I-au ţinut agăţat tabloul, acum ar vrea să-l agaţe şi pe el.

aforism de Jakov Ivandic din Aforismul croat contemporan
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

La cât a luat, puţin a primit.

aforism de Jakov Ivandic din Aforismul croat contemporan
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

A atinge fundul poate fi o dublă satisfacţie.

aforism de Jakov Ivandic din Aforismul croat contemporan
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îl trimit la origini, iar el e copil din eprubetă.

aforism de Jakov Ivandic din Aforismul croat contemporan
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neamule, nu huli calul care nu te-a călărit.

aforism de Jakov Ivandic din Aforismul croat contemporan
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne cunoaştem bine. El ne vede ca pe nişte oi, noi pe el, ca pe un cioban.

aforism de Jakov Ivandic din Aforismul croat contemporan
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Avem mai mulţi cai decât praf.

aforism de Jakov Ivandic din Aforismul croat contemporan
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Au fost atei, până le-a bătut clopotul.

aforism de Jakov Ivandic din Aforismul croat contemporan
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneori e mai frumos să priveşti o femeie decât să o asculţi.

aforism de Jakov Ivandic din Aforismul croat contemporan
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Decât să importăm blugi, mai bine am importa nişte cowboy.

aforism de Jakov Ivandic din Aforismul croat contemporan
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umorul este de partea noastră. Toată lumea râde de noi.

aforism de Jakov Ivandic din Aforismul croat contemporan
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nici politicienilor nu le este uşor. Li se cere chiar şi ceea ce au promis.

aforism de Jakov Ivandic din Aforismul croat contemporan
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu e voie să vă lipsească niciun fir de păr, poate doar capul de pe umeri.

aforism de Jakov Ivandic din Aforismul croat contemporan
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-un final se va ajunge la concluzia că şi nevertebraţii şi-au lăsat oasele pe câmpul de luptă.

aforism de Jakov Ivandic din Aforismul croat contemporan
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul Roşu: Neisprăviţilor! Caraghioşilor! Întoarceţi-vă cu faţa la mine. Paznic! Unde eşti? (Paznicul dă din umeri.) Vino aici! Ajută-mă să pun sus tabloul! (Paznicul vine. Se chinuie amândoi şi până la urmă reuşesc să agaţe tabloul. Îl privesc cu toţii câteva secunde. Tabloul cade iar.)
Tânărul: Li-ber-ta-te!
Omul Roşu: Vă mănâncă pielea.
Tânărul: Li-ber-ta-te!

replici din piesa de teatru Logica rătăcirii, scenariu de Valeriu Butulescu (1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pumnul

I-au ţinut pumnii cei mai mulţi
Dar el, în schimb, adu-sa ciuma
Şi ne-a lăsat pe toţi desculţi,
Motiv să-l... arătăm acuma!

epigramă de Dumitru Râpanu (2011)
Adăugat de Dumitru Râpanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dăruite prin iubire

Eu cred în gând si-n sufletul călduţ
Am agăţat soarele de o creangă
Să-l iau să-l pun la loc călduţ
Si vreau să stiu de-ar vrea sa meargă

Mă tem ca raza lui să nu îngheţe
Să-i pun mănuşa mea în rază
Îi dau căciula mea e o mandreţe
O scară vreau sa ajung la rază

Cum să fac să-l cobor să-l iau acasă
Dorinţa mea soarele mi-a îndeplinit
Până acasă soarele m-a urmarit
Soarele este în casă acum pe masă

Cu micuţa mea gândire
Pot transforma orice în fericire
Astăzi simt o mare împlinire
Toate-mi sunt dăruite prin iubire

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciune

rugăciune

ai ţinut Lumina în mâinile tale
ai ţinut totul în mâinile tale
ai ţinut perfecţiunea în mâinile tale
ai ţinut veşnicia în mâinile tale
ai ţinut sori şi luni în mâinile tale
ai ţinut lumea în mâinile tale
ai ţinut gândul în mâinile tale
ai ţinut cuvântul în mâinile tale

în mâinile tale mă ţii pe mine
în sufletul meu te ţin pe tine
mulţumesc

poezie de Gabriela Marin
Adăugat de Gabriela Marin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Restul de 20.000, pe care la început se angajase familia să-l achite, iar acum nu mai vrea, o să-l achit eu. Nu te supăra, trebuie, aşa vrea el. Dar cu încetul, nu? Că şi eu sunt acum tare, tare strâmtorată. Nu te supăra că-ţi vorbesc iar de asta. Ştiu şi ce greu i-a fost lui să primească, şi ce delicată ai fost mata, ştiu tot.

Otilia Cazimir în Confesiunile Otiliei Cazimir, la nouă zile de la moartea lui G. Topîrceanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Restaurare

Se-adună mucegaiul pe tabloul
pe care îl privesc, din când în când,
de parcă unui gând i-ar fi ecoul,
şi-ar vrea să-l văd, cu timpul, dispărând.

Când l-am pictat, am pus în el iubire
şi l-am păstrat – n-am vrut nicicum să-l dau –
iar apoi l-am privit cu mulţumire,
cu ochi ce, pe atunci, îmi străluceau.

Era superb tabloul, o-ncântare,
cel mai frumos pe care l-am pictat
cu un penel ce risipea candoare
pe pânza ce-ndelung a sărutat.

Culorile veneau din vechi poeme
şi se amestecau în visuri noi,
pierdute, regăsite după-o vreme
prin timpul ce se-ndepărta, greoi.

E mult de-atunci, pictura-i scorojită,
abia se mai distinge, parcă-i fum
ce-acoperă o faţă urâţită
în timpul ce-a trecut, şi nu oricum.

Părea trecut prin norii de furtună
legat cu fulgerele de un timp
ce vrea doar la tortură să-l supună,
intermitent, dar sigur, pe-un răstimp.

Nevinovat tabloul într-o vină
pe care-a descifrat-o un penel
descoperind amestecul cu tină
ascuns de o pojghiţă ca de gel.

Dar ce-ar putea să facă el, tabloul,
atunci când timpul însuşi l-a supus
furtunii provocate de ecouri
la propriile temeri. L-au distrus!

Aş vrea să fie cum a fost odată,
să îl pictez din nou, să îl salvez,
şi iată o idee –minunată!-
îl scot din ramă şi-l restaurez.

E mult de lucru, dar e-o bucurie!
Din cioburi de-amintiri culese-n ceaţă,
pictez din nou, dar, mi se pare mie,
sau în tablou e-acum o altă faţă?

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Zece
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Era un tablou

cu hruşciov care coboară
din tabloul pictat de mine
şi-a luat pălăria de pe capul
unui taur obişnuit cu arene
şi coride
m-a întrebat dacă e tabloul meu
ţipa că nu-i plac picturile abstracte
că arta adevărată ar trebui să mobilizeze
individul şi să-l îndemne la acţiune
pe când tabloul meu e amoral
antisovietic, degradant şi
şi că
ar trebui să fiu trimis într-un gulag
la reeducarea
tranzistorul deschis transmitea
o conferinţă ţinută de hruşciov
acompaniată de un cântec
în spaniolă
iubirea mă arde
muzica se aude în noaptea de cristal
îmi promit că o să refac tabloul
pe hruşciov îl voi aşeza
pe un inorog cu învăţăturile
lui lenin în mâna dreaptă
aşezată pe o coapsă de femeie

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!