Pan
Nu pot să nu mă-mbăt aici de zări
Și nici nu știu de nu mă-mbată marea,
Sărut în tălpi surorile cărări
Și-ascult încet cum cade-n ele zarea.
Pe lângă somnul munților de vreri
Azi văd ce trează zumzăie pădurea,
Nu știu de mă desmiardă mângăieri
Sau dă în mintea codrilor securea
Doar câteodată-n calmul dup-amiaz
Mi-adun cuvinte mâinile sub barbă,
Măsor cu teamă pietrele din iaz
Și-mi frec copita-n firele de iarbă.
Apoi, mă las pe-o rână la pământ
Și-ascult în el naiada cât de-aproape-i,
Iar dac-arunc în golfuri cu pământ
Mă uit prostit la cercurile apei
Și stând în preajma singurelor punți
Pe cari cumătrul munte suie seara
Mă dau în pârg cu zarzării mărunți
Și-ncet mă coc în brațe cu secara...
poezie celebră de Radu Stanca din Versuri (1980)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre păduri
- poezii despre munți
- poezii despre zarzări
- poezii despre sărut
- poezii despre somn
- poezii despre seară
- poezii despre prezent
- poezii despre mâini
- poezii despre frică
Citate similare
Mă doare ceva și nu știu ce...
Mă doare ceva și nu știu ce,
mă apăsă cu apăsarea de pământ și de cer,
cu mâinile mă agăț de noapte și ger,
sperând să-mi revin din apăsarea de fier
Mă înconvoaie gândul să pot să înțeleg
mersul de lucruri ce se pierd în eter
Definiția vieții rămane mister,
chinuiala zilei, la fel, pe care n-o cer
Mă doare ceva și nu știu ce,
mă apasă pe frunte, mă apasă pe piept,
noaptea și ea mă apasă încet,
cu tot ce-a trecut și pe care-l regret
Mă apasă zorii pe pleoape și ochi,
salt pleoape încet să văd umbre de plopi,
lumina ferestrei pătrunsă în casă,
eu la fereastră apăsat de albeață
Mă doare ceva și nu știu ce,
o boală absentă de diagnosticul ei,
nu pot s-o tratez și nici s-o gonesc,
știu doar cum doare încercând s-o găsesc
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre noapte
- poezii despre lumină
- poezii despre viață
- poezii despre trecut
- poezii despre timp
- poezii despre medicină
- poezii despre gânduri
- poezii despre ger
Speranțe
Ascult, privesc și iar ascult
cum bate vântul dintr-o parte,
fără să știe de-al meu gând
care îmi spune că se poate.
Că pot să vină iar furtuni
în care să mă pierd cu totul,
în visele cu mari minciuni
care nu știu unde mi-e locul.
Zăresc pe dealul fără vârf
lumini arzând de călătoare,
sunt îmbătate de priviri
curgând din mine doritoare.
Ascult, privesc și iar ascult
lumea cu ea necruțătoare,
privesc cu ochii spre pământ
să văd acum cum crește-o floare
și văd pământul numai ars
de pașii mei strivind cărarea,
ascult la pietrele cu glas
spunând că nu știu unde-i zarea.
Și totuși merg spre nicăieri
dorind s-ajung cu mine însumi
știu că pot să prind iernări
și toamnele râzând plecându-mi.
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre vânt, poezii despre visare, poezii despre vinovăție, poezii despre toamnă, poezii despre ochi, poezii despre minciună sau poezii despre flori
Sunt cel ce dă bidiviilor bice
Mă văd copil printre aglice
Ori lângă tufele de coacăz
Și-mi văd bunelul cum dă bice
Căluților sătui de ovăz.
Mă văd apoi elev la școală,
Oștean în termen la pifani,
Îl văd pe tata cum se scoală
Cu noaptea-n cap, să facă bani.
O văd pe mama lângă plită
Cum fierbe oala la foc mic,
Mă văd jucând, în piepți, c-o sută
Și apoi nu mai văd nimic.
Trezit din vis, culeg aglice
Și-ascult în vale cânt de cuc,
Sunt cel ce cailor dă bice,
Prea bine ști'nd unde mă duc.
poezie de George Ceaușu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre cai, poezii despre școală, poezii despre văi, poezii despre tată, poezii despre mamă, poezii despre foc, poezii despre elevi sau poezii despre copilărie
Ne ducem toți
Ne ducem toți câte puțin, mereu,
Către un liman de tihnă și-mpăcare,
Poate curând va trebui și eu
Bulendrele să-mi string pentru plecare.
O, dragi mesteceni, gingași și subțiri!
Și tu, pământ! și voi, câmpii ca marea!
În preajma sorocitei adormiri
Eu unul nu-mi pot stăpâni-ntristarea.
Pe lumea asta am iubit nespus
Tot ce în trupuri sufletul adie.
Spun pace vouă, sălcii ce-n apus
Vă oglindiți în apa purpurie.
Atât de multe gânduri am urzit,
Am scris atâtea cântece visate
Și pe pământul trist sunt fericit
C-am respirat și c-am trăit de toate.
Sunt fericit c-am sărutat femei
Și-am lenevit pe iarba parfumată,
Iar fiarelor, ca unor frați ai mei,
Eu nu le-am zdrobit capul niciodată.
Acolo știu că nu foșnește-n zări
Cu gâturi lungi de lebădă, secara...
De asta-n preajma tainicei plecări
Eu mă-nfior și-mi simt adânc povara.
Acolo știu că nu vor mai fi fagi
Nici holdele cu aur viu pe nume...
De asta poate mi-s așa de dragi
Toți oamenii cu care sunt pe lume.
poezie de Serghei Essenin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trup și suflet, poezii despre tristețe, poezii despre suflet, poezii despre pace, poezii despre muzică, poezii despre lene sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Sunt o cruce de vânt
Sunt o cruce de vânt cu brațe de lemn
și văd cum ele se mișcă în valuri concentrice
mă ghemuiesc, așa vaporoasă cum sunt, la pământ,
pe solul unui nor de furtună...
în ceea ce visez este utopie - cruce cu vise de lemn -
din când în când așchii îmi sar din brațe
zilele s-au prins de mine cu rășină
fac plecăciuni și descopăr reîncarnări
și mă sprijin de nori, de amăgiri și de ziduri crăpate
dacă aș avea voie, aș rupe transparența din vocea mea
și aș da drumul cuvintelor
mă las încolăcită de un șarpe
mi l-aș strecura în mine dacă aș fi om
îi dau voie, fiindcă mă uit în interiorul meu și văd abur
ne înțelegem tacit - singurătatea e doar un drum spre analiză
insomnia rece mă amorțește - iederă uscată
dar mă trezesc cititorii în stele
așchii îmi sar din brațe
și trec spre pământ prin mine.
poezie de Alice Diana Boboc
Adăugat de Eliana Serban
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre șerpi, poezii despre zile, poezii despre voce, poezii despre stele, poezii despre singurătate sau poezii despre nori
Nu întrebați !
Nu mai răspund la întrebări,
Răspunsuri n-am la ele ;
Le-am căutat în patru zări,
Dar cred că-s sus, la stele.
Nu pot nici eu să îmi explic
Lucruri nenumărate...
Nevolnic e omul și mic,
Dar la vrea ști pe toate.
Nu știu de rostul pe pământ,
Știu cum doare iubirea...
Nu pot găsi nici un cuvânt
Să explic fericirea.
De ce alerg mereu s-adun
Comori nemăsurate?
În inimă n-am ce să pun -
Iubirea-i scrisă-n carte.
Nici nu pot ști ce drum e bun
De străbătut în viață...
M-așez confuz sub un alun:
Iubire... vis... speranță...
Nu mă-ntrebați, vă rog, nimic,
Ce-i rău sau ce e bine!
Vă dau dintr-un răspuns un pic:
Omul nu veșnic ține!
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (29 aprilie 2014)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre inimă, poezii despre fericire, poezii despre cărți, poezii despre cuvinte sau poezii despre comori
Pânda de la 12 ani
... pândesc de aici de lângă micile smocuri de iarbă, bucăți de lemn, pietricele în nisip, rog mușcatele ferestrelor tale să ceară apă cât mai curând, poate că mama ta te va trimite afară să cumperi ceva sare, știu că mereu ieși pe ușa din spate, poate că s-a terminat programul mașinii de spălat si vei ieși cu mâinile reci să întinzi rufe, rog soarele să ceară fruntea ta boltită, vreau, merit să te văd azi o dată, nici de esti răcită cu temperatură nu-mi pasă, ieși din casă, rog măcar perdeaua să se miște puțin, așa voi ști că sunt aici, cu o bucată de pâine să ieși sa-l strigi pe câine, legănand poalele rochiței, genunchii albi ca două insule calcaroase, seara să văd cum sunt când la fereastra ta se aprinde lumina si începi să dansezi cu brațele prin aer, încet, foarte încet, de parca ai dansa în camera ta ca într-un borcan plin cu miere și ți s-ar părea greu să îți faci loc, acum pândesc, nimic mai de folos mie nu-i de făcut.
poezie de Mihai Amaradia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dans, poezii despre temperatură, poezii despre sfârșit, poezii despre rochii sau poezii despre pâine
De pe-o "bună-dimineață"
De pe-o "bună dimineață"
Cu tulpină de cârcel,
A sărit un gândăcel
Cu mustățile de ață.
Alți gândaci mărunți și roșii,
Care-și poartă fiecare
Ochelarii pe spinare,
Dorm la soare, somnoroșii!
Iar pe-un fir de păpădie
Ce se-nalță, drept, din iarbă,
Suie-un cărăbuș cu barbă,
În hăinuța aurie.
Suie, mândru și grăbit,
Să vestească-n lumea mare:
Prea cinstită adunare,
Primăvara a sosit!
poezie celebră de Otilia Cazimir
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre roșu, poezii despre primăvară, poezii despre ochelari, poezii despre mândrie, poezii despre mustață, poezii despre dimineață, poezii despre barbă sau poezii despre Soare
Doruri în amurg
Cu ochii culeg imagini din amintiri
lăsându-le pe orizontul din priviri,
iar seara când văd zarea simt că mă înec,
dar am idei abstracte și nu vreau să plec.
Cine cade-n valuri nu poate fi leneș,
clădim un vacarm necontrolat de-un vameș,
spânzurăm poate haosul printre rânduri.
Doar cuvinte din vers ne calcă pe gânduri.
Clopotele mișcă stâncile munților
cu recunoștința sudorii frunților,
sub adierea unui cuvânt din grindă.
Oare gloria o ai doar în oglindă?
Din pașii mei fac cadou pentru lumină
poteci de flori îndrăgite de-o albină,
iar lângă izvorul unde lacrimile curg
strâng alese doruri în tristul meu amurg.
poezie de Constantin Rusu (10 aprilie 2010)
Adăugat de Constantin Rusu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre versuri, poezii despre vamă, poezii despre stânci, poezii despre recunoștință sau poezii despre poezie
Între cer și pământ
Cutreier dimineața pe câmpuri.
Pământul e negru, crăpat
Și trist că-i nelucrat de ani,
Iar eu îl calc mai trist, mai apăsat.
Și cerul a pierdut din albastru,
Pe fire de iarbă, în rouă, a pus stele,
Sunt semne că toate se schimbă
Din câte au fost bune în rele.
Copii rătăcesc fără vrere
Aiurea dezbrăcați și desculți,
Iar seara ispitesc pe bunici
"Ce noutăți mai știu de părinți?"
Nu mi-am găsit timp și nu pot,
Când legile le cunoaștem cum sunt,
Să dau un răspuns atâtor copii,
Care se roagă la Cer îngenunchiați pe Pământ.
poezie de Ion Pârâianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre schimbare, poezii despre rouă, poezii despre nuditate, poezii despre negru sau poezii despre legi
Cum cântă marea
În fiecare seară, de-un timp, stau cu mirare
Și-ascult ce straniu cântă tumultoasa mare.
Atent îmi plec urechea, și-ascult notele-i grele,
Ascult, cătând pe-ncetul să mă desprind de ele,
Să-mi lămuresc ce-o doare când spumegă de ură,
Ce vrea să spuie marea cu-nfricoșata-i gură.
Dar apele-i țin taina, schimbând a ei cântare,
Acum, parcă se joacă zvârlind mărgăritare,
Și-acum, ca sub imperiul unei porunci secrete,
Își părăsește jocul, și-n larmă de trompete,
Își trâmbiță mânia, iar miile-i de creste
Le umflă în talazuri, în larguri dând de veste,
Că cineva ascultă și-nseamnă cu mirare
Ce poate să surprindă din larga ei cântare.
poezie clasică de Dimitrie Anghel
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre jocuri, poezii despre urechi, poezii despre trompetă, poezii despre secrete sau poezii despre gură
Efemeride
Mă copleșește bucuria
ce zumzăie în muguri
ca o promisiune a vieții
și simt primăvara
crescând în mine
ca firele de iarbă
din pamăntul reavăn
pe care s-a odihnit zăpada.
Aud tristețile pulsând în urechi
și-mi simt sângele gros
ca un râu de munte
ce duce cu el toate sudalmele iernii.
Într-un colț al sufletului
încă doare lipsa ta
dar e ceva atât de firesc
așa cum sunt ploile
în luna lui martie...
Și atunci știu
că trăiești în carnea mea
că niciodată nu te-am pierdut
că ai trecut doar într-o altă stare...
și că în curând
te vei răsfăța pe buzele mele
în înflorirea unui surâs.
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă, poezii despre sânge sau poezii despre răsfăț
Unele femei
Unele femei știu cum să-și țină mâinile.
Unele femei știu cum să stea în fața pragului.
Unele dintre ele știu măsura unui om, dimensiunea
promisiunilor, valoarea zâmbetelor lui cu mult înainte
ca el să le-atingă poarta. Unele știu să asculte
și să zâmbească-înapoi, că primul lucru
pe care trebuie să-l facă dimineața sau ultimul seara
este să pună la dospit pâinea.
Unele femei știu să-și țină genunchii strânși,
porțile închise. Le place să stea ancorate, să nu fie
niciodată luate de maree. Perdelele lor se mișcă întotdeauna,
iar vârful limbii lor e ascuțit. Unele dintre ele
nu înnebunesc, unele dintre ele nu se usucă. Unele
cântă imnul Pâinea Raiului, pâine care, de altfel, o coc la fel de bine,
iar unele-și găsesc prietene ca păsările atrase de miere.
NB. Pâinea Raiului: //www. youtube. com/watch? v=Bh8Ach3CPAM
poezie de Yvette Christiansë, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre valoare, poezii despre religie, poezii despre rai, poezii despre păsări, poezii despre promisiuni sau poezii despre prietenie
Te iubesc ca și ieri...
să stăm cu mâinile sub cap in iarbă
să ne pictăm pe cer dorinți
iar tu,
iubito să-mi ceri!
să ne pierdem prin iarbă cuminți
căutând veșnicia de ieri...
să inventăm cuvinte de rouă
care apoi, să le trăim pe toate/
dar pe toate...
mai puțin două!
te iubesc, toate gesturile mele o știu,
mi-e martor salcâmul de sus, știi bine
vreau să uit cine sunt,
cine ești
și ce-am vrut să mai fiu...
te iubesc ca și ieri,
ca și cum azi e mâine!
poezie de Daniela Pârvu Dorin
Adăugat de Gina Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor, poezii despre pictură sau poezii despre inventatori
Sunt doar un om
dac-aș putea m-aș vindeca de cer,
de legănarea zborului din gând,
și răsfirându-mi clipa peste câmpuri,
sub tălpi desculțe-aș murmura pământ.
m-aș naște iar poate-ntr-un fir de iarbă
cu brațu-ntins sublim printre cicori,
să nu mai știu de-i trupul meu albastru
sau e doar cerul care-a curs pe flori.
să-nvăț beția tandră a tăcerii,
neliniștea de tine să n-o știu,
cu răsăriturile să-mi îmbrac nimicul,
poem de viață-n ochii tăi să fiu.
însă-s doar om - din trupul meu se scurge
un fir de timp stingher și-nrobitor,
rugina scârțâie prin sunetele clipei
și toate lacrimile lumii mă mai dor.
cu răni de cer pe trupul de pământ,
sunt doar un om - fir de nisip și-atât.
poezie de Nina Tărchilă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre tăcere, poezii despre sunet, poezii despre nisip sau poezii despre naștere
Eu te doresc cum ești
Eu te doresc cum ești, te văd ca pe-o copilă,
Și mă-nfior de tine... dorința îmi stă trează...
Îmi este lutul copt, mi-e timpul de argilă
Și spre-ale fericirii, doar trupul tău rimează.
*
Eu te doresc cum ești, te văd ca pe dorința
Ce m-a urmat ca umbra... prin nopțile târzii.
Iubesc dumnezeirea, dar... tu îmi ești credința
Și-mi pui lumină-n suflet... lumina celor vii.
*
Eu te doresc cum ești, îmi ești ca o fecioară,
E dreptul meu să fii... cum brațele-mi te vor.
Ești amfora din lutu-mi, ce s-a umplut de vară,
Ești vinul ce mă-mbată... de dragoste și dor.
*
Eu te doresc cum ești și-mi ești cum te doresc,
Timpul nu poate șterge ce inima-mi păstrează!
Culeg plăceri din tine... și-ți dau tot ce-i firesc
Și mă-nfior de tine, când trupu-ți îmi rimează.
poezie de Ion Apostu (21 septembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dorințe, poezii despre virginitate, poezii despre vin sau poezii despre plăcere
Este tot ce nu las pe pământ!
Am trecut printr-o lume de dor
Unde taina iubirii s-a stins.
Este totul doar grabă si zor
Spre un țel... niciodată atins!
Nu mă dor amintiri că le știu,
Nici iubiri nu mă dor, că le-am strâns.
N-am sădit, printre zile, pustiu,
Când necazuri au fost, nu m-am plâns.
N-am avut nici prea mult, nici puțin.
Tot ce Domnul mi-a dat, mi-a ajuns.
Călăuză... doar harul divin,
Pe cărări mult prea greu de pătruns.
Doar iubire-am furat cât am vrut.
Pentru mine e tot ce-i mai sfânt,
E esența plimbării prin lut,
Este tot ce nu las pe pământ.
poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre plâns, poezii despre plimbare, poezii despre lut sau poezii despre dor
Încet, încet te uit... dar nu, nu pot
Rareori ne gândim la ceea ce avem,
dar mereu la ceea ce ne lipsește,
spunând:
Acesta este modul,
în care eu trăiesc în present...
Acesta este modul,
în care definesc eu, cine sunt cu adevărat,
un prost, dar un prost îndăgostit.
Acesta este modul,
în care definesc eu iubirea,
ca pe ceva de sine înțeles... dar fără tine...
Nu te mai visez iubita mea,
încet, încet te uit... dar nu, nu pot.
Nu te mai chem, te-am alung din mintea mea,
și nici nu te mai pot iubi... sau nu.
Încerc doar să par indiferent,
la fel cum ai fost și tu...
Eu acum,
nici nu mai doresc să te iubesc.
Încerc, îmi este greu fără tine,
dar asta este... o suferință, care mă seacă,
... un foc întunecat al răului total...
Nu a fost vina ta
că tu nu m-ai mai iubit,
dar a fost vina ta pentru minciunile,
care cu o candoare prefăcută,
mi le aruncai... crezâdu-mă prost.
Cum de altfel și eram... orbit în iubire...
Acum eu vreau
să mă înțelegi... și să accepți,
nu sunt nici rău, nici indiferent,
dar acum m-am împăcat cu mine însămi,
știind că am reușit să trec
peste focul întunecat,
al unei iubiri neîmpărtășite...
Nici nu exult la gândul,
că acum ai început să mă iubești.
Dar numai eu știu,
cât de greu mi-a fost să te uit,
să mă regăsesc... singur făr de tine...
Îți urez și ție baftă la uitat... sau nu,
undeva, cândva ne vor întâlni,
și vom încerca,
să trece nepăsători unul pe lângă celălalt...
Nu, nu putem,
focul iubirii nu ne lasă,
cădem unul în brațe la altul...
sudați în nemurirea dragostei
... dintre noi...
poezie de Alexandru Ioan Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre început, poezii despre urări sau poezii despre suferință
Zâmbesc la noua toamnă ce a venit
Stând într-o grădină, mă uit la natură.
Ca un pictor cu paleta în mână.
Natura pictează tonuri calde ca o rochie nouă
Făcută din frunze care cad încet în rouă.
Aici sunt fluturi din frunze, care zboară spre cer,
Cu culori maronii gălbui sau roșu cărămiziu.
Dansează, colorând cu o mie de nuanțe în aer
Și se fugăresc în vântul duios și străveziu.
Mă uit la ele fericită cu ochii de copil,
Inima mea valsează în acel dans improvizat,
Cred că muzica și cu mine creează ceva adorabil
Și frunzele pozează pe pământ un tablou amorezat.
Și așa dezbrăcându-se încet ramurile crengilor
Apar nudurile copacilor aplecați de vânt
Legănându-se până la pământ între culorile frunzelor,
Iar eu zâmbesc la noua toamnă ce a venit și sunt fericită.
poezie de Eugenia Calancea (21 septembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frunze, poezii despre natură, poezii despre culori, poezii despre crengi sau poezii despre arte plastice
Poezie fără punct
ridic capul și-mi dau deșteptarea
atent mă uit la mâinile
să văd dacă am omorât
visul viclean strecurat
în somnul fără sfârșit
le privesc mai atent în zorii
care încă nu se arată
sunt pline de cerneală
prelinsă din versul
lăsat în călimară
mă uit la mâinile mele care apucă
poezia aruncată pe tăblia
mesii pline cu frânturi
de noapte
mă uit la mâinile trecute peste mii
de pagini editate într-un joc
cu trăsnete rotative
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!