Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Pan

Nu pot să nu mă-mbăt aici de zări
Și nici nu știu de nu mă-mbată marea,
Sărut în tălpi surorile cărări
Și-ascult încet cum cade-n ele zarea.

Pe lângă somnul munților de vreri
Azi văd ce trează zumzăie pădurea,
Nu știu de mă desmiardă mângăieri
Sau dă în mintea codrilor securea

Doar câteodată-n calmul dup-amiaz
Mi-adun cuvinte mâinile sub barbă,
Măsor cu teamă pietrele din iaz
Și-mi frec copita-n firele de iarbă.

Apoi, mă las pe-o rână la pământ
Și-ascult în el naiada cât de-aproape-i,
Iar dac-arunc în golfuri cu pământ
Mă uit prostit la cercurile apei

Și stând în preajma singurelor punți
Pe cari cumătrul munte suie seara
Mă dau în pârg cu zarzării mărunți
Și-ncet mă coc în brațe cu secara...

poezie clasică de din Versuri (1980)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "111 cele mai frumoase poezii" de Radu Stanca este disponibilă pentru comandă online la 34.99 lei.

Citate similare

Speranțe

Ascult, privesc și iar ascult
cum bate vântul dintr-o parte,
fără știe de-al meu gând
care îmi spune că se poate.

pot să vină iar furtuni
în care să mă pierd cu totul,
în visele cu mari minciuni
care nu știu unde mi-e locul.

Zăresc pe dealul fără vârf
lumini arzând de călătoare,
sunt îmbătate de priviri
curgând din mine doritoare.

Ascult, privesc și iar ascult
lumea cu ea necruțătoare,
privesc cu ochii spre pământ
să văd acum cum crește-o floare

și văd pământul numai ars
de pașii mei strivind cărarea,
ascult la pietrele cu glas
spunând că nu știu unde-i zarea.

Și totuși merg spre nicăieri
dorind s-ajung cu mine însumi
știupot să prind iernări
și toamnele râzând plecându-mi.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sunt cel ce dă bidiviilor bice

Mă văd copil printre aglice
Ori lângă tufele de coacăz
Și-mi văd bunelul cum dă bice
Căluților sătui de ovăz.

Mă văd apoi elev la școală,
Oștean în termen la pifani,
Îl văd pe tata cum se scoală
Cu noaptea-n cap, facă bani.

O văd pe mama lângă plită
Cum fierbe oala la foc mic,
Mă văd jucând, în piepți, c-o sută
Și apoi nu mai văd nimic.

Trezit din vis, culeg aglice
Și-ascult în vale cânt de cuc,
Sunt cel ce cailor bice,
Prea bine ști'nd unde duc.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ne ducem toți

Ne ducem toți câte puțin, mereu,
Către un liman de tihnă și-mpăcare,
Poate curând va trebui și eu
Bulendrele să-mi string pentru plecare.

O, dragi mesteceni, gingași și subțiri!
Și tu, pământ! și voi, câmpii ca marea!
În preajma sorocitei adormiri
Eu unul nu-mi pot stăpâni-ntristarea.

Pe lumea asta am iubit nespus
Tot ce în trupuri sufletul adie.
Spun pace vouă, sălcii ce-n apus
Vă oglindiți în apa purpurie.

Atât de multe gânduri am urzit,
Am scris atâtea cântece visate
Și pe pământul trist sunt fericit
C-am respirat și c-am trăit de toate.

Sunt fericit c-am sărutat femei
Și-am lenevit pe iarba parfumată,
Iar fiarelor, ca unor frați ai mei,
Eu nu le-am zdrobit capul niciodată.

Acolo știunu foșnește-n zări
Cu gâturi lungi de lebădă, secara...
De asta-n preajma tainicei plecări
Eu -nfior și-mi simt adânc povara.

Acolo știunu vor mai fi fagi
Nici holdele cu aur viu pe nume...
De asta poate mi-s așa de dragi
Toți oamenii cu care sunt pe lume.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sunt o cruce de vânt

Sunt o cruce de vânt cu brațe de lemn
și văd cum ele se mișcă în valuri concentrice
ghemuiesc, așa vaporoasă cum sunt, la pământ,
pe solul unui nor de furtună...
în ceea ce visez este utopie - cruce cu vise de lemn -
din când în când așchii îmi sar din brațe
zilele s-au prins de mine cu rășină

fac plecăciuni și descopăr reîncarnări
și sprijin de nori, de amăgiri și de ziduri crăpate
dacă aș avea voie, aș rupe transparența din vocea mea
și aș da drumul cuvintelor

mă las încolăcită de un șarpe
mi l-aș strecura în mine dacă aș fi om
îi dau voie, fiindcă mă uit în interiorul meu și văd abur
ne înțelegem tacit - singurătatea e doar un drum spre analiză

insomnia rece amorțește - iederă uscată
dar trezesc cititorii în stele
așchii îmi sar din brațe
și trec spre pământ prin mine.

poezie de
Adăugat de Eliana SerbanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Doruri în amurg

Cu ochii culeg imagini din amintiri
lăsându-le pe orizontul din priviri,
iar seara când văd zarea simt că înec,
dar am idei abstracte și nu vreau plec.

Cine cade-n valuri nu poate fi leneș,
clădim un vacarm necontrolat de-un vameș,
spânzurăm poate haosul printre rânduri.
Doar cuvinte din vers ne calcă pe gânduri.

Clopotele mișcă stâncile munților
cu recunoștința sudorii frunților,
sub adierea unui cuvânt din grindă.
Oare gloria o ai doar în oglindă?

Din pașii mei fac cadou pentru lumină
poteci de flori îndrăgite de-o albină,
iar lângă izvorul unde lacrimile curg
strâng alese doruri în tristul meu amurg.

poezie de (10 aprilie 2010)
Adăugat de Constantin RusuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Soaptele vietii" de Constantin Rusu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -16.38- 11.99 lei.

Nu întrebați !

Nu mai răspund la întrebări,
Răspunsuri n-am la ele ;
Le-am căutat în patru zări,
Dar cred că-s sus, la stele.

Nu pot nici eu îmi explic
Lucruri nenumărate...
Nevolnic e omul și mic,
Dar la vrea ști pe toate.

Nu știu de rostul pe pământ,
Știu cum doare iubirea...
Nu pot găsi nici un cuvânt
Să explic fericirea.

De ce alerg mereu s-adun
Comori nemăsurate?
În inimă n-am ce să pun -
Iubirea-i scrisă-n carte.

Nici nu pot ști ce drum e bun
De străbătut în viață...
M-așez confuz sub un alun:
Iubire... vis... speranță...

Nu mă-ntrebați, vă rog, nimic,
Ce-i rău sau ce e bine!
dau dintr-un răspuns un pic:
Omul nu veșnic ține!

poezie de (29 aprilie 2014)
Adăugat de Ioan Ciprian MoroșanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Între cer și pământ

Cutreier dimineața pe câmpuri.
Pământul e negru, crăpat
Și trist că-i nelucrat de ani,
Iar eu îl calc mai trist, mai apăsat.
Și cerul a pierdut din albastru,
Pe fire de iarbă, în rouă, a pus stele,
Sunt semne că toate se schimbă
Din câte au fost bune în rele.
Copii rătăcesc fără vrere
Aiurea dezbrăcați și desculți,
Iar seara ispitesc pe bunici
"Ce noutăți mai știu de părinți?"
Nu mi-am găsit timp și nu pot,
Când legile le cunoaștem cum sunt,
dau un răspuns atâtor copii,
Care se roagă la Cer îngenunchiați pe Pământ.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Efemeride

copleșește bucuria
ce zumzăie în muguri
ca o promisiune a vieții
și simt primăvara
crescând în mine
ca firele de iarbă
din pamăntul reavăn
pe care s-a odihnit zăpada.

Aud tristețile pulsând în urechi
și-mi simt sângele gros
ca un râu de munte
ce duce cu el toate sudalmele iernii.
Într-un colț al sufletului
încă doare lipsa ta
dar e ceva atât de firesc
așa cum sunt ploile
în luna lui martie...

Și atunci știu
că trăiești în carnea mea
că niciodată nu te-am pierdut
că ai trecut doar într-o altă stare...
și că în curând
te vei răsfăța pe buzele mele
în înflorirea unui surâs.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Dimitrie Anghel

Cum cântă marea

În fiecare seară, de-un timp, stau cu mirare
Și-ascult ce straniu cântă tumultoasa mare.

Atent îmi plec urechea, și-ascult notele-i grele,
Ascult, cătând pe-ncetul să mă desprind de ele,

Să-mi lămuresc ce-o doare când spumegă de ură,
Ce vrea spuie marea cu-nfricoșata-i gură.

Dar apele-i țin taina, schimbând a ei cântare,
Acum, parcă se joacă zvârlind mărgăritare,

Și-acum, ca sub imperiul unei porunci secrete,
Își părăsește jocul, și-n larmă de trompete,

Își trâmbiță mânia, iar miile-i de creste
Le umflă în talazuri, în larguri dând de veste,

Că cineva ascultă și-nseamnă cu mirare
Ce poate surprindă din larga ei cântare.

poezie clasică de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Poezii" de Dimitrie Anghel este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -4.82- 3.99 lei.

Te iubesc ca și ieri...

stăm cu mâinile sub cap in iarbă
ne pictăm pe cer dorinți
iar tu,
iubito să-mi ceri!
ne pierdem prin iarbă cuminți
căutând veșnicia de ieri...

inventăm cuvinte de rouă
care apoi, le trăim pe toate/
dar pe toate...
mai puțin două!

te iubesc, toate gesturile mele o știu,
mi-e martor salcâmul de sus, știi bine
vreau să uit cine sunt,
cine ești
și ce-am vrut mai fiu...
te iubesc ca și ieri,
ca și cum azi e mâine!

poezie de
Adăugat de Gina MihaiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Este tot ce nu las pe pământ!

Am trecut printr-o lume de dor
Unde taina iubirii s-a stins.
Este totul doar grabă si zor
Spre un țel... niciodată atins!

Nu mă dor amintiri că le știu,
Nici iubiri nu mă dor, că le-am strâns.
N-am sădit, printre zile, pustiu,
Când necazuri au fost, nu m-am plâns.

N-am avut nici prea mult, nici puțin.
Tot ce Domnul mi-a dat, mi-a ajuns.
Călăuză... doar harul divin,
Pe cărări mult prea greu de pătruns.

Doar iubire-am furat cât am vrut.
Pentru mine e tot ce-i mai sfânt,
E esența plimbării prin lut,
Este tot ce nu las pe pământ.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Eu te doresc cum ești

Eu te doresc cum ești, te văd ca pe-o copilă,
Și mă-nfior de tine... dorința îmi stă trează...
Îmi este lutul copt, mi-e timpul de argilă
Și spre-ale fericirii, doar trupul tău rimează.
*
Eu te doresc cum ești, te văd ca pe dorința
Ce m-a urmat ca umbra... prin nopțile târzii.
Iubesc dumnezeirea, dar... tu îmi ești credința
Și-mi pui lumină-n suflet... lumina celor vii.
*
Eu te doresc cum ești, îmi ești ca o fecioară,
E dreptul meu fii... cum brațele-mi te vor.
Ești amfora din lutu-mi, ce s-a umplut de vară,
Ești vinul ce mă-mbată... de dragoste și dor.
*
Eu te doresc cum ești și-mi ești cum te doresc,
Timpul nu poate șterge ce inima-mi păstrează!
Culeg plăceri din tine... și-ți dau tot ce-i firesc
Și mă-nfior de tine, când trupu-ți îmi rimează.

poezie de (21 septembrie 2016)
Adăugat de dory58Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Încet, încet te uit... dar nu, nu pot

Rareori ne gândim la ceea ce avem,
dar mereu la ceea ce ne lipsește,
spunând:
Acesta este modul,
în care eu trăiesc în present...

Acesta este modul,
în care definesc eu, cine sunt cu adevărat,
un prost, dar un prost îndăgostit.
Acesta este modul,
în care definesc eu iubirea,
ca pe ceva de sine înțeles... dar fără tine...

Nu te mai visez iubita mea,
încet, încet te uit... dar nu, nu pot.
Nu te mai chem, te-am alung din mintea mea,
și nici nu te mai pot iubi... sau nu.
Încerc doar par indiferent,
la fel cum ai fost și tu...

Eu acum,
nici nu mai doresc te iubesc.
Încerc, îmi este greu fără tine,
dar asta este... o suferință, care seacă,
... un foc întunecat al răului total...

Nu a fost vina ta
că tu nu m-ai mai iubit,
dar a fost vina ta pentru minciunile,
care cu o candoare prefăcută,
mi le aruncai... crezâdu- prost.
Cum de altfel și eram... orbit în iubire...

Acum eu vreau
să mă înțelegi... și accepți,
nu sunt nici rău, nici indiferent,
dar acum m-am împăcat cu mine însămi,
știind că am reușit trec
peste focul întunecat,
al unei iubiri neîmpărtășite...

Nici nu exult la gândul,
că acum ai început să mă iubești.
Dar numai eu știu,
cât de greu mi-a fost te uit,
să mă regăsesc... singur făr de tine...

Îți urez și ție baftă la uitat... sau nu,
undeva, cândva ne vor întâlni,
și vom încerca,
trece nepăsători unul pe lângă celălalt...

Nu, nu putem,
focul iubirii nu ne lasă,
cădem unul în brațe la altul...
sudați în nemurirea dragostei
... dintre noi...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Vântul

Mă uit la vânt și nu-l văd,
Mă uit îndelung și nu-l văd,
Văd doar arborii cum se clatină
Și frunzele cum aleargă prin iarbă.

Mă uit la timp și nu-l văd,
Mă uit îndelung și nu-l văd –
Văd doar copiii cum cresc
Și oamenii cum încărunțesc și se-apleacă.

poezie clasică de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Biserica neagra. Echinoxul nebunilor si alte povestiri" de A.E. Baconsky este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -13.39- 6.99 lei.

Ce-am vrut să fiu!

Te miști prea încet! Când timpul este prea rapid
Poate este adevărat, dar cred că ți se pare!
Doar când faci mai multe, simți că n-ai făcut nimic
Nu este așa! Doarn-ai răbdare!

Ajung sa-mi vând și somnul pentr-o oră, două
Ca scriu un vers și apoi, vi-l dau vouă
Cei pentru mine o noapte, sau două, ca pierd?
Sau versuri de stele, din cartea-mi să îmi sterg?

Daca-ș sta o viață, ca vă tot scriu!
N-as ști eu niciodată, ce am vrut fiu!
Să scriu pe veci într-una, să mă opresc nu pot!
Nu mă simt nici om, dar nu sunt nici robot.

V-aș dărui, eu vouă, toată libertatea
Din pământ ar curge, izvor de fericire
Aș pune înțelepciune, în a voastră minte
Dar tote sunt pe foiae!
Cum și lumea întreagă-i făcută din cuvinte.

poezie de (8 octombrie 2011)
Adăugat de Ilie DragomirSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Bună seara, iubito!

Bună seara, iubito!
Am trecut -ți spun
Eternul noapte bună,
Sau că te doresc oricum.
Să-ți spun că-mi ești noapte,
Sausomnul nu vine,
Să te chem mai aproape
Sau să te știu în mine.
Bună seara, iubito!
primești în iatac?
Îți promit nopți de vis,
Tu rogi ca tac.
Răscolind prin cuvinte
Hoinărim prin eter,
Tu ești fată cuminte,
Eu de soață te cer.
Bună seara, iubito!
Chiar și mâine mai sunt,
Același rămas bun,
Scris pe-o pală de vânt.
Hamalul de vise,
Ce îți cară din stele,
Constelații nestinse,
Să-ți speli pașii cu ele.
Bună seara, iubito!
lasă plec,
Înainte vin,
Prin tine trec.
Poteci de cuvinte
Străbătute-n doi
Aducându-ne aminte,
Să ne naștem goi.
Bună seara, iubito!
Ce-ar mai fi de spus,
Te iubesc, dar știi,
Nu ne este deajuns.
Nevoie avem,
De-un pic de noroc,
Eu pot, noi putem
Și nu stăm pe loc.
Bună seara, iubito!

poezie de (28 noiembrie 2016, Rîpa, Motru)
Adăugat de dory58Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Arhimede și soldatul

nu te-atingi de cercurile mele,
Ostaș viclean! Și nici să nu te-nșele
Asemănarea lor cu arcul tău.
Sunt simple jucării și nu fac rău.

Nu te uita prostit, cu ochiul acru.
În rotunjimea lor stă actul sacru,
Care-mplinește sânul, mingea, vasul.
Și-aceasta nu-i o lance, e compasul...

Apropie-te mai bine cu sfială,
În rotunjimea lor nu e greșeală.
Și chiar dacă le vezi întinse-n zgură
Esența lor e tot idee pură.

Dacă arunci o piatră-n lac se iscă,
Le vezi stârnind un lac de odaliscă,
În fumuri moi se leagănă agale,
Pe scoici și melci desfășură spirale.

Cerescul cerb le poartă sus în coarne.
Sunt ochiul lui atent când el adoarme.
În forma lor tot cosmosul încape.
Privește-le, nebunule, de-aproape!

Zadarnic te-nvârtești pe lângă poartă;
Cât timp problema mea rămâne moartă,
Cât frământ să-i aflu dezlegarea
Nu-ți părăsesc, fii sigur, închisoarea.

Căci sau sub ziduri, sau sub cer cu stele,
Înconjurat de cercurile mele,
Fie că dorm pe prund, ori blăni de biber
Cât timp le am pe ele, eu sunt liber!

poezie clasică de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Bună dimineațalia! (de la fereastra mea)

Bună dimineața, drag pământ!
Da, m-am trezit și azi,
Nu stiu ce motoare nevăzute
(Dumnezeiești cred eu)
Se incăpățânează
țină pe drumul vieții,
(Pe care, fiu sinceră,
Nu îl credeam prea lung).
Am deschis, cu teamă, ochii
Și i-am lasat sa fugă puțin pe geam,
Atârnând-mi de ei sufletul,
Ca un zmeu în firesc urcuș către cer,
Să verific în grabă, pe nerăsuflate,
Dacă am azi
Ceea ce ieri nu aveam.

Bună dimineața, drag pământ!
Sunt trează de-a binelea de-acum;
Simt deja cum se reinstalează nevralgia zilei de azi,
Incep realizez că nu am nici azi
Ceea ce ieri nu aveam;
Imi înfig cu putere picioarele in scoarța ta caldă
Și îmi chem ochii înapoi, din albastrul, răvășit incă, al noii zile,
Iar sufletul... îmi coboară resemnat din înaltul liniștii senine a dimineții.

Bună dimineața, drag pământ!
Cât de constant ești tu
Și cât de firesc cerul...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Repere

Înșir niște pași în pustiu
și merg spre nimic. N-am o țintă.
Reperele, de când mă știu,
se schimbă și-ncearcă mintă.

De urc, îndreaptă în jos,
apoi îmi arată un munte
abrupt, c-un decor păcătos,
și nori care vin să mă-nfrunte.

chinui, cațăr cât pot,
ajung pe un vârf și-mi apare
platoul pe unde socot
că-mi este cărarea cea mare

pe care aș vrea s-o urmez,
dar nu e. Se-ascunde, vicleană,
o caut, n-am cum să cedez,
căci știu că-i pe-aici, pământeană.

E-a mea de când sunt pe Pământ,
destinul ce-i scris în eteruri.
Repere? Niciunul nu-i sfânt:
mi-arată mereu doar spre ceruri.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Aș vrea...

Aș vrea, fiu o zână bună,
Să merg prin iarbă deasă,
Desculță, printre flori,
Și roua dimineții ușor să mă-nfioare,
Cu soarele în plete alerg,
Printre copaci bătrâni și pe cărări,
Iar gâzele cu zumzet de concert
Să-mi dea târcoale.

Aș vrea, în palma mică,
Fluturi să mi se-așeze,
Și din căușul palmei mele,
Un pui de căprioară, cu apă -l adap,
Să-i mângâi lin blănița și botișorul umed,
Și-apoi -l las să plece, spre ceea ce-i chemat.

Aș vrea s-adorm, pe murmur de izvoare,
Și clipocitul apei din somn să mă trezească,
Și să pornesc la drum cu-alai de păsări multe,
Flori de câmp în trena rochiei să mi se țeasă.

Apoi, aș vrea,
Să întâlnesc pe lungi cărări de munte
Pe-acei oameni mândri,
Ce natura știu s-o prețuiască,
Iar dragostea de viață
La ei, se cunoască, prin faptele lor mari,
Și câte nu aș vrea,
De-aș fi cu-adevărat o zână, și-aș putea.

poezie de (26 decembrie 1989)
Adăugat de Valeria MahokSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Votează pagina

Dacă îți place această pagină, o poți vota cu un clic, pentru a-i ajuta pe alții să o găsească mai ușor.

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!