Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Neînțeles

Trăind departe de succes,
De glorie și de avere,
În nesfârșita ta durere
Ai fost al muzelor ales.

În ale vieții triste-nfrângeri
Cu fiere toți te-au adăpat,
Dar plânsul tău l-au adunat
În cupe pure albii îngeri.

Contemporanii-au pus nevroze
În fruntea ta, au pus și spini,
Dar tu, cu ochii mari, senini,
Vedeai în visu-ți numai roze.

Prin viața neagră ai purces
Purtând în sus melancolia,
Visarea-adâncă și mândria
De-a trece-n lume nențeles.

poezie clasică de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Preabun Păstor

Cânt Isus a Tale mâini
Sus pe Golgota străpunse
Nouă Domn să ne rămâi
Ca în dragostea dintâi
S-avem inimile ascunse

Cânt și degetele Tale
Pe noi ce ne-au plămădit
Să ne fii izvor și cale
Prin cântări de osanale
Să-ți slăvim chipul iubit

Palmele-ți eu azi le cânt
Și întrega Ta Ființă
Ce ne-au dat pe acest pământ
Unic chipul Tău cel Sfânt
Să umblăm azi prin credință

Cânt Isus a Ta iubire
Nouă ce ne-ai dăruit
S-avem pace izbăvire
Trăind în neprihănire
Mire drag — Mire iubit

Cânt Isus a Ta lucrare
Printre noi ce ai făcut
Să ne dărui vindecare
Ai pus mâna pe oricare
Și le-ai fost l-atâți un scut

Cânt Isus a Ta privire
Ochii Tăi Isus îi cânt
În har și-n neprihănire
Ne-ai țesut în izbăvire
Să trăim al Tău Cuvânt

Cânt Isuse mersul Tău
Plimbarea printre mulțimi
Domn să ne fii Dumnezeu
Vindecați să fim mereu
O Isus de-a Tale mâini

Palmele Tale Isuse
Peste atâția Tu le-ai pus
Prețul lacrimilor scurse
Să ne fie dar aduse
Noi ca să privim în sus

Doamne azi îți mulțumim
De tot ce Tu ai lucrat
Și Numele ți-l slăvim
Căci ne vreai ai Tăi să fim
În veci fii dar onorat

Fii slăvit Preabun Păstor
Onorat în veșnicie
Al vieții Sfânt izvor
Ce ne ești Mântuitor
Glorie Isuse Ție
31-01-2020 mănăștur

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Prin Tine, Doamne

Prin tine, Doamne, s-au născut
Acei ce te-au slăvit!
Prin Tine Fiu au cunoscut
Și veșnic au trăit.
Cum slava Ta, întru Iisus,
Prin om s-a arătat,
Tu cu iubire și cu har,
În suflete-ai lucrat.
În lutul modelat ai pus iubire și suflare,
De-aceea necinstirea Ta
În suflete ne doare.
Cununi de spini, pe rând ne-au pus
Și-n stricăciunea lor,
Cu necredința ne-au lovit.
Oh, nu ne-a fost ușor!
Dar noi prin Tine ne-am născut și veșnic vom trăi.
Credința-n Fiul Tău, Iisus,
Azi ne va mântui.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Răstignirea

Spini pe frunte în coroană,
Fără milă ei I-au pus,
Și cu vorbe de ocară
Pe Golgota-n vârf L-au dus.
Și acolo-L răstigniră,
Sus pe cruce L-au întins,
I-au bătut în mână cuie,
Și picioarele I-au prins.
Maica Domnului se roagă
De o salcie pletoasă
Ramuri tinere să rupă;
Crengile în jos se lasă.
Și-o coroană împletește
Să I-o ducă lui IISUS,
Să-I mai curme din durere,
Suferința de nespus.
Sub coroana grea de spini,
Crengi de salcie așază,
Astfel, fruntea lui IISUS
Parcă nu mai sângerează.
De-atunci, salcia pletoasă,
Nu s-a mai uitat în sus
Și-a rămas pe veci plecată
Să îl plângă pe IISUS.

poezie de din Lacrima din rugăciune (aprilie 2009)
Adăugat de Mariana DobrinSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Norocul meu

privirea ta-i un dar ceresc
dar de ce oare ma feresc
de-a te privi si ferici
si mai cu foc
sa n-am noroc
de-a te iubi!

din ochiul tau nu am cules
am tot privit si tot ales
numai povesti numai prostii
m-am ratacit in al meu joc
tot n-am noroc
a mea sa fii.

prin bolta ochilor senini
am indurat ploaie de spini
sa cant poeme si povesti
sa ratacesc din loc in loc
raman mereu fara noroc
ca tu nu-mi esti.

poezie de
Adăugat de Vlad BălanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Ion Creangă

Hârca aceasta de babă era scroafa cu purceii din bulhacul peste care v-am spus că dăduse moșneagul, crescătorul lui FătFrumos. Ea, prin drăcăriile ei, prefăcuse atunci pe stăpânusău, Făt-Frumos, în purcelul cel răpciugos și răpănos, cu chip să-l poată face mai pe urmă ca să ia vreo fată de-a ei, din cele unsprezece ce avea și care fugiseră după dânsa din bulhac. Iaca dar pentru ce Făt-Frumos a pedepsit-o așa de grozav. Iară pe credincios cu mari daruri l-au dăruit împăratul și împărăteasa, și pe lângă dânșii l-au ținut până la sfârșitul vieții lui. Acum, aduceți-vă aminte, oameni buni, că Făt-Frumos nu făcuse nuntă când s-a însurat. Dar acum a făcut și nunta și cumătria totodată, cum nu s-a mai pomenit și nici nu cred că s-a mai pomeni una ca aceasta undeva. Și numai cât a gândit Făt-Frumos, și îndată au și fost de față părinții împărătesei lui și crescătorii săi, baba și moșneagul, îmbrăcați iarăși în porfiră împărătească, pe care i-au pus în capul mesei. Și s-a adunat lumea de pe lume la această mare și bogată nuntă, și a ținut veselia trei zile și trei nopți, și mai ține și astăzi, dacă nu cumva s-a sfârșit.

în Povestea porcului
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Povestea lui Harap-Alb" de Ion Creangă este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la doar -38.44- 15.99 lei.

Răstignire

E iarăși răstignită țara-n patru vânturi,
Și numai vin și fiere i se dă ca leacuri,
Iar sângerânde răni în ale ei pământuri,
Au lăsat cicatrici, nenumărate veacuri.

Coroane mari de spini poartă Carpații,
Îndurerați, pe fruntea lor blajină,
Baraba e întâmpinat la graniți cu ovații,
De farisei și iude cu inimă haină.

Dar ne rugăm fierbinte, cu speranță,
Golgota neamului s-apună-n ceasul serii,
Ne deie Domnul minte, har și cutezanță,
Să vie cât mai grabnic și ceasul Învierii.

poezie de din Marea Unire Culturală (2018)
Adăugat de Diana IordachescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihai Eminescu

Un farmec trist și nențeles

Un farmec trist și nențeles
Puterea mea o leagă,
Și cu nimic nu m-am ales
Din viața mea întreagă.

E un luceafăr răsărit
Din negura uitării,
Dând orizon nemărginit
Singurătății mării.

Îngălbenit rămâne-n veci
Și-i e aproape stinsul,
Când ale apei valuri reci
Călătoresc cu dânsul.

Cu-atâtea tainici rugăminți,
Cu-atâtea calde șoapte,
Cu-atâtea lacrime fierbinți,
Vărsate zi și noapte,

I te-ai rugat: dorul nespus
Din suflet să-ți alunge,
Dar el se-nalță tot mai sus
Ca să nu-l poți ajunge.

Va rămânea necunoscut
Și va luci departe
Căci luminează din trecut
Iubirii celei moarte

Și se aprinde pe-orizon
Pustiu de mări și stepe
Și a lui farmec monoton
M-a-nvins făr-a-l pricepe.

poezie celebră de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Calin" de Mihai Eminescu este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la doar -38.44- 15.99 lei.
Mihai Eminescu

Popor românesc, mari învățături îți dă ție această întâmplare! Dacă fii tăi ar fi fost uniți totdeauna atunci și pământul tău strămoșesc rămânea unul și nedespărțit. Dar veacuri de dezbinare neîntreruptă te-au dus la slăbiciune, te-au dus să-ți vezi rușinea cu ochii!

citat celebru din
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Rodica Nicoleta Ion

Pe piedestale de argint

Pe piedestale de argint, în voaluri albe de mătasă
Te infășor, iubita mea, căci numai tu îmi ești aleasă.
Sunt pași dezordonați în noi, se-ascund pe plaja pustiită.
De-acum noi nu mai suntem noi... Tu ești atât de fericită

Că-n păr văd cum ți-au încolțit roze și cupe de argint
Purtând parfum de crin în ele. În univers te-ai zămislit
Cea mai frumoasă dintre stele. La glezna ta de chihlimbar
Ți-am pus ambrozie. O zi, să mi te lase Domnu-n dar.

Pe buze plâns de sânger, arzi, nălucă, ca o torță-n noapte
Și-n visul tău adesea sunt... Tu mă dezmierzi cu-aceleași șoapte.
Rămâi, rămâi în gândul meu, frumoasă în cuvânt pictată!
Eu îți dedic poemul meu și o iubire-adevărată...

poezie de din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marilena Răghinaru

Rânduri pentru nepotul meu

Nu cred că am știut ce e iubirea
Până te-au zămislit divinii aștri
Ce te-au trimis pentru-a-mi afla menirea,
Copil superb, cu ochii mari, albaștri!

M-am supărat pe Dumnezeu ades,
Îl imploram plângând sfios, cu teamă
Ca vieții mele să îi dea un sens
Prin binecuvântarea de-a fi mamă.

Însă altfel a fost de Sus sortit:
Nepot să-mi fii, mătușă să îți fiu...
Suavu-ți chip, cu drag, când l-am privit,
Înseninat-a traiul meu pustiu.

Te-am ocrotit așa cum am știut...
Cu râsul tău mi-ai alinat durerea,
Dragostea mea am vrut să-ți fie scut,
Cu glasul tău mi-ai dăruit puterea

De-a înfrunta destinul nemilos,
De a nu fi vreodată doborâtă...
M-am bucurat văzând cum crești frumos,
Cum învățai din lumea neștiută.

Cum aș putea acum să-i mulțumesc
Divinității, care te-a trimis,
Băiatul meu, cu care mă mândresc,
Minune, apărută mai întâi în vis?

Promit să te susțin în tot ce faci,
Prietenă și mamă deopotrivă,
Promit să te-nțeleg de plângi sau taci,
Fără a fi nici rea, nici posesivă.

O bucurie să îți fie viața,
Pe drumul ei să fie numai soare,
Zâmbind să lupți, dar să-mi asculți povața
De-a-ți face din iubire sărbătoare!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Constanța Apostol

Stilistul și manechina

Văzând că-i plină de talent,
A pus pe stilul ei accent,
Dar în culise, fără rochii,
A pus și mâna, dar și... ochii.

epigramă de din Armele lui Cupidon, culegere de epigrame (2007)
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Doina Bonescu

Vecinul

Si mi-am pus pălărioară
Roșie ca o petală
Intr-o zi de primăvară!

Si mi-am pus pantofi cu toc
Ani si zile să intorc
Când aveam soare de foc!

Si mi-am pus cercei, cireșe
De nimic să nu imi pese,
Să iubesc clipa ce este!

Si mă duc pe o cărare
Numai zâmbet, numai floare,
De ciudă vecina moare.

Dar vecinul imi zâmbește...
-Hai cu mine sus pe creste
Si imi spune o poveste!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cântec galben

ai venit ca pasărea lovită
te-ai pus pe umărul meu abătut
privind cu ochii mari de cărbune
dimineața rănită

nu știu ce vedeai în zarea de aramă
poate
trecerea omului peste o punte
rătăcită
poate praful fierbinte
sau viitorul îl ghiceai
pe semnul meu din frunte

ai venit ca o pană spulberată
te-ai pus aproape sângerând
pe coiful meu de stejar
cu aripa șchiopătând

ai venit într-un zbor rănit
ca un gând palid, bizar
o umbră ascuțită te-a săgetat
în cântecul tău galben
de canar

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Numai cine și-a pus tot sufletul într-un gând bun, numai acela vede că toată truda lui n-a fost zadarnică.

citat din
Adăugat de Pistol ElenaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Corneliu Vadim Tudor

Ardealul

Fiii tăi își blestemară ziua nașterii, amară
întuneric și rușine, cazne grele și omor
și ca turme fulgerate din senin se-nspăimântară
prigoniți de-un înger negru tocmai pe moșia lor
s-au lipit de stânci și codri, și în mlaștini se-adânciră
și-au durat colibe-n râpe, tot prin peșteri au cinat
se hrăneau cu rouruscă, mânătărci și calomfiră
peștele le-a fost tainul, jirul, trudnicul vânat
Fluvii tragice brăzdară chipul tău ca de icoană
ai trăit fără prihană un mileniu greu, de iad
te-au secătuit de vlagă, ți-au supt sângele din rană
ți-au smuls vintrele de aur, grâul, munții verzi de brad
tu aveai aici cutume, ei – doar acte mincinoase
dreptul tău era vecia, traiul demn și înțelept
în adâncul tău prinsese rădăcini un cer de oase
ei le-au profanat cu ura și cu lipsa lor de drept
Aveai sanctuare dace, temple și mulțimi de castre
mii de pietre funerare și inscripții vechi de rit
în întreg acest tezaur al eternității noastre
ei au răsucit cu poftă plugul lor cel ruginit
și-au împodobit coroana cu scântei de piatră rară
despuiate samavolnic de pe sceptrul tău bogat
ți-au bătut cununi de flăcări și de spini, ca să te doară
fiere ți-au turnat pe buze, în urzici te-au îmbrăcat
Și ți-au pus căluș în gură, trupul tău de pom în floare
l-au împresurat cu lanțuri, ca pe un tâlhar de rând –
în acest mileniu groaznic, fără lună, fără soare
podul lacrimilor tale lega cerul de pământ...
Și te-am liberat, de-a pururi, întregind a țării horă
în văzduhul jertfei noastre ca un astru viu răsari
tu, pământ al pătimirii, ești mătasea Tricoloră
ce-a încins, sărbătorește, brâul României Mari!

poezie celebră de din 101 poezii * 101 bijuterii
Adăugat de AuditusSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

O săptămână cu femeia albastră

te-au dus la spitalul de nebuni
ai nevoie de liniște ziceau și de un pat bun
se scumpise brânza de capră (încă de luni)

marți vă băgau (în nas) câte o pană de gâscă plouată
curățau gândurile ca pe sinusuri
puncție mentală îți facem (erai în armată)

culcat (zicea sergentul) sforăiați cu gândul la femeia albastră
era departe dar vorbea frumos (vorbea cu sânii)
miercuri auzeai cum apare la fereastră

joi mai era acolo (la nebuni) un maior de securitate
l-au închis într-o cameră fără lumină
vă împușc pe toți (ar fi zis) ba o-mpuști pe mă-ta în spate

vinerea se dezbrăcau cucoanele de ofițeri se dădeau una pe alta cu tuș
râdeau ținându-se de păr (așa ieșeau în curte)
veniți înapoi proastelor iaca venim acuș

sâmbătă erau coapte ca niște turte
se arseseră cu maiorul de securitate (chibrit îi ziceau)
culcat striga cuconetul prin curte

apoi au dărâmat spitalul de nebuni au pus caprele să pască printre smârcuri
uite-așa ai uitat de femeia albastră
închideai ochii și vedeai molozul cu sfârcuri

poezie de
Adăugat de Dan CostinașSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vladimir Potlog

Un frate și o soră

Un frate și o soră
fugeau din calea morții.
Peste câmpii și ape
în căutarea sorții.

Lacrimi curgeau șiroaie
Din ochii lor plăpânzi.
Dar ei să țineau de mână
Ca doi îngeri blânzi.

Soarta a fost crudă
Cu acești doi porumbei.
Au rămas singuri pe lume,
singuri-singurei.

Dar ei cu fruntea sus
Au înfruntat tot ce le-a ieșit în cale.
Zile grele au avut
Fără un pic de apă și mâncare.

Dar timpul a trecut
Peste lume și peste ei.
Acum au un nume și sunt înconjurați
De copii și nepoței.

Dar nu vor uita niciodată
câtă vreme va mai trece,
Că un băiat și o fată au rămas singuri,
În lume aceasta rea și rece.

poezie de (23 iunie 2019)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ioan Slavici

S-a citit în ziua aceea evanghelia asupra fiului rătăcit. Părintele Trandafir a arătat cum Dumnezeu, în nesfârșita Lui iubire de oameni, l-a făcut pe om spre fericire. Fiind omul în lume, Dumnezeu voiește ca el să simtă toate plăcerile curate ale vieții, pentru că numai așa poate să o iubească și să facă bine într-însa. Omul care din vina sa ori în urma altor întâmplări simte numai amar și necazuri într-astă lume nu poate iubi viața și, neiubind-o, disprețuiește în chip păcătos acest înalt dar dumnezeiesc.

citat celebru din nuvela Popa Tanda de
Adăugat de Avramescu Norvegia ElenaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Doi feti cu stea in frunte. Lecturi scolare" de Ioan Slavici este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -19.17- 10.99 lei.

E plânsul Tău

Când stau culcată-n margine de noapte
Și mă-nfior de ce mai este rău
Printre atâtea mii și mii de șoapte
Aud în depărtare plânsul Tău.
Când stau culcată-n margine de lume
Și-aud scrâșnind al vieții ferăstrău
Și vine-un plâns amar să mă sugrume
Eu știu, o, Doamne, că e plânsul Tău.

Când stau culcată-n margine de clipă
Cu scoici de lacrimi prăbușite-n hău
Și inima și sufletul îmi țipă
Eu plâng, o, Doamne, pentru plânsul Tău.

Când stau culcată-n margini de tăcere
Și-am înghețat trecând prin vadul său
Când închinată sunt dar nu pot cere
Aud în depărtare plânsul Tău.

Când am ajuns povară pentru mine
Și mă cutremur în atâta rău
Mă sfâșii, Doamne, toată pentru Tine
Atât de mult mă doare plânsul Tău...

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Parfum de roză și de tei

Parfum de roză și de tei,
Flori de cais sunt ochii tăi...
Te poartă albii porumbei
În ochii mei, în ochii mei...

Ți-aș dărui, dar tu nu vrei,
Dulci clinchete de clopoței,
Parfum de roze și de tei
Flori de cais sunt ochii tăi.

E vis și ambră-n ochii mei
Și liliac pentru acei
Ce în apusuri s-au născut
De la-nceput...

Parfum de roze și de tei,
Eu te-am avut.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook