei de april
pe cicatricea ramurii cu flori
ce depășise-a' iernii lungi orori,
cu geruri mari în sufletul ostil.

Erai balsamul, roua ce sclipea
în legănarea vântului ușor,
erai un dor, un vis mângâietor,

zeița care-n mine cobora,
desculță, spre al inimii izvor,
în sufletul de tine doritor.

sonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Alin Ghiorghieș

* * *

Ploua și-afară și în casă... și-n ploaie parcă tot ploua
visam doar bărci plutind pe ape
doar chipul tău... într-un sărut plutea!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutări

Te-am căutat prin vise,
singuratic
dar tu erai prea sus,
în zbor urcând.
Te-am căutat
și mi-au răspuns lunatic
îndepărtate aripi lunecând.

Te-am căutat prin nopți
și aspre zile
dar tu erai prea sus,
în zbor urcând.
Te-am căutat în visul tău, copile
și te-am găsit
iubirea, legănând.

Te-am căutat prin timpuri
efemere
dar tu erai prea sus,
în zbor urcând.
Te-am căutat în licărul de stele
și te-am găsit
ființa-mi luminând.

poezie de din Darul meu
Adăugat de Ioana Voicilă DobreSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Georgeta Radu

N-ai să știi... Și... ce dacă?!

Ne-am întâlnit în ceața deasă
și ne-am atins, fără vrem,
și ai ales -ți fiu aleasă,
luând din gară primul tren.

Spre-o destinație străină,
sorbindu-ne din ochi priveam,
dar tu nu aveai nicio vină!
Doar eu aveam! Că... te iubeam!

Tu erai prins în amăgire
și nu știai ce va urma.
Eu eram toată doar IUBIRE
și tu erai IUBIREA mea!

În glum-ai pus o sărutare
pe-obrazu-mi ce s-a înroșit
și, de emoție prea mare,
am închis ochii... și-am dorit
stăpân -mi fii, în Legea Firii!...
Și ne-am iubit, uitând de noi...
Când ne-am trezit, i-ai spus IUBIRII
că n-ajunge pentru-amândoi.

Mi-ai curs în inima-mi pustie,
potop de lacrimi, ce mă-neacă...
Și n-ai știi câtă IUBIRE
ți-as fi sortit... da!...
Și... ce dacă?!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cât de mult mă iubești?

Într-un colț de univers,
am vrut mă cuibăresc în brațele tale,
fiindcă ai apărut în calea mea
tocmai când mă rătăcisem
printre niște pantere care
habar n-am ce căutau în drumul meu...
dar, când mă apropii de tine,
am alunecat: poate de emoție...
sau poate m-a împins cineva...
nu m-am lovit, dar
cred că m-am ridicat prea încet și
cred că tu te grăbeai către o bisericuță
săpată, de secole, într-o stâncă...!
Și mai cred că acolo te așteptau zeii,
pentru închinăciunea ta zilnică!
Apucasem -ți văd, doar o clipâ, fața:
păreai trist, dar cred că erai doar îngândurat...
erai obosit, dar păreai plin de iubire...!
Te-am petrecut cu privirea, o vreme,
și am spus încet, doar pentru mine, că,
deși nu te cunosc, te iubesc atât de mult...
Dar erai prea departe ca mă mai auzi!
Pe urmă nu te-am mai văzut...
Cât de rău îmi pare că
nu te-am strigat vii înapoi...
Dacă te-aș întâlni vreodată în vis
te-aș întreba:
cât de mult m-ai iubit atunci?
Atunci când, spontan, dezimvolt
și atât de natural,
mi-ai întins brațele ca mă ocrotești,
deși, știai precis,
că n-o să mă poți atinge...
că n-o să mă poți atinge atunci...
și... niciodată!

poezie de (10 noiembrie 2012)
Adăugat de Iulia MiranceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 13 comentarii până acum.
Participă la discuție!

In absenta cuvintelor

Dintii tai
Au stralucirea durerii.
Zambetul tau
Este atat de trist
In absenta cuvintelor....
Ochii tai
Fac sa devina transparenta
Rana din suflet,
Unde numai albul se coboara
Pentru iubire,
Albul incesibil,
Prin care intelegem ca
Doar prin iubire si durere
Putem deveni eterni....

poezie de
Adăugat de Marieta MăglașSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Gândurile...

... Picături de rouă, ca lacrimi de dor
Curg pe petalele florilor tale
În noapte-argintie, zbor
Prinse-n cântec de iubire, gândurile...

... Sus, departe-n patru zări
Pe-angelici, firesc, se odihnesc
Lângă al meu... Înger Alb... chemări
Clipe de dor și durere, zămislesc!

... Numele tău... rămâne lacrima nestinsă
Inima și gândul clocotesc în cuvinte
Până când viața-mi va fi stinsă
Am mă țin de jurăminte!

... Se lasă liniștea printre suspine
Doru-mi greu... în tăcere
Singurătatea știe, doar, de mine
Se-adâncește, mocnit, nu piere!

... În lacrimi fierbinți, timpul se disipă
În zile și clipe... pe Cer, norii
De picături lungi nu fac risipă
Lăsând loc altor frământări și gânduri!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info
Cineva are nevoie de răspunsul tău: Gândul este o prelungire a Omului în oameni? Fii primul care răspunde!
Direcționează
3,5%
către Asociația Culturală Citatepedia!

Citește detalii »

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!