Simpozion
Tocmai în zori se sfârși acel chef.
Nu mai aveam nici un picur în cupe.
Era plină doar amfora grea de sidef,
Dar nici unul din noi nu știa s-o destupe.
Și veni-n zbor paharnicul morții din cer
Și-o deschise c-un gest funerar, dintr-o dată.
Vinul negru din ea curse-n cupe sever
Și băurăm și amfora-aceea mai toată.
Istoviți, prăbușiți pe înaltele trepte,
N-am mai fost dup-aceea în stare să bem.
Dar paharnicul morții, deprins să aștepte,
Aștepta sus, pe-un soclu, tăcut și solemn.
În grădină păleau cupidonii de piatră
Și ghirlandele verzi de pe grinzi lunecau.
Băutura pesemne era fermecată
Căci în juru-ne toți, rând pe rând, adormeau.
Și-adormirăm și noi pân-la urmă de vinul
Pe care în zori îndrăznisem să-l bem.
Doar paharnicul morții, el singur, seninul,
Sta treaz, sus pe soclu, tăcut și solemn.
poezie clasică de Radu Stanca
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre vin
- citate de Radu Stanca despre vin
- poezii despre verde
- poezii despre tăcere
- citate de Radu Stanca despre tăcere
- poezii despre negru
- citate de Radu Stanca despre negru
- poezii despre moarte
- citate de Radu Stanca despre moarte
- poezii despre băuturi
Citate similare
Să bem: viața-i paharnicul... morții!
aforism de Costel Zăgan din Inventeme
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Am și eu acest cusur ...
Hai să bem din cupa vieții
Partea plină cu nectar!
Doar amintirea tristeții
Să rămână în pahar.
Dacă am avut norocul
Să ne săturăm puțin,
Am mai dres din busuiocul
Zilelor cu vin-pelin.
Hai să bem, că-i sărbătoare!
Cu toți să ne veselim;
Doar din clinchet de pahare
S-aud muzici, când ciocnim.
Să bem vinul cu paharul
Să sorbim strop, după strop!
Aș vrea să pun stăvilarul,
Dar s-a abătut potop.
Un potop de vin pe-alese
Curge spre noi, în șiroi.
Ițe noi prinde a țese,
Le încurc, ca la război.
Să bem vinul cu carafa
Împleticind trei cărări,
De la Ana la Caiafa,
Și în cele patru zări.
Să bem vinul din ulcioare.
Știu că sunt risipitor;
De îmi faci o întrebare,
Aș vrea să fie izvor.
Să bem vin cu damigeana;
Parcă-s sacul fără fund.
Zău că n-aș închide geana,
Până n-aș mai bea un rând.
Cred că merg spre nemurire,
Prins-am aripi, parcă zbor.
Că să vezi, mare mirare,
Am ajuns până-n pridvor...
O-ntrebare nu-mi dă pace,
În mintea mea bâjbâie:
Pentru ce-s așa vorace?!
Am gâtlejul pâlnie?!
Mă trezesc de dimineață
Dup-un chef de pomină.
Capul încă-mi e în ceață,
Vinul încă-l domină.
Nu mai am nicio speranță,
Chiar de mă trezesc mahmur.
Aseară am fost paiață;
Am și eu acest cusur...
poezie de Mihaela Banu din Ne învârtim în cercul vieții (2012)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre zile, poezii despre viață, poezii despre tristețe, poezii despre timp, poezii despre sărbători, poezii despre război sau poezii despre pace
* * *
Noapte grea de orient
Fără stele și segment!
Noapte, lasă umbra ta
Pe baronul pușlama!...
Învelește-l, noapte, bine
Căci ne face de rușine
Învelește-l și-i declină
Substantivul "muzelină".
Iar la conjugarea greacă,
Limba lui în jos să treacă...
Dar și-n sus s-o dea spre nas
Cum ar face un papuas...
O, baroane, să bem vin
Într-un stil neolatin;
Să nu bem cum beau satrapii
De se rupe coada sapii...
Noi să bem în colcot cald
Vinul mării de smarald;
Să nu bem ca toți săracii
De se rupe coada vacii...
poezie clasică de Nicolae Oprea Dinu din Inginerul Tinca (1914)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vaci, poezii despre substantiv, poezii despre stele, poezii despre rușine, poezii despre noapte sau poezii despre Grecia
Fortuna labilis
Sorbim blesteme, visăm idile,
Iubind mai rar același gust...
Rai din păcate, elixirul nostru,
Ce-l plângem bând, și bem uitănd...
A fi poet și a fi om e același vin,
Pe care toți ne silim și iubim să-l bem,
Din cupe de ieri, de azi, puțin câte puțin...
Și cu toții bem și suntem băuți...
poezie de Daniela Vizireanu
Adăugat de Daniela Vizireanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre trecut
- poezii despre religie
- poezii despre rai
- poezii despre prezent
- poezii despre poezie
- poezii despre plâns
- poezii despre iubire
- poezii despre Fortuna
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Ții minte
Ții minte când ne închinam?
În fața micului altar,
Din inimă de munte,
Doar noi doi, martor Dumnezeu
Și ale noastre jurăminte.
În mica bisericuță,
Cu brâu de brazi,
De ger încremeniți,
Pe scaunul lui Noica
Te-ai așezat tăcut.
Tăcerea era plină
De icoane sfinte,
Din apa sfințită,
Pe rând noi am băut
Și pentru ai noștri morți,
Noi am aprins lumini,
Sus în munții Păltiniș.
Ții minte iarna de atunci?
Și-a noastră fericire?
S-a dus, de parcă nici n-a fost
Și am rămas,
Cu sfânta amintire.
poezie de Valeria Mahok (7 octombrie 2003)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfinți, poezii despre munți, poezii despre sfințenie, poezii despre promisiuni, poezii despre lumină sau poezii despre inimă
Să bem
pentru scroafa scăpată cumva
din prăbușirea cotețului peste ea
pentru ignoranța obeză și mitică
dusă la rang de actualistă politică
să bem picurând un strop pe podele
răposatelor virtuți ce-au avut să înșele
generații botezate fastuos... de sacrificiu
din care-a rămas doar un singur indiciu
semnul plus, zis și cruce
să bem dară, până s-apuce
groparul să spună taina ce-o știe
din noi care urmă o să rămâie
să bem ținându-ne strașnic de curba torții
murind nu vom ciobi coasa Morții
cana aceasta cu vin e unica mărturie
că tot ce a fost din nou o să fie
agurida se zbenguie-n raze zglobii
curând va fi must apoi vin și nu știi
cărei guri este de data aceasta menit
să bem acum segmentul nostru de infinit
ce naiba ai putea din viață să-nveți
când mai mereu până și zeii umblă tot beți
iubirea-i o himeră a poeților la beție
haina ei e-o măsură lor, nu mie sau ție
eu măsor timpul în cănile date cu sârg peste gât
lehamitea învingătorului sau scăparea lașului tot atât
să ne bem mințile care ne mint
și sentimente care nu-mi cer musai să mă prezint
treaz la judecata de-apoi
unde toți vom fi în același butoi
și-o să fim iertați fiindcă-ntr-adins
ne-am băut de fapt propriul plâns
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre victorie, poezii despre vestimentație, poezii despre sacrificiu, poezii despre porci sau poezii despre politică
Aveam un vis că pot să zbor ...
Aveam un vis că pot să zbor,
Să mă înalț pe-un colț de nor
Și-n palme, strâns, să țin o stea,
Ca pe un pui de rândunea.
Să stau cu luna la taifas,
Să depănăm tot ce-a rămas
Nespus, până în zori când pier
Toate sclipirile din cer,
Când în străfund de orizont
Doar zori de zi mai sunt în cont.
Aveam un vis că pot să zbor,
Dar astăzi nu e niciun nor
Pe-al cărui colț să mă ridic,
Așa că de la vis abdic
Și cu aripi de vis înfrânt
Ce se vor zbate pe pământ,
Mă voi trezi din dor de zbor
Doar încă-o dată ca să mor...
poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înfrângere, poezii despre dor, poezii despre dimineață sau poezii despre aripi
Vedeni
Ca ieri izvorul curge în amfora de lut,
Dar azi, pe malul apei, altarele Dianii
Se prăbușe-n ciorchine de bozii, iar castanii
Podoaba și-o dezbrăcă pe templul decăzut.
Ca ieri izvorul curge, dar unde mai sunt anii
Când satirul, glumețul, și faunul tăcut,
Veneau să-și cânte-n trestii un dor necunoscut
Și urmă de copită în crâng lăsau silvanii?
Poteca e pustie și vremea depărtată
A zeilor din timpul cu visuri legendare
Dar noaptea cel din urmă centaur, câteodată,
Din codri plini de freamăt ieșind nemuritor,
Cu două piepturi albe sub luciul lunii, pare
Un bust uitat de veacuri pe-un soclu mișcător.
poezie celebră de Ion Pillat
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre umor, poezii despre uitare sau poezii despre păduri
În noaptea albă de Crăciun
... În seara sfântă de Ajun,
Ne așezam, tăcuți, la masă...
Era plăcut și cald acasă,
În noaptea albă de Crăciun.
Și mama,-n vatra cu tăciuni,
Trăgea sub pirostie focul,
Scânteile duceau norocul
Pe coșul casei plin de lumi.
C-o stea din el, plecam și eu,
Cum pleacă-n cer o rugăciune,
Sperând la clipa de minune,
Ce-înseamnă-n viață Dumnezeu...
În zori de zi, o luam, de zor,
Cu steaua mea din jar culeasă,
S-ajung, prin sat, din nou, acasă,
Precum un mag pe-un drum de dor.
Credeam că vin din cer, de sus,
Să spun că steaua-n zori răsare,
Să duc prin case-o veste mare
Că s-a născut în noi Isus...
Mergeam prin zori ca un cuvânt
Ce se năștea din casă-n casă,
Cu steaua magică culeasă
Din cer, cu focul din pământ.
... Priveam în jar, cu ochi de gând,
Mă minunam la ce-o să fie,
Când vom ieși din pribegie
Și ne-om întoarce pe pământ...
... Dar steaua mea era doar semn,
Cules din vatra cu corlată,
Din lumea noastră, așezată
În case vechi, cu porți de lemn...
... Însă-a venit de-atunci un nor
Iar cerul nu mai arde-n stele,
Azi, sunt cu toate-ntre zăbrele
Și tot pământ-i orb de zbor...
... În noaptea sfântă de Crăciun,
Ajung din nou la noi acasă,
M-așez, târziu, pe-un strop de masă,
Prin ce-a fost ieri, cu ce-i acum...
.........................................
... Era tot ziua de Crăciun...,
Dar mama mea, demult murise,
Iar coșul casei, plin de vise,
Era acum morman de fum...
... Am să pornesc din nou la drum,
Dar casa noastră din răscruce,
S-a dus și numai poate duce
La ce-a fost ieri, prin ce-i acum...
... Mă pregătesc să plec din sat,
Când voi zări, în ochi, lumină,
Și când cocoșul, din grădină,
Va fi la primul lui mimat.
Am doar pe gând, din cer, o stea,
Cu mări de foc și flori de gheață,
Și-am s-o aștept, ca-n dimineață,
Să-apară iar în viața mea...
Dar, acea stea din timp s-a dus
Și-n zori de zi n-o să apară,
Să ducă-n lume-o veste rară...,
Căci a murit, în noi, Isus.
poezie de Gheorghe Văduva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre foc
Cânt de Iubire
Așezați la masa Tăcerii
în regatul necunoscut
Poeții frâng pentru noi
Pâine curată
stropită
de Rouă cerească...
Morții cu morții, se spune,
și viii cu viii!
Dar știm noi oare
care sunt morții
și care sunt viii?
Un Poet mai mult
Dincolo...
Un Poet mai puțin
aici
La plecarea
în regatul tăcut
Poetul ne lasă
un cânt de Iubire
necunoscut...
poezie de Elena Liliana Popescu din Cânt de Iubire (2007)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rouă, poezii despre pâine, poezii despre monarhie, poezii despre curățenie sau poezii despre Masa tăcerii
Sfârșitul fanteziei
Trupul nu va mai începe nimic. Atingându-i globurile ochilor,
poți simți că până și o movilă de pământ este mai vie,
că nici pământul, chiar în zori, nu-i atât de tăcut.
Iar un cadavru nu este decât rămășița unor prea multe treziri.
Noi avem doar acestă putere: de-a începe
fiecare zi a vieții înaintea pământului,
sub cerul tăcut în așteptarea unei treziri.
Rămâi uimit văzând în zori atâta trudă;
prin trezirea în trezire se face o muncă.
Dar noi trăim doar pentru a ne înfiora
de ceea ce trebuie să facem și pentru a trezi încă o dată țărâna.
Asta se întâmplă din când în când.
Apoi totul se liniștește, împreună cu noi.
Dacă la atingerea acelui chip mâna n-ar tremura
dacă mâna vie s-ar simți plină de viață atingând acea mână
dacă-i adevărat că răceala aceea e doar răceala
pământului, înghețat în zori,
poate ar exista o trezire, iar lucrurile amorțite-n tăcerea
zorilor de zi vor vorbi din nou. Dar mâna mea
tremură, iar din toate lucrurile care există se aseamănă c-o mână
care nu se mișcă.
Alte dăți, trezirea în zorii zilei
era o durere seacă, o lacrimă de lumină,
o eliberare. Cuvântul, meschin,
al pământului a fost vesel doar pentru un scurt moment; apoi
a muri însemna reîntoarcere acolo. Acum, trupul în așteptare
e ceea ce-a rămas după prea multe treziri; nu va reveni pe pământ.
Ele nici măcar nu pomenesc despre asta, buzele încremenite.
poezie de Cesare Pavese, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre existență, poezii despre vorbire, poezii despre sfârșit, poezii despre ochi sau poezii despre muncă
Levitație
ce-am pățit, doar adormisem
-e-adevărat, epuizat de o durere atroce,
apoi înconjurat de-atâta bine-
dar mă privesc, fără de ochi, ce-i închisesem
și totuși văd atâta negru peste tot și, nici n-am voce
să strig că parcă-s din cărbune și n-am vine...
mai am un pic, scăpat dintr-o imensă amnezie
și, simt o flacără din lumânarea, parcă a mamei...
și nu, nu doar de la ea, e ca un val de oameni,
un fel de necredință în tot, o erezie,
că nu mai sunt cu ei... e-adevărat, nu mai am simțul foamei,
atâta de ușor rămas, fără dorinți, un privitor de seameni...
sunt un desprins inert, un ferice etern,
dar am o urmă de regret că nu mai sunt ce-am fost,
unul ce nici nu mi-l mai știu, un gând,
ce-acum e parcă atât de tern,
că nu mai sunt ambiții, nu mai sunt plăceri, nici post...
dar ce tot zic, mut... mă duc să-i prind pe alții, să prind rând.
Se vede, un pic, pe cer o dâră dacă vrei s-o vezi-, un șir zburând mergând...
Eu unu' îl văd. Sunt niște umbre fumegând, arzând...
Plăpând, plăpând, plăpând, plăpând, plăpând, plăpând, plăpând...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (3 noiembrie 2015)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre voce, poezii despre simțuri, poezii despre plăcere, poezii despre mamă, poezii despre lumânări, poezii despre gânduri sau poezii despre fericire
Sunt și eu ca voi...
sunt și eu ca voi, un om cu noapte și de toate,
nu sunt poet și nici n-am fost, înșir doar gânduri aranjate,
prea cult nu sunt, dar nici incult, am mai citit, chiar și sonete,
le am pe-aici, pe foi de gând, sub ochii mei revin în trepte
când scriu în versuri, doar ce văd, ce gândul nopții îmi dictează,
nu fac decât, ceva în plus, un strop de lacrimă cedează,
atunci din amintiri, de vânt, vă suflu vouă cu neștiință,
cuvintele, pe-un rând și-un rând, poate vă e de trebuință
nu sunt mai breaz, sunt doar un om cu veselia îndurată,
ascunsă sub atâtea dăți, de clpe, ce-am trecut prin viață
și vreau să râd, și vreau să plâng, așa trăiesc și eu mai bine,
urcând în cer, din alb pământ, pătat cu iernile din mine
de m-ați vedea, o clipă doar, ați înțelege de îndată,
că sunt normal, că n-am habar, de clipele ce mă așteaptă
și râd de voi și râd cu voi, apoi iar râd, chiar și de mine
și fug în ploi, alerg în ploi, mă spăl încet de-a mea rușine
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ignoranță, poezii despre vânt, poezii despre versuri sau poezii despre râs
Moartea lui Moise
Nici unul, doar îngerul căzut, întunecatul,
vroi; luă arme, păși cu fiorul morții
lângă orânduit. Dar, iarăși,
vâjâi îndărăt, în înălțimi,
strigă în cer: nu pot!
Căci, netulburat, prin sprânceana cea groasă
Moise îl preveni și scrise mai departe:
cuvinte de binecuvânt și numele nesfârșit.
Și ochiu-i era curat până la temelia puterilor.
Ci atunci, Domnul, smulgând cu el jumătate din cer
răzbi în jos, singur desfăcu muntele.
Îl așeză pe bătrân. Din, cuvenitu-i sălaș
chemă sufletul: acela, sus! și-i vorbi
de cele multe împărțite împreună, de prietenia lor fără hotare.
Dar, într-un târziu, i-a fost de-ajuns. Că e de-ajuns
desăvârșitul consimți. Și bătrânul Dumnezeu
își plecă lin peste bătrân
bătrâna-i față. Îl luă sărutându-l, din el însuși,
în bătrânețea lui mai bătrână. Și cu mâinile creațiunii
astupă muntele. Ca, făurit din nou,
numai unul să fie printre munții pământului,
de oameni necunoscut.
poezie de Rainer Maria Rilke din Poezii (1906-1926), Desăvârșite, traducere de Dan Constantinescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre bătrânețe, poezii despre înălțime, poezii despre îngeri, poezii despre suflet sau poezii despre sprâncene
Fulg de stele
A căzut un fulg de nea
Și, din zborul lui tăcut,
L-am oprit în palma mea
Să-l admir și să-l sărut.
Era gingaș, era mic,
Iar căldura palmei mele
L-a schimbat îndată-n "pic"
Și în lacrimă din stele.
N-am putut să-l mai privesc
Căci mi s-a prelins pe mână
Și din cer dumnezeiesc
Ar fi devenit țărână.
Dar eu l-am oprit din zbor
Căci vroiam să-l pun în piept
Însă plânsul său ușor
M-a făcut să mai aștept.
Trebuia să-l las să cadă,
Poate e trimis din stele,
Ca un sol, ce vrea să vadă,
Dacă am bune sau rele.
Dar în neștiința-mi crasă
L-am ucis și l-a durut:
Cred că se-ntorcea acasă
Cineva de mult pierdut.
poezie de Mihu Eugenia (2 decembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărut, poezii despre schimbare, poezii despre devenire, poezii despre admirație sau poezii despre acasă
Arde neaua sus la vise
Arde neaua sus la vise
Peste fruntea-pom din zori
Și prin crengile deschise
Vântul curge uneori.
Arde neaua sus la vise -
Poate altfel nici n-aș vrea
Să las porțile deschise,
Să mă pierd în casa ta.
Poate cerul va să tacă
Dacă uiți nisip să fii;
Poate marea-ntreagă seacă
Pe la noi de nu mai vii.
Peste tine-așterni uitarea,
Noi rămânem dezlegați...
Va ajunge încă sarea
Să mai crească exilați.
poezie de Mihaela Ionescu
Adăugat de Violeta Raica
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nisip, poezii despre creștere sau poezii despre crengi
Bem că se duce dracului țara, bem că nu mai avem nici o speranță, bem că alții nu fac nimic pentru noi, bem că nu eliberează nimeni, ne văicărim și plângem cât ne țin glandele, și istoria trece fluerând pe lângă noi, sau cum ar spune tata: avem ce merităm!
Augustin Buzura în Recviem pentru nebuni și bestii (1999)
Adăugat de TRAIAN BRADEA
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre țări, citate despre tată, citate despre plâns, citate despre istorie sau citate despre draci
Cel de Sus
Dacă Cel de Sus mă vrea
dau zălog privirea mea
tandră, blândă ori gingașă
ca a pruncului din fașă,
limpede, clară, senină
ca florile din grădină
scăldate-n zori de lumină.
Dacă Cel de Sus mă cere
îi dau viața cu plăcere
în liniște ori tăcere,
grea, ușoară cum a fost
până mi-am făcut un rost,
sacrificii, preț și cost,
dar n-am trăit ca un prost.
Dacă Cel de Sus mă ceartă
și trecutul nu mă iartă
când am mers pe mână moartă
încerc smerit temenele
pentru greșelile mele
fie rele, fie grele,
fericite ori belele.
Dacă Cel de Sus vibrează
și iubirea-mi izolează,
dar eu mintea mi-o țin trează,
nu mai am chef de nimic,
mă simt oropsit și mic,
dar câteva vorbe-i zic:
- Nu-mi da, Doamne,-n cap cu parul,
lasă-mă să-mi duc amarul
c-am avut noroc cu carul
dar am răsturnat șistarul,
bate-mă cu busuiocul
ca să-mi răscumpăr norocul
că n-am știut păstra locul
și-am rămas ca năpârstocul.
N-am cuvinte-a-Ți mulțumi,
Te știu în fiece zi,
Îmi ești Tată Păzitor
în calea plină de-amor,
am iubirea vieții dar
pe al patimii altar.
Nu mă lăsa să disper
că un singur lucru-Ți cer:
adu-mi iubirea-napoi,
că sunt singur, să fim doi,
mi-e aproape ca oricând,
loc precis la mine-n gând,
viața toată m-oi căi,
fără ea nu pot trăi!
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre noroc, poezii despre tată, poezii despre smerenie sau poezii despre prostie
Bătrânul
Un bătrân stătea sub un copac
Singur, singurel;
Nemișcat, într-o însingurare fără leac.
Dacă-ar fi fost sculptat în piatră sau în oțel,
N-ar fi putut fi în nici un fel
Mai rece sau mai tăcut, nici mai sfieț:
Era un om de demult,
Venind de departe, din trecut,
Din praful a o mie de vieți.
poezie de James Stephens, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sculptură, poezii despre copaci sau poezii despre arte plastice
Asupra morții unui avocat
Era să-l plâng, căci îl iubeam,
I-am fost amic și mi-l credeam!
Dar când să-l plâng, am cugetat
C-a mai murit un avocat!
epigramă de Alexandru Macedonski
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre prietenie, epigrame despre plâns, citate de Alexandru Macedonski despre plâns, epigrame despre moarte, citate de Alexandru Macedonski despre moarte sau epigrame despre avocați